Psaltirea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Crestinul este un luptator duhovnicesc in fiecare clipa a vietii sale cu trupul,cu lumea pacatoasa si cu diavolii:"Calcatu-m-au vrajmasii mei toata ziua,ca multi sunt cei ce se lupta cu mine din inaltime"(Ps55,2)Dumnezeu pune la incercare virtutile oamenilor prin diavoli,carora le da voie limitata ca sa-i ispiteasca (Iov,1,12),pentru ca diavolii sunt supusii satanei,iar oamenii care se aseaza voluntar sub sfera lor de influenta,se numesc fii ai diavolilor(1 Ioan,3,8).Oamenii au fost ispititi si inselati de diavoli chiar din Rai(Gen.3,1)Dupa intruparea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos,satana a fost dezbracat de putere(Ioan,2,130,dar el continua sa ispiteasca pe oameni(Ioan 5,15).Un om poate fi luptat de unul sau mai multi diavoli(Marcu 5,9).De la dumnezeiescul Botez,crestinul primeste un Inger pazitor,care il ajuta prin ganduri si har,sa faca faptele bune.In acelasi timp,un diavol il ispiteste spre pacate,si astfel ii incearca virtutea(1Petru,Iov 7,18,Iacob 1,2).Sf.Petru Damaschinul spune:"Toate le-a facut Dumnezeu spre folosul sufletului nostru.Ingerii care ne pazesc si ne invata,iar diavolii ne ispitesc spre a ne smeri si a alerga la Dumnezeu.Prin frica de ispitele duhurilor necurate,ne izbavim de inaltarea mintii si de nepasare.Ingerii se bucura de pocainta si indreptarea noastra si de sporirea in virtute,insa diavolii,se bucura de scaderea noastra in virtute si se straduiesc sa abata sufletele noastre spre naluciri urate".

ROAGA-TE LUI DUMNEZEU!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, ce frumoase versuri:

“De-ai ajuns la stramtorare,

Si ai dat cumva de greu,

Sa nu cazi in disperare,

Roaga-te lui Dumnezeu!”

Sfintii Parinti au numit rugaciunea - ZID DE APARARE, cantarea Bisericeasca - ARMA, iar, lacrimile fara de prihana - BOTEZ , insa fericita ascultare au socotit-o MUCENICIE, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.

Si unde este rugaciunea noastra cea mai puternica?

In Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa!

"Intr-o Biserica de provincie, cam uitata de oameni, duminica dimineata nu a venit nimeni la Liturghie. Asa ca slujba a fost oficiata doar de preot si de cantaret in fata celui insarcinat cu vanzarea lumanarilor. Preotul s-a intrecut pe el insusi, oficiind o slujba atat de frumoasa, cu o predica atat de emotionanta incat cei doi l-au intrebat uimiti la sfarsit: "Parinte, de ce ati tinut sa faceti o asemenea slujba si o asemenea predica in Biserica goala?". "Cum goala?", a replicat parintele. "Pai nu a venit nimeni!", au spus cantaretul si lumanararul. "Biserica era plina, dragii mei, dar voi nu ati ajuns inca atat de sus prin rugaciune incat sa puteti vedea. Biserica era plina de ingerii celor care nu au venit la Liturghie, desi, ar fi trebuit sa vina. Ingerii respecta randuielile si, chiar daca omul care le e dat in paza de la Sfantul Botez, nu vine la Liturghie, ei totusi vin. Cand vine si omul, ingerul e bucuros, cand nu vine, e trist. Dar ingerii vin mereu la Liturghie. Astazi, Biserica a fost plina de ingeri tristi, care au cantat impreuna cu mine atat de frumos si asta m-a stimulat".

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

LUMINĂ DE TABOR de Preot Sorin Croitoru

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Prin Schimbarea Sa la Față,
Domnul nostru-a arătat
Celor ce-I știau puterea
Cine e cu-adevărat..

Doar lui Moise-i strălucise
Fața în lumini de Rai
Când venise plin de slavă
De pe Muntele Sinai,

Dar luminii ce-o primise
Nu-i era chiar el izvor,
Cum Se-arată astăzi Domnul
Ca un soare pe Tabor..

S-a "schimbat" Mântuitorul?..
Ascultați acest răspuns:
El doar scoate la iveală
Ce-a ținut mereu ascuns!

Nici măcar nu Își arată
Toată slava ce-o avea,
Ca să nu se prăpădească
Ucenicii-n fața Sa!

El Se-arată în lumină
Ca în haină-nveșmântat;
Tatăl Îl mărturisește
Că-I e Fiu cu-adevărat,

Proorocii I se-nchină
Și vorbesc despre Calvar,
Căci și ei așteaptă-n ceruri
Mântuirea Lui în dar..

