MOSII DE VARA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Inainte de Duminica Rusaliilor sunt „Moșii de vară”, sărbătoare dedicată pomenirii morților. Cu această ocazie, în toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuți la cele veșnice.

 Biserica Ortodoxă a consacrat sâmbăta, ca zi de pomenire a morților. Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate în chip special pomenirii generale a morților: Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a Înfricoșatei Judecăți) și Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor).

Ambele zile poartă în popor și denumirea de „Moși” (cea dintâi: „Moșii de iarnă”, cealaltă „Moșii de vară”), pentru că în ele facem pomenirea părinților, moșilor și strămoșilor noștri cei adormiți.

 În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morților, pentru că în duminica următoare Biserică a rânduit să se sărbătorească Infricoșătoarea Judecată, la care ne vom înfățișa cu toții în lumea de apoi. De aceea, întrucât mulți dintre drepții Vechiului Testament au adormit fără să vadă pe Mântuitorul făgăduit și așteptat și mulți creștini au murit pe neașteptate și fără pregătirea sau fără pocăința necesară, Biserica face mijlocire pentru ei.

.         În Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor sau „Moșii de vară”), Biserica face din nou pomenirea generală a morților, rugându-se pentru ei, prin rugăciunile și cântările înscrise în slujba zilei din Penticostar, pentru ca și ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre este prăznuită în duminica următoare.

Cu totii sa ne aducem aminte de cei mutati dintre noi si care asteapta de la noi sa le dam ceva ,Domnul ne spune in Sfanta Evanghelie ca si un pahar de apa daca il dam de pomana este primit la Domnul asa ca sa impartim pentru cei mutati dintre noi ce putem fiecare si bine ar fi in aceaste zile de amintire de cei adormiti sa dam ceva de pomana si pentru cei care nu are pe nimeni , nimeni nu imi mai pomeneste , deorece facem mila si aceasta mila ne va intinde mana la Judecata , asadar cand impartiti pet cei adormiti ai vostri dati o paine , o cana de apa sau ce va lasa sufletul si pentru cei care nu are cine sa le de si asteapta .

Dumnezeu sa ii ierte si Dumnezeu sa primeasca jertfa fiecaruia . Amin !!! +++

MAI MULTE CITITI AICI:

http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/2017/06/sarbatoarea-cincizecimei.html

Mare adevăr...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

O, Doamne, câţi vii sunt printre cei morţi, şi câţi morţi sunt printre cei vii!
Tu singur ştii, numeri, socoteşti. Iartă tot, şi mântuieşte pe toţi. Mila Ta, Doamne, să covârşească toate păcatele şi patimile noastre.

 O, ce este omul? SPICUL IERBII, precum a spus Iov, pe care îl coseşte mâna lui Dumnezeu. Ce rămân? PAIELE. Ce se ia cu mâna nevăzută? Spicul. Al Tău e SUFLETUL, Doamne, iar TRUPUL e al pământului. La despărţire, fiecare îşi ia ce-i al lui: pământul – trupul, Domnul – sufletul.

  Cunoaşterea noastră este una cu necunoaşterea în amândouă cazurile: şi când privim la cel viu, şi când privim la cel mort. Nimic nu ştim deopotrivă, nici despre ce este viu, nici despre ce este mort.
   Cel viu pregăteşte slava celui mort. Aceasta îi e OSTENEALA VIETII. Când moare, se destramă şi slava.
   Cel viu pregăteşte zestrea celui mort. Aceasta îi e GRIJA VIETII. Când moare, zestrea o primeşte o văduvă străină.
   Cel viu pregăteşte case şi hambare. Când moare, toţi se văd în case şi hambare, afară de el.
   Cel viu pregăteşte domenii şi moşii. Când moare, înscrisurile domeniilor şi moşiilor le poartă duşmanii lui.
   Cel viu pregăteşte fiilor lui moştenire şi bunăstare. Când moare, moştenirea o iau cei de alt neam, iar de bunăstare au parte cei de alt neam.
   Unde sunt coroanele? În groapa de gunoi. Unde sunt mărgăritarele? În cenuşă. Unde sunt cinstirile şi onorurile? În strunele rupte şi în timpanele sparte. Unde este strălucirea feţei şi a ochilor? În obrajii umflaţi şi în bezna orbitelor goale.
   Unde este farmecul rotunjimilor şi plinătăţii trupului? În viermăraia şi în murdăria de negrăit.
   Unde sunt sânii atrăgători, care tresăltau de dragoste? În muşuroiul de sub copitele măgarilor.
   Unde sunt mâinile mai scumpe decât aurul, care slujeau oaspeţilor? Acum sunt beţe uscate sub roţile căruţelor.
   Unde sunt picioarele iuţi, care alergau să apere dreptatea? Iată-le sub furnicar, unde nu se mai vorbeşte de dreptate şi nedreptate.
   Unde sunt chefurile petrecăreţilor, unde-i cântecul celor voioşi, unde-i larma celor puternici, unde-i vuietul celor trufaşi? Unde-i strigătul şi răcnetul celor năimiţi şi corupţi? O vor şti mai bine decât capul tău, tălpile tale, când vor călca peste osemintele lor uscate, pentru că te vor înţepa şi te vor face să gemi.
   Unde sunt împăraţii, Doamne? Întreabă slugile lor.
   Unde sunt bogătaşii, Doamne? Întreabă cerşetorii.
   Unde sunt femeile frumoase? Întreabă viermii şi râmele.
   Pe deplin, nimica suntem în faţa lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, nimica suntem! Răsărim şi ne uscăm ca iarba. Ne risipim ca un nor fără apă. Ne ofilim ca florile în grădină. Ne înălţăm şi ne pierdem ca fumul şi aburul. Venim şi trecem ca nuntaşii. Ne auzim şi amuţim ca sunetul fluierului. Suntem ca un călător care poate zice: Bună dimineaţa!, dar nu-i mai e dat să spună: Bună seara! Suntem ca o poezie pe care o recită poetul şi, într-o clipă, se întrerupe.
   Pe deplin, nimica suntem, Doamne Dumnezeul nostru! Nimic, nimic, nimic! Dar, de aceea, Tu eşti tot şi toate. Toată plinirea în Tine este. Toată bucuria, în Tine. De vei voi, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!


 Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, p. 111-112

Grea slujbă!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Un credincios, care trăia cu adevărat Evanghelia, spunea odată între nişte oameni:
– Am un lucru foarte greu. Când vine seara, stau să cad mort de oboseală… abia apuc să mă dau odihnei.
– Şi ce lucru atât de greu vei fi având? – întrebară oamenii.
– Un lucru foarte greu. În fiecare zi păzesc doi şoimi, îngrijesc doi iepuri, asupresc doi săpători, biruiesc un leu, apăr o casă de foc, curăţ o fântână şi vindec un bolnav.
Ascultătorii zâmbiră. Credeau că omul lui Dumnezeu glumeşte.
– Desigur, dumneata glumeşti cu noi, căci unde s-a mai pomenit ca cineva să îngrijească iepuri şi să omoare lei. Astea-s poveşti!
– Nicidecum! – răspunse credinciosul. Ceea ce v-am spus e adevărat. Ascultaţi!
Cei doi şoimi sunt ochii mei, pe care trebuie să-i păzesc toată ziua, să nu „zboare“ pe acolo pe unde se rănesc inimile şi se strică sufletele.
Cei doi iepuri sunt picioarele mele, de care trebuie să grijesc neîncetat să nu alerge în căile pierzării şi să nu mă ducă şi pe mine în calea cea rea.
Cei doi săpători sunt mâinile mele, pe care trebuie să le „asupresc“ neîncetat cu munca, pentru a-mi câştiga traiul vieţii şi a ajuta, după puterile mele, şi pe cei săraci şi lipsiţi.
Leul, pe care trebuie să-l biruiesc, este vrăjmaşul diavol care „umblă neîncetat, răcnind ca un leu şi căutând să mă înghită“ (I Petru 5, 8).
Focul, de care trebuie să apăr casa, este limba mea, căci „foc este limba, care aprinde case şi păduri“ (Iacov 3, 5). De acest foc îmi apăr mereu casa sufletului, înfrânându-mi limba, ca să nu grăiesc decât ceea ce place lui Dumnezeu.
Iar fântâna, pe care trebuie să o curăţ în fiecare zi, este inima mea, care, una-două, o simt că se umple cu deşertăciune şi trufie. Şi trebuie să o curăţ mereu de acest „nămol“, pentru ca să Se sălăşluiască în ea Duhul lui Dumnezeu.
Şi, în sfârşit, bolnavul pe care trebuie să-l vindec este trupul meu, este lutul acesta neputincios care, oricât de mult m-aş îngriji eu, tot se mai strecoară destulă otravă în el şi trebuie să-l vindec mereu prin Sângele Domnului şi prin lacrimi de căinţă.
Iată, acesta este lucrul cel greu pe care îl fac în fiecare zi şi îl voi face mereu, până la sfârşitul vieţii, ca să dobândesc viaţa şi odihna cea veşnică.

Maica Sfantă Prea Curată

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

"Maica Sfantă Prea Curată,
 Tu te-ndură si ne-arată,
 Voia acum să-ti implinim,
 Plăcuti Domnului să fim,

 Tu ce stai colo sus,
 Langă Pruncul tău Iisus,
 De la Domnul pentru noi,
 Cere să ne dea minte,

 Putere sa invătăm să fim si noi,
 Ca părintii nostrii eroi,
 Tara noastră s-o iubim,
 Tie fii iubiti să-ti fim, Tie,

 Maica-ti multumim,
 Pentru că esti după Dumnezeu".
 "Frant de umilinte, cu adanci suspine,
 Sufletu-mi la Tine vine, să se-nchine,

 Mila Ta din ceruri,
 Peste noi coboară,
 Maica Prea Curată,
 Pururea Fecioară!

 " Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze.

Curătia inimii

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, iata ce ne spune Sfantul Macarie egipteanul, despre CURĂTIA INIMII: “Creștinii ortodocsi, trebuie sa lupte mereu cu patimile, in orice imprejurare si sa nu cleveteasca (adica, sa nu barfeasca) si sa nu judece pe nimeni, pentru niciun motiv. Nici pe prostituata pe care o vad in fata lor, nici pe pacatosi sau pe risipitor sau pe desfranat (a). Pe toti trebuie sa-i vada cu aceeasi buna vointa si cu ochii curati. Aceasta sa le fie dispozitia fireasca si neclintita: Sa nu injoseasca pe nimeni, sa nu ia pe nimeni la intrebari, sa nu apostrofeze pe nimeni si sa nu faca deosebiri intre oameni.

 Daca vezi pe cineva cu un singur ochi, sa nu-l deosebesti in inima ta de altii, ci sa-l respecti ca si cum ar fi intreg. Cel caruia ii lipseste o mana, sa-l vezi ca si cum ar avea ambele maini. Pe schiop sa-l vezi stand in picioare, drept, iar pe paralitic, ca si cum ar fi sanatos. Aceasta este CURĂTIA INIMII: sa-i privești cu mila si sa-i compatimesti pe pacatosi si pe cei bolnavi si pe cei neputinciosi”.

   Bucuria mea, apropo de invatatura Sfantului Parinte Macarie Egipteanul, stii ce fac eu, cand trec cu masina pe sosele si vad tinere care se prostitueaza? Ma rog cu lacrimi in ochi: “Doamne, te rog iart-o pe roaba ta aceasta, miluieste-o, te rog sa faci Tu o minune si s-o scoti din iadul desfranarii si al perversiunilor sexuale. Si in ea Doamne, este Chipul si Asemanarea Ta. Doamne, ea poate nici nu stie ca te rastigneste prin pacatele care le face”. Asadar, sa ne rugam unii pentru altii, fiindca, “TOTI GRESIM MULT” (Iacov 3:2) si pentru ca, Iisus Hristos, ne priveste prin ochii tuturor celor pe care ii intalnim.
                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

RUGACIUNE LA INALTAREA DOMNULUI!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...






Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile cerestI pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale Inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava puternic in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei? Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele pamantesti si savarsim neincetat cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim acum la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului. Pentru aceasta Te rugam cu osardie Doamne, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlegandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Omule, faptura Mea,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Omule, faptura Mea,
Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?

Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.

Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut

Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari

Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!

Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.

Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.

Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit

Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului

Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .

Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.

Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.

Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!

Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.

Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?

Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor

Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.

Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.

De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.

Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.

La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.

Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”

Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.

Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.

Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.

La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.

De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat

Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.

Paceasufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat

Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.
Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!

Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.

Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.

Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.

Daca tu cutezi sa vii,
(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.

Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! -

Sursa net..

LA DUMNEZEU NIMIC NU SE PIERDE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, Harului Duhului Sfant, sa te acopere si sa-ti dea putere sa poti infrunta EGOISMUL cel rau, care este radacina tuturor patimilor. Sa nu te temi de stramtorarile care vin din partea diavolului, fiindca, puterea lui Dumnezeu este nebiruita si-i ajuta pe cei care vor sa lupte. Diavolul are o putere care nu trebuie dispretuita, dar, Dumnezeul Duhul Sfant, acopere in chip minunat pe crestinul ortodox, care se nevoieste spre mantuirea sufletului sau. Indrazneste, lupta-te cu vitejie, dupa putere fiindca, la Dumnezeu nimic nu se pierde! Striveste egoismul (sinele tau), fiindca, strugurele zdrobit scoate vin bun, care veseleste inima omului. Plineste poruncile lui Dumnezeu. Spune cat mai des posibil mantuitoarea si sfintitoarea rugaciune "IISUSE, IISUSE, IARTA-MA,  IISUSE!", si Dumnezeu iti va rasplati si te va binecuvanta in aceasta lupta. Toate sunt desertaciuni, sunt trecatoare si de aceea sa privesti mereu in sus. Viata in curatie, s-o doresti cu ardoare, fiindca, Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc, pun mana pe ea. De aceea, roaga-te asa: "Doamne, invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa iubesc, sa rabd si sa iert". Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎

IMNUL ÎNVIERII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii’n veşnicii,
Fortificaţi Biserica creştină,
Cu pietre vii zidite’n temelii.

