PUTEREA NECREDINȚEI - 7 NOEMBRIE 2017

Sorin Croitoru

Dacă ați fost atenți la Părintele vostru paroh atunci când vă citea Sfânta Evanghelie duminica trecută, ați observat că Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr începe cu un discurs despre lipsa virtuții milosteniei și se termină cu cel despre lipsa virtuții credinței. Am putea aranja exprimarea și sub altă formă: începe cu nemilostivirea și termină cu necredința.
Când a văzut bogatul din iad că pentru el însuși nu mai sunt speranțe, și-a îndreptat atenția spre frații săi: "Părinte Avraame, trimite-l pe Lazăr la frații mei, să le spună ce-i aici, ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin". Dar de ce a cerut el trimiterea lui Lazăr pe pământ? Pentru că în modul acesta își imagina bogatul că frații vor începe să creadă și crezând, vor fi mai milostivi față de alți săraci decât fusese el față de Lazăr! Se vede clar așadar că motorul, sufletul milei omenești, este credința în viața veșnică. Cine crede, dorește să scape de iad și în același timp dorește să ajungă la fericirea veșnică. Această credință îl motivează pe om să facă fapte bune, fapte de milostenie.
Avraam însă a răspuns cu severitate: "Au pe Moise și pe prooroci (adică Sfânta Scriptură); să asculte de ei"! Degeaba insistă bogatul, adăugând că o trimitere a săracului Lazăr, înviat din morți, la frații săi îi va trezi la credință.. Patriarhul Avraam este neînduplecat: "Dacă nu cred în Moise și în prooroci, NICI DACĂ AR ÎNVIA CINEVA DIN MORȚI NU VOR CREDE"!

Să fie oare o pură întâmplare faptul că după multe zile de la rostirea acestei pilde un alt Lazăr, cel din Betania, înviază cu adevărat din morți?.. Să fie o întâmplare faptul că în loc ca învierea lui Lazăr să stârnească credința în conaționalii Domnului, ea a stârnit mânie și înverșunare? Care a fost soarta lui Lazăr? "Și îl căutau pe Lazăr CA SĂ ÎL OMOARE", ne spune Evanghelia! Care a fost soarta Celui Care l-a înviat pe Lazăr? L-au omorât! A avut dreptate Domnul? A avut!
Iubiți frați și surori în Domnul,
Acum două duminici am văzut-o pe "femeia cu scurgere de sânge" vindecându-se de boală prin credință.. Am auzit cuvintele blânde ale Domnului nostru Iisus Hristos: "Îndrăznește, fiică, CREDINȚA TA TE-A MÂNTUIT"! Duminica trecută am întâlnit situația opusă, adică necredința dusă până la iad.. Azi eu v-am amintit de necredința care îi mâna pe unii conaționali ai Domnului să-l ucidă pe "cel înviat a patra zi din morți" și pe Cel Care L-a înviat pe el.. Ne minunăm împreună de puterea celor două stări sufletești.. Credința care face minuni și necredința care naște monștri..
Nu avem credință? Mai întâi să ne oprim din hulirea celor sfinte. Nu înseamnă că dacă eu nu cred, lucrurile nu există! Trebuie să admit că eu NU AM PUTEREA CA SĂ CRED. Trebuie să cer această putere. "Doamne, eu nu cred. Dă-mi Tu lumina credinței, ca să pot crede". Căci pe Dumnezeu nu ni-L pot descoperi "trupul și sângele", zicea Domnul Hristos. Dumnezeu Se descoperă pe Sine Însuși. Tatăl Îl face cunoscut pe Fiul, Duhul Sfânt Îl face cunoscut pe Tatăl, Fiul ne grăiește despre Duhul-Mângâietorul. Și nimeni nu a cerut până astăzi credință și nu a primit-o apoi.
Dragii mei, meditați în liniște la aceste lucruri. Verificați-vă credința. Dacă veți descoperi că e puțină și nelucrătoare, nu mai pierdeți timpul : cereți, că "ORICINE CERE PRIMEȘTE".
Așa să vă ajute Dumnezeu!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

AM FOST SI AM VIZITAT CASA SURORILOR LUI LAZĂR , MARIA SI MARTA SI MORMÂNTUL LUI LAZĂR IN BETANIA - ISRAEL

VOI FI CUM ȚI-AI DORIT..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Sorin Croitoru

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori Ți-am mai greșit,
Iar Tu m-ai părăsit,
Apoi am plâns și am tânjit
Ca un îndrăgostit..

Și Ți-am promis că nu mai cad,
Da, Doamne, Ți-am promis,
Dar pân' la urmă am căzut,
N-a fost precum am zis..

De câte ori Ți-am încălcat
Povețe și porunci,
Iar Tu, văzându-mă trufaș,
Te-ai supărat atunci..

Nu m-ai lovit cu greu necaz,
Pedepse nu mi-ai dat,
Dar pentru nepăsarea mea,
Iisuse, ai plecat..

Apoi atât Te-am căutat,
Dar nu Te-am mai găsit,
De-atunci, suspinul cel adânc
Îmi este nelipsit!

Tu îmi dădeai, Iisuse blând,
Dorința de-a trăi,
Măcar învață-mă în gând
Cum Te-aș putea găsi..

Am înțeles cum Te-am pierdut,
Acum că mă gândesc,
Și n-aș mai face ce-am făcut,
Știind că Te rănesc.

