VISUL CROITORULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Eliana Popa

Într-un ținut, în vremi trecute, domnea-mpărat cu mână tare
Și cu credință neclintită pe nume Constantin cel Mare.
Avea supuși creștini și neamuri ...era un brav cârmuitor
Și-avea în slujba sa, la curte, pe Ioan vestitul croitor.

 
Însă acesta, ca și alții ce viețuiesc și-n vremea noastră,
Trăia-n necinste si păcate, făcând doar voia lui cea proastă ...
Însă PreaBunul cel din ceruri, în marea Sa milostivire,
I-a arătat prin vis mânia....ca Ioan să își mai vină-n fire!

Și se făcea c-a mers Ioan, cu un veșmânt la împărat
De-ndată ce cu multa trudă, frumoasa haină a gătat.
Vorbea glumind cu împăratul, dar iată cum în mare grabă
Mărețul Constantin cel Mare își scoate paloșul din teacă.

L-a prins de păr cu strășnicie ( avea un păr lung și frumos)
,, - Când termin a-ți reteza părul și capul tău cădea-va jos!"

Asa grăit-a împăratul și chiar așa s-a petrecut
Căci sabia cu dibăcie pe gâtul lui s-a abătut!

Și din prea multa îngrozire când sabia s-a ridicat
O, Doamne, s-a trezit din somn și cu glas tare a strigat :

,, - Sunt încă viu...ce bucurie! A fost un vis...o nălucire
Și capul încă-mi stă pe umeri, din păr nu-s smulse nici trei fire!"

Și bucuros că-i viu și teafăr și că nimic nu s-a-ntâmplat
A luat-o iar pe-aceeasi cale, uitând cu timpul ce-a visat.

 
Dar după oarecare vreme s-ambolnăvit, sărmanul, tare!
Și iarăși a visat cu groază o și mai strașnică-certare

Căci se făcea, parcă aievea, că a fost dus fără zăbavă
În fața unui Împărat cu chip măreț și plin de slavă,

 
Ce odihnea pe-un tron de aur în haină de Arhiereu
Era scăldat tot în lumină precum în ceruri Dumnezeu!

De-a dreapta Lui stăteau ostași ca îngerii de luminoși
Și-n stânga a văzut cu groază alai de demoni fioroși.

A stat croitorașul nostru și-a așteptat cu frică mare
Până în clipa ce-mpăratul i-a adresat o întrebare :

,, - Te-ntreb, Ioane, și răspunde-Mi! Tu oare știi cine sunt Eu? "
,, - Socot cu mintea mea cea slabă că ești Hristosul, Dumnezeu.

 
C-așa citit-am în Scripturi despre Hristos că s-a-ntrupat
Să ducă Crucea pentru noi și să ne tragă din păcat. "

,, - Și dacă Mă cunoști, Ioane...și știi că de la Tatăl vin
De ce n-ai luat în seamă visul cu Împăratul Constantin? "

,, - Știu despre ce-mi grăiești, Stăpâne, că frica aceea încă-i vie
Și groaza ce-am trăit atunci, doar suflețelul meu o știe! "

,, Și dacă porți în suflet, încă, osânda ce Ți-am arătat
De ce n-ai lepădat păcatul și viața nu ți-ai îndreptat?

 
Ți-am arătat încă de-atunci că sabia deasupra-ți țin
Că Eu am fost în vis, Ioane, nu împăratul Constantin!"

Zicând acestea Împăratul un semn spre îngeri a făcut
Să îl arunce-n loc de-osândă, că fapte bune n-a avut.

 
Și pricepând Ioan acuma că nu mai are-n veci scapare
Cutremurat de-așa poruncă, strigă la Sfânta Născătoare :

,, - Preasfântă, Milostivă Doamnă, ajută-mi mie, păcătosul,
Căci grea osândă mă așteaptă pe mine răul și leprosul! "

Și-ndată Maica se arată și cere pentru Ioan iertare
Să-l mai îngăduie o vreme...să-i dea un timp de îndreptare.

Și Împăratul cel din slavă pentru a Maicii mijlocire
L-a mai iertat și-a doua oară că Ioan și-o mai veni în fire!

Și s-a trezit atunci, sărmanul, din visul cel înfricoșat
Și nemaistând deloc pe gânduri la un monah a alergat

Să ceară sfat de îndreptare, să povestească al său vis
Să-ntrebe cu ce fel de fapte va șterge-al iadului zapis!

,, - Dă slava Domnului din Ceruri și Preacuratei Născătoare
Că te-a învrednicit să vezi vedenia-nfricosătoare.

Păzește-te de-acum, Ioane, și plângi păcatele făcute
Cât timp mai ai de îndreptare ...să plângi ...să plângi cu lacrimi multe!"

Și Ioan primi cu bucurie să-și schimbe viața-n fapte bune
Se lepădă de toată averea și de plăcerile din lume
Și-acest răstimp de pocăință, primit în dar de la Hristos,
L-a petrecut în rugăciune și-a mers la Domnul bucuros!

( după o veche pilda ortodoxă )

Un om a murit.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se, cu o valiză în mână…

- Fiul meu, e timpul să mergem…

Omul a întrebat:

- De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…

- Îmi pare rău, fiule… dar acum este momentul plecării tale.

- Ce ai în valiză?

- Ceea ce ţi-a aparţinut.

- Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui, lucrurile mele, hainele, banii?

- Îmi pare rău, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.

- Atunci sunt amintirile mele?

