BOGATI VERSUS SARACI



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Nu o sã uit niciodatã Crãciunul anului 1980. Aveam paisprezece ani, Maria sora-mea avea 16 ani iar Jeni cealaltã sorã nu împlinise înca 18 ani. Eram noi trei si mama. Tata murise de 5 ani în accident la minã.
Cu o lunã înainte de Crãciun pastorul nostru a anuntat o colectã specialã pentru cea mai saracã familie din Bisericã. A cerut ca fiecare sã economiseascã timp de o lunã ceva bani ca sã dea acelei familii pe care fratii din comitet o vor considera cea mai sãracã. Ne-am gândit ce am putea face noi patru.
Planul mamei a fost sã mâncãm timp de o lunã de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300 lei. De asemenea daca vom sta cu becul stins searã de searã mai puteam economisi 100 lei. Eu cu Maria am facut curãtenie la câtiva bogati iar Jeni a vândut ceva felicitãri fãcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam si ne imaginam cum familia aceea se va bucura.
Eram în Bisericã noi si încã 80 de membri iar mama a calculat cã se va strânge încã de douãzeci de ori atât cât avem noi, mai ales cã pastorul ne aducea aminte în fiecare duminicã de colectã.
Cu o zi înainte de Craciun am plecat cu Maria la magazin sã schimbãm banii în bancnote nou-noute. Asa învãtaserãm noi cã trebuie sã dãm lui Dumnezeu. Am venit acasã cu 800 lei. O bancnotã de 500 lei si trei bancnote de 100 lei. Niciodatã nu avusesem atâtia bani. Nu ne pãsa cã n-aveam haine de Crãciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toatã noaptea de nerãbdare.
A doua zi, în ziua de Crãciun, ploua cu gãleata, iar noi n-aveam umbrelã. Biserica era la 2 kilometri de casã dar nouã nu ne pãsa cât de ude vom fi. Jeni avea gãuri în pantofi si a pus niste hârtie. Pe drum hârtia s-a udat iar ea era leoarcã la picioare. Am stat bucuroase în Bisericã desi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserãm asta si nu ne-a durut. Cu banii în mânã eram bogate. Când s-a facut colecta mama a pus bancnota de 500 lei iar noi fiecare câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiazã mama ne-a fãcut o surprizã. Cumpãrase 10 ouã pe care le fiersese si le-am mâncat cu cartofi prãjiti. Era ziua de Crãciun si noi ne simteam asa de bine.
Dar pe la ora 15 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la usã. Când a intrat mama în casã era albã ca varul si tinea un plic în mânã. Am întrebat-o ce este în plic si abia dupã jumãtate de orã mama l-a deschis. În plic era o bancnotã de 500 lei, trei bancnote de 100 lei si 40 de bancnote de 10 lei. În total 1200 lei.Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simteam ca niste milionare.

Acum cu plicul în mânã ne simteam ca niste copii teribil de sãraci. Nouã ca si copii ne pãrea bine cã suntem bogati fatã de altii cã aveam cartofi. Apoi stiam cã suntem bogati cã aveam o mama grozavã si multi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram cã eram trei surori în casã si atâtea familii nu aveau copii. Stiam cã nu avem multe lucruri pe care altii le aveau dar niciodatã nu ne-am gândit cã eram sãraci, dar în acea zi de Crãciun am aflat cã eram.
N-am mai fost niciodatã ca înainte. Sãptãmâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastrã.N-am mai vrut sã mergem la Bisericã de rusine dar mama nu ne-a dat voie.
Mama ne-a întrebat ce sã facem cu cei 1200 lei, dar noi nu stiam ce fac sãracii cu banii.
80 de oameni au strâns 1200 lei din care 800 i-au dat cei mai sãraci oameni din Bisericã.


Postări populare de pe acest blog

" Te caut, Doamne, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu "

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

TAINA IERTARII PĂCATELOR

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE