Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Mântuirea de păcat, de moarte, de diavol și de chinurile veșnice este posibilă doar în Biserica Ortodoxă. În afara graniţelor ei materne este imposibil să te mântuieşti. „Căci chiar dacă foarte puțini rămân în Ortodoxie și în evlavie, chiar și atunci aceștia sunt Biserica, iar puterea și autoritatea decretelor Bisericii, vor rămâne cu ei, chiar dacă ar trebui să îndure și să sufere persecuții pentru credință, care le va sluji doar pentru slava veșnică și mântuirea sufletului”, – spune Sfântul Nichifor al Constantinopolului.
Erezia ecumenismului este drumul spre iad Întemeietorul monahismului în Rusia, cuviosului și purtătorului de Dumnezeu părintele nostru Teodosie de Kievo-Pechersk scria: „Nu există altă credință mai bună decât a noastră, deoarece a noastră este credința curată și sfântă. Prin această credință sunt lipsiți de păcate și suferinţele chinurilor veșnice, şi se vor împărtăși de viața veșnică și se vor bucura împreună cu sfinții fără de sfârșit, iar cel care este de altă credință sau de religie latină sau armeană nu va vedea viața veșnică„. De aceea, acționează împotriva dragostei, cei care se împrietenesc cu ereticii împotriva lui Dumnezeu și nu le spun nici un cuvânt despre faptul că nu se pot mântui, din cauza că sunt în erezie. Și, neavând dragoste, sunt lipsiți și de nădejdea mântuirii lor. Acesta este cazul şi Patriarhului Chiril, de exemplu. Nu numai că ia parte la diverse activități ecumenice, dar îi conduce pe tinerii ortodocși în erezia ecumenismului. În timpul unei vizite în Egipt, acesta s-a întâlnit cu Papa Shenouda al III-lea, șeful ereticilor-monofiziţi de confesiune coptă. În discursul său adresat lui Shenouda, Patriarhul Kirill a spus „Vectorul dialogului de astăzi îi interesează pe mulți din Biserica Ortodoxă Rusă.
Avem mulți tineri teologi care sunt foarte interesați de acest subiect. Cred că ar fi foarte bine dacă tinerii teologi din bisericile noastre ar avea ocazia să se întâlnească, să facă schimb de experiențe spirituale și să participe la discuții teologice comune”. Dar Sfinții Părinți au interzis cu strictețe astfel de întâlniri și conversații. Sfântul Ciprian al Cartaginei scrie: „Frații noștri să se ferească cu fermitate și să evite conversațiile cu cei al căror „cuvânt se răspândește ca un cancer” (2 Tim. 2, 17). La urma urmei, apostolul spune: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Cor. 15, 33) și încă și mai mult: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Tit. 3, 10-11).
Sfântul Duh spune cu gura lui Solomon: „Omul viclean pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc arzător” (Proverbe 16, 27).
Și iarăși sfătuiește: „Acoperă-ți urechile cu spini și nu asculta de limba cea rea”. Și iarăși: „Cel rău ascultă limbile celor răi; cel neprihănit nu ia aminte la buzele celor înșelători” (Proverbe 17:4). (…) Nu vă asociați cu astfel de oameni, nu staţi la o masă cu oameni răi, nu vorbiți cu ei; separați-vă de ei așa cum au fugit ei de Biserică, căci este scris: „Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” (Mat. 18:17), Apostolul nu numai că dă sfatul, dar poruncește să ne ferim de unii ca aceștia: „Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.” (2 Tes. 3:6).
Nu poate exista o unire între credință și necredință„. Aceasta este și învățătura și credința celorlalți Sfinți Părinți. Dacă vrem să moștenim, împreună cu ei, Viața Veșnică, atunci și noi trebuie să credem și să acționăm în acest fel.
Autor: Alexandru Pavlov
