MANDRIA si PAREREA DE SINE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, sa stii ca Sfantul Cuvios Ambrozie de la Optina, zice asa: “MANDRIA si PAREREA DE SINE, sunt mai rele decat CURVIA si UCIDEREA. Aceste din urma, l-au dus pe Proorocul David la SMERENIE si la POCAINTA, iar MANDRIA si PAREREA DE SINE, l-au condus spre cadere, precum el insusi marturiseste intr-unul din psalmi: „Eu am zis, nu ma voi clatina in veac” (Psalm 29: 6). Dupa cadere, insa, spunea cu totul altceva: „Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului” (Psalm 21:7). Dar tu cauta smerenia si sa primesti toate fara de carteala si fara de indoiala, fiindca, zice Sfantul Siluan Athonitul: "Daca omul incepe sa murmure si spune: Aceasta n-ar trebui sa fie asa, aceasta nu e bine, nu va avea niciodata pace in suflet.” Sfantul Parinte Arsenie Boca, ne indeamna asa: “Tu roaga-te fierbinte si nu te teme de nimic, nu te infricosa de necazuri, nu te inspaimanta de napaste fiindca, rugaciunile le vor inlatura”. Roaga-te asa:
🙏 Doamne Dumnezeule, te rog sa-mi dai puterea ca OCHII MEI, sa vada numai partea buna din oameni, INIMA MEA, sa ierte chiar si cele mai mari pacate si sa-i iubeasca pe vrajmasi, iar SUFLETUL MEU, sa nu-si piarda niciodata credinta crestin ortodoxa! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

DOAMNE...TE-AI OPRIT ODATĂ..!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Doamne Te-ai oprit odată pe cărarea vieţii mele
Când cuprins de multe gânduri,eu,mă frământam în ele,
Muncă,bani,copii şi casă,toate-acestea mă făcu-se
Când m-ai prins uşor de mână mai că...nici nu te văzu-se!

M-ai privit duios în faţă,şi mi-ai zis,că nu e bine!
Toate lucrurile-s bune,dar...ai cam uitat de Mine,
Erai mult mai bun odată şi mai credincios în toate
Dar de-un timp,vrăjmaşul caută să te-ncarce cu păcate!

-Eu,Ţi-am stat mereu alături,chiar când nu-mi cereai tu Mie
Şi te-am ocrotit în toate dându-ţi numai bucurie,
Ţi-am dat daruri minunate între fraţi,în adunare
Şi mai mult decât acestea,..
-Ţi-am dat BINECUVÂNTARE!!!

Când ai fost bolnav şi singur,Am venit să-ţi dau putere
Ziua-n muncă cu tărie,noaptea-n somn cu mângâiere,
La copii şi la soţie ajutor şi sănătate
Dragoste şi fericire din belşug Ţi-am dat...de toate!

...Astăzi,ne-ntâlnim aicea după-atâţia ani din viaţă
Şi nu văd recunoştinţă când privesc trudita-ţi faţă,
Nu văd lacrima căinţei nici a rugăciunii pace!
Vai.! opreşte-te o clipă!
Şi vezi sufletul ce-ţi face???

Şi ca să-nţelegi ce-i viaţa,Eu de astăzi te voi duce
Într-un loc ce te v-a face să te-apleci mai mult sub Cruce,
Şi acolo să renască starea ta de altădată
Iar Eu Fi-voi lângă tine!
Nu te teme,niciodată!

Căci aşa fac Eu adesea celor ce-i iubesc din lume
Îi şi mustru câteodată să nu-i pierd de lângă Mine,
Pentru tine Eu dau totul,chiar popoarele pe toate
Tu în ochii Mei ai preţul dragostei nemăsurate!

Luptă dar,şi nu te teme,fii statornic şi te-ndreaptă
Zi de zi mai mult sub Cruce urcă traptă după treaptă,
Când v-a fi pe-a ta cărare,să ne întâlnim prin lume
Să găsesc un fiu statornic!
Plin de-avânt şi fapte bune!...Amin

Text;Nicu Fasolă.

PLACEREA ADEVARULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, dupa cum bine stim, virtutile teologice, sau altfel spus ,,armele luminii” sunt: Credinta, Nadejdea si Dragostea. Sfantul Ignatie al Antiohiei, ne spune: ,,Credinta este inceputul vietii, dragostea este sfarsitul ei, iar legatura dintre ele este adevarul". 

Despre NADEJDE ne spune Sfantul Parinte Arsenie Papacioc: ,,Nu deznadajdui cu nici un chip. Satana poate a stiut slabiciunea ta si te-a inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu s-a sters. Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si, pentru ca-L recunosti multmilostiv si iertator, te va cauta El singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui si te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu, de fapt, nu L-ai parasit”. 

Iar Sfantul Marcu Ascetul ne spune: ,,A cunoaste lucruri religioase e un lucru, dar, a cunoaste Adevarul e cu totul alt lucru. Pe cat se deosebeste soarele de luna, pe atat e mai de folos cea de-a doua decat cea dintai.

 Adevarata virtute sta in PLACEREA ADEVARULUI.” Avva Dorotei, ne spune ca adevaratii crestini ortodocsi se aseamana cu niste linii care merg de la circumferinta cercului catre centru. Si cu cat se apropie de centru, cu atat se apropie una de alta. 

La fel si crestinii ortodocsi, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se apropie unul de celalalt prin iubirea adevarata.

 Despre IUBIRE, Sfantul Ioan Evanghelistul (Apostolului Iubirii), la sfarsitul vietii, batran si slabit fiind si nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar atat: „COPILASILOR, IUBITI-VA UNII PE ALTII!”.

