CUM TREBUIE SA POSTIM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 CA SA NE FOLOSIM DE POST... CUM TREBUIE SA POSTIM CU ADEVARAT,CA SA                                                                 NE FOLOSIM DE POST

 Postitor adevarat este cel care se retine de la desfrânare, preadesfrânare si de la orice necuratie. Postitor adevarat este cel care se stapâneste sa nu se mânie, sa nu se înfurie, sa nu faca rautate si sa nu se razbune. Postitor adevarat este cel care îsi pune paza gurii sale si se abtine de la flecareli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguseli, minciuni si de la orice defaimare. Postitor adevarat este cel care îsi înfrâneaza mâinile de la hotie, rapire, pradare, iar inima de la dorirea lucrurilor straine. Într-un cuvânt, adevarat postitor este cel care se îndeparteaza de la orice rau. Iata, crestine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor si postul trupesc, pentru ca slujeste omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinta, pentru ca, fara el, nici postul trupesc nu este nimic. Multi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul. Multi postesc de mâncare si bautura, dar nu postesc de gânduri, fapte si cuvinte rele. Si care le poate fi folosul din aceasta ? Multi postesc o zi, doua sau mai mult, dar de mânie, de tinerea de minte a raului si de razbunare nu vor sa posteasca. Multi se înfrâneaza de la vin, carne, peste, dar cu limba îi musca pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mita, rapire si pradarea bunului strain – ce folos au deci din aceasta ? Postul adevarat si curat este abtinerea de la orice rau. Daca vrei, crestine, sa-ti fie postul folositor, atunci, postind trupeste, sa postesti si duhovniceste si sa postesti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tau, tot asa pune-l si gândurilor si patimilor tale celor rele. Sa posteasca mintea ta de gândurile cele desarte. Sa posteasca mintea ta de tinerea de minte a raului. Sa posteasca voia ta de dorirea cea rea. Sa posteasca ochii tai de vederea cea rea: întoarce-ti ochii tai ca sa nu vada desertaciunea (Psalm 118, 37). Sa posteasca urechea ta de cântece spurcate si de soapte clevetitoare. Sa posteasca limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate si de orice cuvânt desert si vatamator. Sa posteasca mâinile tale de la bataie si de la rapirea bunurilor celor straine. Sa posteasca picioarele tale de la a umbla întru rautate. «Fereste-te de rau si fa bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11) Iata postul crestinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocaieste-te si te înfrâneaza de la orice cuvânt, fapta si gând rau, deprinde-te cu virtutile si întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu. (extrase din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoara duhovniceasca, din lume adunata,

 Editura Cartea Ortodoxa, Editura Egumenita, 2008) Cheap Offers: http://bit.ly/gadgets_cheap