Veniţi, creştini, luaţi lumină,
Cu sufletul senin, purificat!
Veniţi, flămânzi, gustaţi din cină,
E nunta fiului de Împărat.

Să crească’n inimile noastre’nfrânte,
Un om născut din nou, armonios,
Pe chipurile voastre să se’mplânte,
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate
Şi Iisus coboară pe pământ,
Din piepturile voastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii Sfânt.

Valeriu Gafencu

Rugăciune la Inăltarea Domnului...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                   

      Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile cerestI pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale Inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava puternic in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei? Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele pamantesti si savarsim neincetat cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim acum la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului. Pentru aceasta Te rugam cu osardie Doamne, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlegandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Altă cruce , alte răni

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




Doamne, pentru ce mai curge
Sângele-Ţi din coastă iar?
Cine azi Te mai străpunge?
Înnoind al Tău calvar?

“Viaţa ta, răspunde Domnul
Cea cu duh nepocăit
Mă răneşte prin păcate
Şi mă ţine răstignit.

Ranele pricinuite
De păgâni şi de evrei
S-au închis, iar tu creştine?
Mă străpungi mai rău ca ei!

Sângele răscumpărării
Pentru tine s-a vărsat,
Scoală-te prin pocăinţă
Nu fi slugă la păcat!”

Nu te mânia, Stăpâne,
Tu cunoşti fiinţa mea
Că se pleacă totdeauna
Către lumea asta rea.

Uşurează-mi, Doamne, trupul
Căci apasă prea tiran
Şi-mi înăbuşă simţirea
Sufletului meu sărman!

Până mă pogor în groapă
Dăruieşte-mi Harul Sfânt
Ca să-mi spăl mereu cu lacrimi
Întinatul meu veşmânt.

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Rugăciune către Sfânta Treime

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



                                         Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime

Dumnezeule Cel întru unimea firii cu trei Lumini, Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţare toate le-ai adus, şi cu bună rânduială şi cu măsură pe acestea le-ai împodobit, şi cu lumina soarelui le-ai strălucit, şi ne-ai zidit pe noi după chipul Tău şi după asemănare; Însuţi, Prea-bunule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri! Auzurile curăţeşte-le, celelalte simţiri întăreşte-le. Risipeşte toată ceaţa neînvăţăturii. Luminează mintea noastră cu binevoirile Tale. Povăţuieşte-ne pre noi cu razele Dumnezeieştii Tale insuflări spre desluşirea adevărului şi a minciunii, spre primirea celor bune, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celor folositoare. Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat orbi fiind, nu putem să desluşim nici întru socoteli adevărul, nici întru fapte binele, nici întru bunătăţi folosul; ci cu prefacerile lucrurilor amăgindu-ne, cu milioane de greşale greşim.

Ridică mintea către înţelegerea celor de nevoie, iară limba spre vorbirea celor de trebuinţă. Domoleşte pornirile patimilor cele ce tulbură mintea noastră. Înfrânează mânia şi prigonirea cea de la dânsa încetează-o, iar pomenirea de rău surpă-o, prefăcându-le pe dânsele întru râvnă Dumnezeiască şi în căldură cinstitoare de Dumnezeu a credinţei, şi în blândeţe şi nepomenire de rău. Potoleşte pofta şi iubirea de materie cea dintru dânsa şi iubirea de câştigare opreşte-o, schimbându-le pe ele în grijire de fapta bună şi în dragoste către aproapele, în dorire de creştinească sporire şi creştere şi în poftire de veşnicele bunătăţi. Doamne, cu măsura faptelor bune, împodobeşte-le pe cele ale noastre. Împuterniceşte cu bărbăţie şi cu vîrtute neputinţa noastră. Stinge zburdările trupului şi, de toată desfrânarea şi înverşunarea, izbăveşte-ne pre noi, întreaga înţelepciune şi cucernicie dăruindu-ne nouă. Dă-ne nouă cumpăna dreptăţii, ceea ce împarte fiecăruia dreptul lui. Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor ce drept se judecă.

Păzeşte-ne pre noi, Doamne, de bântuială, de vătămare năprasnică şi de cădere; de clevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată mâhniciunea fereşte-ne pre noi ca, urmând poruncilor Tale, drumul vieţii acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu să-l săvârşim, iar talantul cel dat nouă curat să-l păzim. Şi, pentru îndurările Tale cele nemărginite şi milostivirile Tale nemăsurate, vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de-a pururea, lăudându-Te neîncetat, pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeul nostru, căruia Ţi Se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!

 Rugăciune extrasă din cartea: Rugăciunile Sfinţilor Părinţi sau Apanthisma, Ed. Sophia şi Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007, pp. 186 – 187

Viata este un cadou!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca. 

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance. 

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie. 

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva carea plecat de tanar de pe acest pamant. 

Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu amaturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te lacineva care merge pe jos aceeasi distanta.

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru. 

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!

sursa net...

Rugăciunile diminetii

Orbirea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Orb sunt Doamne din născare, orb și surd, olog și mut, 
Ai umblat pe lângă mine, dar eu nu te - am cunoscut ! 
Văl negru pe ochii minții, nepricepere -n gândire, 
Răutatea , și mândria stăpânește întreaga fire !

Unde ești? Acum te caut, unde ești?,Acum te - aș vrea,
Orb din naștere, nu vede, slava și mărirea ta !
Vino Doamne ca și -atuncea, fă o pojghiță de tină,
Peste ochii orbi ai minții revarsă sfânta -ți lumină !

Să te văd în toate cele, să te simt că ești aici,
Îmbrăcat în nemurire, intărindu-i pe cei mici !
Pe acei asemeni mie, oameni orbi de la născare,
Care caută în lume, pace, liniște, iertare !

Autor
Ciabrun Marusia 

ORBIREA CE MĂ CUPRINDEA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Cat de orbita mi-a fost viata,
Si cat de orb am fost si eu,
 Cand nu mi-am pus,
Doamne, nadejdea, In mila si-ajutorul Tau.

   Cum am gandit ca-n asta lume,
 Este normal tot ce-i pacat,
 Ca cele rele ar fi bune,
Si n-as putea fi judecat.

   Dar cat inselatorie,
 Si cat am fost de amagit,
Ce mult gresit-am Doamne Tie,
 Prin viata care am trăit.

   Azi insa, o minune mare,
Tu ai facut cu viata mea,
Si mi-ai dat Doamne vindecare,
 De-orbirea ce ma cuprindea"
(Preot Daniel Andrian).