 Intrebat de ucenici de ce repeta la nesfarsit acest indemn, Sfantul Ioan le-a raspuns: „Aceasta este porunca Domnului si, daca o pastrati, este de ajuns“. Amin si Aliluia!                                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

TACEREA ESTE CA MIEREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, in viata trebuie sa ai Rabdare, Tacere, Ascultare, Smerenie, Dragoste si Pazirea Mintii. Si sa stii ca dobandirea Duhului Sfant nu se castiga prin grairea in desert sau cand ne petrecem ziua irosindu-ne timpul mantuirii. Sa nu vorbesti cuvinte de prisos, IUBESTE TACEREA fiindca ea naste toate virtutile si ingradeste sufletul, astfel incat sa nu fie atins de rautatile diavolului. Pe cat iti sta in putere sa pastrezi tacerea pentru a rosti cu intensitate, cu ravna si cu dorire, Rugaciunea lui Iisus: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!

 Tacerea, Blandetea, si Rugaciunea lui Iisus, umplu sufletul de racoare cereasca. Grairea in desert, usuca lacrimile din ochii nostri, aduce raceala si uscaciune in suflet. Limba pricinuieste omului cele mai mari rele si de aceea se spune: "Mai bine este sa cazi din inaltime, decat prin limba". Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

FEMEIA, INSTRUMENTUL LUI DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Femeia este soție. Femeia este mamă. Femeia este contabilă. Femeia este responsabilă cu imaginea în societate a soțului și a copiilor ei. Femeia este "locomotiva" duhovniciei în familie, adică de la ea pleacă evlavia și credința în Dumnezeu a tuturor celor din casă. Cine-i învață pe "pui" să facă cruciță?.. Cine-i trimite pe micuți la închinare seara?.. Cine-i ridică din paturi duminica dimineața, luptând cu somnolența lor: "Hai, că-s preoții în slujbă"! Cine impune în familie rânduiala posturilor? "Am spus să mâncați ASTA, altceva nu vă dau"!
Femeia, spuneam, este responsabilă de imagine. Dacă bărbatul "nu-i călcat", "se vede ce femeie are"!.. Dacă are cămașa murdară la guler: "Bietul om, cu așa femeie".. Dacă îi ies din casă copiii cu haine mototolite sau murdare.. " eh.. femeile din ziua de azi"..
Femeia este contabila casei. Soțul "aduce în casă", ea distribuie. Intrări (venituri) și ieșiri (cheltuieli).. Nu are voie să greșească nimic. Dacă acordă prea mult buget organizării spațiului locativ, adică împodobirii casei, copiii ei vor suferi de mari întristări.. "Colegul meu are PlayStation".. "Colegii mei au fost la mare cu părinții".. "Colegul meu a primit cutare lucru de Moș Crăciun".. O frustrare continuă, în timpurile acestea în care multe familii trăiesc în abundență materială.. Când vezi la alții, îți dorești și tu, e normal. Deci dacă femeia trăiește prea mult cu mintea spre viitor, făcând sacrificii mari în încercarea ei de a-l înfrumuseța, copiii vor suferi continuu în prezent. Dar dacă, dimpotrivă, va îndeplini toate dorințele și toate mofturile de moment ale familiei, va deveni prea risipitoare în acest prezent, și s-ar putea ca familia ei să sufere mai târziu..
Trebuie să fie deșteaptă, ageră la minte, sclipitoare.. Uneori se oferă oportunități în viață care nu se vor mai repeta. Ea, femeia, soție și mamă, trebuie să aibă acea intuiție dublată de curaj, care să o ajute să ia decizia cea mântuitoare. Femeia decide: "Plecăm în străinătate. Aici în țară s-au stricat treburile și ne îndreptăm spre sărăcie".. Dar tot ea va zice într-o bună zi: "Gata, ne întoarcem! Țara noastră merge în direcția cea bună".. Ea, femeia-mamă, își va sfătui băiatul sau fata spre ce sectoare de activitate să-și îndrepte studiile, căci intuiția ei va "ghici" "ce mai merge și ce nu mai merge în țara asta".. Câți tineri nu s-au îmbulzit după căderea comunismului în România la facultățile de Drept, sau la cele de Științe Economice.. Câți dintre ei au reușit să practice mai târziu ceea ce au studiat?.. Mama trebuie să aibă acel realism rece prin care să vadă clar posibilitățile REALE ale propriilor săi copii. Dacă "e făcut" pentru meserie, să-l trimită la meserie, însă dacă "are cap pentru învățătură", să-l îndrume către studiu. Îmi amintesc și acum ce mi-a spus mama într-o bună zi: "ori înveți meserie și îți câștigi o pâine muncind cu mâinile, ori înveți "rupând cartea" și faci parte dintre fruntașii școlii"! Nu există loc pentru fantezii și pentru pierderi de vreme în visări nerealiste în această societate crudă și egoistă..
Dacă își ascultă soția, soțul va avea pace și bucurie în suflet. Casa lui va fi mereu curată, familia lui va fi un model pentru toți. Dacă își ascultă mama, copiii vor deveni "oameni" în viață. Oameni cu studii, oameni de bază, educați, respectuoși, credincioși și cu principii.. Dar dacă nu o vor asculta, toți vor suferi!
Nu aș greși dacă aș afirma că CEEA CE ESTE DUHOVNICUL PENTRU CREDINCIOS, ACEEA ESTE FEMEIA PENTRU FAMILIA EI! Femeia este glasul lui Dumnezeu, instrumentul prin care Cel Preaînalt conduce întreaga familie, împlinindu-Și planurile sfinte.
Dumnezeu să binecuvânteze femeia, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

RUGACIUNE către Ioan Valahul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Binecuvantat esti, Doamne Dumnezeul nostru, Cel neintrecut in intelepciune si minunat intru lucruri! Caci din iubirea de oameni cea nemasurata, fiind Dumnezeul a toata mangaierea si nadejdea, ai binevoit a ridica dintre semintiile pamantului fii alesi, care prin credinta tare si prin viata pilduitoare sa mentina treaza credinta in puterea si in milostivirea Ta, si sa nu lase nea-mul omenesc a se prabusi in intunericul cel fara fund al nestiintei de cele inalte si al pacatului.