Cheap Offers: http://bit.ly/gadgets_cheap

Rugăciune la revărsatul zorilor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Doamne Cel Veșnic și Facatorule a toate,
Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață,
Care ai revărsat peste mine harul Botezului și pecetea Duhului Sfânt.
Care ai sădit în mine dorința de a Te cauta pe Tine,
Singurul, adevăratul Dumnezeu, ascultă rugaciunea mea.
N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie fără numai în Tine, DumnezeuleDin pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:
"Tot ce veți cere în rugăciune cu credință, veți primi" și "Orice veți cere în numele Meu, voi face vouă".
De aceea, îndrăznind să Te chem:
Păzește-mă de orice prihană a trupului și a duhului.Învață-mă să mă rog cum se cuvine.
Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc și să lucrez în toată vremea spre slava Ta, cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururi seama de prezența Ta.
Doamne, Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, și dă-mi să umblu în fața Ta fără păcat.
Tu, Doamne, Tu stii cele de care am nevoie.
Cunosti orbirea si nestiinta mea,cunosti neputinta si stricaciunea sufletului meu, dar nici durerea si intristarea mea nu-ti sunt ascunse tie. 
De aceea, Te rog,asculta rugaciunea mea si prin Duhul Tau Cel Sfant invata-ma calea pe care sa merg;
Har atunci cand vointa mea ticaloasa ma va conduce pe alte carari; nu ma cruta,Doamne,ci sileste-ma sa ma intorc la tine.
Prin puterea iubirii Tale, fa-ma sa ma tin cu tarie de ceea ce este bine.
Pazeste-ma de tot cuvantul sau fapta care strica sufletul; de orice porniri care nu gasesc buna placere inaintea Ta,si-l ranesc pe semenul meu.
Invata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc.Daca e voia Ta sa nu raspund, fa-ma sa tac in duh de pace,,sa nu intristez,nici sa-i ranesc pe semenii mei.
Aseaza-ma in calea poruncilor Tale si pana la ultima mea suflare sa nu ma lasi sa ratacesc departe de lumina indreptarilor Tale,ca poruncile Tale sa fie singura lege a fiintei mele pe acest pamant in veci.
Doamne, rogu-te,ai mila de mine.Pazeste-ma in intristarea si nenorocirea mea, si nu ascunde calea mantuirii de la mine.
In nebunia mea, Dumnezeule,cer de la Tine lucruri multe si mari.Dar imi aduc pururi aminte de rautatea mea,de ticalosia si josnicia mea. 
Miluieste-ma!
Nu ma departa de la Fata Ta din pricina nevredniciei mele.Ci sporeste in mine constiinta acestei nevrednicii si da-mi mie,celui mai rau dintre oameni,sa Te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit:din toata inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu si cu toata taria mea: din toata fiinta mea.
Da,Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfant, invata-ma dreapta judecata si cunostinta.Da-mi sa cunosc adevarul Tau inainte de a intra in mormant.
Tine-ma in viata in aceasta lume ca sa-ti pot aduce pocainta dupa vrednicie.Nu ma lua la jumatatea zilelor mele,da-mi de veste dinainte,ca sa-mi pot pregati sufletul sa vina inaintea Ta.
Fii cu mine,Doamne, in acel ceas infricosator si da-mi bucuria mantuirii Tale.Curateste-ma de toate gandurile tainice,de toata rautatea ascunsa intru mine.Si da-mi raspuns bun la scaunul Tau de judecata.

AMIN

MAI TARE CA OTELUL SI MAI SLAB DECAT STICLA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Omul este un amestec intre maretie si ticalosie, intre sfintenie si demonizare. MARETIA OMENEASCA este cu adevarat mare, cand omul isi simte ticalosia lui. Omul este in acelasi timp, mai tare ca otelul si mai slab decat sticla. Depinde de Harul Duhului Sfant, sa ia de la sticla transparenta si de la otel rezistenta. Doamne, eu ca un om pacatuit, dar Tu, ca un Dumnezeu, iarta-ma vazand neputinta sufletului meu!!! Sfantul Isaac Sirul zice: "Daca nu ne minunam de Dumnezeu, inca nu L-am cunoscut". Iar dupa cuvantul Sfantului Paisie Olaru: "Fara Dumnezeu nimic nu suntem, nimic nu putem, nimic nu avem, tarana suntem si in tarana ne vom intoarce". Asadar, NIHIL SINE DEO, adica NIMIC FARA DUMNEZEU!, dupa cuvantul lui Dumnezeu: "Fara Mine, nimic nu puteti face" (Ioan 15:5). Amin si Aliluia!
                          Preot Ioan.                      

Biserica Ortodoxă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Nu căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica Ortodoxă despre care Hristos a spus: …voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).

Să ne rugăm Domnului Dumnezeu pentru a trimite pacea şi mântuirea întregii lumi, pentru buna sporire a sfintelor noastre biserici şi pentru unirea tuturor [drept-credincioşilor] într-o singură turmă.

Nu vă deznădăjduiţi în necazuri şi nu vă clătinaţi în ispite. Fiţi fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe.Duceţi o viaţă creştină, înfrânându-vă de la tot ce poate întina sau lăsa vreo urmă rea în om. Trăiţi în pace şi armonie, fără a vă ocupa cu judecarea păcatelor şi neputinţelor altora. Iertaţi-vă unii altora greşelile, ca şi Tatăl Cel din Ceruri să ne ierte pe noi. Creşteţi copiii voştri întru evlavie. Şi, mai presus de toate, rugaţi-vă stăruitor ca Domnul să le îndrepteze pe toate spre ce este mai bine şi să ne dea ceea ce este de folos în această viaţă, dar mai ales în viaţa ce va să vină.

Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco. Despre sfârșitul lumii, Editura Egumenița, 2004

Puterea rugăciunii - cu Preot Ioan

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

MARE ATENTIE, MARE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Bucuria mea, iti trimit "IMNUL IUBIRII". Te rog mult sa-l citesti cu mare atentie si o sa constati ca in suflet avem doar PATIMI, iar VIRTUTI nu avem deloc (poate urme slabe de virtuti). Si atunci, cred ca trebuie cel putin sa ne smerim si sa recunoastem ca suntem departe de a implini porunca iubirii, fiindca NU IUBIM PE VRAJMASII NOSTRI! Ce sa mai vorbim de iubire de vrajmasi, cand nu putem ierta nici macar o jignire, o privire urata, o nedreptate... Iisus Hristos nu ne-a recomandat, nu ne-a sfatuit, ci ne-a poruncit: "SA IUBITI PE VRAJMASII VOSTRI!" (Matei 5:44).
 Si daca este porunca dumnezeiasca, trebuie implinita ca sa ne putem mantui sufletele noastre. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan.

                                                               IMNUL IUBIRII


"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate ci de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata...
Si acum raman acestea trei: CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA. Iar mai mare dintre acestea este DRAGOSTEA" (1 Corinteni 1-13).
                                                                                                                                   Preot Ioan.

CRUCEA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE

CRUCEA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE

A sosit din nou, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, sărbătoarea de hram a Bisericii noastre. Şi ca în fiecare an, cu această ocazie, mă gândesc la crucea pe care a purtat-o Iisus pentru mântuirea noastră, şi la crucea pe care suntem şi noi invitaţi să o purtăm zi de zi, asemeni Mântuitorului:

„Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze. Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine acela o va salva”(Lc 23, 24).

Crucea este într-adevăr o taină, însă o ştie foarte bine numai cel care îşi uneşte durerea cu cea a lui Iisus Cristos! În această taină se intră cu inima neîmpărţită şi fără faldurile amorului propriu.

„Cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni în slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri” (Lc 9, 26).

Nu contează cât avem de oferit, ci cât suntem de goliţi interior astfel încât să putem primi desăvârşirea, adică să-L lăsăm pe Cristos să-şi trăiască viaţa Sa în noi! Ascultarea noastră va fi reînnoirea supunerii depline a Mântuitorului în faţa Tatălui.

Cristos a întins de multe ori mâinile spre vindecare, dar a adus mântuirea, întinzându-le pe cruce. Pentru farisei sau lume lucrul acesta era culmea eşecului, dar măsura victoriei este Isus Cel Răstignit, spusă şi astăzi celor care cred că învingerile autentice nu sunt cele întâmpinate de ropotul de aplauze al mulţimilor. Adevărata bucurie nu vine din măriri, ci de la sentimentul sărăciei interioare, de la a nu avea, a nu putea face nimic, de la conştiinţa simplităţii spre a putea primi o veste bună – evanghelia. Atunci resturile vieţii, aparent fără expresie, nu numai că nu vor fi inutile, ci vor constitui comoara din care se hrăneşte fără încetare lucrarea mântuirii. Ceea ce oferă preţul şi valoarea reuşitei vieţii este atitudinea cu care se primeşte înfruntarea. Maica Tereza de Calcutta spunea:

„Dăruieşte-ne Doamne harul de a trăi în clipa prezentă voinţa Ta, de a surâde chiar şi atunci când povara ni se pare grea şi ne simţim inima distrusă. Fă să rămânem iubitori şi smeriţi în umiliri şi greutăţi. Mai ales, ajută-ne Doamne, să putem accepta suferinţa fără regrete, pentru că din voinţa Ta şi din acceptarea noastră ni se împlineşte chemarea la sfinţenie întru împărăţia Ta.”