Duhul Sfânt Îi înconjoară
Ca un nor prealuminos,
Iar cei trei, cu Petru-n frunte,
Mor de dragul lui Hristos!

Așa se întâmplă-n viață
Când Se-arată Dumnezeu..
Am simțit-o pe-a mea piele,
Nu vorbesc "din carte" eu..

Parcă-ai vrea să faci colibe
Și pe Domnul să ți-L ții..
În lumina Sfintei Slave
Ai vrea pururea să fii!

Miluiește-ne, Iisuse,
Chiar de suntem oameni răi,
Luminează-ne de-a pururi
Ca pe ucenicii Tăi,

Să strigăm cu bucurie
Ca și Sfinții ucenici:
"Doamne, Dumnezeul nostru,
Bine e să fim aici"!
amin

TOT TIMPUL SA FIM ATENTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, asa ne spune Sfantul Parinte, Efrem, din Arizona: “Copilul meu, trebuie sa fim tot timpul atenti, atat cand esti fericit, cat si cand esti trist. CAND ESTI FERICIT, nu ar trebui sa-ti pierzi controlul prin vivacitate si ras, și nici atunci CAND ESTI TRIST, sa nu fii atat de sumbru incat sa se vada.

Motivul este faptul că Satana arunca ganduri asupra noastra ca niste sageti, dar el nu poate spune daca inima noastra este receptiva la ele. Dar, intrucat este expert, odata ce trage o sageata – adica, odata ce ne ataca cu un gand rau, el observa fata noastra si toate miscarile corpului nostru si, pe baza lor, el masoara cat de bine s-a infipt sageata in inima noastra. Daca vede ca sufletul este lovit, atunci trage mai multe sageti acolo, pentru a-l ucide.

Dar, daca deduce din semnele exterioare ca sufletul nu este ranit, isi schimbă atacul si asa mai departe.

De aceea, atunci CAND ESTI FERICIT, ar trebui sa ascunzi in tine, pentru ca el sa n-o descopere prin neglijenta ta si sa te jefuiasca de aceasta fericire printr-o anumită ispita. La fel, atunci CAND ESTI TRIST, nu lasa sa se arate aceasta tristete, ca nu cumva sa-ti sporeasca durerea dupa ce a dibuit motivul tristetii tale. Daca mentii o stare echilibrata atunci CAND ESTI FERICIT si CAND ESTI TRIST, diavolul nu stie exact ce se intampla in interiorul tau si astfel nu stie cum sa te lupte”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te lumineze, sa te binecuvanteze, in credinta sa te intareasca si sa te mantuiasca. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Sursa puterii și a bucuriei

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Spovedania este calea prin care omul se apropie de Dumnezeu. Este ceea ce iubirea lui Dumnezeu oferă omului.

Inima noastră trebuie să fie plină de iubirea lui Dumnezeu, care dă omului putere și bucurie.

Cunoașterea urmează iubirii. Spovedania este calea prin care omul se apropie de Dumnezeu. Este ceea ce iubirea lui Dumnezeu oferă omului. Nimic și nimeni nu-l poate lipsi pe om de această iubire.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări)

DEOSEBIREA DINTRE A CREDE si A TE RUGA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, o istorioara din care putem invata ceva, ne spune asa: "Pamanturile erau arse si crapate, frunzele ingalbenite, sau chiar sfoiegite de arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajisti si fanete se ofilise cu totul. Oamenii erau ingrijorati si nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de cristal. Nici un norisor. Albastru de cobalt! Saptamanile se insirau una dupa alta tot mai fierbinti. De luni de zile nu cazuse nici un strop de ploaie. Preotul s-a hotarat atunci, sa organizeze in piateta din fata Bisericii Crestin Ortodoxe, o ora de rugaciune pentru a-L indupleca pe Dumnezeu sa dea ploaie. La ora stabilita, piateta era plina de lume. Multi adusesera obiecte care dadeau marturie despre credinta lor. Preotul privea cu admiratie Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele, crucile, metanierele. Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetita care statea cuminte in primul rand, avand in mana o umbreluta. A TE RUGA, inseamna sa ceri ploaia, A CREDE, insa, inseamna sa-ti iei umbrela!" Asadar, te rog sa nu uiti ca MULT POATE RUGACIUNEA OMULUI CU CREDINTA ADEVARATA (crestin ortodoxa), MAI ALES DACA ESTE IMPLETITA CU POSTUL! Conditia mantuirii sufletelor noastre, este sa avem: CREDINTA, HAR si FAPTE BUNE.