Binecuvantat esti, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel ce primesti cu bunatate si cu indurare mijlocirile sfintilor bine-placuti Tie, pentru nevoile de tot chipul, duhovnicesti si trupesti, ale nevrednicilor fiilor Tai, cei ce plutesc pe marea cea sarata si de atatea ori inviforata a acestei vieti vremelnice, pline de ispite si de poveri nenumarate.

Insuti dar, Doamne, pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu si cele ale Sfantului Mucenic Ioan Valahul, primeste si acum smeritele noastre cereri, si ne izbaveste pe noi de toata intamplarea cea rea, de napasta, de prigoana, de uneltirile celui viclean, ocrotind viata noastra prin milostivirea Ta cea mare, si nu pentru vrednicia noastra. Caci Tu stii nepu-tinta firii omenesti si cunosti pe fiecare, cu casa, cu cererea si trebuinta lui. Primeste, dar, Stapane, si rugaciunile noastre, aparandu-ne de tot raul si daruindu-ne cele spre mantuire. Ca pentru toate cele ce ne-ai dat si ne daru-iesti noua in toate zilele vietii noastre, binecuvantat si preaslavit sa fii, Parinte al luminilor si izvorul bunatatilor, dimpreuna cu Cel fara de inceput al Tau Fiu si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

SFIINTII PRIETENII MEI...: Sfântul Mc Ioan Valahul

SFIINTII PRIETENII MEI...: Sfântul Mc Ioan Valahul: "Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile ganduri...


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

ROMÂNIA, ȚARĂ SFÂNTĂ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

De m-aș fi născut, Iisuse,
Într-o altă națiune,
Într-o țară-n care omul
A uitat de rugăciune,

Unde UȘA e închisă,
Unde CALEA nu se știe,
Cum aș fi putut vreodată
Să Îți cânt cu veselie?..

Aș fi fost uscat la suflet,
Viața mi-ar fi fost prea tristă,
Căci lipsit de Tine omul,
La ce bun că mai există?..

Însă am avut onoarea
Să mă nasc în România,
Unde râurile-Ți cântă,
Unde ne rodește glia,

Unde mii și mii de stele
De pe bolta cea cerească
Pentru Tine nu-ncetează
Toată noaptea să lucească,

Unde soarele fierbinte
Este sfeșnicul cel mare,
Purtătoarea de lumină
E a dimineții zare,

Unde licuricii nopții
Sunt scânteile cădirii,
Iar armatele de greieri
Cântă imnele măririi..

Vântul șuieră pe câmpuri
Și împrăștie miresme,
Norii cei pufoși se-adună
În cerești catapetesme,

Uneori se trag deoparte,
Ca o uriașă dveră,
Alteori, cu dărnicie
Cerul limpede-l oferă..

Tot ce mișcă-n România
Își slăvește Creatorul,
Liturghie a naturii
Ca sfințește și poporul..

Mulțumesc, Stăpâne Sfinte,
Că mi-ai dat să-mi iau ființa
Într-o țară liniștită,
Unde n-a murit credința..

M-am născut în România,
Plai de Rai și țară sfântă,
Unde ne rodește glia,
Unde râurile-Ți cântă..
amin

HRANESTE-TE PRIN OSTENEALA si RAMAI VEGHETOR PRIN RUGACIUNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

     Bucuria mea, iata, a inceput o noua saptamana si implicit o noua zi de munca. Dupa ce ti-ai spus Rugaciunile diminetii, ia sa vedem ce ne sfatuieste un traitor, un batran si duhovnicesc parinte crestin ortodox: “Trezindu-te in zori, sa zici intru sine-ti: TRUPULE, osteneste-te pentru a te hrani, SUFLETE, vegheaza ca sa te mantuiesti si sa mostenesti Imparatia lui Dumnezeu”. 

Acestea nu sunt vorbe desarte, adica, spuse la intamplare, ci, pravila multor mii de calugari de-a lungul veacurilor, pravila vietii lor, cea de fiecare zi. SE HRANEAU PRIN OSTENELILE LOR, iar, PRIN RUGACIUNE RAMANEAU VEGHETORI. 

Dar, este oare aceasta pravila buna, numai pentru calugari? Cu siguranta este buna pentru fiecare crestin ortodox, fiindca, Insusi Iisus Hristos ne-a fost pilda vadita de osteneala trupeasca si necontenita veghere la rugaciune. In casa lui Lazar din Betania, Domnul i-a spus uneia din surorile acestuia: “Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti; Dar un lucru trebuie: caci Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10: 41-42).

Asadar, MUNCESTE si ROAGA-TE, dar sa nu uiti sa pui: MAI INTAI CAII SI APOI CARUTA, adica, MAI INTAI SUFLETUL SI APOI TRUPUL!

                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

Mântuitor ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



De fapt,numele Domnului înseamnă "Mântuitor",dar numai în limba aramaică,cea pe care o vorbea Domnul.Sfântul Arhanghel Gavriil îi zice Maicii Domnului:"Vei pune numele lui Iisus,căci El va fi MÂNTUITOR(salvator) al multor neamuri".De aici rezultă semnificația numelui Domnului.