   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale. Te indemn sa zici asa: Milostive Doamne, invata-ne pe noi toti, prin Duhul Tau cel Sfant, sa traim dupa voia Ta, sa implinim Poruncile Legii, ca toti sa Te cunoastem in Lumina Ta, pe Tine, adevaratul nostru Dumnezeu, fiindca, fara lumina Ta, nu putem intelege plinatatea iubirii Tale. Lumineaza-ne prin Harul Tau si atunci, El va aprinde inimile noastre de iubire pentru tine. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

BUCURIA NOASTRĂ, DOAMNE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Bucuria noastră, Doamne,
De la harul Tău se naște,
Când începem prin credință
Câte-un pic a Te cunoaște,

Când neștiutoarea minte
Capătă încet știință,
Începând să Îl zărească
Pa Acel ce dă ființă,

Mai întâi mai mult din Carte,
Cam în ceață, cam departe,
Mai apoi pe negândite,
În momente fericite
Când se-adapă făr' să știe
Chiar cu Apa Ta cea vie..

Bucuria noastră, Doamne,
Nu de la plăcere vine,
Ci din inima voioasă
Că Te vede iar pe Tine

Ca Maria, sora Martei,
Care Te sorbea ca mierea,
Ca Maria Magdalena,
Ce-Ți văzuse Învierea..

Bucuria noastră, Doamne,
E o bucurie sfântă
Ca a îngerilor care
Sus în ceruri slave-Ți cântă,

Ca a Maicii Tale, care
Se pierdea, privindu-Ți fața,
Ca a Martei și-a Mariei,
Ce-au văzut că Tu ești Viața..

Bucuria noastră, Doamne,
Doar în zâmbete se vede,
În răspunsurile blânde
Ale omului ce crede,

În bunăvoința celor
Care nu știu să refuze,
În lumina de pe chipul
Omului cu "DA" pe buze..

Dă-ne, Doamne, bucuria
De a fi mereu cu Tine
Și acum, în viața asta,
Și în viața care vine,

Dă-ne forța să străbatem
Drumul Crucii și-al durerii,
Iar în viața viitoare
Fă-ne fiii Învierii!
amin

RUGĂCIUNEA REŢINERII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Această rugăciune ne ajută în lupta cu duhurile rele, ne feresc de vrăji şi de necazuri.

Nu mă strivi pe mine păcătosul, Mântuitorule, ca pe smochinul neroditor, ci adăpând sufletul meu cu lacrimile pocăinţei dărueşte-mi rod pe mulţi ani înainte ca să Ţi-L pot închina Ţie, Multmilostive. Doamne Multmilosârde!
Tu, oarecând, prin gura slujitorului lui Moise, Iosua, fiul lui Navi, ai oprit pentru o întreagă zi mişcarea soarelui şi a lunii, atâta timp cât poporul israelitean se răzbuna pe duşmanii săi. (Iosua, cap. 10)
Prin rugăciunea prorocului Elisei ai lovit pe sirieni oprindu-i, ca apoi din nou să-i ridici.
Tu, Carele ai vestit prorocului Isaia: "Iată voi întoarce umbra cu zece linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz." Şi soarele s-a dat înapoi cu zece linii, pe care el le străbătuse". (Isaia 38-8)
Tu, oarecând, prin gura prorocului Iezechiel ai închis adâncul, ai oprit râurile şi ai secat apele. (Iezechiel 31-15)
Şi Tu, oarecând prin postul şi rugăciunea prorocului Tău Daniel ai astupat gurile leilor. (Evr. 11-33)
Aşa, Doamne, şi astăzi reţine, până la timpul potrivit, pe cei care mă înconjoară pe mine şi uneltesc gânduri de strămutare, de înlăturare şi de izgonire a mea.
Aşa, Doamne, şi acum nimiceşte dorinţele şi cerinţele rele, astupă gura şi inima tuturor celor ce mă judecă, mă defăima, mă înjosesc, mă urăsc şi uneltesc răul împotriva mea.
Aşa, Doamne, şi astăzi pune orbire duhovnicească asupra duşmanilor mei şi asupra tuturor celor ce se ridică împotriva mea.
Oare nu Tu, Doamne, ai vestit apostolului Pavel: Nu te teme ci vorbeşte şi nu tăcea. Pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău". (Fapte 18-9)
Îmblânzeşte inimile tuturor celor ce se împotrivesc bunăstării şi slavei Bisericii lui Hristos. De aceea să nu tacă buzele mele de a-i descoperi pe cei nelegiuiţi şi de a-i preaslăvi pe cei drepţi şi toate lucrurile Tale minunate. Şi să se împlinească toate bunele noastre începuturi şi dorinţe.
Către voi, drepţilor şi rugători ai Lui Dumnezeu şi ai noştri mijlocitori îndrăzneţi, care oarecând prin puterea rugăciunilor voastre aţi oprit venirea altor neamuri şi apropierea celor ce ne urăsc, care aţi risipit relele uneltiri ale oamenilor, care aţi închis gurile leilor, către voi îmi îndrept rugăciunea şi cererea mea.
Şi tu, preacuvioase şi mare Elie Egipteanul, care oarecând ai îngrădit cu semnul crucii sălaşul ucenicului tău, poruncindu-i să se înarmeze cu numele Domnului şi să nu se mai înfricoşeze de ispitirile diavoleşti, îngrădeşte casa mea cu rugăciunile tale şi o păzeşte pe ea de aprinderea focului, de năvălirea tâlharilor, de tot răul şi înfricoşarea.
Şi tu preacuvioase părinte Poplie Sirianul, care prin rugăciune neîncetată către Dumnezeu ai ţinut demonul nemişcat zece zile, zi şi noapte. Reţine în afara casei mele toate puterile potrivnice şi pe toţi cei ce hulesc numele Lui Dumnezeu şi mă urăsc pe mine.
Şi tu, preacuvioasă fecioară Piama, care cu puterea rugăciunilor tale ai oprit înaintarea celor ce se duceau să-i omoare pe sătenii tai, acum opreşte toate uneltirile vrăjmaşilor mei care vor să mă gonească din acest loc şi să mă nimicească, nu le îngădui să se apropie de casa mea, opreşte-i pe ei cu puterea rugăciunilor tale: "Doamne, Judecătorul lumii, Cel ce iubeşti adevărul şi urăşti minciuna, fie ca atunci când va ajunge la Tine rugăciunea mea, Tu, cu puterea cea Sfântă, să-i opreşti în loc pe duşmanii mei".
Şi tu, fericite Lavrentie din Kaluga, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, ca cel ce ai îndrăzneală înaintea Domnului. Mijloceşte pentru cei ce suferă de ispitirile diavolului, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să mă îngrădească de uneltirile satanice.
Şi tu, preacuvioase Vasile Pecerschi, fă rugăciuni de reţinere a celor ce se năpustesc asupra mea şi goneşte de la mine uneltirile diavoleşti.
Şi voi, toţi sfinţii pământului şi ai ţării noastre, cu puterea rugăciunilor voastre, risipiţi toate înşelările drăceşti, toate izvodirile şi uneltirile diavoleşti ce se fac spre a mă necăji şi a mă pierde pe mine şi întreaga mea avuţie.
Şi tu, mare şi groaznice păzitor, Arhistrategule Mihaile, taie cu sabia de foc toate poftele vrăjmaşului neamului omenesc şi ale slugilor lui care vor să mă piardă pe mine. Stai neclintit la straja casei mele, a tuturor celor ce vieţuiesc în ea şi a averii mele.
Şi Tu, Stăpână, care nu întâmplător Te numeşti "Zid Nesurpat" fii, pentru toţi cei care mă duşmănesc şi cugetă să-mi facă rău, o piedică şi un zid nesurpat care să mă îngrădească pe mine de tot răul şi împrejurările grele. Amin.