Ne rugăm adesea, şi cu o fervoare deosebită, pentru sănătatea noastră sau a celor din jur, pentru ca Bunul Dumnezeu să ne uşureze povara de pe umeri. Dar de câte ori ne aducem aminte să adăugăm şi rugăciunea pe care Isus a adresat-o Tatălui în Grădina Getsemani, cu sudori de sânge?:

„Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a Ta să se facă!” (Lc 22, 42).

Uităm că prin povara crucii care ne este dată s-o purtăm, obţinem mântuirea! Şi de asemenea, uităm că Isus nu a pus niciodată pe umerii noştri, o cruce care să depăşească puterile noastre! Isus ne asigură:

„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uşoară.” (Mt 11, 28-30)

Cerând uşurarea poverii crucii proprii, riscăm să nu putem aduna suficiente merite pentru ca să putem fi primiţi în împărăţia cerurilor. Riscăm să irosim meritele pe care le-am fi putut aduna, în această viaţă, dacă am fi acceptat să ne ducem crucea cu răbdare. Să-L rugăm pe Cel care ne-a arătat până la ce nivel de ascultare a voinţei lui Dumnezeu ar trebui să ridicăm slujirea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, ca să ne ajute să imităm în viaţa noastră de zi cu zi slujirea pe care El a avut-o faţă de Tatăl, până la sacrificiul de sine, până la moartea pe cruce!


Dănuţa Peculea

DE LA APUS LA RĂSĂRIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

În căutarea-mi, Doamne, primit-am al Tău dar
Când lumea îmi dă durere, tristeţe şi amar,
Căci fiară sunt eu, Doamne, ca ei am devenit,
Prins, parcă, în capcana răului fară chip,
Şi rob e prins în mine, al Tău Copil Stăpâne,
Ca într-o încleştare de gheare întunecate,
Iar eu mă adăp cu sânge, cu patimi şi desfrâie,
Lumina ce e în Dânsul, să iasă ea nu poate.

E pur, e bun, e dulce, El este Tot şi Toate,
El este Începutul, e Adevăr, Dreptate,
Toate aceste lacrimi de pe obrajii fiarei
Trezită din minciună îi spală şi pe ei.
Din răcnetul durerii nu ies prea multe vorbe,
Căci ea în chinuri zbiară dorind să-L scoată afară,
În liniştea-i strigată se aud trecute fapte,
Şi de toate acestea frica o înfioară.

Om cu chip de monstru ce mult tu ai greşit,
Acum că eşti chemat tu să te faci ieşit
Din vraja ce cu trupu-ţi pe Domnul înrobeşte,
De ani şi luni de zile tu nu auzi ce îţi grăieşte.
Acesta e momentul de revenire în lume,
Hai leapădă degrabă tot ce este lumesc!
Păcatele îţi spală, şi griji, şi al tău nume!
Pe Fiul Îl aşteaptă tot neamul omenesc.
O, Doamne, iartă-mi mie acum toată greşeala!
Îngenuncheat Te strig: Spăla-mă-vei de toate!
Văzut-am cum e omul, acum, în vremea asta,
Spurcatu-m-am şi eu, uitat-am cum e Casa.
Mult rău este în lume , nu cum ai vrut Tu, Tată,
În şase mii de ani nimic nu învăţară,
Deschide-mi calea, Doamne, întoarce a vieţii roată,
Să pot să îi strig pe cei ce vor să iasă afară.

El ne vesteşte Apusul ce e scris în Cartea Sfântă,
Pe Care nu Îl crezură şi inima-I e frântă,
Vrut-a să facă pace şi a fost alungat,
Rugându-L iar pe Tatăl Cel Care ne-a creat.
O ultimă încercare de a întoarce paşii lor,
Oamenii vor şti sigur că în lume e pierzanie,
Şi acum cei care văd că aici nu este viitor,
Pe Dumnezeu sa-L roage ca să le dea iertare.

Apusul e fierbinte, cu flăcari se aprinde,
Ai milă fară margini de cei ce vin spre Tine,
Te roagă, Îţi cer iertare, să îi salvezi din chinuri,
Deschide ale Tale braţe şi dă-le viată pururi.
Tu judecă-i pe toţi şi fă-le a lor răsplată,
Nu în Iadul cu tristeţe, durere, suferinţă,
Cei ce se întorc spre Tine, Tu iartă-i, Te rog Tată,
Să vină în Rai cu Tine în viaţa fără sfârşit,
Dragoste, fericire, pace la Răsărit...