Cum se scrie ?În aramaică,desigur,nu așa.Domnul acasă la El a fost chemat"Yeshua"(Ieșua).

De ce atunci..Iisus?

Pentru că numai una din cele patru evanghelii a fost scrisă în aramaică.

Celelalte,fiind scrise ca să poată fi înțelese și de evreii din străinătate,care nu mai cunoșteau limba maternă,sau ca să poată fi citite chiar de locuitorii Imperiului Roman,au fost scrise în limba greacă.Și în greacă,numele Ieșua l-au tradus IISUS.Asta-i explicația.

  Noi avem numele Domnului pe filiera greacă,ca și rușii,sau alte popoare ortodoxe.

Catolicii în schimb,au tradus numele Lui din latinescul Jesus(citit Iesus).

Au rezultat diferite forme,după poporul care a adoptat pe "Iesus":Jesu,Jesus,Gesù,etc.

         Aș spune că românul neaoș ortodox cheamă pe Domnul așa cum L-au chemat strămoșii lui:Iisus,dar,în același timp,nu este greșit nici Iisus,fiind varianta latină (din Iesus-Isus).

La fel,este corect și Hristos (varianta ortodoxă -greacă),dar și Cristos (varianta latină -Cristum).

Să nu criticăm pe nimeni..

Să spună fiecare cum a învățat,numai să cheme des numele Domnului!

CUVANT DE INVATATURA DESPRE SMERENIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

         Un frate l-a intrebat pe avva Matoes: "Spune-mi un cuvant de invatatura". El i-a zis: "Mergi si roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti dea plans pentru pacatele tale si smerenie in inima ta. Fii mereu atent la pacatele tale si nu-i judeca pe altii, ci socoteste-te mai prejos decat toti. Nu te imprieteni cu vreun eretic, rupe indrazneala din tine, stapaneste-ti limba si pantecele si gusta doar putin vin. Daca cineva iti vorbeste despre vreun lucru oarecare, nu te lua la harta cu el, ci, daca vorbeste bine, spune-i: «DA», iar de vorbeste rau, spune-i: «TU STII CE VORBESTI!». Nu te certa cu el despre cele spuse. ACEASTA ESTE SMERENIA!". Si sa nu uiti: OMUL, NU ARE PENTRU CE SA SE INALTE!

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau si sa-ti dea: SMERENIE, BLANDETE, RABDARE, MILOSTENIE, INTELEPCIUNE, BUNATATE, PUTEREA DE A IERTA, DREAPTA SOCOTEALA, IUBIRE PENTRU DUMNEZEU, IUBIRE PENTRU APROAPELE, IUBIRE PENTRU VRAJMASI, si atunci SUFLETUL TAU VA FI PLIN DE BUCURIE SFANTA, PACE SFANTA SI LUMINA SFANTA! 

                                                                                                                                                     Amin si Aliluia!

                                                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

RUGACIUNEA DE BINECUVANTARE A SFANTULUI PARINTE PAISIE OLARU.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

         
          RUGACIUNEA DE BINECUVANTARE A SFANTULUI PARINTE PAISIE OLARU.

"Domnul sa te ierte. Domnul sa te auda. Domnul sa te vada. Domnul sa te iubeasca. Domnul sa te insoteasca. Domnul sa te apere. Domnul sa te calauzeasca. Domnul sa te mangaie. Domnul sa te ajute. Domnul sa te apere de vrajmasi. Domnul sa-i imblanzeasca. Domnul sa-ti inmoaie inima. Domnul sa te faca sa nu tii minte raul. Domnul sa te ajute sa nu faci rau. Domnul sa te calauzeasca sa faci binele. Domnul sa te faca milostiv. Domnul sa-ti dea putere sa ierti. Domnul sa te faca sa vezi in altii partea cea buna".

          "Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, sa va binecuvanteze, Domnul sa va ajute, Domnul sa va miluiasca, Domnul sa va pazeasca de tot raul, Domnul sa va umple de bucurie duhovniceasca, Domnul ca un bun si iubitor de oameni sa va ierte de pacate si in ceruri cu dreptii sa va pazeasca".
Binecuvanteaza, Doamne, pe robii Tai acestia si rugaciunea lor, si dragostea lor, si credinta lor, si bucuria lor, si smerenia lor, si rabdarea lor.
Binecuvanteaza, Doamne, osteneala lor, si casuta lor, si painea lor, si copiii lor, si viata lor si cu sfarsit bun ii miluieste, iar dincolo, la Ziua Judecatii,
un coltisor de rai le daruieste, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!" Sa ne intalnim la poarta raiului.

                                                                                                                        Amin si Aliluia!

LUMINÀ LINÀ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

    Bucuria mea, Lumina Sfanta care vine pe Mormantul Domnului de Sfintele Pasti, o putem numi: LUMINA LINA. Aceasta Lumina, vine si in “mormantul” sufletelor noastre si “ne racoreste” arsita, daca ne-am pregatit prin POST, SPOVEDANIE, IMPARTASANIE, INFRANARE LA LIMBA, LA SUFLET SI LA TRUP si CAT MAI MULTE FAPTE BUNE.

    Numai asa putem sa-l lepadam pe “omul cel vechi” (cel pacatos) si-l imbracam pe “omul cel nou” (cel dupa Chipul lui Hristos), in hainele cele noi ale Invierii! Atunci, Lumina Lina arde si-n sufletele noastre, chiar daca nu totdeauna o simtim, nu ne dam seama. Vezi tu, cat de de putin este de la noi pentru mantuirea sufletelor noastre?