Sursa

Spinu Maria

IISUS HRISTOS si EUROPA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Dupa toate cate se vad, Europa nu-l mai vrea pe Iisus Hristos si atunci nici Iisus Hristos nu mai vrea Europa! Spune clar Sfantul Nicolae Velimirovici: "Fara Iisus Hristos Dumnezeu, Europa este cel mai sarac cersetor si cel mai crud talhar al lumii acesteia". Pana in anul 1947 pe dunga banilor de metal din Romania, scria: "Nihil sine Deo", adica, "Nimic fara Dumnezeu". Azi ar trebui sa scrie: "Nihil sine euro". Spune Parintele Ioanichie Balan: "Vrem salvarea tarii? Nu va veni nici de la apus, nici de la rasarit, ci numai de sus. Dar aproape nimeni nu se mai uita in sus. Vreti o inoire a Romaniei? Nu o sa v-o dea nici Bucurestiul, nici americanii, nici rusii. V-o poate da, doar Iisus Hristos, dar fiecare sa-si duca crucea sa, prin jertfa personala. Daca n-o accepti, "Fara de carteala si fara de indoiala" (Filipeni 2:14), esti un spectator, te uiti la film si dupa ce s-a sfarsit filmul, a trecut viata ta, si te cara cineva la mormant". Iubiti credinciosi, crestin ortodocsi SA DATI TOTUL PENTRU HRISTOS, dar pe HRISTOS, SA NU-L DATI PE ABSOLUT NIMIC DIN LUMEA ACEASTA. Amin
                                                                                                                     Preot Ioan.

VIATA OMULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Se spune ca intr-o buna zi, Dumnezeu a adunat toate creaturile de pe pamant, pentru a stabili care si cat va avea de trait.
   Primul a fost chemat omul: "Tu esti o creatura nu foarte mare, de aceea iti ofer o viata de 20 de ani". "Cam putin!", s-a gandit omul, dar nu s-a opus si s-a dat smerit intr-o parte.
   Apoi, Dumnezeu a chemat calul: „Tie o sa-ti dau 40 de ani ca sa traiesti, fiindca, esti o creatura mai mare, de aceea vei avea si o viata mai lunga".  Calul s-a indignat a zis: "Miluiește-ma Doamne! Sa fiu inhamat 40 de ani, sa fiu lovit si pus la munca silnica. Imi sunt de ajuns si 20. Restul, da-i omului, el are mai multa nevoie".
   Dumnezeu a fost de acord si a chemat vaca. La fel ca si calului, i-a oferit 40 de ani. Nici vaca nu a acceptat: "Fereste-ma Doamne! 40 de ani sa fiu mulsa in fiecare zi? Imi sunt destui si 20, iar restul, da-i omului". Dumnezeu nu s-a impotrivit.
   Urmatorul a fost cainele: "Tie o sa-ti dau 30 de ani de viata!" Cainele a zis: Miluieste-ma Doamne! Sa stau 30 de ani legat si sa rod oase? Da-mi 15, iar restul, lasa-i pentru om".
   Si de data asta a acceptat Dumnezeu. I-a dat omului inca 15 ani si a chemat pisica, propunandu-i 20 de ani de viata. Pisica s-a gandit si a zis: "Nu vreau eu sa prind soareci 20 de ani, ma multumesc si cu 10, da-i omului jumatate".
   Si iata asa traieste omul.. Primii 20 de ani isi traieste propria viata – fara griji si probleme. Apoi anii calului: munceste ca un cal si cara dupa el – casa, familia, munca.
   Urmatorii 20 de ani, oferiti de vaca, omul este "muls" de bani si sustinere de catre copii, nepoti. Iar urmatorii 15 ani, traieste ca un caine: sta acasa, pazeste gospodaria, are grija de nepoti.
   Si la final, vin anii pisicii, dar nu se stie: Omul, poate fi mangaiat pe cap tot restul vietii, sau, poate fi alungat in strada cu un sut in fund".

Dragostea Domnului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mâncase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afara de întinderea nesfârsita de nisip dogoritor, nu se vedea decât urmele omului, urmele pasilor sai.

Deodata însa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si când mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:

- De ce sunt patru urme pe nisip, când eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?

Dar o voce i-a raspuns:

- Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!

Omul a cazut în genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a îndurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pâna când într-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut în genunchi a privit în spate si...ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decât urmele pasilor sai.

- Doamne, a spus omul îndurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decât doua urme în nisip?

Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blândete:

- Pentru ca, pâna acum, Eu te-am dus în brate.

Deodata, omul nostru a simtit ceva rece, rece si a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseala, încins de lumina soarelui, cazuse în nisip, ajuns la capatul puterilor. Dar, în timpul somnului fusese gasit de o caravana. Câtiva negustori îl ridicasera si îl stropira cu apa. Atunci când a simtit apa rece pe fata s-a trezit, amintindu-si de visul sau.

- Binecuvântat sa fie Domnul! - a strigat omul. Cum m-ati gasit?

- Am vazut niste urme în nisip, si ne-am dat seama ca cineva s-a ratacit. Erau într-adevar urmele tale.

- Voi credeti ca urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, care S-a îndurat de suferinta mea, El v-a calauzit pasii spre mine, altfel as fi murit.

Sunt unii oameni care nu vad ca Dumnezeu se îngrijeste de ei. Nu vad ca Domnul, din iubire, cauta mereu sa îi ajute. Ei uita de cele sfinte si de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uita niciodata de ei. Ferice de aceia care vad ca toate - sanatatea, puterea de munca, fericirea tin de Dumnezeu si ca doar prin puterea Lui putem fi mântuiti. Ferice de aceia care au mereu încredere în ajutorul Domnului.

CANDELA IUBIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, astazi, este o noua zi din viata ta. Tu sa spui din tot sufletul: O, Doamne, Dumnezeule, iti multumesc si te iubesc, Si te laud si te preamaresc, In Tine, (prin Sfanta Impartasanie), cu Tine, (prin Harul Duhului Sfant), langa Tine, (prin rugaciune), eu EXIST, TRAIESC si MA MANTUIESC! Marire Tie, Dumnezeul meu, marire Tie, Pentru toate-Ti multumesc! CREDINTA, NADEJDEA SI DRAGOSTEA, acestea sunt "virtutile luminii".

La Infricosata Judecata, nu vom fi acuzati ca n-am facut minuni, ca n-am mers pe ape sau ca n-am inviat morti, dar, va trebui sa dam socoteala lui Dumnezeu, de ce nu ne-am plans pacatele.