Te rog din inimă să vii,
Că nu mai cad, promit!
De Te întorci, mă schimb, să știi,
Voi fi cum Ți-ai dorit..

amin

SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Fiecare Sfant are un trecut si fiecare pacatos are un viitor (se poate mantui si el)". Dumnezeu fara om ramane tot Dumnezeu, dar omul fara Dumnezeu este nimic! 
   Sfantul Nectarie ne invata sa ne rugam lui Dumnezeu cat mai mult posibil. Nimic nou, nimic iesit din comun. Invatatura aceasta se regaseste in aproape toate cartile religioase. Sfantul da marturie prin propria viata, ca Iisus Hristos nu lasa rugaciunile fara räspuns, ca El raspunde in chip minunat la cererile credinciosilor.
   Ce vom face, deci? Vom scrie cu toti scrisori catre cer? Da, vom scrie. Asa cum au scris toti crestinii, inca de la intemeierea Bisericii.
   Scrisorile noastre sunt rugaciunile. Scrisorile noastre sunt scrise uneori CU LACRIMI, alteori CU BUCURIE, uneori CU MAHNIRE, alteori CU RECUNOSTINTA. Sa avem curajul de a-i scrie lui Dumnezeu, sa avem curajul de a-i scrie Maicii Domnului, sa avem curajul de a le scrie tuturor Sfintilor. Si sa nu deznadajduim daca ajutorul nu vine atunci cand vrem noi. Daca noi ii cerem, Dumnezeu il va trimite cu siguranta

: "Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide" (Matei 7:7). Amin si Aliluia.
                      Preot Ioan.

DOAMNE, CUM SA-TI MULTUMESC?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   In ce zori de zi si astazi m-am trezit,
"Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!",
Si totusi, cat pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astazi m-a trezit,
 Dar altii au sfarsit cu viata lor.

   Si azi imi bate inima frumos,
 "Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!",
 Si totusi, cat pot fi de bucuros,
Ca inima imi bate azi frumos,
Cand altora li-i slaba si pustie.

   Si  azi aud cum pasari ciripesc,
"Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc,
Ca pot s-aud cum pasari ciripesc,
Cand altii n-au s-auda niciodata.

   Si astazi pot vedea un cer senin,
"Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?",
 O, minunat e-acest cadou divin,
Sa pot vedea si azi un cer senin,
 Cand altii vad o lume de-ntuneric.

   Si azi ma bucur iarasi sa trudesc,
 "De ce? E-o noua zi din cele grele!",
 Si totusi, Doamne, eu iti multumesc,
Ca doua maini m-ajuta sa muncesc,
 Cand altii nu se pot sluji de ele.

   Si azi ma bucur iarasi sa alerg,
"De ce? E-o noua zi obositoare!"
 Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg,
Cat sunt de fericit ca pot sa merg,
Cand altii nu se-ajuta de picioare.

   Si azi sunt fericit ca esti cu mine,
Ca sufletul nu mi-e nicicand pustiu!
Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine,
Ca-mi dai putere sa inving suspine,
 Cand altii nu Te vad si nu Te stiu..."

sursa mail

SĂ ARUNCE PRIMUL PIATRA!!!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Tu, cel care vezi păcatul și-l urăști pe păcătos,
Ia aminte și învață de la Domnul tău, Hristos
Care-a spus cu Sfânta-i gură, apărând pe desfrânata:
„Cel ce-i fără de prihană, să arunce primul piatra!"

Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,
Nelăsându-i să-mplinească, după Lege-a ei osândă,
Cum poți tu, iubite frate, ce te crezi mai virtuos
Să te-nalți cu judecată chiar deasupra Lui Hristos?

Ce-a oprit cu Sfânta-i mână pe acei ce țineau piatra
Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...
Scris-a pe nisip păcatul, fiecărui ce-o hulea
Și lăsând cu toții piatra, au fugit din fața Sa.

Pentru unul care strigă mai cu ură decât toți,
Se apleacă și privindu-l, Domnul scrie simplu: „Hoț!"
Pentru toți ce țineau piatra, scris-a cu degetul Său:
„Ucigaș", „tâlhar", „fățarnic", „hulitor de Dumnezeu".

Vinovați suntem de-a valma și părtași la fapte rele,
Că și astăzi L-am ucide și i-am da oțet și fiere
Căci în lumea asta mare, încă nu s-a mai aflat
Nici un om la fel ca Domnul, fără vină și păcat.

Că femeia de-i iubită, poate n-ar mai desfrâna,
Iar bogatul de se-ndură, hoțul poate n-ar fura,
Nici credința nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura
Cleveteala am opri-o, dacă ne-am închide gura.

Cerșetori n-ar fi în lume, dac-am împărți din hrană
Nici copii uciși în pântec, dac-ai vrea să-ți spună: „Mamă!"
Nici bețivi, nici desfrânate, nici un om al nimănui,
Dacă te-ai opri să afli și să vezi necazul lui...

Nici bătrâni plângând amarnic în căsuța lor umilă
Dacă fiii lor, azi domni, ar simți un pic de milă
Și-ar veni iar la căsuța cu muscate în pridvor,
Cu o pâine și un zâmbet, ostoind al mamei dor.

Și copiii ar fi mai veseli și cu ochii mai senini
Dacă n-am munci departe, rătăcind printre străini,
Și nici noi n-am plânge singuri, când vedem că pentru bani
Am plecat lăsând în urmă ai copilăriei ani...

Am ajuns ca din mândrie să ne judecăm și Sfinții,
Să uitam învățătura ce-au avut-o și părinții,
Care au păstrat în suflet neatinsă, neschimbată
Sfânta lor credință-n Domnul și o dreaptă judecată.