- Îmi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau timpului.

- … Atunci talentele mele?

- Îmi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.

- Atunci prietenii mei, membrii familiei mele?

- Îmi pare rău, fiule, dar ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.

- Dar soţia şi copiii mei?

- Îmi pare rău fiule, ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.

- Atunci trupul meu?

- Nici acesta nu ţi-a aparţinut vreodată. Aparţinea ţărânei.

- Atunci e sufletul meu?

- Îmi pare rău, fiule, dar nici sufletul nu ţi-a aparţinut. Sufletul tău îmi aparţinea Mie.

Atunci, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise.

Era goală.

Cu o lacrimă de dezamăgire, omul îl întrebă pe Dumnezeu:

- Nu am avut niciodată nimic?

- Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale…"

Viaţa este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Bucură-te în totalitate de el. Şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“...DOAMNE AJUTÃ-MÃ...

"Doamne, ajuta-ma in post, Sa i-l tin cu drag, cu rost, Mintea, trupul, Fa-l subtire, Ca sa fug de amagire, Trupu-acesta imbuibat, Cu de toate-ndestulat, Sa-l mai storc ca pe-o lamaie, Nicio patima sa fie. Sa ma-nvat sa flamanzesc, Spre Golgota sa pornesc, Nu am crucea grea ca a Ta, Dar s-o duc macar pe-a mea. Doamne, da-mi din Harul Tau, Sa nu-mi fie postul greu, Vor veni ispite mii, Lumineaza-ma cum stii, Fie-ti mila cand cad jos, Ca sunt slab, neputincios, Da-mi din Duhul Tau putere, Si un pic de mangaiere".
Bucuria mea, Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. HAR, MILA si PACE sufletului tau, de la IISUS HRISTOS, DUMNEZEU! Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! Amin si Aliluia!
Preot Ioan .

IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

    Bucuria mea, Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, a fost intrebat de cineva: "Parinte, daca L-ai vedea acum pe Iisus Hristos, in fata Sfintiei tale, ce i-ai spune?" Parintele a raspuns: "I-as spune asa: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!" Sa zicem si noi rugaciunea aceasta, cat mai des posibil. Cand inspiram aerul in piept sa zicem: IISUSE, IISUSE (cu gandul la El), iar cand expiram aerul sa zicem: IARTA-MA, IISUSE! Aceasta este de fapt "Rugaciunea mintii" sau "Rugaciunea lui Iisus", in forma prescurtata. Pe aripile rugaciunii Dumnezeu Se coboara in sufletele noastre si tot pe aripile rugaciunii, noi ne urcam la Dumnezeu.
„Acolo unde exista iubirea lui Hristos, singuratatea se risipeste. Esti linistit, bucuros, plin. Nici melancolie, nici boala, nici apasare, nici framantare, nici tristete, nici iad. Hristos este in toate gandurile tale, in toate faptele tale. Ai Harul si poti suferi toate pentru Hristos. Poti chiar sa si patimesti pe nedrept. Sa rabzi nedreptatile pentru Hristos, ba chiar cu bucurie. Precum El a patimit, tot asa poti si tu, poti sa patimesti pe nedrept. Cand intra Hristos in inima, patimile se mistuie. Nu mai poti nici sa injuri, nici sa urasti, nici sa te razbuni, nici, nici... Unde sa se mai gaseasca urile, antipatiile, osandirile, egoismele, framantarile, intristările? Stapaneste Hristos si dorul fierbinte dupa lumina cea neinserata. Insa atunci cand nu traiesti cu Hristos, traiesti in necaz, in melancolie, in framantare, in stramtorare; nu traiesti corect. Atunci apar multe anomalii si in organism. Sunt influentate trupul, glandele endocrine, ficatul, fierea, pancreasul, stomacul. Cand vine Hristos sa se salasluiasca in tot sufletul nostru, atunci dispar toate problemele, toate ratacirile, toate supararile. Atunci pleaca si pacatul”. Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan

SFANTA TREIME

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu este DUHUL SFANT, Treime Sfanta slava Tie". Cati oameni ti-au alinat durerile si cand erai in suferinta? Cati au alergat grabiti spre tine sa iti aduca ceva atunci cand aveai lipsuri? Cati dintre ei ti-au sters lacrimile? Cati ti-au adus bucurie in suflet? Cati sunt gata sa-si dea viata pentru tine? Cati dintre ei te cunosc cu adevarat? Doar Domnul nostru Iisus Hristos, singur ti-a alinat durerile, ti-a inteles slabiciunile, a alergat grabit inspre tine cand aveai lipsuri, ti-a sters lacrimile, si-a dat viata pentru tine... doar El te cunoaste cu adevarat. Doar Dumnezeu, cel care "Neputintele noastre a luat si bolile noastre le-a purtat" (Isaia 53:4), si care a spus: "Cheama-ma in ziua necazului tau si te Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei preaslavi" (Psalm 49:16). Doamne, iti multumesc PENTRU TOT CE MI-AI DAT! Doamne, iti multumesc PENTRU TOT CE MI-AI LUAT! Doamne, iti multumesc PENTRU TOT CE MI-AI LASAT! Fie numele Tau binecuvantat de acum si pana-n veac.


Amin si Aliluia!
Preot Ioan .

Atunci LEGE, acum HAR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ C I N C I Z E C I M E A ..