Horatiu Stoica

Sfanta Treime

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot.
Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:
- Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?
- Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândirea noastră păcătoasă, însă ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să privim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, lisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.
Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi înţelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului, însă oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ştie însă, că nu mintea şi nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.
"Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este
Duhul Sfânt. Treime Sfântă, mărire Ţie! " (Sfântul Ioanichie)

LA CINE SA ALERG IISUSE?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   La cine sa alerg Iisuse?
Vin iar la umbra Crucii Tale,
 Durerile-mi raman nespuse,
 Doar tu-mi cunosti amara jale!

   Trecut-au ani de suferinta,
 Trecut-au ierni si mi-e tot frig,
Ma lupt cazând in neputinta,
 Si doar la Tine stiu sa strig.

   As plange-ntruna, dar n-am lacrimi,
 Le-am pus zagaz si nu mai curg,
 Privesc la ale Tale patimi,
 Si spre al vietii mele-amurg!

   Si ma intreb de pot a duce,
La fel si eu, Golgota mea,
De pasii mei vor sti sa urce,
Sau de vor sti, nu vor putea!

   Tu ai cazut pe drumul Crucii,
Ca eu sa ma ridic din moarte,
Eu imbracat in haina rugii,
Voi duce crucea-mi mai departe!

                      Preot Ioan.            

Necazurile

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Biserica Ortodoxa nu a indemnat niciodata la cautarea suferintei si a necazurilor, ca si cum aceasta ar putea oferi mantuirea prin ele insele, ci ea propovaduieste mai ales bucuria, iubirea si fericirea vesnica. Pentru dobandirea odihnei insa, trebuie sa rabdam toate incercarile vietii.

Necazurile si suferintele din viata noastra sunt urmari ale pacatelor, dar si piedici ale acestora; suferim de pe urma pacatelor, iar in urma necazurilor, ajungem sa fugim de pacate si sa imbratisam virtutile. Prin necazuri si boli trupesti ni se tamaduiesc ranile sufletesti, precum spune Sfantul Isaac Sirul: "Acela care fuge de ispite sau de incercari, fuge, de fapt, de virtute".

Necazurile

Cata vreme omul vede in suferinta numai o apropiere de moarte, el nu va putea sa o rabde in liniste. Necazurile capata un rost si devin o adevarata "scoala a vietii" abia dupa ce omul ajunge sa isi dea seama de cauza lor, care este, simultan, pacatul si iubirea lui Dumnezeu: pentru pacatele noastre avem parte de necazuri si din iubirea lui Dumnezeu, care "nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu" (Iezechiel 18, 23).

Lipsa suferintei si a necazurilor l-au impins adesea pe om in patimi de necinste, uitand complet de existenta lui Dumnezeu si de nevoile aproapelui. Neavand nici o suferinta, bogatul caruia i-a rodit tarina, isi spunea intru sine: "Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te" (Luca 12, 19); in planurile lui de viitor nu incapea nici Dumnezeu, nici aproapele.

Necazurile trebuie vazute in lumina iubirii lui Dumnezeu, care face tot ce poate spre a-l castiga pe om din robia duhurilor necurate. "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci, pe cine il iubeste, Domnul il cearta si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste. Rabdati, spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci, care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?" (Evrei 12, 5-7).

In baza unei pedagogii dumnezeiesti, necazurile (incercarile) sunt necesare tuturor oamenilor. Astfel, nu doar cei pacatosi au parte de necazuri, ci si cei care duc o viata duhovniceasca, acestia din urma avandu-le din alte motive decat cei dintai: unii pentru a fi paziti de mandrie, altii pentru a spori si mai mult in sfintenie, iar altii pentru a-l rusina pe diavol, cum a fost in cazul dreptului Iov.

Rabdarea cu intelepciune a necazurilor ne apropie si mai mult de Dumnezeu, suferinta avand in acest caz o valoare rascumparatoare. In vremea necazurilor intelegem mai bine neputinta proprie si nevoia de ajutorul lui Dumnezeu, singurul care poate alunga de la noi toata durerea si intristarea. In momentele grele ale vietii, chiar si nevrand, avem sanse mai mari sa ne intalnim cu Dumnezeu.

Odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu, necazurile, suferinta si moartea si-au pierdut puterea, cel care nadajduieste in mila lui Dumnezeu putand foarte usor sa depaseasca toate supararile vietii acesteia trecatoare: "Caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarşitoare, neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice" (II Corinteni 4, 17-18).

Cel cu adevarat credincios, care Il cunoaste si Il iubeste pe Dumnezeu, nu va putea fi doborat de nici un necaz, dupa cum marturiseste Sfantul Apostol Pavel, zicand: "Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere. Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit" (Romani 8, 35-37).

Numai privind spre Iisus Hristos vom puteam birui necazurile, facandu-le pe acestea scara catre cer: "De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre" (Evrei 12, 1-3).

Teodor Danalache

Catisma a patra din Psaltirea Proorocului David

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

AXION LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

TROPAR

Bucură-Te, Maica Luminii, că lumii ai dăruit pe Soarele dreptăţii,
 De razele Căruia îndulcindu-se şi Simeon a slobozit glasul Vieţii :
Acum liberează pe robul Tău Stăpâne, Cel ce ai adus tuturor darul mântuirii,
Ca Ceea Ce fără durere L-ai născut, roagă-L să ne slobozească din durerile pătimirii.

  CONDAC

În mâinile Tale ai purtat Focul Cel veşnic luminător,
Şi cu Acesta ai aprins gândurile noastre în chip înţelegător,
Pentru aceasta, Maica Pururea Fecioară, deschide uşile inimii noastre,
Ca să primim ca-ntr-un templu pe Soarele gândurilor luminoase.

  ICOS

Pe Norul Cel Dumnezeiesc pe braţele Tale L-ai purtat,
Ca Acesta, cu mâna Sa, să şteargă al lui Adam păcat,
Ca în nişte mâini să purtăm în nevrednicile gânduri pe Hristos,
Şi să strigăm împreună cu Simeon: Tu eşti Soarele Cel Prealuminos !

AXION LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Bucură-Te, Ceea Ce ai purtat în braţe pe Izvorul mântuirii,
Pe Care Simeon ţinându-L în mâini, L-a arătat Foc al sfinţirii,
Ca Ceea Ce Te-ai arătat Cer sfinţit de razele Cuvântului,
Trimite nouă razele milei Tale, ca nişte podoabe ale gândului :
Primeşte Simeoane, pe Soarele Ce din pântecele Meu a răsărit,
Cuprinde în braţele Tale pe Cel Ce cu gândul Său toate a sfinţit,
Acesta va mântui pe Israel de întunericul păcatelor osânditoare,
Pe Acesta Îl măresc serafimii şi inima Mea află îngerească tresăltare.


  CANONUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI

I.

Veniţi să vedem în oglinda inimii taina cea minunată,
Veniţi să vedem pe Hristos purtat pe braţe de Maică,
Veniţi toţi împreună cu Simeon să slăvim pe Cel cântat de serafimi,
Veniţi să ne acoperim cu aripile smereniei, lăudându-L cu cinstiţii heruvimi.

Veniţi cu dragoste să întâmpinăm pe Izvorul doririi,
Pe Cel Ce la templu a fost adus de Maica milostivirii,
Tu eşti Hristoase, Dumnezeule, Îndulcirea inimilor necăjite,
Pe Tine Te chemăm în ajutor, ca să ne izbăvim de păcate multe.

Iisuse, Mângâierea sufletelor întristate,
Pace aşternute întru cămările inimilor curate,
Izvor de îndurări nenumărate,
Ridicarea lui Adam din moarte.

Slavă...