(Versuri: Eliana Popa)

La biserica cea veche

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI ...



La biserica cea veche,
Ce-o zidiră ei, străbunii,
Plâns în dangătul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.
Şi a fost odată fala
Celor care o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită, o ruină.
Martor vremurilor tulburi,
Suferinţei unui neam,
Astăzi pare răstignită,
Ca Hristos între tâlhari.
Dacă ne-ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Înălţat-au ei, creştinii,
Câte mame,-ngenuncheate
Pus-au lacrimă în psalmi
Pentru pruncii lor bolnavi.
N-au putut să o doboare
Nici cutremure, războaie,
Cum au reușit creştinii
Prin cumplita nepăsare.
Stă azi Christ, uitat pe cruce,
Veac de veac trupul şi-l frânge,
Haideți, s-aprindem lumina
Candelei de la răscruce
Şi prin închinarea noastră,
Ce o dăm Duhului Sfânt,
Să-i deschidem o fereastră
Azi, credinţei, pe pământ.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul Suflet la ofertă

MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, sau, NEMULTUMITORI SI NERECUNOSCATORI???

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Iubiti credinciosi, iata ce ne istoriseste Sfantul Nifon al Constantianei: "La trei ani după ce m-am pocăit pentru păcatele mele, m-am gândit, că de atâta vreme mă rog lui Dumnezeu şi până acum NICI UN DAR NU MI-A DAT. Adormind trist, L-am visat pe Domnul Hristos, care, de pe scaunul slavei Sale, mi-a zis: 

"Nifon, Nifon, în seara asta M-ai întristat cu ceea ce ai zis în gândul tău, că te rogi Mie de atâta vreme şi nici un dar nu ţi-am dat. Dar, ce e sunt acelea pe care le ai? Spune-Mi, nu sunt daruri? AERUL care-l respiri, APA care o bei, MANCAREA cu care te hranesti, FIECARE ZI DE VIATA cand te scol din somn, NU SUNT DARURI? CERUL, PAMANTUL, MAREA şi toate cele dintr-însele NU SUNT DARURI? Ce Mi-aţi dat voi oamenii pentru ele? Nimic! Şi in loc de răsplătire, voi M-aţi scuipat, M-aţi pălmuit, M-aţi bătut cu biciul şi pe cruce M-aţi pironit, cu oţet şi cu fiere M-aţi adăpat... SFINTELE TAINE spre mantuirea sufletului tau (Botezul, Mirungerea, Cununia religioasa, Maslul, Spovedania, Impartasania, Preotia) NU SUNT DARURI? Toate bunătăţile pământului nu sunt daruri? PASARILE cerului, PESTII mărilor, NU SUNT SI ELE, DARURI? Faptul ca M-am rastignit, M-am îngropat si am inviat a treia zi din morti, pentru mantuirea voastră, ca sa va deschid portile Raiului, acestea nu sunt daruri? Cum zici tu Nifon, că nu ţi-am dat nici un dar???". 

Dragii mei, se spune ca BINEFACEREA si RECUNOSTINTA nu s-au intalnit niciodata pe pamant si pentru ca tot ce avem este darul lui Dumnezeu, sa nu fim NEmultumitori si NErecunoscatori, ci, MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, fiindca Dumnezeu fara om, ramane tot Dumnezeu, in timp ce omul fara Dumnezeu, este nimic...

                                                                                                                                  Preot Ioan.

RUGACIUNE si BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

           Pentru sufletul tau 
   Calauzeste-mi, Doamne, pasii,
Sa pasesc drept catre tine,
Sa fiu printre ortodocsii,
Ce ajung la Mantuire,

Cu credinta eu ma rog,
Si Te strig neincetat,
Cer iertare, multumesc si Te caut,
Dumnezeu Prea Luminat!

Ma rog la Dumnezeu sa va imbrace cu sufletul cu Harul Duhului Sfant iar trupul cu sanatate si putere. Sfantul Parinte Iustin Parvu spune asa: "Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti Harul lui Dumnezeu, vor putea distinge binele de rau. Vor fi mari inselari si numai Harul Duhului Sfant ne va putea izbavi de ele. Asadar, RUGAȚI-VA MULT, ca sa nu cadeți in ispita. Pentru ca numai prin post si rugaciune putem primi Harul lui Dumnezeu".  In fiecare dimineata, cand te dai jos din pat, sa te scoli cu rugaciunea pe buze: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!. Seara, cand pui capul pe perna, sa adormi cu rugaciunea pe buze: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!. Fiecare zi din viata ta sa inceapa cu Dumnezeu (citind RUGACIUNILE DIMINETII) si sa se incheie tot cu Dumnezeu (citind RUGACIUNILE DE SEARA). Asadar, TOATA VIATA NOASTRA, LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM! Amin si Aliluia! 
                        Preot Ioan.

LA PRISLOP

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

E soare la mormântul tău, Părinte,
Și-atâta-i de frumos, că n-am cuvinte!
Mă așez pe-o bancă și privind în zare,
Mă apucă dorurile sfinte..
Aicea la Prislop îmi pare,
Că-i o eternă, vie sărbătoare.

Eu singur nu-s, căci pelerinii-'s mulți:
Venit-au ca necazuri să îți spună,
Ei știu că tu, Părinte, îi asculți,
Căci pentru toți aveai o vorbă bună!