                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                            preot Ioan

BOGATIA CEREASCA si BOGATIA PAMANTEASCA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, de doua feluri poate sa fie bogatia: CEREASCA si PAMANTEASCA. Iata ce ne spune Sfantul Parinte, Serafim de Sarov: "BOGATIA PAMANTEASCA, atunci cand o impartim, se imputineaza. BOGATIA CEREASCA, a Harului, se inmulteste la cel ce o imparte." De aceea crestinul ortodox trebuie sa fie ALTRUIST si nu EGOIST, fiindca, zice Sfantul Evanghelist Matei: “Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6:19-21).

Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al sau Har si cu a Sa iubirea de oameni, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta!
Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan .

"Fericirea înseamnă să dai, nu doar să ai."

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                       

S-au intalnit pe-un colt de gand,
„Suflet frumos” cu „suflet bland”,
Si se plimbau mergand la pas,
Prin toamna ce le-a mai ramas,

Aveau atatea sa isi spuna,
Cate in soare si in luna,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul bland si cel frumos,

Ei isi spuneau in sinea lor,
In doi e totul mai usor,
Daca mereu sunt gand la gand,
Suflet frumos si suflet bland, I

ntr-un tarziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet bland il intreba,
Nedumerit in sinea sa:

 - Cum poti sa fii atat de bland,
Cand peste tot sunt nori si vant?
 Dar suflet bland dar curajos,
Ii spuse lui suflet frumos:

- Eu nu am fost atat de bland,
De cand cutreier pe pamant,
Dar viata m-a facut sa fiu,
Bland, rabdator, dar totusi, viu, Dar tu?

Cum esti asa frumos?
Cand toate parca-ti sunt pe dos,
Mereu lovit cu vorbe grele,
Insingurat sub cer cu stele,

- Eu sunt frumos fiindca iubesc,
Tot ce e simplu si firesc,
Iubesc si campul plin cu flori,
Si ploaia care cade-n zori,

 Si-asa frumos isi povesteau,
Cate pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise si prin gand,
Suflet frumos si suflet bland.

Bucuria mea, sufletul omului este darul lui Dumnezeu, care este Viata si Datatorul de viata. Episcopul de Kalavrita, Ilie Miniat, spune ca sufletul este intiparirea vie a Sfintei Treimi si chipul lui Dumnezeu in om, dupa fire, dupa Har si dupa slava”.

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                               Primit de la Preot Ioan .

Moartea este o mare taină

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Moartea este o mare taină. Ea este o realitate sigură, o lege a vieții omului, care își încheie drumul pământesc. Toți vom muri. Vom muri ca să trăim în veșnicie, fericiți sau nefericiți, după cum ne pregătim aici.

Într-o clipă, când ești chemat, lași pe toți, părăsești totul. Nu iei nimic cu tine. Doar cu sufletul mergi dincolo. Și tocmai acest adevăr îl ignoră mulți. Ei spun că nu au timp să se pregătească de moarte, că se vor pregăti mai târziu. Dar se înșeală. Dacă acum nu au timp, nu vor găsi niciodată!

Cum te pregătești pentru această clipă? Ai pace cu Dumnezeu? Păzești poruncile? Cercetezi biserica, pe săraci, pe bolnavi? Sau îți pui nădejdea în avere, în putere, în funcție, în tine, în filozofie? Toate acestea din urmă, se năruie. Se scutură ca florile, petală cu petală. Doar credința și faptele bune rămân, și ele ne pot mântui în Hristos Iisus. Iubind pe Iisus nu vei muri niciodată. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Cel ce crede în Mine, de va și muri, va fi viu”, spune Mântuitorul. Prin puterea iubirii vom putea trăi necontenit împreună cu toți cei dragi în veșnicie.

Părintele Constantin Sârbu, Lacrimă și har.

DESPRE IRITARE ȘI CEARTĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Oamenii se ceartă când nu au pace în suflete.Cearta este iritarea interioară exprimată în exterior prin cuvinte rostite pe un ton ridicat.Dacă nu se ridică vocea,nu mai este o ceartă,ci o discuție în contradictoriu.Cearta nu aduce ușurare problemelor,ci le agravează.

Doi oameni iritați care se ceartă nu vor ajunge niciodată la un acord,pentru că niciunul nu îl ascultă pe celălalt.Practic,omul certăreț este lipsit de smerenie,deoarece Domnul Hristos zice:"Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima,și veți afla odihnă sufletelor voastre".

Domnul asociază blândețea cu smerenia.Unde lipsește una,lipsește și cealaltă.Totuși,smerenia este cauza blândeții,sau în alte cuvinte,omul modest,umil,este întotdeauna blând și are "odihnă în suflet",adică pace.Cearta este considerată de mulți ca o descărcare,o "răcorire",dar numai cel ce s-a certat foarte violent măcar o dată în viață știe cât s-a racorit..

      De fapt,cearta produce o epuizare generală a ființei umane,cuprinzând și sufletul,și trupul.Toate organele corpului omenesc suferă teribil după o ceartă:inima,sistemul nervos,stomacul,ficatul.Prin urmare,cearta este distructivă pentru om.Sfânta Scriptură a interzis întotdeauna certurile dintre oameni."Mâniați-vă și nu greșiți,de ceea ce ziceți în inimile voastre,în așternuturile voastre vă căiți",ne îndeamnă psalmistul David.Iar Sfântul Apostol Pavel ne avertizează:"Să nu apună soarele peste mânia voastră"!

Dar..care este cauza certurilor?

Dacă am vorbi cu medicii laici,ne-ar da diferite explicații.Bineînțeles că există mult adevăr în acestea.Creșterea iritabilității poate fi datorată oboselii cronice,arsurilor la stomac,ciclului menstrual la femei,unor stări de indispoziție fizică,pierderii răbdării..La un moment dat,cu primul prilej,omul iritat poate izbucni în ceartă,agresând verbal un interlocutor.

Dacă am discuta cu un psiholog laic,de asemenea ne-ar explica o multitudine de factori psihici care conduc la iritare și în final,la ceartă.

Complexe de inferioritate,frustrări,dorințe neîmplinite,așteptări înșelate,trădări ale unor persoane la care pretindem corectitudine,gelozii,invidii,ambiții neîmplinite,etc..

Dar aceste explicații,oricât de corecte ar fi,găsesc explicația iritării în omul însuși,sub aspectele sale psiho-fizice.

Să fie tot adevărul?..

Oare nu cumva Biserica deține niște informații care completează cunoștințele laice?Iată în puține cuvinte ce spune Biserica în legătură cu iritarea ce duce la ceartă.

Există niște duhuri necurate,diavoli ai mâniei.Aceștia sunt foarte iuți și fioroși.Ei înșiși sunt grozav de mânioși.Acești diavoli pătrund ușor în inimile lipsite de prezența Duhului Sfânt,și își comunică însușirile lor persoanelor în care locuiesc.Oamenii posedați de diavolii mânioși sunt mereu nervoși și puși pe ceartă,pentru că își iau firea de la paraziții nevăzuți care îi stăpânesc.Prin spovedanie,osteneli trupești,rugăciuni,împărtășanie,duhurile acestea pot fi îndepărtate din oameni.A spus-o chiar Domnul nostru Iisus Hristos:"Când duhul necurat iese din om,se duce în locuri pustii și fără de apă,neaflând odihnă"..Vindecarea omului mânios este grea,pentru că acesta trebuie să dobândească ceea ce-i lipsește cel mai mult:smerenia.

Dacă omul se umilește în adâncul inimii,intră Duhul Sfânt în inima sa și alungă demonul."Dumnezeu celui smerit îi dă har",scrie Sfântul Apostol Pavel.

Vindecarea va fi cu atât mai durabilă,cu cât omul va progresa duhovnicește

Sursa preot :Sorin Croitoru 

AM ALES SĂ CRED..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Am ales să cred în Domnul,

Cum credeau strămoșii mei..

Ești și tu român ca mine,

Poți să crezi și tu de vrei..

Nu te-ai saturat de lumea

Asta fără Dumnezeu?..

Dacă da, nu pierde timpul,

Ia și tu exemplul meu.

Am ales să cred în Domnul,

Căci bătea la ușa mea..

Tu ce faci? Deschide-I ușa,

Domnul inima ți-o vrea!

Nu te-ai săturat ca-n viață

Să te uiți numai în jos?

Dacă da, nu pierde timpul,

Hai, deschide-I lui Hristos!

Am ales să cred în Domnul,

Calea sigură spre Cer..

Când mă voi uita în urmă,

Tu vei fi cu mine, sper..

Iar când vom ajunge-n capăt,

Sus, în cer la Dumnezeu,

Te vei bucura, creștine,

C-ai urmat exemplul meu!

O EXPLICAȚIE NECESARĂ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nu cumva să credeți că rugându-vă, nu mai aveți nevoie de spovedanie la preot! Nici pomeneală! Ultimul vers al poeziei "Privesc icoana Ta", nu asta insinuează, că ne-a iertat Domnul fără spovedanie, ci vrea să arate doar efectul mângâietor al rugăciunii în sufletul rugătorului.. Ați înțeles? De fapt, așa ar trebui să ne și prezentăm la Sfânta Spovedanie, sub epitrahil: după ce ne-am rugat îndelung, după ce am plâns pentru că L-am supărat pe Domnul, și după ce am simțit în suflet bunătatea și iertarea Lui! Pocăința este o mare taină: ea începe acasă, în "cămara" noastră de rugăciune, și se împlinește desăvârșit sub epitrahil. Abia atunci când preotul spune deasupra capetelor noastre "TE IERT ȘI TE DEZLEG", abia ATUNCI avem confirmarea iertării păcatelor noastre și ștergerea lor din zapisele demonilor!
Ne-am înțeles?
Domnul să vă mântuiască pe toți!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

S U F L E T U L T ÀU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“






Bucuria mea, sufletul tau este REAL (exista), este RATIONAL (gandeste), este VESNIC (nemuritor), este IMATERIAL (este duh, nu poate fi pipait) si este SIMPLU (dintr-o singura bucata). Am putea spune ca este ca un CANDELABRU DE AUR, inzestrat cu cea mai imparateasca putere: aceea a VOII LIBERE! De aceea, sa faci din infranare UN ZID, ce opreste INTRAREA PATIMILOR, sa faci din sufletul tau, O CANDELA, curatind cu mare sarguinta si osteneala, prin FRICA DE DUMNEZEU, petele patimilor. Si, stiind scopul vietii crestinesti, MANTUIREA SUFLETULUI, atunci, daca vei avea DORINTA si VOINTA, vei avea si PUTINTA! Manca-te-ar Raiul! 

                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan .

MESAJELE DUHOVNICESTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, omul se va infatisa la Judecata lui Dumnezeu, cu cele intiparite in suflet in timpul vietii pamantesti. De aceea cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mare drag, cu mare bucurie iti trimit mesaje duhovnicesti, care, desi, dupa ce le citesti, ti se pare ca le-ai uitat, insa, mereu, mereu, putin cate putin, ELE SLEFUIESC SUFLETUL TAU, ii adauga “stropi de Lumina”.

 Si daca unele sfaturi, indemnuri s-au repetat, sa te bucuri, fiindca, nu este usor sa se intipareasca in suflet, fiindca, VINE DUHUL LUMII CARE VREA SA LE STEARGA. 

Cuvantul de invatatura este “viu”, el lucreaza in sufletul tau. 

Se spune asa: “Cuvintele dainuiesc mai mult decat statuile!”. Asadar, sa le citesti, sa le salvezi undeva, in telefon tau celular, la Note, in computer, sau sa le scrii pe caiet, apoi sa le recitesti si, daca va trebui, sa le trimiti si altor crestini ortodocsi spre intarire in credinta si spre mantuire sufleteasca. 

Ai toata binecuvantarea mea si chiar te rog sa le impartasesti si altora aceste invataturi. 

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. 

NOAPTE BUNA! SOMN USOR! ODIHNA PLACUTA! 

                                                                                                                    Amin si Aliluia!

                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

"IUBIȚI CREDINCIOȘI, NU TREBUIE SĂ VĂ TULBURE VREMURILE PE CARE LE TRĂIM"...(ÎPS. Mihail Jar Longhin)

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“...

.Dumnezeu trimite pedeapsă pe pământ, nu să ne pedepsească, ci să ne cheme, asta este frumoasa chemare a lui Dumnezeu, la rugăciune.

..."Noi trebuie să știm, frații mei, că Dumnezeu este stăpân peste toate și trebuie să înțelegem, fără să ne spăimântăm și fără să ne tulburăm căci asta este mare milă a lui Dumnezeu, care poate să întoarcă pe fii Săi acasă.

Trebuie, fraților, ca să aducem în vremurile acestea mare pocaintă și multă rugăciune în fața lui Dumnezeu.

Știu, ne este greu, că am ajuns la aceste vremuri, dar să nu vă tulburați nici de aceasta, Slavă Domnului, să fim așa cum suntem astăzi, căci cine știe cum va mai fi și cât va dura.

Să știți fratilor, că Sfânta Împărtășite este cea mai mare Putere Dumnezeiască, de pe pământ, mergeți și vă împărtășiti de grabă, dar să știți că, mai de grabă nu veniți, dacă veniți cu gând de boală, mai bine stați acasă, dacă veniți cu gândul ăsta, de mii de ani,
noi preoții ne împărtășim după toată lumea și nici unul nu a pățit nimic.

...Oricum, de acum tot ce se va întâmpla se vor arunca împotriva bisericii, că din cauza bisericii, că nu ascultă, că din cauza voastră a murit lumea în țară.

Uite că și în alte țări, nu au mers la biserica și tot au murit foarte multi.

...Iubiți credincioși, nu mai poate Dumnezeu, răbda, nu mai poate suporta păcatele noastre, răutatea noastră, nelegiuirea noastră, să înțelegem că nu mai e nimic de facut decât să plecăm genunchi, să plângem și să ridicăm ochi spre cer și să spunem;
"Doamne iarta-ne!!!"

Atât vă spun; rugați-vă, rugați-vă și iar rugați-vă, Dumnezeu, nu ne va lăsa, să știți!!!...împreună să cădem la rugăciune și să strigăm spre ceruri, și Dumnezeu nu ne va lăsa fratilor, să știți, ne va ajuta, nu ne va lăsa, să nu vă spaimatati !!!

Sa zicem; Iisuse, Iisuse, numai Tu poți birui boala, suferinta, numai Tu poți mângâia orice suflet, orice inimă, orice suferință."

                                                                                                                                       Amin!

Doar...EL...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

N-am cerut mila...nimănui ..
Atunci când drumul mi-a fost greu..
Când în viață am avut... furtuni..
Alături mi-a fost..Dumnezeu..

Chiar dacă spinii au împuns .
Talpa ...sufletului meu..
Am învățat să rabd și să iubesc..
Asa cum face...Dumnezeu.

Comori adun în al meu suflet..
Dăruind ...iubire...
Si chiar dacă lovită... sunt..
La Domnul găsesc ..mângâiere.

EL..e mereu cu mine..
Doar Domnul mă veghează..
EL..vindecă a sufletului ..rane..
EL..sterge lacrima ce-obrazul..mi-l brazdeaza.

Maria Pintecan..

DE VREI SA SCAPI DE PATIMI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

“”De vrei sa scapi de patimi, si de vrajmas degraba,

 Tu plangi, posteste, munceste si te roaga! 

Caci daca lasi lucrarea, vine vrajmasul tau, 

Sa-ti dea a lui lucrare, sa-L uiti pe Dumnezeu!

Daca vei crede numai, c-o bruma de nadejde,

 Vei observa vicleanul tesandu-ti negre mreje,

 Vei osebi cei bine, de planul lui Satan,

 Ca pentru al tau suflet, se lupta cel viclean!

El stie ca un suflet pretuieste, cat lumea toata, 

Aceasta e valoarea lui cea adevarata! 

De aceea se strecoara, in mintea celor multi, 

Voindu-i in gheena, in veci de veci pierduti!

Dusmanul cel mai aprig e el, Lui Dumnezeu!

 El vrea la iad sa duca, sufletul meu si-al tau!

 Se-apropie tiranul, ce fi-va intronat,

 In casa spurcaciunii si-a greului pacat !

Traim aceste vremuri, de jale si durere, 

Lovesc Ortodoxia, cei obsedati de ere, 

Se apropie sfarsitul, se va-ntrona vicleanul, 

El fi-va Antihristul spurcatul si tiranul!

Dar precum arde pleava si se arunca-n vant,

 Pieri-va si vicleanul, de-al Domnului Cuvant! 

Va lua cu Sine dreptii, in Slava Bucuriei, 

Dand slugilor Satanei, parjolul vicleniei!!!”

versuri Maricica Boca...

Bucuria mea, 🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau. 🙏 Roaga-te pentru toti, iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tau (neaparat si pe vrajmasii tai). 

De altfel, Iisus se scrie cu doi de i, si am putea gandi frumos, ca primul i inseamna IUBIRE, iar al doilea i, inseamna IERTARE! Minunat! Si atunci, DIN IUBIRE si PENTRU IERTARE: “Sa-l pomenesti in rugaciune, Pe cel ce s-a pierdut de tot, Sa il ajuti macar o clipa, Pe cel ce zice: "Nu mai pot!" Sa ii zambesti cu bunatate, Aceluia de toti hulit, Si-ti va sopti din ceruri, Tatal: "In tine am binevoit!" 

                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

ADEVĂRUL SI MINCIUNA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

( Versuri : Eliana Popa)

Patru călători plecat-au pe același drum prin lume
Și-au ajuns la sfadă multă...ne spun cărțile bătrâne !
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVĂRUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna !

Dar sătui de-atatâta vorbă și scârbiti de-atâta ceartă
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă !
Unul mai fălos le zice : ,, - Eeei,ce v-a găsit ..poftim !
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni , cum o sa ne regăsim ?

,, - Pe mine mă veți afla in tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță " așa le grăiește FOCUL
,,- În bordeie și în case unde veți vedea lumină
În amnare și în piatră și în orice zi senină !"

,, - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri
În cascade și în ploaia ce involbură pârâuri,
Dimineata-n firul ierbii...eu voi roura și pleoapa! "
Așa a grăit semeată, susurându-si vorba, APA !

,, - Eu voi fi pe tot pământul , cât e soarele și luna
Mă găsiți oricum, oriunde ! " a grăit râzând, MINCIUNA.
,, Și pe uliti, și-n bordeie , și-n palate și în piețe
Si in sufletele celor învățați să mă răsfețe!

Stau in vorbe și în fapte, stau in cugete și-n cărți
Stau în știința unor ,,genii", mă-nsotesc cu regi și hoți
Ba, mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu !

Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei
Care intră să se-nchine, doară așa, din obicei !
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți !

La tot omul mic sau mare, dacă-s tineri sau sunt mosi
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși !
Îi slujesc pe toți cu râvnă și îi duc la tatăl meu,
Cel ce e amăgitorul și dușman lui Dumnezeu !"

,, - Pe voi vă găsesc mai lesne!" se-ntristează ADEVĂRUL,
,, - Ca să mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul !
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine !

Oamenii acestei lumi, nu știu cine-i Adevărul
Și lovesc cu toți tepușa ce le vatămă piciorul
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete și-n minte
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte !

Și deși le sunt aproape...stau și plâng pe-un lăicer
Nu mă văd sau mă alunga! Însă mă găsiți în Cer !
Sus in ceruri lângă Domnul, locuiesc.... iar pe Pământ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt !"

IN VECI ORTODOX de Adrian Păunescu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“Î



De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunuri.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.

Şi m-am opus căderii în neant
şi celor care dărâmau altare
şi clopote-n Ardeal am construit
şi calendare pentru fiecare.

Şi ‘Noul Testament de la Bălgrad’
eu l-am crezut aducător de leacuri
şi m-am zbătut că să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Şi-am fost convins că nici un leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt?
A început la Bucureşti să crească
un demonism bogat şi indecent,
ce-ameninţă credinţa strămoşească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,
îi tot mânjesc şi culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolşevism,
îi umplu de lehamite şi groază.

E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ,
ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni
sau, altceva, conform unei reţete,
noi suntem ortodocşi definitiv
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,
această fărădelege epocală:
‘Ortodoxia naşte comunism!’
Deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanţi,
să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocşi,
cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.

Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă şi iubesc,
pe credincioşii turmei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzaţii se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de biserica străbună.

Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
chiar dacă de la fraţi asediul vine,
permite-ne să fim în veci creştini,
ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.

.IN ZORI DE ZI.....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"IN ZORI DE ZI SI ASTAZI M-AM TREZIT! "Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!" Si totusi, cat pot fi de fericit: Pe mine Domnul astazi m-a trezit, Dar altii, au sfarsit cu viata lor.

SI AZI IMI BATE INIMA FRUMO! "Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!" Si totusi, cat pot fi de bucuros, Ca inima imi bate azi frumos, Cand altora, li-i slaba si pustie.

SI AZI AUD CUM PASARI CIRIPESC! "Si ce? Le-auzi de fiecare data!"

Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc, Ca pot s-aud cum pasari ciripesc, Cand altii, n-au s-auda niciodata.

SI ASTAZI POT VEDEA UN CER SENIN! "Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?" O, minunat e-acest cadou divin, Sa pot vedea si azi un cer senin, Cand altii vad, o lume de-ntuneric.

SI AZI MA BUCUR IARASI SA TRUDESC! "De ce? E-o noua zi din cele grele!" Si totusi, Doamne, eu iti multumesc, Ca doua maini m-ajuta sa muncesc, Cand altii nu se pot sluji de ele.

SI AZI MA BUCUR, IARASI SA ALERG! "De ce? E-o noua zi obositoare!" Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg, Cat sunt de fericit ca pot sa merg, Cand altii, nu se-ajuta de picioare.

SI AZI SUNT FERICIT, CA ESTI CU MINE, Ca sufletul nu mi-e nici cand pustiu! Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine, Ca-mi dai putere sa inving suspine, Cand altii nu Te vad si nu Te stiu".

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Te indemn sa zici din tot sufletul: SI AZI SUNT FERICIT, CA POT MERGE LA SFANTA LITURGHIE, fiindca, altii poate ar vrea dar nu mai pot. Iti multumesc Doamne, ca picioarele mele inca ma pot purta la Jertfa Ta cea Sfanta, ca urechile mele inca pot auzi, dumnezeiasca slujba, ca inca pot sa-ti dau slava cu buzele mele de tina, ca picioarele mele inca ma pot purta pe “cararea” spre Sfanta Biserica Ortodoxa, ca ochii mei inca pot vedea Catapeteasma Sfantului Altar, ca inca ma pot inchina cu mainile mele la Sfintele icoane si inca le pot saruta. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 
                                                                                                                        Amin si Aliluia!