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/.../cincize...
Bucuria mea, putem spune ca Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos reprezinta INCEPUTUL mantuirii noastre, Invierea Sa este TEMELIA credintei noastre, iar Cincizecimea (Rusaliile) este INCORONAREA pe care Duhul Sfant a savarsit-o pentru mantuirea intregii lumi. Ceea ce este sufletul pentru trup, aceea este Duhul Sfant in trupul mistic al lui Hristos, adica in Sfanta Biserica Crestin-Ortodoxa. Duhul Sfant este Duhul Crestinilor Ortodocsi, este ,,Stalpul de foc al Bisericii lui Hristos", care ii calauzeste si-i sfinteste spre mantuire, si-L mai numim si Mangaietor, pentru ca ii mangaie pe toti cei care se lasa calauziti de El (Ioan 16:7). ,,Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat” (Galateni 3:27). Imbracarea aceasta in Hristos, pecetea divina, ne-o da Duhul Sfant. Legea s-a dat poporului ales, pe muntele Sinai, la 50 de zile dupa iesirea lor din Egipt. Duhul Sfant s-a pogorat la 50 de zile dupa Invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Atunci LEGEA, acum HARUL. Din inimile Sfintilor Apostoli atinse de limbile ca de foc ale Duhului Sfant au curs ,,rauri de apa vie” (Ioan 8:36), la fel ca din piatra din pustie. Asadar, se cuvine sa multumim Duhului Sfant, celei de-a treia persoana a Sfintei Treimi, pentru tot ce este frumos in lume: parfumul florilor, stralucirea stelelor, murmurul izvoarelor, piscurile muntilor... Sa-i multumim pentru intruparea Fiului Lui Dumnezeu, pentru inspiratia Sfintei Scripturi, pentru intemeierea si conducerea Bisericii Crestin-Ortodoxe, pentru cele 7 Sfinte Taine, pentru toti Sfintii, pentru biruinta Adevarului, a dreptatii si a pacii in lume.

                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan .

Triluri...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



În adâncul nopții albe
Și cu cerul înstelat,
Multe suflete s-aseaza
În genunchi pe lângă pat.

În mireasmă de tămâie,
Cu candele luminate,
Mulți se roagă și suspină,
Cu mâinile ridicate.

 
E o liniște profundă,
Îngeri mulți coboara-n jos,
Ca sa dea la fiecare,
Ajutor de la Hristos.

 
Se întorc apoi în ceruri,
În triluri răsunătoare,
Mii de greieri țin isonul ,
La o mierla cântătoare.

 
Vor cu toții sa înalțe
Canturi dulci de mulțumire,
Rugăciuni melodioase,
Parcă spuse din psaltire.

 
Doamne Sfinte și iubite
De toată făptura Ta,
Primește frumoasa jertfă,
Și a lor, dar și a mea.

Versuri Mihaela Stoica - Cucoanes

CUVINTE DE SUFLET

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                     

http://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.com/

Sa-i iubesti si sa patimesti impreuna cu cei saraci, ca si tu sa fii miluit de DUMNEZEU.
Sa nu-i mustri pe cei care au intristare in inima, ca sa nu fii pedepsit cu acelasi toiag si cautand pe cineva care sa te mangaie, sa nu afli pe nimeni!
Mai bine sa fii dispretuit, decat sa dispretuiesti pe altul. Mai bine să fii nedreptatit, decat sa nedreptatesti.
Cel care fuge de slava cea desarta a lumii, unul ca acesta simte in sufletul sau slava veacului ce va să fie.
Fereste-te de intalnirile cele multe si ingrijeste-te de sufletul tau, ca sa-ti pastrezi linistea sufleteasa.
Pazeste-te de pacatele cele mici, ca sa nu cazi in cele mari.
Iti este mai de folos sa inviezi sufletul tau din patimi, cugetand la cele dumnezeiesti, decat sa inviezi morti.
Mai bine sa fiii prigonit, decat sa prigonesti; sa fii rastignit, decat sa rastignesti; sa fii nedreptatit, decat sa nedreptatesti; sa fii clevetit, decat sa clevetesti...
Daca iubesti blandetea, vei avea pace in sufletul tau. Iar daca te vei invrednici sa dobandesti pacea, te vei bucura in orice incercare...
Dumnezeu rabda toate neputintele noastre, insa nu-l sufera pe cel care tot timpul carteste, ci il pedepseste ca sa-l indrepte...
Gura si inima, care in fiecare incercare ii multumesc lui DUMNEZEU, primesc binecuvantarea Lui si harul dumnezeiesc.
Atunci cand viata ta este dupa DUMNEZEU, sa nu te intristezi pentru necazurile şi relele tale pătimiri, caci DUMNEZEU ti le va ridica intr-o buna zi. Sa nu te temi nici de moarte, pentru ca DUMNEZEU a pregatit bunatatile cele viitoare ca sa te faca mai presus de moarte.
Sfantul Parinte Iustin Parvu

ÎN GENUNCHI, SPRE RĂSĂRIT..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

E frumos să ai prieteni,
Să te-ajuți cu ei mereu,
Să-ntinzi brațul la nevoie,
Să-l primești și tu la greu..

Lucrul ăsta, din păcate,
Astăzi nu îl mai găsim
Căci de alții nu ne pasă
Și ce merităm, primim..

Când indiferența rece
Ne-nconjoară ca un zid,
Fiindcă inimile noastre
Sunt ca un deșert arid,

Cerurile luminoase
Ni se-nchid încetișor,
Iar cărarea către ele
Se acoperă de nor..