Venit-au la Prislop din multe părți,
Căci n-au nevoie vocea să-ți audă:
Tu știi să le vorbești tăcut, din cărți,
Ștergându-le de lacrimi fața udă.

Și sunt aici din țara românească
De peste tot, veniți să se închine,
Să plângă-'ncetișor la tine,
Știind că Sfântul lor o să-i aline..

Gândit-ai tu, fiind în mănăstire,
Că la Prislop vei săvârși unire,
Că neamul tău se va-'nfrăți-'n iubire,
Că vei aprinde dor de mântuire?..

De două mii de ani credința-i vie,
Cu Sfinți ce au slăvit și sunt slăviți,
Ne tragă și pe noi spre veșnicie
Toți Sfinții ce-au iubit și sunt iubiți!

Să nu îi uiți deloc, Măicuță Sfântă,
Pe cei ce lui Arsenie îi cântă,
Că n-a fost ardelean mai cuvios,
Să ardă-așa ca el pentru Hristos!

Post scriptum:
De credeți că ale mele poezii
Sunt picurate cu cerescul Har de Sus,
Să credeți și că-'n nesfârșite veșnicii,
Arsenie e sfânt, la Domn Iisus!
amin

UN SINGUR ȚEL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

De când Îl știu pe Domnul meu,
De când am înțeles și eu 
Că nu e viață fără El,
Eu nu mai am decât un țel:
Să-L dobândesc,
Să Îl găsesc ca să-L iubesc!

De când mi-a dat să gust din har
Și mi-a plăcut, și nu vă mint,
De-atunci mă simt iubit de El
Și ca un prunc eu mă alint:
Iisuse-al meu,
Aș vrea să Te mănânc mereu!

De când a coborât ca-'n vis
În mintea mea cum a promis,
Eu nu mai am decât un crez:
Să Îl câștig și să-L păstrez,
Căci nu e om mai fericit
Decât acel ce e iubit
De Domnul Sfânt,
Slăvit să fie pe pământ!
amin

Să nu ne alegem crucea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Am înţeles, ne-am convins că avem de purtat fiecare câte o cruce… Suntem hotărâţi să o purtăm… Dar unii dintre noi am vrea să ne alegem noi crucea… Am vrea o cruce mai uşoară… Trebuie însă, să ne lăsăm de acest gând! Căci crucea pe care trebuie să o purtăm nu ne-o alegem noi, ci ne-a fost dată de către Dumnezeu. Fiecare dintre noi avem câte o cruce de purtat, o cruce a încercărilor şi a necazurilor.

Iar crucea pe care o purtăm, ne-a fost dată ca un ajutor pentru a ne mântui. Ni se pare însă că crucea noastră este grea, ne plângem că nimeni nu suferă cât suferim noi.
Dorinţa de a ne schimba crucea este însă o mare, mare ispită. Nu avem noi dreptul să ne alegem o altă cruce. Şi dacă am avea dreptul să ne-o alegem, ar fi o nenorocire pentru noi, pentru că vrând să ne alegem una mai uşoară, am da peste una şi mai grea!...
Un om sărac a visat toată noaptea cum colinda printr-un magazin cu haine noi. Însă nicio haină nu i se potrivea. Abia la urmă a dat peste o haină mai simplă, făcută parcă anume pentru el. Şi, uitându-se mai bine la ea, a văzut că era tocmai haina sa.
Aşa este şi crucea noastră. Ea este măsurată şi cioplită după puterile noastre!... Ea ni se potriveşte ca şi o haină!... Să o purtăm aşadar mulţumiţi!... Să o purtăm cu răbdare spre a ne mântui, pentru că Hristos este Cel Ce a pus-o pe umerii noştri!...

Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

NU UITA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(priceasnă)
de Preot Sorin Croitoru

Nu uita când te trezești
Să îți faci o Cruce mare,
Cerând Domnului Hristos
Har și binecuvântare!
Refren:
Doamne, Dumnezeul meu,
Îngrijește-Te de mine
Până la sfârșitul meu,
Până voi urca la Tine..

Lasă graba și-'n genunchi
Fă o rugăciune bună
Și în ziua ce-o începi,
O să-ți meargă toate strună!
R:
Să-ți slăvești Mântuitorul
Și pe Tatăl Cel Ceresc,
Și pe Duhul ce sfințește,
Căci de tine Se-'ngrijesc.
R:
Tu să dai Treimii Sfinte
Slava ce I se cuvine,
Iar Ea va purta de grijă
Ca și azi să-ți meargă bine.
R:
Fiecare zi a vieții
S-o începi cu Dumnezeu
Și în fiecare clipă
Să Îl pomenești mereu!
R:
Astfel, viața pământească
Ți se va preface-'n Rai,
Iar de moartea ce te-așteaptă
Nici o frică n-o să ai!
R:
Fiindcă L-ai purtat în suflet
Zi de zi pe Dumnezeu,
În lăcașurile Sale
Te vei veseli mereu!
R:
amin

Ce-am fost ? Si ce sunt ? Si ce-am să mai fiu ?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE..

De ce Te joci cu sufletul meu, Doamne ?
Spune-mi te rog, de ce mă ridici pâna la cer si-apoi mă cobori pâna la iad ?

De ce imi umpli sufletul si-apoi mi-l golesti ?
De ce mă lasi să Te astept si nu vi?

 De ce simt durerea pe care o simt cei care pierd pe cei dragi ?Acea durere care te face sa cauti pe cel pierdut printre cei care
ii seamănă sau printre cei care iti amintesc de el ?

De ce mă inalti si-apoi mă cobori ?