HRANA PENTRU SUFLET: Sfanta Cruce

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...             SFANTA CRUCE - JERTFELNIC... BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



    SFANTA CRUCE - JERTFELNICUL JERTFEI CELEI INFRICOSATOARE

   Iubiti credinciosi, este adevarat ca crucea a fost unealta groaznica de tortura, dar sa luam aminte ca Domnul nostru Iisus Hristos a iubit crucea si este evident ca nimeni n-ar fi putut sa-L rastigneasca pe Hristos, daca El n-ar fi vrut-o! Pe Sfanta Cruce, pe acest "Altar", a ispasit pacatele intregului neam omenesc. Sfanta Cruce arata rusinea noastra (pacatele) iar din partea lui Dumnezeu arata iubirea nemarginita pentru noi oamenii. Deci, Crucea o cinstim pentru ca a devenit "Altarul de mare Sfintenie", sau altfel spus: "JERTFELNICUL JERTFEI CELEI INFRICOSATOARE". In concluzie, Crucea este cinstita pentru ca prin ea s-a infaptuit MANTUIRE UNIVERSALA a oamenilor. Hristos, "PASTELE NOSTRU", cum zice Sfantul Apostol Pavel s-a jertfit pe Crucea inaltata pe Golgota si nu in templul iudeilor, pentru ca acestia sa nu-si insuseasca Jertfa, sa nu creada ca numai pentru acel neam a fost adusa, ci sa stim ca este o Jertfa universala - pentru intreaga fire omeneasca.


                                         DIN ISTORICUL SFINTEI CRUCI



        Crucea, este cel dintai obiect Sfant al religiei noastre, pe care adevaratii crestinii ortodocsi o venereaza. Crucea a fost sfintita prin Sangele dumnezeiesc curs pe ea si devenit instrument de mantuire si obiect de cinstire. Crucea se ridica la hotarul dintre Vechiul si Noul Testament, a legii si harului sau dintre cele doua lumi, a trupului si a duhului. Putem vorbi de o cruce atat in sens material cat si in sens spiritual. Din pricina imprejurarilor vitrege, Sfanta Cruce pe care s-a rastignit Dumnezeul nostru Iisus Hristos, a ramas pentru un timp sub temeliile templului pagan, prin a carui zidire imparatul Adrian cauta sa acopere urmele materiale ale Rastignirii si Invierii lui Hristos. Prin toate jertfele din Vechiul Testament, oamenii cautau sa-si ispaseasca pacatele lor. Dar trebuia o jertfa egala cu viata lor, chiar mai mare decat viata lor. Aceasta Jertfa Sfanta a adus-o Fiul lui Dumnezeu, ca om, rascumparand pe oameni de toate pacatele prin scump Sangele Sau.



urmarea aici:



HRANA PENTRU SUFLET: Sfanta Cruce:

CERE SI-TI VOI DA !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Nici un spor in casă,
Tu nu vei avea,
Fără osteneala,
De a te ruga.

 Caută să afli,
 Cere, si-ti voi da,
 Bate cu credinta,
 Si-ti voi descuia.

Ai un of pe care,
Nu-l spui nimănui?
 De ce uiti ca,
 Eu sunt Maica Domnului?

Ca să ai iar pace,
Roagă-te mai mult!
Si-ti promit, copile,
C-am să te ascult!
 
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, pentru rugaciunile Prea Sfintei Maicii Tale si pentru ale tuturor Sfintilor Tai, miluieste-mă pe mine, păcătosul robul Tău.
   Maica Prea Sfantă, Prea Curată si Pururea Fecioară Maria, roagă-te Fiului tău si Dumnezeului nostru si pentru noi păcătosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecătii noastre.
   

RUGĂCIUNE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Multumim Tie, Doamne, Dumnezeul nostru, Care ne-ai ridicat pe noi din asternuturile noastre si ai pus cuvant de laudă in gura noastră, ca să ne inchinăm si să chemăm numele Tău cel Sfant; si ne rugăm indurărilor Tale, pe care pururea le ai pentru viata noastră; trimite si acum ajutorul Tău peste cei care stau inaintea fetei slavei Tale celei Sfinte si nădăjduiesc in mila Ta cea multă. Si le da lor, intotdeauna, cu frică si cu dragoste să slujească, laude să aducă, să cante si să se inchine bunătătii Tale celei negrăite. Ca Tie ti se cuvine toată slava, cinstea si inchinăciunea, Tatălui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

O Clipă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Te rog să-mi spui când să te-aștept,
Să-ți pregătesc ceva ca să mănânci,
De ieri simt o durere surdă-n piept,
Dar dacă vii, îmi trece, să nu plângi. 