Nu, nu-i cale către ceruri
Dacă bunătate nu-i..
Domnul nostru ne-a cerut-o,
Dragostea-i porunca Lui..

Dacă am pierdut lumina
Și în inimi ne-am răcit,
Să ne-ntoarcem către Domnul
În genunchi, spre Răsărit

Și să-I cerem: "Doamne Sfinte,
N-avem dragoste deloc,
Pe cenușa cea din suflet
Pune lemne, dă-le foc..

Peste candelele noastre
Fă al Crucii Tale semn,
Ca să-nceapă iar să ardă
Cu al milei untdelemn"!

Căci Stăpânul împlinește
Rugăciunile oricui,
Numai cererea să fie
Pentru mântuirea lui

Și când vede că ne plângem
Că la suflet suntem reci,
El ne umple de iubirea
Care va rămâne-n veci!

amin

Minunate sunt lucrurile Domnului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!““Doamne, cât de mult îl iubeşti Tu pe om!”

                 

Minunate sunt lucrurile Domnului: din pământ l-a alcătuit pe om şi acestei ţărani i-a dat să-L cunoască prin Duhul Sfânt, aşa încât omul spune: „Domnul meu şi Dumnezeul meu”; şi spune aceasta din plinătatea credinţei şi iubirii.
Ce lucru mai mare mai poate căuta sufletul pe pământ?
Mare minune: dintr-o dată sufletul cunoaşte pe Ziditorul Lui şi iubirea Lui.
Când sufletul vede pe Domnul, cât de blând şi smerit este, atunci se smereşte şi pe sine însuşi până la sfârşit şi nu mai doreşte nimic cum doreşte smerenia lui Hristos; şi cât timp va trăi sufletul pe pământ, nu va înceta să dorească şi să caute această smerenie neînţeleasă pe care n-o poate uita.
Doamne, cât de mult îl iubeşti Tu pe om!
Milostive Doamne, dă harul Tău tuturor noroadelor pământului, ca ele să Te cunoască pe Tine, căci fără Duhul Tău Cel Sfânt omul nu poate să Te cunoască şi să înţeleagă iubirea Ta.
Doamne, trimite peste noi pe Duhul Tău Cel Sfânt, căci Tu şi toate ale Tale se cunosc numai prin Sfântul Duh, pe Care L-ai dat la început lui Adam, apoi sfinţilor proroci şi pe urmă creştinilor.
Doamne, dă tuturor noroadelor Tale să înţeleagă iubirea Ta şi dulceaţa Duhului Sfânt, ca oamenii să uite durerea pământului şi să lase tot răul, să se alipească de Tine prin iubire şi să trăiască în pace, făcând voia Ta spre slava Ta.

Doamne, învredniceşte-ne de darurile Sfântului Duh, ca să cunoaştem slava Ta şi să trăim pe pământ în pace şi iubire, ca să nu mai fie nici ură, nici război, nici duşmani, ci să împărătească numai iubirea şi să nu mai fie nevoie nici de armate, nici de închisori şi să fie uşor de trăit pentru toţi pe pământ.
Mă rog Ţie, Milostive Doamne, dă tuturor noroadelor pământului să Te cunoască prin Duhul Sfânt.
Cum mi-ai dat mie, păcătosului, să Te cunosc prin Duhul Sfânt, aşa dă şi tuturor noroadelor pământului să Te cunoască şi să Te laude ziua şi noaptea.

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

Ce este omul, Doamne?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

               

Dumnezeu este izvorul oricărui bine și omul n-are să se laude cu nici un lucru bun pe care-l are
Doamne, „Ce este omul, ca să Te gândești la el, și fiul omului, ca să-l bagi în seamă”. Prin ce s-a făcut el așa de vrednic, ca să-i dai harul Tău Doamne, cum pot să mă plâng, dacă Tu mă părăsești? Și ce voi zice, dacă Tu nu-mi dai ce cer? Iată numai ce pot gândi și ce pot grăi după adevăr: că eu nu sunt nimic și nu pot nimic, că nimic bun nu este în mine, ci în toate sunt neputincios și merg tot spre nimic; și dacă puterea nu mă sprijinește și lumina Ta nu mă luminează, devin îndată rece și nepăsător.
Dar Tu, Doamne, ești același totdeauna și același rămâi în veci. Tu ești totdeauna bun, drept și sfânt, făcând toate cu bunătate, dreptate și sfințenie și rânduindu-le cu înțelepciune. Eu însă sunt pornit mai mult să dau înainte, și nu rămân multă vreme în aceiași stare, ci mă schimb de șapte ori pe zi. Cu toate acestea, curând mă ridic spre mai bine, dacă Tu îmi întinzi mâna de ajutor, ca să mă ridici; căci numai Tu poți fără nici un ajutor omenesc, să mă ajuți și să mă întărești în așa fel încât să nu mai fiu supus atâtor schimbări și să-mi ridic inima spre Tine, și în Tine să se odihnească ea în veci.
De aceea, dacă aș ști să mă lipsesc de orice mângâiere omenească, fie pentru ca să dobândesc darul evlaviei, și pentru că mă silește nevoia să Te caut pe Tine căci afară de Tine nu este nimeni care să mă poată mângâia, atunci cu drept cuvânt aș putea nădăjdui în harul Tău și m-aș bucura de noi mângâieri de la Tine.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru orice bine pe care mi-l dai să-l fac, căci Tu ești izvorul oricărui bine. O nimica sunt înaintea Ta, un om slab și nestatornic. Cu ce să mă laud? Și pentru ce aș pretinde să mă laude alții? Nu cumva pentru că sunt nimic? Aceasta ar fi cea mai mare deșertăciune! În adevăr slava deșartă este cea mai mare deșertăciune – este ciumă pentru suflet; căci ne depărtează de adevărata slavă și ne răpește harul ceresc. Căci îndată ce omul începe să-și găsească plăcerea în sine însuși, nu-Ți mai place de el; și când el aleargă după laudele oamenilor, se lipsește de adevăratele virtuți.
Este însă o slavă adevărată și o bucurie sfântă, și stă în aceasta: ca omul să Te preamărească pe Tine, nu pe sine; să se bucure de numele Tău, nu de numele său sau de vreo altă făptură, ci numai și numai de Tine și de binele pe care i-l faci Tu. Lăudat fie deci numele Tău, Doamne, Nu al meu; lăudate fie faptele Tale, nu ale mele; binecuvântat fie numele Tău cel sfânt și sfințit în toată lumea; și orice laudă a oamenilor să nu se lipească de mine, ci să se întoarcă la Tine. Tu ești lauda și bucuria inimii mele. Cu Tine mă voi lăuda și de Tine mă voi bucura în toate zilele; cu mine însumi nu mă voi lăuda decât doar cu slăbiciunile mele.
Iudeii, dacă vor, n-au decât să umble slava pe care și-o dau unii altora; cât pentru mine, eu voi căuta slava care vine de la unul Dumnezeu. Căci toată slava omenească, toate onorurile din vremea de acum, toată mărirea lumească, în asemănare cu slava Ta cea veșnică, este deșertăciune și nebunie. O, Adevărul meu, Mila mea, Dumnezeul meu! Ție se cuvine lauda, cinstea, puterea și mărirea în vecii vecilor.

