Duminica a XII după Coborarea Sfantului Duh

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/2020/08/taierea-capului-sf-ioan-botezatorul.html

RUGĂCIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                              

Cu credinţă, cu dragoste şi cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole şi Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule şi prietenul cel preaiubit al lui Hristos, şi cu toată umilinţa te rugăm să ne ajuţi nouă, nevrednicilor, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu linişte şi cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum şi spre a nu cădea noi în laturile şi cursele cele prea meşteşugite ale răilor oameni şi ale viclenilor diavoli.
Pe tine, vulturule cel preaînalt zburator al teologiei, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său Har minţile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi şi noi înţelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu şi a cunoaşte dogmele dreptei credinţe şi minunile cele din Legea Sa, şi spre a lucra şi noi, după putere, pe cele ce le vom înţelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu şi dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuţi cu a ta mijlocire 

către Domnul, pentru ca şi noi prin Darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toată virtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca, prin ajutorul şi mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuţi ale mâniei şi ale poftelor trupeşti, precum şi de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc şi care, ca nişte nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre. Către tine, preafericite ucenic şi apostol, care de către Domnul, fiu al Preasfintei şi Preacuratei Sale Maici ai fost numit, şi căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilinţa şi zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, care este şi Maica Domnului, Maica ta şi Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijloceşti pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă şi îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieţii noastre, nici în ceasul sfârşitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui şi ne va judeca. Amin!

De ce să ceară Dumnezeu săracilor costum de nuntă?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Evanghelia Duminicii a XXVIII-a după Rusalii (Pilda celor poftiţi la cină)

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici.
Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” (Luca 14, 16-24)



Așadar, casa luxoasă a gazdei, umplută de toți oropsiții societății, capătă un colorit foarte pestriț, iar gazda se bucură de asta. Însă, un eveniment aparent inexplicabil, prezentat de Evanghelistul Matei, atrage în mod deosebit atenția.

Pilda celor poftiți la cină (Luca 14-16-24), care se citește în Duminica a 28-a după Rusalii are paralelă în pilda nunții fiului de împărat, prezentată de Evanghelistul Matei (22, 1-14). Există diferențe de detalii între cele două parabole, dar linia povestirii este aceeași: un om (un împărat, după versiunea lui Matei) a făcut un ospăț mare și a invitat mulți oaspeți, dar în ziua evenimentului, toți s-au scuzat, motivând că nu pot ajunge, din diferite motive. Dar toate pregătirile fuseseră făcute: mâncare din belșug aștepta să fie mâncată. Pentru aceasta, gazda își trimite slujitorii pe străzi, poruncindu-le să aducă pe toți oamenii pe care îi vor întâlni: buni, răi, săraci, șchiopi, orbi, bolnavi (Luca 14, 21).



Un oaspete îmbrăcat neadecvat

Așadar, casa luxoasă a gazdei, umplută de toți oropsiții societății, capătă un colorit foarte pestriț, iar gazda se bucură de asta. Însă, un eveniment aparent inexplicabil, prezentat de Evanghelistul Matei, atrage în mod deosebit atenția. Pe când toți se bucurau de masa gratuită, împăratul își face apariția, care îl blamează pe unul dintre oaspeții săi: Intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Matei 22, 11-13).



Problema este haina nunții. Ceea ce îl deosebește pe acest oaspete de ceilalți este îmbrăcămintea sa. El era îmbrăcat necorespunzător. De fapt, era de înțeles ca oamenii aceștia, care au fost culeși de pe stradă să nu aibă haine potrivite pentru ocazii festive. La urma urmelor, omul nu primise nicio invitație la nuntă, neavând câtuși de puțin timp pentru a se pregăti. Mai mult decât atât, poate că nu avea posibilitatea financiară de a-și cumpăra haine corespunzătoare unei festivități regale.

De ce numai unul?

O singură persoană a fost trasă la răspundere pentru că intrase fără o ținută adecvată, dar ar fi fost de așteptat ca toți ceilalți să se fi prezentat într-o situație asemănătoare. Ar fi fost mult mai surprinzător dacă unul dintre aceia ar fi venit efectiv într-o haină de nuntă. Parabola ar putea sugera ideea că gazda regală le-ar fi oferit veșminte potrivite, însă aceasta nu se precizează și motivul este acela că omul venise la festivitate îmbrăcat neadecvat, când ar fi putut să vină cu veșminte potrivite. În susținerea acestor afirmații vine faptul în sine că regele consideră ținuta persoanei în cauză inadecvată. El îi cere, prietenește, o explicație, zicându-i: Prietene, cum ai putut să vii aici fără haină de nuntă? (Matei 22, 12). Dar omul nu avea cuvinte. Nu avea nici o scuză, dar nici nu-și exprima vreun regret.



Parabola se sfârșește cu trimiterea vinovatului la loc de chinuri, însă concluzia trece dincolo de dimensiunea nunții, către cea sufletească și veșnică. Regele nu poruncește ca omul să fie aruncat înapoi în stradă, ci în „întunericul cel mai din afară” (Matei 22:13). Iisus folosește acest termen, care se mai întâlnește încă de două ori în Evanghelia după Matei (8, 12; 25, 30), de fiecare dată făcând referire la iad. Starea din acel loc, caracterizată prin „plângerea și scrâșnirea dinților”, de asemenea, face referire tot la iad (Matei 13, 42; 13, 50; Luca 13, 28).



Cine era acest oaspete neobișnuit?

El reprezintă persoana care susține că este creștin dar, de fapt, nu este. El îndrăznește să creadă că va putea să participe la nunta mielului, dar după condițiile sale, pe când cei care au haina de nuntă cerută sunt cei care și-au dezbrăcat sufletul de murdăria păcatului și s-au îmbrăcat în Hristos, așa cum spune Sfântul Pavel (Galateni 3, 27).



Despre aceasta ne vorbește inspirat Sfântul Ioan Gură de Aur: „După cum cei poftiţi la nuntă au ocărât pe împărat pentru că n-au venit, tot aşa şi tu ocărăşti dacă, după ce ai fost chemat, te aşezi la ospăţul Lui de nuntă cu o viaţă stricată. A te duce la nuntă cu haine murdare, aceasta înseamnă: a pleca de pe lumea aceasta având o viaţă necurată.



De aceea şi tăcea cel ce intrase la nuntă fără haină de nuntă. Vezi că deşi păcatul lui sărea în ochi, totuşi Dumnezeu nu-l pedepseşte înainte de a-şi fi rostit însuşi păcătosul pedeapsa? Că s-a osândit singur prin aceea că n-a avut ce să răspundă; şi astfel este dat chinurilor celor groaznice. Când auzi că a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai din afară, nu socoti că numai aceasta îi este pedeapsa, că l-a trimis doar acolo în locul acela întunecos, ci şi acolo unde-i plângerea şi scrâșnirea dinţilor. Iar prin plângerea şi scrâșnirea dinţilor arată că chinurile acelea sunt cu neputinţă de îndurat”.

http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/&page=11