Simt si bucurie, simt si durere...simt că locul meu nu mai este aici !Mă treci prin foc si nu mă mistui, mă treci prin apă si nu mă-neci
 Cândva...Ti-amintesti ? Ti-am cerut să-mi dai o inimă de piatră...să nu mai simt durere...să nu mai pot plânge...


Dar Tu mi-ai dat o inimă nouă ! Si dacă mi-ai dat o inimă nouă,
 de ce acum mi-o arzi ?

Te caut si-mi pare că Te găsesc...si iar Te pierd !
Te astept si-mi pare că vii si iar mă faci să astept !

Te chem si mi se pare că imi răspunzi si-apoi iarăsi taci.
Mă chemi, Te zăresc, apoi din nou Te ascunzi !

Sau poate ar trebui să trec prin toate acestea,
ca să inteleg jertfa mucenicilor...nevointa pustnicilor,
lepădarea de lume a celor ce Te iubesc.

Sau vrei să cunosc si să simt, durerea si mâhnirea sufletelor aruncate in iad,
după ce au văzut Slava Ta.

Poate vrei ca eu, lutul, să fiu modelat de mâinile Tale si
 să fiu lăsat in arsița Ta pentru a mă intări...pentru că altfel
m-as intoarce-napoi in pământ si m-as preface-n tărână.
Sau poate...nu stiu...

Am fost lumânare si-acum m-ai aprins ?
Am fost tăciune si-acum m-ai făcut vâlvătaie ?
Am fost matcă secată si-acum mă inunzi ?

Răspunde-mi, Te rog...!
Am fost aluat si-acum mă frământi si mă coci ?

Ce-am fost ? Ce sunt ? Si ce-am să mai fiu ?
Doar El imi va spune...Hristos !

Eliana Popa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Biet orfan cu chip de inger,sade trist pe-o piatră rece
Ploaia asta prinsă-n fulger,lumea parcă vrea s-o-nece!
Lui nu-i pasă nici de ploaie,nici de fulger nu se teme,
Gândul lui ca pe-o scrisoare,către Domnul il asterne!

,, - Doamne, Tu ai fost ca mine,părăsit si-nfometat?
Când ai vrut un colt de pâine,l-ai cerut si Ti l-au dat?
Doamne, Tu ai fost vreodată,insetat si zdrentăros?
Doar c-o haină căpătată de la vreun crestin milos?

Plâns-au ochii Tăi, Iisuse,asa cum au plâns ai mei ?
Cu suspinele ascunse si cu grea durere-n ei ?
Ti-ai dorit o alinare? Ai primit o mângâiere,
Când stăteau să Te doboare,ale lumii vorbe grele ?

Ti-ai dorit să ai o casă,frati, surori să te iubească?
Să vă strângeti toti la masă,cu o dragoste frătească?
Te-au lovit ca si pe mine,fără a avea vreo vină?
Ai simtit ca lângă tine, e vreo mână ce Te-alină?

Doamne, iarta-mi indrăzneala, de-a Te intreba pe Tine,
Dar nu-mi iese socoteala,de ce altii nu-s ca mine ?
Oare ce-am gresit la ceruri, de-s lăsat in voia sortii,
Si acei ce mi-au dat viată, au trecut hotarul mortii ?"

O lumină il mângâie ca o aripă de inger,
Nu-i lumina diminetii, nici lumina de la fulger,
Simte multă bucurie...si nu poate să privească
Doar aude-o voce blândă din lumina cea cerească :

,, Fiul Meu, am fost ca tine, părăsit si-nfometat
Când vândut am fost de Iuda si-n Pretoriu, judecat,
Cand am mers pe Drumul Crucii, singur si plin de durere,
Si in sete si in foame, ei mi-au dat otet si fiere !

Gol am fost in suferintă, părăsit am fost de toti,
Si cămasa de pe mine, câstigat' a fost la sorti,
Doar Măicuta mea sărmana, mi-a acoperit Făptura,
Cu năframa ei cea albă...toti ceilalti isi vărsau ura !

Plâns-au ochii Mei, copile, cu suspinele ascunse,
Auzind jalea Măicutei si ocările aduse,
Si din inăltimea Crucii, am privit prin timp...departe
Si am plâns văzând cum astăzi, lumea zace in păcate !

Mi-am dorit o alinare...n-am primit o mângâiere
Am strigat doar către Tatăl..si in Cer era tăcere,
Dar tăcerea cea din ceruri, era Sfanta Bucurie,
Asteptând ca omenirea, prin Iisus Hristos să-nvie !

Am ales ca ucenicii,frati ai mei să se numească
Si i-am strans pe toti la Cină, cu o dragoste frătească,
Am frânt pâinea si le-am dat-o, am intins cu ei in blide,
Chiar dac' am stiut că Iuda, pe-un pumn de arginti mă vinde !

M-au lovit cu ură multă, când căzut eram in tină,
Numai blânda Veronică, mi-a adus un pic odihnă
Cu năframa mi-a sters fruntea de sudoare si de sânge,
Peste spinii din coroană...lacrima-i porni a curge !

N-ai gresit nimic, copile..doar ca omul poart-o cruce,
Sau păcatul altor neamuri, unii sunt alesi a-l duce,
Tu ai fost ales să porti, ca orfan, o cruce grea,
Dar cu Harul de la Tatăl, si cu Mare Mila Mea,

Vei păsi cu indrăzneală, peste serpi si peste pietre,
Lângă tine sta-vor ingeri si din ochi nu te voi pierde,
Si in ceruri ai o Maică si pe Dumnezeu cel Sfânt,
Ai si frati...pe sfinti si ingeri ! Esti orfan doar pe pământ !"

Eliana Popa

MANIA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   A zis Iisus Hristos in cuvantul Sau,
Nici cum sa te manii pe fratele tau,
Mania adunata in ziua ce s-a dus,
Sa nu ramana-n tine cand soarele-a apus.

    Mania pe om il saraceste de folosirea mintii,
ii sterge demnitatea si-i ia darul virtutii,
Ea este speranta razbunarii crunte,
La oamenii mici, dar si la cei de frunte.

    Moarta se naste in oamenii buni, si se topeste,
 In cei blanzi si cuminti foarte putin traieste,
In cei tampiti, traieste mai mereu, zile si luni,
In cei prosti si misei mult traieste, ca si-n cei nebuni.

   La manie, judecata mintii nu e sanatoasa,
Hotararea luata va fi periculoasa,
Mania starneste mereu, neprevazutul,
Tardiv va fi regretul de ti-ai pierdut cumpatul.

    In a sa manie omul, starneste spaima,
Din razbunarea maniei, el isi doreste faima,
 Va maniati zice Hristos, dar nu cumva sa si gresiti,
Ca la grea pedeapsa veti fi osanditi.

        Preot Ion Predescu

ALE GLASURILOR CERERI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Ale glasurilor cereri, sus la Tine sa ajunga,
Si-ale Tale mile Sfinte pe noi toti sa ne atinga,
Nu ne lepada acum, si-n manie sa ne maturi,
Prin ingerul pazitor, Doamne sa ne fii alaturi.

    Nu ne bate cu uitare si nu ne lasa-n gramada,
 Ca uratorul de oameni sa ne socoteasca prada,
Nu ne lasa-n ratacire, ca ciobanul pe mioare,
Si-ntareste-ne-n credinta printre atata suspinare,

   Printre toti vrajmasii nostri sa nu ne faci de ocara,
 Sa nu fim batjocoriti de cei ce ne împresoara,
 Nu-i lasa Preasfinte Doamne, in laturi ca sa ne lege,
Tu fereste-ne de ei si a lor faradelege,

   Sa n-ajungem de ocara unde ne vor duce pasii,
 Si sa nu rosim la fata cand ne intalnim vrajmasii,
Inima sa nu se stinga de durere si de jale,
Si nici pasii vietii noastre sa rataceasca pe cale,

   Printre toti vrajmasii nostri nu ne lasa-n voia sortii,
Si cu sufletul zdrobit sa cadem in gheara mortii,
Noi nu am uitat de Tine, Dumnezeu cel necuprins,
 Si catre alti dumnezei, mainile nu am intins,

    Tu esti tare, Atotputernic intre ostile ceresti,
Tot ce-a fost si ce va fi, doar Tu singur le cunosti,
Ocrotiti de catre Tine sa n-avem injunghiere,
Ca mieii nevinovati inainte de taiere,

    Dumnezeule prea mare, stim ca nu suporti minciuna,
 Singuri Tu nu ne lasa intre cei ce-o spun intruna,
Primeste-ne rugaciunea, pentru noi Tu sa fii stanca,
    Izbaveste-ne de boala dupa mila Ta adanca,

Ca in veci al nostru suflet, aparat de a Ta mana,
 Mantuire sa-si gaseasca, sus in Sfanta Ta Lumina.

       Preot Ion Predescu

SĂ RIDICĂM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Sa ridicam rugaciune calda si pioasa,
Cand suntem la drum si cand suntem acasa,
Sa deschidem larg ale sufletestilor feresti,
Ca-n el sa primim binecuvantari ceresti.

In vreme de pace, liniste sau ura,
Rugaciune Sfanta din a noastra gura,
Atenti sa alegem binele de rau,
Framantare nu da sufletului tau.

Nu-i durere care sa nu te cuprinda,
Si de multe ori firea-ti este suferinda,
Bucurie la bune, la rele, parere de rau,
Usorul fie-ti drag, dar fuga de cel rau.

Te fereste ca raul in tine sa patrunda,
Spala-l prin iubire cand vine si inunda,
Ajuta-te de ceea ce mereu te ajuta,
Ca sa nu ajungi in neputinta muta.

Binele cu raul sa nu stea la un loc,
Cauta ce-i bine, fugi de rau ca sa nu iei foc,
Tu omule, pe pamant nu esti un obiect ciudat,
Chiar daca vanturile mai mereu te bat.

In tine sta la vedere purul adevar,
Primit prin creatie, de la talpi la par,
In neputinta sa alergi la Sfinti,
Asa cum au facut si ai nostri parinti.

Se sparg in tine valuri de uimire,
Vazand in jurul tau numai suspiciune,
In miez de noapte bate clopotul de alarma,
Odihnitorul somn, nu vrea ca sa-ti ia vama,

Mintea ne fuge si-ar vrea sa ne poarte,
Sa iesim din viata dar sa fugim de moarte,
Dar balanta gandirii mai mereu se schimba,
Si dragostea si ura, pleaca de la limba.

            Preot Ion Predescu

LA CINE SĂ ALERG, IISUSE ?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

La cine sa alerg Iisuse?
Vin iar la umbra Crucii Tale
Durerile-mi ramân nespuse
Doar tu-mi cunosti amara jale !

Trecut-au ani de suferintă
Trecut-au ierni si mi-e tot frig
Mă lupt căzând in neputintă
Si doar la Tine stiu sa strig.