CEASUL MANTUIRII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată, un călugăr bătrân, căruia i se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-o dimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:
- Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară rău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar, părinte, cât trebuie noi să ne căim?
- Fiule, este de ajuns dacă te căieşti o singură clipă, înaintea morţii.
- Atât de puţin, părinte?
- Da, fiul meu!
- Dar, de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?
- Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, în orice moment să te poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet.
Dumnezeu este bun şi iertător. Cine regretă din suflet pentru greşelile sale şi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de liniştea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viaţa veşnică.
“Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noi oriunde şi oricând” (Fericitul Augustin)

INVATATURA din PATERIC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, daca cuvintele mele au rezonanta in sufletul tau, te rog sa-ti cumperi “Patericul egiptean”. Sunt invataturi duhovnicesti minunate ale Sfintilor Parinti care au trait in Pustia Sketika, in Egipt. Iata numai un exemplu de asemenea invatatura: “Avva Anub l-a intrebat pe avva Pimen despre gandurile necurate, care se nasc in inima omului, si despre poftele desarte. Avva Pimen zice: "Se va lauda securea fara cel care taie cu ea? Asa si tu, nu da prilej poftelor, nu te indulci din ele si nu-ti vor putea face nimic". Exista mai multe feluri de Pateric: Patericul Sinaitic, Patericul Lavrei Sfantului Sava, Patericul Lavrei pesterilor de la Kiev... si exista chiar si un Pateric romanesc.

Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan .

Voia Domnului...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 

Nici demonii, nici fiarele nu-l pot vătăma pe om, nici oamenii răi nu-şi pot împlini voia lor cea rea de a-i distruge pe ceilalţi, dacă Dumnezeu, Care cârmuieşte toată lumea, nu va îngădui aceasta. Iar dacă îngăduie, El va hotărî cât de mare va fi vătămarea.
Căci Dumnezeu nu îngăduie ca ei să acţioneze în deplină libertate, pentru că altfel nu ar fi supravieţuit nicio făptură. El nu lasă ca puterea demonilor şi a oamenilor răi să se apropie de făpturile Sale şi să le vatăme potrivit voinţei lor. De aceea să-ţi spui întotdeauna: „Îl am pe Dumnezeu Care mă păzeşte şi nicio făptură nu poate să mă vatăme, dacă nu are îngăduinţă de la Dumnezeu. Cred încă şi aceasta că nici măcar înaintea ochilor mei nu vor îndrăzni să se arate şi nici să-i aud ameninţările. Căci dacă ar fi avut îngăduinţă de la Dumnezeu să facă rău cât de mult vor, nu ar fi fost nevoie de cuvintele lor ca să mă înfricoşeze, ci ar fi făcut cu mine ce ar fi vrut”.

Şi iarăşi să-ţi spui: „Dacă este voia Domnului meu ca făpturile Sale să fie stăpânite de demoni şi de oamenii vicleni, primesc aceasta cu bucurie ca să nu zădărnicesc voia Domnului meu” şi astfel, în vremea ispitelor te vei umple de bucurie, fiind încredinţat că mâna Domnului te povăţuieşte prin ispite. Întăreşte, aşadar, inima ta, având încredere în Domnul şi nu te teme nici de frica de noapte, nici de săgeata ce zboară ziua. Căci credinţa dreptului în Dumnezeu, ne spune Sfânta Scriptură, îmblânzeşte fiarele sălbatice şi le face ca nişte mieluşei.

Extras din Despre ispite, întristări, dureri și răbdare– Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu-insuflat, Editura Evanghelismos, 2012.

Patimi si depresie

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“,,

Diavolul, intrând în sufletul mândru şi egocentric, îl umple de tristeţe, epuizare şi disperare. Cineva l-a întrebat pe Bătrânul Paisie despre neliniştea care îl cuprindea pentru căderile lui:

Părinte, sunt stăpânit de nelinişte pentru căderile mele şi obosesc în lupta mea.

- Din egoism se întâmplă aşa, deoarece nu te smereşti, de aceea istoveşti apoi. Nu există smerenie, pocăinţă, zdrobire de inimă, ci egoism înlăuntrul tău, iar egoismul întotdeauna duce la tristeţe şi nelinişte. Când omul nu are pocăinţă, ci este chinuit de egoism, de preocuparea de a plăcea oamenilor, deoarece decade în ochii celorlalţi, atunci apar înlăuntrul lui agonie, otravă, durere". Omul depresiv trăieşte tristeţea, otrava, durerea, pentru că nu acceptă, nu se smereşte, nu se căieşte, ci se chinuieşte din pricina egoismului său rănit şi al iubirii de sine vătămate.

De multe ori, neliniştea exagerată pentru patimi şi pentru căderile noastre ascunde o încercare de îmbunătăţire morală autonomă faţă de Dumnezeu, şi un mare egoism.

Stareţul Macarie i-a scris unei persoane, evident depresive: „Spui că neputinţa ta de a te împotrivi ispitei, zăbava ta de a birui patimile tale şi slăbiciunea morală, în general, te constrânge mult. Lucrul acesta arată că-ţi sprijini mântuirea pe propriile tale puteri. Cum altfel vom dobândi smerenia, decât privindu-ne continuu pe noi înşine aşa cum suntem, cei mai răi dintre păcătoşi?"

Rusia stareţilor secolului al XlX-lea era destul de familiarizată cu depresia. Boala aceasta era socotită simptomul mândriei, iar vindecarea ei era smerenia.

Prin urmare, patimile, şi în principal egoismul-mândrie, pricinuiesc depresia atât de răspândită din vremurile noastre.

Ierom. Sava Aghioritul

Patimi si depresie. Ce este si cum se vindeca depresia; Editura Egumenita

MAI INTAI SUFLETUL SI APOI TRUPUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

HRANESTE-TE PRIN OSTENEALA si RAMAI VEGHETOR PRIN RUGACIUNE!

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

       Bucuria mea, iata, a inceput o noua saptamana si implicit o noua zi de munca. Dupa ce ti-ai spus Rugaciunile diminetii, ia sa vedem ce ne sfatuieste un traitor, un batran si duhovnicesc parinte crestin ortodox: “Trezindu-te in zori, sa zici intru sine-ti: TRUPULE, osteneste-te pentru a te hrani, SUFLETE, vegheaza ca sa te mantuiesti si sa mostenesti Imparatia lui Dumnezeu”. Acestea nu sunt vorbe desarte, adica, spuse la intamplare, ci, pravila multor mii de calugari de-a lungul veacurilor, pravila vietii lor, cea de fiecare zi. SE HRANEAU PRIN OSTENELILE LOR, iar, PRIN RUGACIUNE RAMANEAU VEGHETORI.

 Dar, este oare aceasta pravila buna, numai pentru calugari? Cu siguranta este buna pentru fiecare crestin ortodox, fiindca, Insusi Iisus Hristos ne-a fost pilda vadita de osteneala trupeasca si necontenita veghere la rugaciune. In casa lui Lazar din Betania, Domnul i-a spus uneia din surorile acestuia: “Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti; Dar un lucru trebuie: caci Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10: 41-42). Asadar, MUNCESTE si ROAGA-TE, dar sa nu uiti sa pui: MAI INTAI CAII SI APOI CARUTA, adica, MAI INTAI SUFLETUL SI APOI TRUPUL! Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan

Rugaciunea,si postul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“”

Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine.

Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru
Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).”

BUCURIA MANTUIRII vine din JERTFA si OSTENEALA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/

Bucuria mea, dupa cuvantul Sfantului Gavriil Marturisitorul: "Fiecare se poate Sfinti in felul sau, in timpul sau in locul unde l-a pus Dumnezeu. Nu exista scuza pentru lenea noastra." Un singur tel are fiecare crestin ortodox pe pamant: MANTUIREA SUFLETULUI. Sfantul Isaac Sirul, ne spune asa: "Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a suit vreodata la cer prin comoditate.” Iar Sfantul Ioan Gura de aur ne sfatuieste asa: "Cine vrea sa impartasească slava Lui Iisus Hristos, trebuie sa-i impartaseasca si viata." Sfantul Efrem Sirul, spune despre cei ce se nevoiesc spre dobandirea Duhului Sfant: “Nu pot avea odihna pe pamant cei ce voiesc sa se mantuiasca”. Necontenita este lupta, fie din afara, fie dinlauntru. Vrajmasul ne lupta uneori in chip vazut prin oameni si prin lucruri, iar alteori, in chip nevazut prin cugete. Uneori, diavolul se arata pe fata si ne lupta cumplit si cu salbaticie, ca un vrajmas, iar alteori, in chip de prieten lingusitor ne amageste cu viclesug. Precum lupta dintre doua ostiri vrajmase, asa este si lupta omului cu patimile lumii acesteia. Cu adevarat, “NU POT AVEA ODIHNA PE PAMANT, CEI CARE VOR SA SE MANTUIASCA!” Odată cu mantuirea vine și odihna. BUCURIA MANTUIRII vine din JERTFA si OSTENEALA!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau!
Maica Luminii si Izvorul tamaduirii sufletelor noastre, sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

SA NU UITI DE MANTUIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sa nu uiti de mantuire,  

Cand prea lina iti pare, clipa pe pamant, 

Fiindca, clipa pe pamant e-o clipa,

 S-a dus pe-un fulger luat de vant.