Ai cazut?

Alunga-ti jalea, fiindca, un intelept a spus: "Cine cade, se ridica uneori cu mult mai sus!

Daca vrei sa ai putere, bucurie, Har de sus, 
Foloseste rugaciunea, totul iti v-a da Iisus,
 Suflet drag, sa stii ca-n viața, Totdeauna e mai bine, 
Tu sa suferi pentru altul, decat altul pentru tine!"

 Ferice de acela, care doreste desavarsirea! Aprinzand in al sau suflet, ca o candela iubirea! Amin si Aliluia!
                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

ULTIMA SCRISOARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



(versuri : Eliana Popa)

Mă iartă, copile, că-ti sunt azi povară,
Și ce-am fost cândva, nu pot sa mai fiu
Mă iartă, că boala ce azi mă doboară
Mă-ndeamnă, copile ,acestea să-ți scriu.

Cu mâna aceasta ce gându-mi așterne,
La piept te-am ținut și hrană ți-am dat,
Cu mâna aceasta pătată de vreme
Te-am strâns lângă mine și te-am legănat !

Ești domn prin străini,departe de mine,
Mă iartă că astăzi cutez să te chem,
Dar nu pot sa bat la case străine,
Când eu iti sunt mamă si-un sânge avem !

Pustie mi-e curtea ,cămara e rece,
Și boala mă ține de-o vreme la pat,
In prispă și floarea muscatei se trece!
Și bradul din curte fosneste, uscat !

Mă iartă,că poate te tulbură,mama
Dar vreau să te văd, mă macin de dor!
De lacrimi amare mi-e udă năframa
Că vreau să te vad, 'naite să mor !

Picioarele astea, nu vor să m-ajute
Că parcă aș vrea la tine să zbor,
Măcar să te mângăi pe păr și pe frunte,
Să știu că e bine... al mamei fecior !

Vorbesc doar cu sfinții pictați in icoane,
Si-L rog pe Hristos, un gând bun să-ți dea
Să vi an' aici...mi-e frig și mi-e foame
Și moartea pândește...și boala e grea !

Mai am doar un muc de făclie, că poate
O trece vecina, să-l țină aprins,
Când sufletul meu, va vrea să mă poarte
Spre viața de veci, așa cum ni-i scris !

In lada din colț, am pus pentru tine
Cămașă cusută cu fir de argint,
Nu știu...ai crescut și poate nu-ți vine
Dar ia-o, cu tine, copile iubit !

Am pus si-o gutuie-nvelită-n hârtie,
Mai mult n-am să-ți las, dar tare as vrea
Sa nu-L uiți pe Domnul, ca bine să-ti fie
Când fi-vei bătrân și n-ai mai putea !

Mă iartă, copile, acum văd în tindă
Doi ingeri frumosi ce pragul îmi trec
Veni și vecina făclia s-aprindă,
Mă iartă, copile...mă iartă..eu plec !

Sursa foto: De la voi (Facebook)
Eliana Popa

O BIBLIE ÎNGĂLBENITĂ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

O Biblie îngălbenită,
Găsită într-un vechi sertar,
Mi-a mulțumit c-a fost găsită,
Umplându-mă de-atunci de har..

Eu nu aș fi crezut vreodată
Că-n slova ei se-ascund comori
Și că citind-o, dintr-o dată
Începi încetișor să zbori!..

Nu-i Biblie ca orișicare,
E călăuza mea spre Cer:
Mi-ajută mintea ca să zboare
Mai sus decât aș vrea să sper..

Citind-o seara fără pripă,
(Nu văd de ce să mă grăbesc..),
Ea mă ridică într-o clipă
În fața Tronului ceresc!

Devine sufletul în mine
Incandescent de-atâta har,
Aprins de vocile divine
De serafimi cu ochi de jar!

Pe tron de heruvimi domnește
Hristos în cer și pe pământ.
El de la serafimi primește
Cântarea dulce "Sfânt, Sfânt, Sfânt"..

De când a coborât Cuvântul,
Luându-Și Trupul omenesc,
Puterile, cu tot avântul,
Cu mare drag slavoslovesc,

Căci cine L-a văzut pe Fiul,
Îl vede și pe Tatăl Lui,
Dar și pe Duhul ce Se-arată
Ca Slavă-n jurul Domnului..

La toate-acestea mă ridică
Scriptura mea cu scoarțe verzi,
O Carte care pare mică,
De intri însă-n ea, te pierzi..

Această Carte minunată
Mi-a fost cel mai frumos cadou..
De aș mai fi copil o dată,
Aș vrea să o găsesc din nou!
amin

Rugăciune către Maica Domnului,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Maica Domnului ZNAMENIE -a semnului

O, Preasfântă şi Preabine-cuvântată Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Cădem şi ne închinăm Ţie înaintea sfintei Tale icoane făcătoare de minuni, amintindu-ne minunatul Tău semn al ocrotirii arătat marelui Novgorod în zilele năvălirii vrăjmaşilor. Cu smerenie Te rugăm, Apărătoare Atotputernică a neamului nostru: aşa precum în vechime părinţilor noştri ajutorul le-ai grăbit, aşa acum şi pe noi, cei neputincioşi şi păcătoşi, de ocrotirea şi buna îngrijirea Ta de Maică ne învredniceşte. Mântuieşte şi păzeşte sub acoperământul milei Tale, Stăpână, toată Rusia, ţara noastră, şi oastea ei. Sfânta Biserică o întăreşte, oraşul Tău şi toată dreptmăritoare noastră ţară şi pre noi, pre toţi, cei ce cădem către tine cu credinţă, cu dragoste şi cu umilinţă cerând cu lacrimi ocrotirea Ta, miluieşte-ne şi ne păzeşte.
O, Preamilostivă Stăpână! Milostiveşte-te asupra noastră celor învăluiţi de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile Tale primitoare de Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi înaintea bunătăţii Lui, cerând iertare păcatelor noastre, şi viaţă binecinstită şi paşnică, sfârşit creştinesc şi răspuns bun la Straşnica Lui Judecată, ca, mântuiţi cu atotputernicile Tale rugăciuni către Dânsul, să moştenim fericirea raiului şi să cântăm cu toţi sfinţii preacinstitul şi preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi mila Ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin.

De la margini , O! Apostoli

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

De la margini , O! Apostoli






De la margini, o, apostoli
La Ghetsimani v-adunaţi,
Şi-al meu corp , zice Fecioara,
Cu cântări îl îngropaţi.

Fiul meu, iubit mă cheamă
Azi la Sine-n cerul sfânt.
Vă las binecuvântare
Şi mă-nalţ de pe pământ.

Sus în cer se întocmeşte
Sărbătoare-n jurul meu,
Şi cu cinste mă primeşte
Fiul meu şi Dumnezeu.

Preoţi şi creştini se-adună
Formând cete îngereşti;
Pe pământ şi-n cer răsună
Armonii dumnezeieşti.