 Doar sa vada Dumnezeu ca-L vrem si sa ne ostenim si noi putin. Pe “scara mantuirii” sa urcam si noi o treapta, fiindca apoi, ne trage Dumnezeu 100 de trepte spre El. Asadar, aproape totul este de la Dumnezeu, fiindca, ne-a spus: Fara Mine, nimic nu puteti face” (Ioan 15:5). 

Desi, noi toti suntem pacatosi, insa, El vine in chip de Lumina si ne putem atinge de aceasta Lumina Lina fara sa ne arda, pentru a ne bucura, pentru a ne dori sa ajungem in Lumina cea Neinserata, in Imparatia lui Dumnezeu.

🙏 Bucuria mea, in fiecare zi ar trebui sa spunem: Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat noua Lumina!

🙏 Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te imbrace in LUMINA LINA, sa-ti fie sufletul tau, izvor de PACE si de BUCURIE, iar Maica Domnului, sa te ocroteasca sub Sfant Acoperamantul Sau, acum si pururea si in vecii vecilor!
                   
                                                                                                                Amin si Aliluia!

                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

De ce nu se poate uni Biserica lui Hristos, Una, Sobornicească și Apostolească Creștin-Ortodoxă cu Denominațiunea catolică schismatico-eretică?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Biserica lui Hristos este alcătuită din 14 Patriarhii și Arhiepiscopii Creștin-Ortodoxe și păstrează fidel Canoanele Celor 7 Sinoade ecumenice din primele secole creștine iar catolicii, protestanții și neoprotestanții eretici și stiliștii schismatici din România, Bulgaria, Grecia, Rusia (rușii lipoveni) s-au rupt de bunăvoie din Trupul Bisericii lui Hristos, au pierdut comuniunea cu aceasta și cu Capul Ei, Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

 Pentru o persoană necatehizată, care nu trăiește Ortodoxia, Credința cea dreaptă, chiar botezată dar revenită la idolatrie și apostazie prin practicarea moravurilor păgâne nu există diferențe doctrinare între ortodocși și catolici.

Un teolog ortodox veritabil, neândoctrinat de erezia cumplită a ecumenismului, „unirea întru pierzare sau urâciunea pustiirii”, Denominațiunea catolică se face vinovată de nenumărate erezii, demonisme, falsificări ale Adevărului Divin Iisus Hristos, adoptate înainte și după Marea Schismă din 1054, cele mai grave fiind :

1.erezia filioque purcederea Duhului Sfânt și de la Fiul(complet fals) nu numai de la Tatăl cum este adevărat.
2.supremația episcopului Romei, Papa de la Roma.
3.infailibilitatea papală (Papa nu are păcate și nu poate greși!!! Cumplit de fals).
 4.Imaculata Concepție, deificarea Maicii Domnului
5.Icoanele blasfemiatoare
 6.Statuile, idolatria catolică
7.Purgatoriul, loc inexistent între Rai și Iad
 8.Indulgențele, cumpărarea cu bani oferiți papalității a mântuirii și vieții veșnice
9.Împărtășirea cu azimă (pâine nedospită), complet greșit
10.eradicarea postului de pește, brânzeturi, lapte și ouă, catolicii postesc doar de carne, adică se desfrânează alimentar
11.atitudinea prohomosexualitate
 12.pedofilia cumplită a clericilor catolici
 13.practicarea fățișă a satanismului de către Papa Francisc I, conform căruia Domnul Iisus Hristos este fiul lui lucifer, îngerul căzut
 14.imaginea abominabilă de pe Crucea Papei Francisc I care redă o mumie faraonică (idol demonic) sau AntiHristul
15.deificarea papei de la Roma, în 1871 Conciliul de la Lateran susține că Papa de la Roma este „dumnezeu pe Pământ”, blasfemie totală la adresa credinței creștine.

 Erezii protestante și neoprotestante grave :

1.teoria mântuirii prin credință, indiferent de fapte.
 2.teoria predestinării omului, blasfemie la adresa Creatorului.
3.Calomnirea Maicii Domnului, Pururea Fecioara Maria și a Sfinților lui Hristos din Calendarul creștin-ortodox
4.Lupta împotriva Semnului Sfintei Cruci.
 5.Iconoclasmul, lupta împotriva Sfintelor Icoane considerate idoli de ereticii protestanți
6.aderarea la ecumenism, Denominațiunea AntiHristului.
7.renunțarea la cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii lui Hristos și la Simbolul Credinței (Crezul). etc.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ai milă de noi și ocrotește Biserica Ta Creștin-Ortodoxă pe care ai dobândit-o prin moartea Ta pe Cruce și Învierea Ta cea dea treia zi. Amin!

 Mihailos Arhanghelos

NU EXISTA CAP FARA DURERI, NICI INIMA FARA TRISTETI! RABDA, ROAGA-TE si TACI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, viata aceasta este “O VALE A PLANGERII”, adica, de un necaz scapam si doua ne iau in primire. Dumnezeu ne-a spus: “In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

Sfantul Iosif de la Optina ne sfatuieste asa: “Daca nu vom rabda necazurile, si chiar daca le vom rabda, dar cu cartire, cu manie, cu suparare si cu cearta, CE RABDARE ESTE ACEASTA?

Este numai inradacinarea in noi a RAUTATII, a MANIEI, iar de aici vine MANDRIA”.

Un alt Sfant, Antonie de la Optina, completeaza tare frumos invatatura Sfantului Iosif de la Optina: “Ce putem face?

 Asa a oranduit Dumnezeu, ca viata noastra vremelnica sa nu treaca fara necazuri, precum s-a spus: NU EXISTA CAP FARA DURERI, NICI INIMA FARA TRISTETI!

Dar mai uimitor decat toate este faptul ca nici un om Sfant, oricat de Sfant si desavarsit ar fi fost el, nu si-a petrecut viata fara sa fi indurat ceva, si aceasta pentru ca omul sa nu se inalte pe sine. Si daca Sfintii au indurat, noi cu atat mai mult trebuie sa induram!”. 

Trebuie sa rabdam, insa, nu doar vreme, fiindca, “Cel ce va rabda pana sfarsit, acela se va mantui” (Matei 24:13). Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

RUGĂCIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                              

Cu credinţă, cu dragoste şi cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole şi Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule şi prietenul cel preaiubit al lui Hristos, şi cu toată umilinţa te rugăm să ne ajuţi nouă, nevrednicilor, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu linişte şi cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum şi spre a nu cădea noi în laturile şi cursele cele prea meşteşugite ale răilor oameni şi ale viclenilor diavoli.
Pe tine, vulturule cel preaînalt zburator al teologiei, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său Har minţile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi şi noi înţelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu şi a cunoaşte dogmele dreptei credinţe şi minunile cele din Legea Sa, şi spre a lucra şi noi, după putere, pe cele ce le vom înţelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu şi dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuţi cu a ta mijlocire 

către Domnul, pentru ca şi noi prin Darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toată virtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca, prin ajutorul şi mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuţi ale mâniei şi ale poftelor trupeşti, precum şi de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc şi care, ca nişte nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre. Către tine, preafericite ucenic şi apostol, care de către Domnul, fiu al Preasfintei şi Preacuratei Sale Maici ai fost numit, şi căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilinţa şi zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, care este şi Maica Domnului, Maica ta şi Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijloceşti pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă şi îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieţii noastre, nici în ceasul sfârşitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui şi ne va judeca. Amin!

DE UNDE ATATA URA???..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

             Bucuria mea, ne putem intreba: DE UNDE ATATA URA IMPOTRIVA PREOTILOR CRESTIN ORTODOCSI???

 Lipsa fricii de Dumnezeu, neparticiparea in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, netinerea postului macar miercurea si vinerea, lipsa rugaciunii, a spovedaniei, a impartasaniei, a calauzirii sufletului printr-un preot duhovnic, ii aduce pe unii oameni, in stare sa osandeasca fara infricosare pe semenii lor si cu atat mai grav este cand osandesc preotii crestin ortodocsi, pregatindu-si astfel, vesnica lor osanda. In ceea ce priveste ura impotriva sfintitilor preoti crestin ortodocsi, trebuie sa te ghidezi dupa aceasta invatatura: CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, IAR CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE.

 Si apoi, sa zici: CINE SUNT EU SA JUDEC PE SLUGA ALTUIA? (preotul fiind slujitorul lui Dumnezeu).

 Fara Sfintele Taine săvârșSfantul Ioan Gura de Aur zice: "Nu cunosc suflet mai viclean ca acela care vorbeste un preot de rau". Aceasta este tehnica hotului: UITE HOTUL, CA SA NU SE VADA HOTUL! Cu alte cuvinte, tu arati cu UN SINGUR DEGET (cel aratator), pacatele preotului, in timp ce spre tine, poate stau intinse TREI SAU CHIAR MAI MULTE DEGETE". De aceea zice Proorocul Isaia (5:20):

 "Vai de cei ce zi raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar" (Isaia 5:20).

 Sa ne fereasca Dumnezeu, sa cadem in osanda acestui "Vai!" Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

„Tatăl nostru care ești în ceruri…”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




– „Tatăl nostru care ești în ceruri…”