As plânge-ntruna ,dar n-am lacrimi
Le-am pus zăgaz si nu mai curg
Privesc la ale Tale patimi
Si spre al vietii mele-amurg !

Si mă intreb de pot a duce
La fel si eu, Golgota mea
De pasii mei vor sti sa urce
Sau de vor sti, nu vor putea !

Tu ai căzut pe drumul Crucii
Ca eu să mă ridic din moarte,
Eu imbracat in haina rugii
Voi duce crucea-mi mai departe !
Eliana Popa

MAIASTRĂ SUFERINTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

MAIASTRĂ SUFERINTĂ

   O, tu maiastra suferinta, 

Cu dor cuprinzi intreaga mea mea fiinta. 

In ea aprinzi Lumini de cunostinta, 

Ma-nveti intreg adancul omenesc, 

Mi-arati sublimul cel dumnezeiesc.

 Ma-nveti sa trag hotare firii, 

Si sa-nteleg intinderea iubirii.

 Imi luminezi cu flacarile tale, 

Nemarginirea lumii siderale. 

Ma duci adanc, tot mai adanc, in jos, 

Ma urci pe culmi de bine si frumos. 

Ma dau in voia ta, sa ma strunesti, 

Sa ma inalti mereu si sa ma cresti,

 S-ajung pan-la masuri dumnezeiesti. 

Sa-mi speli cu lacrimi ochii neincetat,

 Ca vazul meu sa fie-n  veci curat, 

In talpi si-n maini sa-mi bati mereu piroane, 

Sa-mi rastignesti pornirile avane. 

Cu biciul tau de foc sa ma lovesti, 

De tot ce-i "lume" sa ma curatesti. 

Din harul tau sa-mi dai, mereu sa-mi dai, 

BLANDETEA, MILA, DRAGOSTEA din rai, 

Pe Crucea ta, MAIASTRA SUFERINTĂ, 

Sa-nalti la cer saraca mea fiinta.

    Zorica Latcu

AVVA, TATA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In amurgul trist al noptii, cand si-arata luna cornul,
In livada cu maslinii, cu durere urca Domnul,

 Insotit de trei prieteni: Iacob, Ioan si Simon - Piatra,

 Dar in suflet e tot singur, mai singur ca niciodata!

,,- Sufletu-mi e trist de moarte, stati si privegheati cu Mine",

 Dar indata adormira, prinsi sub vraja lunii pline, 

In gradina Ghetsimanii, aproape de miezul noptii, 

Adormira ucenicii parca, prinsi de somnul mortii!

Numai Domnul plin de lacrimi, ce-i brazdau frumoasa-i fata, 

Si fierbinti sudori de sange, catre Tatal ruga-nalta: 

,,De e cu putinta, Tata, ca sa treaca, sa nu vina, 

Ceasu-n care sorb a lumii, cupa de pacate plina!

Ca la Tine, Avva, Tata, totul este cu putinta, 

Sa se faca a Ta voie ! Nu dupa a Mea dorinta".

 Singur se simtea in noapte, singur in durerea Lui, 

Si cu lacrima de sange, plange Fiul Omului!

Plange-n ruga ce-o inalta, suspinand cu Duhul Sau, 

Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu,

 Şi-L pandeste-n intuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul, 

Ce asteapta zorii zilei sa-si trimita vanzatorul!

Se intoarse sa-si gaseasca ucenicii cei iubiti,

 Intristat mai tare-i Domnul cand ii afla adormiti: ,,

- Nici un ceas n-ati fost in stare, langa Mine sa vegheati?", 

Si buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii, tulburati!

Tot Ierusalimul doarme, pe cand Domnul privegheaza, 

I-a lasat din nou s-adoarma, mangaiati de-a lunii raza. 

E mai trist ca adineauri, vazand a lor neputinta, 

De-a-mplinii cu vrednicie macar ultima-i dorinta.

Si in asta noapte-n care, biruie ispita fricii,

 Parca nu-i asculta ruga, nici Tatal, nici ucenicii. 

Numai ce-i ce vor sa-L prinda si cu cel care-o sa-L vanda, 

N-au sa doarma-n noaptea asta, sa porneasca stau la panda!

Iar se-ntoarce si isi frange, prabusit genunchii-n ruga,

Precum fumul de tamaie, Sfanta-i rugaciune urca: 

,,Preaslaveste-Ti Fiul, Tata, Iata ceasul iute vine, 

Ca si Fiul intre oameni, Prea Slavi-Te-Va pe Tine,

Aratat-am al Tau Nume, celor care Mi i-ai dat, 

Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvantul Mi-au urmat, 

Cand eram cu ei in lume, ocrotitu-le-am faptura, 

S-a pierdut doar ,,vanzatorul" ca sa implineasca Scriptura.

Si au cunoscut ca toate, cate le-au vazut la Mine, 

Toate ale Mele, Tata, sunt venite de la Tine, 

Catre Tine vin acuma si unde veni-Voi, 

Eu vreau sa vina si aceia ce-au primit Cuvantul Tau!

Ca sa vada a Mea Slava, toti acei ce Mi i-ai dat, 

Si-am lasat la ei Cuvantul, ca sa fie semanat, 

Nu ma roag doar pentru-acela, ce l-am pus semanator, 

Ci si pentru cel ce crede, ascultand cuvantul lor!