Primeşte dar, Curată
Umilitele cereri
Şi la noi cu milă cată
La necazuri şi dureri,

Iar noi drept recunoştinţă
Venerăm icoana ta;
Totdeauna cu credinţă
Adormirea-ţi vom cânta.

Către tine, Maică sfântă, rugăciune înălţăm,
Căci păcatul ne-nspăimântă şi de el vrem să scăpăm.
Ruga noastră cea fierbinte, să o duci la Fiul tău,
Şi să-l rogi cu dulci cuvinte, să ne ia sub scutul său.



Maică, pururea fecioară,
Tu care-n cer străluceşti,
Mai frumos decât toţi sfinţii
Şi oştile îngereşti;

Tu ce eşti cămară sfântă
Şi sălaş Dumnezeiesc,
Toţi creştinii ţi se-nchină
Toţi din suflet te slăvesc.

Tu ce eşti o floare scumpă
Cu un prea dulce miros,
Tu care-ai purtat în braţe
Pe slăvitul domn Hristos;

Tu care ai fost aleasă
Scară pentru Dumnezeu,
Îţi cinstim cu bucurie
Numele cel sfânt al tău.

Tu de-acolo, ocroteşte
Neamul nostru creştinesc
Să trăiască după voia
Tatălui celui ceresc.

Roagă-te Măicuţă Sfântă
Roagă-te şi pentru noi,
Primeşte cântarea noastră
Şi ne scapă din nevoi.

Pentru mila ta cea mare,
Laude îţi înălţăm,
Şi cu inima smerită
Într-un glas cu toţi strigăm:

Bucură-te Preacurată,
Bucură-te munte sfânt,
Îngerii de sus îţi cântă,
Noi îţi cântăm pe pământ.

Prohodire

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Vă-ntreb pe cine plângeţi, copile din Sion,
Şi pentru cine-aduceţi în vasul vechi arome,
De jalea cui veşmântul şi l-a cernit Salome
Şi plânsul pentru cine răsună în Chedron?

Când miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit
Şi-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma
Sub Cruce, prohodirea de ce-şi varsă mireasma,
Din ochii arşi de lacrimi, din trupul istovit?

De ce să-i strângeţi braţul cu patimă la sân?
Şi giulgiul nou, copile, de ce-l roşiţi în jale?
Şi vă răniţi genunchii în pietrele din cale
Şi pentru cine-aprindeţi făclii de dor păgân?

Priviţi spre cer, surioare. Cu trupul preacurat.
Mai alb ca pâinea jertfei din sfintele altare,
Mai alb decât potirul cu binecuvântare,
El stă în tronul slavei, de slavă-nconjurat.

Din palma Lui nu curge şiroi de sânge greu,
Ci vinul bucuriei din veşnic sfânta cină.
Din coasta Lui ţîşneşte izvorul de lumină,
Menit pe veci să facă din om un Dumnezeu.

Nu-L ungeţi cu miresme pe Cel de-a pururi viu
Şi nu-L culcaţi, fecioare, în giulgiu, sub piatra rece,
Căci iadul plin de flăcări nu va putea să sece
Izvorul de viaţă ce curge prin pustiu.

Vă-ntreb pe cine plângeţi , copile din Sion,
Şi pentru cine-aduceţi în vasul vechi arome,
De jalea cui veşmântul şi l-a cernit Salome,
Şi plânsul pentru cine răsună în Chedron?

Gătiţi-vă mai bine cu sfinte bucurii
În alb veşmânt de raze şi-n flori de fericire,
Gătiţi-vă cu crinii ce-au dat Bunavestire
Şi-n aur de iubire topiţi podoabe vii.

Pe harfe de lumină cântaţi cu vers de foc,
În glas de alăute şi-n sunet de chimvale.
Din suflete, făclie aprindeţi-i în cale,
Că-n veci lumina lumii scăpă de sub obroc.

În imn de biruinţă, copile din Sion,
Gătiţi pentru-nviere în vasul vechi arome,
Veşmânt de sărbătoare să-mbrace azi Salome
Şi stih de bucurie răsune în Chedron.

versuri Zorica Latcu

UNII SOCOTESC CA SPOVEDANIA TREBUIE SA O FACEM LA BATRANETE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




UNII SOCOTESC CA SPOVEDANIA TREBUIE SA O FACEM LA BATRANETE
O mare ispita diavoleasca ii paste pe unii oameni care, in necunostinta de cauza, comenteaza zicand ca Spovedania trebuie sa o faca la batranete. Este atata viclesug al diavolului in aceasta amanare care ne tine departe de harul iertarii, incat raspunsul trebuie dat fara intarziere:
I. In primul rand, nu putem sti daca fiecare dintre noi oamenii ajungem la o varsta inaintata. Cate morti premature nu se intampla?!
II. Chiar daca ajungem la batranete, nu putem stii daca vom reusi sa ne si spovedim. Pe de o parte din cauza mandriei, pe de alt a parte, datorit a obisnuintei rele, nu se stie daca omul ajuns la o varsta inaintata se poate roti la asemenea grade mari, asa incat sa faca o spovedanie curata, avand in vedere ca nu a mai facut-o niciodata. Cam ce semana m la tinerete, aceea culegem la batranete! In cele mai multe cazuri oamenii ajunsi in asemenea situatii sunt iremediabili. Foarte greu este sa indrepti un batran care a trait toata viat a lui departe de Dumnezeu si de poruncile Lui, departe de Biserica si de tot ceea ce este sfant. Numai mila lui Dumnezeu mai poate face minuni!
III. Cei casatoriti, cu familii, cu copii si nepoti, trebuie sa se gandeasca foarte serios la transmiterea pacatelor lor peste urma si. De ce sa sufere un copil pentru pacatele parintilor? Nu
poti sa stii cat traiesti, daca mai ai timp de Spovedanie si canon pentru pacate.
IV. A te spovedi inseamna a te curati de pacate si a te apropia de Dumnezeu. Ori, daca stai toata viata nespovedit si necuratit de pacate, de unde mai poti avea garantia curatirii de pacate, a iertarii si a apropierii de Dumnezeu? Cunoastem cum foarte multi sfinti din tinerete au trait aproape de Dumnezeu si, ajunsi la batranete, le era frica sa nu piarda pe Dumnezeu si mantuirea lor.
V. Pacatele le facem continuu. Chiar daca ne spovedim la tinerete, nu inseamna ca nu mai facem pacate. Dar ce sa mai vorbim de cei ce nu s-au spovedit niciodata in viata?! Este greu sa intretii o haina curata permanent, sa o speli de fiecare data de cea mai mica murdarie. Dar, ce sa mai spunem daca nu ti-ai spalat haina toata viata?! Se mai poate spala? Sau, daca reusesti s-o speli, se mai poate garanta portul ei pe mai departe? Se risca o degradare totala. Ideal este curatarea ei periodica, fapt care-i garanteaza viata lunga. Asa este si cu Spovedania periodica, adica curatarea periodica a sufletului; acest lucru it i poate garanta titlul de cetatean al raiului, casnic al lui Dumnezeu si prieten al sfintilor.
VI. Atunci cand un parinte intr-o familie nu se spovedeste, nu merge la biserica, nu are habar de Tainele bisericii, cum poate da el o educatie sanatoasa copilului sau? Ce exemplu poate lua copilul de la el, decat numai rau. Nu trebuie sa ne miram de apucaturile rele ale copiilor ce nu au primit o educatie religioasa in casa.
VII. Pentru a avea o casnicie cat mai sanatoasa, cei doi tineri care se casatoresc, daca nu se vor spovedi continuu, nu vor avea decat de pierdut. Fidelitatea conjugala se pastreaza, cel mai bine si sigur in viata, atunci cand ambii sot i se spovedesc periodic. Ignorarea Spovedaniei in casnicie aduce certuri, betii, desfranari, batai, despartiri, crime, avorturi etc.
VIII. Tot timpul in viata, indiferent de varsta, tanar sau batran, atunci cand se spovedeste, pe langa iertarea de pacate, prime ste noi forte de la Duhul Sfant pentru infruntarea raului.
IX. Indiferent de varst a, atunci cand ne spovedim trebuie sa cerem sfaturi pentru viata: „intelepciunea sta intru sfat mult” spune Sfanta Scriptura sau „Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca" spun Sfintii Parinti in Paternic. Tot timpul in viata sa nu facem nimic fara sfatul duhovnicului. Daca intrebam intru smerenie avem protectia Duhului Sfant. Cu alte cuvinte, a te spovedi tot timpul in viata inseamna smerenie, inseamna constientizarea nimicnicieinoastre omenesti, inseamna crestere in virtuti, inseamna apropiere de Dumnezeu, inseamna mantuirea sufletului.