– Da.
– De ce mă întrerupi? Nu vezi că mă rog?
– Bine, dar M-ai chemat.
– Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu mă rog: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
– Vezi? Iarăși M-ai chemat.
– Cum adică Te-am chemat? Ce vrei să spui?
– M-ai chemat. Ai spus: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
Iată-Mă! Sunt aici. La ce te gândești acum?”
– La nimic. Am vrut doar să spun o rugăciune. Îmi place să spun „Tatăl nostru”. Întotdeauna mă simt bine după aceea, așa, ca și când mi-aș fi îndeplinit o datorie.
– Bine, atunci continuă.
– „Sfințească-se Numele Tău…”
– Stai! Ce vrei să spui prin asta?
– Prin ce?
– Prin „Sfințească-se Numele Tău…”
– Oh… (surprins)… nu știu ce înseamnă. De unde să știu? Face parte din rugăciune. Chiar așa – ce înseamnă?
– Înseamnă „[sa] fie onorat, cinstit, făcut sfânt”.
– Da, are sens! Niciodată nu m-am gândit ce-ar putea să însemne acest „sfințească-se”. Acum trebuie să continui: „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ…”
– Chiar crezi ce-ai spus?
– Desigur? De ce nu?
– Bine, și-atunci ce faci cu privire la aceasta?
– Cum ce fac?… Păi, ce-aș putea face? Nu fac nimic… Mă gândesc doar, că ar fi minunat dacă Tu ai deține controlul peste toate lucrurile, mari și mici, de aici, de pe pământ, așa cum fără-ndoială deții controlul acolo sus, în ceruri.
– Dețin Eu controlul peste viața Ta?
– Peste viața MEA? Bine… eu merg la biserică…
– Nu, nu asta te-am întrebat. Ce poți să spui despre poftele firii pământești cu care te lupți? Ce faci cu temperamentul tău, mai ales când – cum spui tu – te calcă cineva pe bătătură? Știi prea bine că asta este una dintre problemele tale… Și amintește-ți ce fel de cărți citești, ce programe TV urmărești…
– Oprește-Te! Nu mă mai critica! Nu sunt eu nimic mai rău decât ceilalți din biserică!
– Oh, iartă-Mă, te rog. Credeam că te rogi ca voia Mea să se facă pe pământ precum în cer. Iar aceasta nu se poate face decât dacă începe cu cei care se roagă pentru aceasta. Deci… cu TINE.
– Bine, recunosc că am unele cusururi și, pentru că Tu ai menționat câteva dintre ele, mă gândesc că aș mai putea adăuga și altele.
– Cred și Eu că ai mai putea adăuga și altele…
– Știi, adevărul e că nu m-am prea gândit la ele până acum, dar mi-ar plăcea să mă las de unele obiceiuri rele. Și așa, treptat, aș fi cu adevărat LIBER!
– Bine, acum ești pe drumul cel bun. Vom lucra împreună: Tu și cu Mine. Nici nu bănuiești câte biruințe vom avea! Mă bucur pentru tine.
– Ascultă, Doamne, acum trebuie să închei. Rugăciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. „Pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”
– Rugăciunea este un lucru periculos. Poți sfârși prin a fi complet schimbat – știai asta, nu-i așa? Tocmai asta vreau Eu, să alegi tu pentru viața ta. M-ai chemat și iată-Mă, sunt aici. Acum este prea târziu să te oprești. Continuă-ți rugăciunea, mergi mai departe.
– Mi-e frică!
– Frică? De ce ți-e frică?
– Pentru că știu deja ce vei spune.
– Haide, pune-Mă la încercare și-ai să vezi.
– „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…”
– Ce se întâmplă cu TINE și OANA?
– Vezi? Am știut! Am știut c-o să-mi amintești de ea! Doamne, Oana împrăștie numai minciuni despre mine și nici până în ziua de azi nu mi-a plătit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o dată pentru totdeauna!
– Dar ruga ta cum a fost ? cum te-ai rugat?
– Nu asta am vrut să spun!
– Bine, cel puțin ești sincer. Dar cred că nu este deloc ușor să porți povara amărăciunii în inima ta…
– Nu-mi pasă! Cel puțin mă voi simți mai bine, după ce mă voi răzbuna pe ea. Oh, planul e gata, până în cel mai mici amănunte! O să-i pară rău de absolut tot ce mi-a făcut!!!
– Te înșeli, dragul meu. Nu te vei simți deloc mai bine, ci va fi mai rău. Răzbunarea doar pare dulce. Gândește-te numai cât de nefericit ești deja. Dar știi ceva? Eu pot schimba totul.
– Tu poți schimba totul? Cum?
– Iart-o pe Oana și atunci Eu te iert pe tine. Ura și păcatul vor rămâne problema Oanei după aceea, nu a ta. S-ar putea să pierzi banii ăia cu care spui că-ți este datoare, dar cel puțin vei avea pace în inima ta.
– Dar, Doamne, NU POT s-o iert!
– Atunci nici Eu nu pot să te iert.
– … Bine, ai dreptate. Mai mult decât să mă răzbun pe Oana, vreau să am pace în inimă. Bine, o iert! Ajut-o să găsească și ea calea cea dreaptă în viață. Doamne, știu că se simte mizerabil acum – și oricine ar face ca ea s-ar simți la fel. Într-un fel sau altul, Te rog, arată-i calea.
– Foarte bine! Minunat! Cum te simți acum?
– Hmmm, bine, chiar foarte bine. Știi, cred că deseară nu voi merge la culcare atât de încordat ca de obicei… parcă nici nu mai sunt atât de obosit.
– Dar nu ți-ai terminat încă rugăciunea. Continuă…
– Ai dreptate! „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău…”
– Bine, am să fac și asta, numai nu te pune singur în locul unde poți fi ispitit.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Schimbă-ți prieteniile, renunță să mai mergi în locurile în care ai mers până acum, nu te mai uitat la filme murdare, nu mai asculta discuții păcătoase, nu te mai pune în situații îndoielnice. Unii dintre prietenii tăi au deja o influență mult prea mare asupra ta. Vor să te implice în lucruri incorecte, nu te lăsa păcălit de ei! Te mint ca să se distreze pe seama ta, dar în cele din urmă prietenia cu ei te va ruina. Și încă ceva: nu face din Mine țapul tău ispășitor.
– Nu înțeleg! Ce vrei să spui?
– Înțeleg prea bine! Așa procedezi mereu – te bagi în probleme și apoi fugi de Mine : Doamne, ajută-mă să ies din încurcătura asta și Îți promit că nu mai fac alte prostii!… Iti-aduci aminte de câte ori te-ai târguit cu Mine?
– Da, Doamne… Mi-e atât de rușine… Îmi pare rău. Te rog să mă ierți.
– Te iert. Mergi mai departe, termină-ți ruga.
– „Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”
– Știi TU ce Mi-ar aduce Mie slavă? Ce M-ar face cu adevărat bucuros?
– Nu știu, Doamne, dar vreau să știu! Vreau să-iti găsești plăcerea în mine. văd cât de mizerabilă a fost viața mea până acum, dar vreau atât de mult să fiu unul din urmașii Tăi.
– Iată și răspunsul la întrebarea Mea!
– Da?
– Da, asta Îmi aduce Mie slavă : să am oameni ca TINE pe pământ, care Mă iubesc și care caută voia Mea în viața lor.
– Doamne, abia aștept să văd ce poți face Tu din mine! Facă-se voia Ta în viața mea !!
– Amin?
– Amin, Doamne.
– Așa să fie!

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul despre fraţii cei mincinoşi...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

..."Pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi, cari sunt duşmani ascunşi cu atât mai periculoşi, cu cât cred că ei sunt fraţi curaţi. Predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi.
Vorbesc şi fraţii mincinoşi de Sfânta şi Preadulcea Ortodoxie; de dragoste, de curăţie, pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cât de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cât e de uşor să fie atraşi de ideile lor cele «filosofice» şi să îi creadă. Dacă răscoleşte cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte „om”.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul 

B I N E C U V A N T A R E...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.



Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau si sa-ti trimita Inger tare pazitor, cum i-a trimis lui Tobie. Dar si tu, trebuie sa spui mereu: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! 

                Sfinte Ingere, pazitorul vietii mele, care esti dat mie de la Sfantul Botez, pazeste-ma sub acoperamantul aripilor tale, de toate uneltirile viclenilor diavoli! Si, sa te mai rogi asa: Doamne, Dumnezeul meu, Tu esti IUBIRE, te rog nu ma alunga de la Fata Ta, din cauza pacatelor mele cele multe si grele! Doamne, Dumnezeul meu, Tu esti ATOTPUTERNIC, te rog intareste-ma, ca sa nu cad in rautati si in pacate! Doamne, Dumnezeule, Tu esti IMPARATUL PACII, te rog imblanzeste sufletul meu cel tulburat si umple-l de pace Sfanta! Doamne, Dumnezeul meu, Tu esti MULT MILOSTIV, te rog sa ai mila de sufletul meu cel mult pacatos si nu inceta sa ma ierti!

 Ca Bun si Iubitor de oameni esti si Tie, slava-Ti inaltam, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea, si in vecii vecilor. Amin. Slava Lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia.                                                                                                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

NE IARTĂ, DOAMNE !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ne iartă, Doamne, pentru amânare....
Nu ne-am dat seama cât e de târziu;
Îti multumim că ne-ai dat desteptare..
Vom spune si celor care nu stiu.
...
Ne iartă, Doamne ,pentru neveghere...
Ca si fecioarele noi am dormit;
Sunt candele uitate prin unghere ,
Au ars în gol...uleiul s-a golit.
...
Ne iartă, Doamne ,pentru nepăsare...
Am fost trezizi la fel ca dintr-un vis ;
De multe ori dormeam si-n adunare...
Stăm treji acum...dar usa s-a închis.
...
Ne iartă, Doamne ,pentru- ntârziere ...
Căci a sosit ultimul ceas de har;
Primeste-ne si dă-ne mângâiere,
Trezirea să nu fie în zadar.
...
Ne iartă ,Doamne,pentru necredintă ...
Atâtea semne clare am văzut;
Ne dă adevărata pocăin?ă
Si curătia unui nou-născut .
...
Ne iartă, Doamne si pentru păcate
Cu care zilnic noi Te-am ofensat ;
Legile Tale n-au fost respectate
Si cu tupeu noi ne-am justificat.
...
Ne iartă ,Doamne,pentru lasitate
Căci adevărul nu l-am apărat ;
Am arătat chiar solidaritate
Cu cei care Cuvantul si-au călcat.
...
Venim acum la Tine,nu de frică...
Am meritat tot ceea ce primim;
Prin mila Ta o,Tată ,ne ridică...
Zdrobiti la cruce noi Îti multumim.
SB
March 26th,2020
Carmichael,CA

Ce inseamna dragostea unui orfan - pilde ortodoxe

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Câtă sensibilitate pot avea acei copii care în viața lor nu au simțit căldura unei mame sau al unui tată. Este recomandat să vizităm cu copii noștri orfelinatele din preajma. Părintele Nicolae Tănase recomanda creștinilor și copiilor lor vizitarea orfelinatelor pentru o bună socializare cât și o înțelegere a vieții.
Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului... Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea...

Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.

După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată. Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc. Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie.

Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba. Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!

Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle.

Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe. Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus Pruncul în iesle.

De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!

... Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau. Atunci Iisus mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El.

Şi L-am întrebat: „Dacă ţi-aş ţine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine?”  Şi Iisus mi-a răspuns: „Dacă îmi ţii de cald, ăsta este cel mai mare dar pe care mi-L poate face cineva.”

Atunci m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El.

Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii.

Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna…

(Povestita de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa)

“Lumea credinţei”, Magazin Ilustrat

BIPOLARITATEA LIBERTATII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

          Bucuria mea, sufletul nostru este nemuritor si este cinstit de Dumnezeu cu LIBERTATE si DEMNITATE, adica, fiecare om in virtutea acestei libertati, poate face: Bine, Foarte bine, Extraordinar de mult bine, sau Rau, Foarte rau sau Extraordinar de mult rau. Dumnezeu il indeamna, si-i porunceste sa faca binele, dar, daca el se incapataneaza, va face raul. Dumnezeu L-a creat pe om prin excelență liber, a vrut sa fie asemenea Lui, adica, n-a vrut un om sclav.

Dupa căderea protopărinților Adam si Eva din Paradis, nemaifiind in comuniune cu Dumnezeu, inclinarea spre rau este mai mare decat inclinarea spre bine.

Alcoolicul, toxicoman-ul desfranat-ul, impatimitii jocurilor de noroc..., si-au pierdut libertatea, sunt SCLAVII PATIMILOR care ii stapanesc. Petre Tutea spune: "Libertatea omului, este partea divina din el si eu o aseman cu o franghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participand la actul mantuirii Tale, sau poti cobori in intunericul iadului. BIPOLARITATEA LIBERTATII!

                                                Unde este omul absolut liber?

        Intr-o Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, unde preotul vorbeste despre Sfintele Taine si se lasa invaluit de ele, ca si credinciosii. Este foarte important sa nu confundam libertatea cu libertinajul.

Un om este liber, atunci cand face binele, iar daca face raul este rob al diavolului. Libertinaj inseamna comportare de libertin (desfranare, destrabalare...).

Deci, Libertinul este un om care sfidează regurile decentei și ale moralei este un usuratic si ca un desfranat.
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.