Sa nu uiti Iadul, cand prea dulce,

 Iti pare ca ar fi-un pacat,

 Fiindca, dulcele pacat e-o fiere, 

Ce-o sa te arda necurmat.

Sa nu uiti noaptea, cand prea alba,

 Iti pare ziua care-o duci,

 Fiindca, ziua cea prea alba astazi, 

Poate sfarsi printre naluci.

Sa nu uiti moartea, cand prea tare, 

Iti pare tronul unde sezi, 

Fiindca, slava lumii e-o parere, 

Pe care-o pierzi, cand nici nu crezi.

Sa nu uiti ca esti om, cand ti pare
ca esti un zeu, Si-asa gandesti,
o, secatura trecatoare, 

In ce nimic te prabusesti!

Ooo, nu uita ce ti-e 'nainte, 

Nici tot ce-ti poate fi 'napoi,

 Sa mergi spre Rai cu fapte sfinte, 

Si nu spre Iad, tarand noroi.

Traian Dorz

Crucea....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nu numai crucea osândirii era grea
Când Domnul Golgota cu greu urca,
Ci eu eram povara mare de păcate
Şi-a lumii întregi ce le ducea în spate.

Nu numai Petru apostolul s-a lepădat
De învăţătorul său iar cocoşul i-a cântat,
Ci eu mă lepăd în fiecare ceas de legea Ta,
Deşi conştiinţa ca un cocoş îmi va cânta.

Nu numai o suliţă doar coasta ţi-a străpuns
Din care sânge mult şi apă ca mărturie au curs,
Ci mii de suliţe îţi pătrund sfântul trup mereu
Când eu şi lumea facem doar voia celui rău.

Nu numai un Pilat şi iudeii te-au judecat
Când strigau că tu spre răstignire să fii dat,
Ci eu şi toţi acei ce în orbirea cea nebună
Judecă şi osândesc pe cei din jur şi poartă ură.

Nu numai cei ce-au fost atunci sunt vinovaţi,
Şi eu şi lumea de azi de rele vicii greu pătaţi
Îl osândim, îl batem, îl scuipăm, îl răstignim mereu
Pe Domnul care ne-a iubit şi ne scapă din cei greu.

Nu numai pentru iudei, pe Cruce Iisus s-a rugat
Ci pentru mine şi lumea toată, să o scape de la iad.
Eu i-am cerut iertare şi m-a primit şi viaţă am aflat.
Tu omule, cât timp mai porţi cu tine povara de păcat?

PARINTELE PROCLU NICAU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Viața mea a fost așa: un dâmb și o vale. Dacă mă prinde moartea pe vale, mă ia diavolul la iad și dacă mă prinde pe dâmb, poate mila lui Dumnezeu se va înturna asupra mea. Dâmbul e mai sus de lume. Și are mare însemnătate. Cât timp eu sunt luptat de cele cinci simțuri, diavolul mă are în mână. Atunci se supără diavolul, când vede că eu nu mai vreau să ascult de cele cinci simțuri.

Am observat, ca să capăt rugăciunea lui Iisus trebuie să ajung la ținta asta de a nu fi pătimaș cu mintea, dar nici cu trupul și trebuie să pun în minte că toată lumea e mai bună și că eu sunt cel mai păcătos și nevrednic, să mă simt vinovat în fața lui Dumnezeu, că altă cale nu-i decât smerenia. Cine vrea să capete rugăciunea lui Iisus, acela poate, care are povățuitor pentru rugăciunea inimii. Și cine a simțit putere sfântă, nu mai este întristat pentru că are mare însemnătate cine are smerenie și dorește să trăiască nebăgat în seamă. Are mare însemnătate a birui răutatea, a învăța să iertăm. Dar eu fericesc pe toți care au duhovnic și se duc la mărturisit, la Sfântul Maslu. Și ce să vezi? Toți diavolii au ieșit din iad. Unde aud că sunt creștini, dau năvală asupra lor. Dacă vom avea smerenie, Duhul Sfânt ne ajută și va izgoni acele duhuri, că puterea diavolească este îngrădită de puterea lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne smerim, vine în ajutor Duhul Sfânt. Vrea Duhul Sfânt să ducă în rai sufletele creștinilor cu aceste virtuți: smerenia și mila de aproapele.

PARINTELE PROCLU NICAU

O B O S E A L A.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.co.at/

"Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentru ca mergi contra curentului.
Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva.
Ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?
Atunci te lasai purtat de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza."
Sfantul Parinte Arsenie Boca

„Să ai înger la masă!”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sf. Serafim de Virița: Înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit. Nu în zadar noi spunem: „Să ai înger la masă!”

Cât de des ne îmbolnăvim numai din aceea că nu ne rugăm înainte de masă şi nu chemăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra măncării. Înainte, oamenii făceau toate cu rugăciunea pe buze: când arau se rugau, de asemenea şi semănatul şi secerişul grânelor îl făceau tot cu rugăciune.

Acum noi nu mai cunoaştem ce fel de oameni au pregătit ceea ce noi mâncăm, fiindcă de multe ori alimentele sunt pregatite cu cuvinte de hulă, cu batjocura şi blasfemie. De aceea neapărat trebuie să stropim cu aghiasma de la Bobotează deoarece ea sfinteşte totul şi se poate mânca ceea ce am pregătit fără să ne tulburăm.