http://desprespovedanie.blogspot.ro/

Doamne, lasă peste lume

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Doamne, lasă peste lume,
Ploaia Duhului Tău Sfant,
 Să-nflorească-n pieptul nostru
 Dorul dup-al Tău Cuvânt...

Lasă să ne atingă Doamne,
Harul Tau de Dumnezeu,
 Căci puterile ni-s slabe,
 Si e drumul tare greu...

Dragostea ce altadată,
Era rug aprins fierbinte,
Azi abia mai licăreste,
 Si ni-e dor de ea Părinte.

 Căci e-atata neputintă,
Si e lipsă de avant...
DOAMNE, LASĂ PESTE LUME,
 PLOAIA DUHULUI TĂU SFÂNT".

Preot Ioan

Rugăciune

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

„Doamne, fă ca din mâinile mele să se vadă lumea Ta,
Şi acolo unde este gelozie, lasă-mă sa pun Dragostea,
Acolo unde este ură, lasă-mă să pun Iertarea,
Acolo unde este ceartă, lasă-mă să pun Unitatea,
Acolo unde sunt erezii, lasă-mă să pun Adevărul,
Acolo unde este îndoială, lasă-mă să pun Credinţa,
Acolo unde este disperare, lasă-mă să pun Speranţa,
Acolo unde este întuneric, lasă-mă să pun Lumina,
Acolo unde este supărare, lasă-mă să pun Bucurie.

Ajută-mi, Doamne,
Nu atât să caut mângâiere, cât să mângâi pe alţii,
Nu atât să caut înţelegere, cât să-i înţeleg pe alţii,
Nu atât să caut iubire, cât să iubesc!
Pentru că cel care dă, acela şi primeşte,
Cel care se uită pe sine, acela se şi regăseşte,
Cel care iartă este şi el iertat,
Cel ce moare, acela se naşte în viaţă veşnică.
Ajută-mi, Doamne…
Fă ca din mâinile mele să se vadă lumea Ta.

SEMNELE BIRUINTEI LUI HRISTOS

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   (Sfantul Ioan Iacob Hozevitul)

   Ridicandu-Te, cu slava,
 Din lacasul celor morti,
 Semnele sulitei, Hristoase,
Si al cuielor il porti.

 Fruntea Ta pastreaza inca,
 Si in veacul viitor,
 Urma spinilor - adanca,
Ca un semn biruitor.

Taina nepatrunsa, Doamne!
Ca fiind un lucru rar,
Porti in slava vesniciei
 "SEMNELE DE LA CALVAR".

   Iar noi, crestinii ortodocsi, DE MULTE ORI IN VIATA, NE TEMEM:

 "Ne temem de ploaie, Ne temem de vant, Ne temem de vorbe, Ne temem de gand. Ne sperie visul, Si-apoi il visam, Ne temem de lacrimi, Si-apoi le varsam. Ne sperie vorba, Si-apoi o rostim, Fugim de iubire, Si-apoi o dorim. Ne temem de "teama", Dar n-o ocolim, Ne sperie viata, Dar noi o traim!"

   Bucuria mea, noi trebuie sa avem frica, doar de Dumnezeu, frica aceea de nu pacatui, de a nu ne pierde mantuirea sufletului. FRICA DE DUMNEZEU, este inceputul vietii adevarate a omului, fiindca ne sileste sa ne pocaim. FRICA DE DUMNEZEU, ne silestete sa luptam cu pacatul și luptand noi, insusi harul lui Dumnezeu il surpa. MILA DOMNULUI SA FIE, DE ACUM PANA-N VECIE! DA DOAMNE LA TOTI, DOAR BINE, NU MA UITA NICI PE MINE!
Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.

Balsam pe inima mea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Erai acolo, în mormânt, Stăpâne,
Iar lespedea era nepăsarea mea,
Pecetluită cu uitarea de Tine.


Am pus străjeri de pază:
Fricile, neîncrederile, pornirile proprii spre rău.
Aș fi sperat să nu rămâi acolo...,
Dar nu știam..., nu știam...,

Nu găseam nicio soluție.
Erai condamnat de mine, Doamne, încuiat,
În mormântul sufletului meu.
Ce era mai bun în mine

Tremura ascuns într-o casă – a Apostolilor Tăi.
O altă parte, mai curajoasă,
A hotărât să vină la mormânt,
Să Te ungă cu miresme,

Ca pe un ireversibil mort.
O singură scânteie, a unei rugi, rămăsese:
Ce nu pot fi și face eu, Iisuse, întregește Tu,
Facă-se voia Ta.
(Asemeni Măicuței Tale, care,

Chiar și atunci când Te-a văzut în mormânt,
Respira cu credința învierii.)
Și când, și cum, și cine a dat piatra deoparte?
Nu știu să spun,
- Decât că-n mormântul sufletului meu

Ai înviat, punând paznicii pe fugă,
Făcând mironosițele și apostolii să se bucure,
Îmbrățișând-o pe mama Ta,

Lăsând pe veci giulgiurile Tale acolo,
Înmiresmate, cu amprenta trupului Tău de lumină palpabilă,
Ca balsam pe inima mea,
Până la învierea mea definitivă.

Pe mormântul Tău,
Astăzi e zidită o biserică...
Taina inimii ce Ți-a devenit casă.