                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

CUVANT de INVATATURA DESPRE MANDRIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, SMERENIA IL RIDICA PE PACATOS IN IMPARATIA LUI DUMNEZEU, in timp ce MANDRIA IL ARUNCA IN IAD. Cugetul smerit, se naste din amintirea pacatelor. Prima pricina a lepadarii Sfantului Apostol Petru, a fost MANDRIA. S-a pretuit pe sine insusi si i-a dispretuit pe ceilalti Sfinti Apostoli prin cuvintele: “Daca toti te vor parasi, EU nu te voi parasi”. Trebuia sa spuna: Doamne, Tu invata-ma, Tu intelepteste-ma, Tu lumineaza-ma, Tu intareste-ma, ca sa nu Te parasesc! Aceasta este mandrie: EU, nu te voi parasi! A tagaduit cuvintele Domnului Iisus Hristos si a indepartat astfel, Harul de la el. Am putea spune ca pricinile caderii Sfantului Apostol Petru au fost: LIPSA RUGACIUNII, NEPASAREA si MANDRIA. 

Din caderea Sfantului Apostol Petru, trebuie sa invatam doua lucruri:

 1. Nu este de ajuns pentru mantuirea sufletului, doar dorinta omului, FARA AJUTORUL LUI DUMNEZEU. 

2. Dar, nici ajutorul lui Dumnezeu, nu este de ajuns FARA VOINTA OMULUI. Ca sa biruiesti mandria, cu ajutorul lui Dumnezeu, SA NU VORBESTI DE RAU pe nimeni, SA NU JUDECI, SA NU INVIDIEZI si SA NU DISPRETUIESTI pe altii. Inceputul pacatului este mandria, iar mandria este radacina, si izvorul, si maica oricarei rautati.

 Fara defaimarea de sine (smerenie), mantuirea este imposibila. Dar, cine are DORINTA, si VOINTA (pentru mantuirea sufletului), are si PUTINTA (cu ajutorul lui Dumnezeu). 

                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



    Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.

Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Doamne. Sunt oameni grăbiți și Dumnezeu intervine și îi învață să se oprească și să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin și încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viața noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Doamne în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim și să mulțumim pentru orice problemă! Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste.


Ieromonah Hrisostom Filipescu

Responsabilitatea rugaciunii !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

“ Multi oameni, chiar daca nu se roaga in mod deosebit, recunosc puterea si valoarea rugaciunii si in momente foarte grele ale vietii lor recurg la ajutorul Bisericii si al manastirii si ii roaga pe preoti si pe monahi sa se roage pentru ei.

Acesta nu este un lucru rau, insa poate arata ca ei insisi nu vor sa-si asume efortul rugaciunii ( pentru ca rugaciunea necesita un efort ). Daca insa ne doare ceva, cei mai in masura sa ne rugam suntem noi insine. Atunci rugaciunea noastra dobandeste un avant deosebit si poate fi auzita de Dumnezeu. Aceasta rugaciune trebuie sa aiba un corespondent in viata noastra, sa se imbine cu o lupta duhovnicesca mai intensa.

Un tata l-a vizitat pe parintele Paisie.Cu multa durere i-a spus: - Parinte, roaga-te, fa ceva. Copilul meu este foarte bolnav. Batranul i-a raspuns: Eu o sa fac ceva, dar tu ce vei face? Ceva trebuie sa faci. – Ce sa fac, parinte ? Spuneti-mi, si orice imi veti spune o voi face.- Sa duci o lupta.

De exemplu, renunta la o patima de-a ta. Fumezi ? – Da, parinte. – Atunci pentru sanatatea fiului tau, renunta la tigari. Omul a scos imediat pachetul de tigari si l-a lasat acolo, spunand: - Pentru sanatatea fiului meu, din acest moment voi renunta la tigari! Si, intr-adevar, copilul s-a vindecat.
Alta data s-a petrecut o intamplare similara, cu final diferit. Un tata l-a rugat pe batranul pentru fiul lui bolnav. Batranul i-a raspuns cu aceeasi cuvinte:- Eu o sa fac ceva, dar tu ce vei face ? – Orice imi spui, parinte ! Pentru sanatatea fiului meu si daca imi spui sa sar de la etajul al saselea al cladirii unde locuiesc, o voi face. – Bine, a raspuns batranul, nu trebuie sa sari de la al saselea etaj. Renunta la o patima. Daca fumezi, renunta la fumat. Tatal nu a fost de accord. - Parinte , sar de la etajul al saselea, dar la tigara nu pot renunta ! Si, din pacate, copilul lui nu s-a vindecat. Tatal nu a vrut sa contribuie la stradania si la rugaciunea batranului. ‘”

Cocluzie:
Un crestin la- rugat pe parintele Epifanie Teodoropulos: - Parinte rugati-va pentru mine! Parintele Epifanie i-a raspuns foarte intelept: - Copilul meu, daca eu ma rog si tu dormi, nimic nu se va realiza “
Nota : Fragment preluat din cartea “Sfantul Luca al Cimeii – Minunile contemporane “ Arhimandrit Nectarie,,