Te-aștept copile să cosim pe lângă casă
Că au crescut înalți ciulini în grădină,
Eu nu am bani să chem pe cineva la coasă
A-ntarziat poștașul cu pensia de-o luna. 

Mi-ai spus că ai să vii duminica trecută
Dar n-ai venit copile ,ce-ai pățit ?
Te-ai supărat că ți-am trimis făina necernuta ?
Dar iartă-mă copile că sita mea a ruginit.

Sau poate ai prea multe griji copile,
Mi-ai scris ce grea e viața la oraș,
Dar vino Ionica, mai am puține zile
Și-aș vrea să-ți spun măcar un bun rămas. 

Și să te rog să mă îngropi în cimitirul de pe deal,
Nu-ți face griji de bani de parastas,
Ți i-am lăsat lângă icoana de la geam
Pe care-am plâns în fiecare ceas.

 Autor...Dorin Dumitriu 29-05-2015

VINO Rugăciune - cu Preot Ioan

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

BINECUVANTARE PENTRU SUFLETUL TĂU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Iubi-Te-voi Doamne, vartutea mea.
Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,
Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul.
Aparatorul meu si puterea mantuirii mele si sprijinitorul meu.
 Laudand voi chema pe Domnul şi de vrajmasii mei ma voi izbavi" (Psalm 17).

"Domnul este luminarea mea si mantuirea mea, de cine ma voi teme?
 Domnul este aparatorul vietii mele, de cine ma voi infricosa?" (Psalm 26).

   "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa bucuram intru ea.
O, Doamne, mantuieste! O, Doamne, sporeste! (Psalm 117).

   Suflete al meu, pocăiește-te mai inainte de iesirea ta, ca Judecatorul Iisus Hristos este nemitarnic si este infricosator pentru cei ce au pacatuit si nu s-au spovedit. Striga dar, catre Domnul cu inima infranta: Gresit-am cu stiinta si cu nestiinta, Indurate, pentru rugaciunile Prea Sfintei Maicii Tale, milostiveste-te, miluieste-ma si ma mantuieste!
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Pace sufletului tau.
                      Preot Ioan.

EL E ALFA SI OMEGA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Glas de trambita rasuna peste omenirea surda,
Dar putini sunt azi aceia care pot sa o auda,
Ingerul cel mai puternic, trambiteaza cu glas mare,
Striga-n urma noastra, Domnul si e ultima strigare!

   Omul nu vrea sa auda trambitarea ingereasca,
Nici sa mearga prin lumina pe Cararea-mparateasca,
Plange ingerul si cere pentru om milostivire,
 Raul hohotind de-a stanga a cuprins intreaga fire!

   Biet sarman si fara minte, om al veacului apus,
Care si-a uitat menirea si pe Domnul Sfant Iisus,
Care a uitat pe-Acela ce a zis si s-au facut,
Toate cate sunt in ceruri, toate cate-s pe pamant,

Doar gandind la maretia Facatorului Atoate,
Te cutremura si cere-i izbavire de pacate!
 El e Alfa si Omega, Cel ce-a fost si Cel ce este,
Cel ce va veni curand, fara mila, fara veste!

   Cu marire si cu slava, nu scuipat pe Sfanta Cruce,
 Si popoarele lui Iuda nu vor birui, vor plange,
Glasul Lui vuind ca glasul apelor involburate,
Va razbi precum un tunet, morti se vor scula din moarte!

   Sa lucram cat mai e vreme, cat mai e in noi lumina,
Sa mai semanam Cuvantul in a inimii gradina,
 Ne mai rabda inca, Domnul, pana unde? Pan cand?
Mila Lui inca mai tine, Sfanta Jertfa pe pamant.

   Mielul Sfant incă se pune Jertfa pentru omenire,
 In Potirul Sfant se-mparte, sa-ti dea tie nemurire,
Si tot ceru-n rand cu Sfintii si in glas cu bucurie,
Inca se unesc cu omul intr-o Sfanta Liturghie!

                                                 Preot Ioan.