Tot ceea ce mâncăm noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mâncarea pe care o mâncăm, toată natura şi lumea îngerească slujeşte omului. Pentru aceasta, înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit. Nu în zadar noi spunem: „Să ai înger la masă!”. Şi cu adevărat îngerii sunt cu noi la masă când noi mâncăm din mâncare cu rugăciune şi mulţumire.

Extras din Alexandru Trofimov, “Sfantul Serafim de Virita. Patericul Viritei“, Editura Biserica Ortodoxa, Galati, 2003                                                                                                                        sursa.

                                                                                                         Caută Mântuirea

RUGĂCIUNE PENTRU AJUTOR LA EXAMEN

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajuta-mă pe mine robul Tău sa trec cu bine aceasta încercare ce imi stă inainte. Cel ce ne-ai cerut sa fim întelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, luminează-mă pe mine roabul Tău să învăț ceea ce trebuie ca sa fiu bine pregatit la examenul care mă asteaptă. Tu stii ce e bine si ce e rau. In mainile Tale sunt vietile noastre. Crezând ca-mi este de folos să ies încununat din această incercare, Te rog sa-mi arăti si de aceasta dată puterea ajutorului Tau. Dar sa nu fie dupa voia mea, Doamne, ci după voia Ta cea sfântă, ca Tu mă iubesti mai mult decat oricine si stii ce-mi este cu adevarat de folos.

Doamne, ajuta-mă pe mine robul Tău sa nu caut gloria lumeasca, ce este degrab trecatoare, ci sa caut vietuirea curata si sfanta, ca sa dobandesc Imparatia cerurilor. Vietile oamenilor sunt pline de incercari. Ce folos vom avea daca vom castiga bunatatile vremelnice, de nu le vom dobandi si pe cele vesnice? Ce folos vom avea de ne va lauda lumea aceasta, daca faptele noastre nu sunt bineplacute Tie? Ajuta-ne, Dumnezeule, ca numai la Tine sa cautam implinirea noastra si sa preaslavim in vecii vecilor Numele Tau cel Sfant. Amin.

                           RUGĂCIUNEA MAICII DOMNULUI "SPORIREA MINŢII"

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Şi-a zidit-O, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici!
Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii Tăi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa Preacinstitei Tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor înţelepciune duhovnicească, râvnă şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor smerită înţelepciune, fiilor ascultare şi nouă tuturor duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului. Şi acum, maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legatură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce esti mai cinstită decat Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor.                                                                                                                                   Amin!

TE-AM RĂSTIGNIT!....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“5h

  · 

          

M-ai primit la masa-Ți SFÂNTĂ,
Și Ți-ai frânt din TRUPUL SFÂNT
Și mi-ai dat din apa VIEȚII
Ca să nu-nsetez nicicând

Și m-ai ridicat, IISUSE
Din noroi m-ai ridicat
Din potirul TĂU, IISUSE
Am băut și am cinat.

TU, m-ai luminat cu raze
De la DUHUL CEL CERESC
Și Mi-ai dat înțelepciune
Și vedere să privesc.

Dar la GOLGOTA, IISUSE,
Doar TU singur ai urcat
Eu m-am poticnit, PĂRINTE,
Și de jos nu m-am sculat

Și-ai purtat TU,singur CRUCEA,
O, ce mult ai suferit
Spinii te-mpungeau și bice
Te loveau, necontenit.

Eu priveam de jos la TINE,
Cum sudoarea-ți șiroaia
Tu purtai pe umeri CRUCEA
Care greu te apăsa

Ești și tu dintre aceea
Care-ai stat la masa SA???
Mă-ntreba acea mulțime
Care te batjocorea

Eu priveam la SFÂNTA-ȚI față
Și-n tăcere mă rugam,
IARTĂ-MI DOAMNE, slăbiciunea
Și încet tăgăduiam.

Ți-ai întors, blajin privirea
Și-ai privit la chipul meu
Și-ai oftat atunci pe CRUCE
Mult iubite, DUMNEZEU!

IARTĂ-O TATĂ, SCUMP PARINTE
Și-o înalță căci s-a frânt,
Suflă-i suflu de viață
Și-o ridică din pământ!

AURORA CRISTESCU
Aiud 20.04.2022

Părintele Elpidie din Rodos...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Cu simplitate, cu smerenie şi pocăinţă, să veniţi să primiţi Sfânta Împărtăşanie. Cei care nu se vor împărtăşi, nu vor putea rezista celor ce vor fi. Sfintele Taine vor avea o asemenea putere în sufletul omului, încât aceştia nu vor putea fi influenţaţi sau manipulaţi nici prin gânduri, nici prin simţiri.
Microtehnologia digitală va fi de o asemenea capacitate, încât vor putea afecta până şi mintea omului. Vă daţi seama ce minţi satanice există? Veţi vedea, nu acum, peste puţin! Dar nu vor avea nicio putere asupra omului care va înţelege şi se va împărtăşi. Sfânta Împărtăşanie va răspândi în jurul acelui om o asemenea putere, va fi apărat de îngeri atât de tare, încât Lucifer şi slujitorii săi nu vor putea vătăma cu nimic acel suflet. Şi va trăi acel om cu puţină hrană şi va supravieţui, iar cei ce vor avea de toate vor muri...!

Andrei Andrew