Sa-i Sfintesti pe toti, Parinte, intru adevarul Tau, 

Ca vor fi urati in lume, cum am fost urat si Eu,

 Si paziti au fost de Mine, cat alaturi ii aveam, 

Dar acum Te rog pe Tine, sa-i pazesti de "cel viclean".

Si in vremea-n care astfel, plangand Domnul se ruga, 

Langa El a stat un inger, alinand durerea Sa, 

Si-aratandu-i ca in ceruri, pregatita-i biruinta, 

Si-a venit trimis de Tatal, pentru-ai intari vointa.

E scaldat tot in sudoare, care picura cu sange, 

Care cade drept arvuna, a Jertfirii Lui pe Cruce, 

Sangele prin care Domnul, ne va face fii Luminii, 

A-nceput intai sa cada, in gradina cu maslinii!

Doarme tot Ierusalimul, doarme si toata faptura, 

Cand Golgota-si cere Jertfa, sa se-mplineasca Scriptura, 

Intarit cu rugaciunea, ce i-a sters fiorul fricii, 

Se ridica si porneste, sa-si trezeasca ucenicii:

,,- Ridicati-va! caci iata, nu o sa mai fiu cu voi,

 Vine cel care Ma vinde, se apropie de noi", 

Dintr-o ceata numeroasa, iese Iscarioteanul, 

Ca sa dea sarutul mortii lui Iisus Nazariteanul!

                                                            Preot Ioan.

.BINECUVÂNTARE...RUGĂCIUNE PENTRU SUFLETUL TĂU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOI !

(Te rog sa o citesti cu mare atentie si dupa fiecare propozitie sa zici: Amin).
   Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, sa te miluiasca. Domnul Iisus Hristos sa-ti implineasca toate cererile cele bune. Domnul, Cel in toate puternic, sa te izbaveasca de tot necazul si de toata boala. Domnul sa te invete pe tine. Domnul sa te intelepteasca. Domnul sa-ti ajute. Domnul sa te mantuiasca. Domnul sa te apere. Domnul sa te pazeasca. Domnul sa te curete de tot pacatul. Domnul sa te umple de bucurie duhovniceasca. Domnul sa-ti fie sprijinitor sufletului si trupului tau. Domnul, ca un bun, milostiv si de oameni iubitor, sa-ti dea iertare de pacate. Domnul Dumnezeu, Iisus Hristos, in ziua judecatii sa te miluiasca si sa te binecuvanteze in toate zilele vietii tale. Ca Aceluia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna si Parintelui celui fara de inceput si Prea Sfantului, bunului si de viata facatorului Duh, acum si pururea si in vecii, vecilor. Amin".
   Har si pace sufletului tau!
                      Preot Ioan.

BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Bucuria mea, ma rog pentru tine, sa ai o zi binecuvantata de Dumnezeu, cu spor in toate, cu Har si Pace in sufletul tau, dar nu uita sa te rogi mereu, mereu, mereu: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

                                                       P S A L M U L  6 9

  Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
   Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.
   Veniti sa ne inchinam si sa cadem Insusi, Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.
   "Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, sa imi ajuti mie, grabeste-Te! Sa se rusineze si sa se infrunte cei cei cauta sufletul meu; sa se intoarca inapoi si sa se rusineze cei ce-mi voiesc mie rele; intoarca-se indata, rusinati cei ce-mi graiesc mie: "Bine, bine!". Sa se bucure si sa se veseleasca de Tine toti ce ce Te cauta pe Tine, Dumnezeule, si sa zica toti cei ce iubesc mantuirea Ta: "Slavit sa fie Domnul!". Iar eu sunt sarac si sarman, Dumnezeule, ajuta-ma! Ajutorul meu si sprijinitorul meu esti Tu, Doamne, nu zabovi!".
  Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeului nostru.
  Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeului nostru.
  Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeului nostru, slava Tie.
                          Preot Ioan.

ÎNVĂȚĂTURĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Omule, ce tot te vaieți
Că n-ai buzunarul greu,
Că ți-e soarta împotrivă
Și că ești sărac mereu?..


Oare n-ai citit că Domnul,
Dumnezeu Cel preabogat,
S-a născut pe paie-n staul,
La o margine de sat?

Oare n-ai citit că Domnul,
Cel ce coace grâu'-n lan,
A muncit la tâmplărie,
Asudând pentru un ban?

Omule, ce tot te vaieți
Că mașina s-a-'nvechit
Și n-ai bani să-ți cumperi alta,
Așa cum ți-ai fi dorit?..

Oare n-ai citit că Domnul
Ce oprește marea-'n mal,
A trăit în modestie,
Neavând măcar un cal?

N-ai citit în evanghelii
Că al nostru Domn Hristos
Făcea mii de kilometri
Nu călare, ci.. pe jos?

Când a mers în Capitală
Ca să ia Crucea cu chin,
Nu pe armăsar de luptă
A intrat, ci pe asin!

Omule, ce tot te vaieți
Că n-ai casa cum ai vrea,
Că nu duci de ani de zile
Musafiri în casa ta?

Oare n-ai citit că Domnul,
Cel ce lumea a făcut,
În trei ani de misiune,
O căsuță n-a avut?

Ziua-Și miluia poporul,
Iară noaptea priveghea..
De atâta oboseală,
Uneori.. în bărci dormea!

Omule, ce tot te vaieți
Că n-ai contu'-n bancă plin,
Că n-ai pus destul deoparte
Pentru-al bătrâneții chin?..

Oare Cel Care îți dă
Astăzi, colțul tău de pâine,
Și pe Care tu-L chemi "Tată",
Nu te va hrăni și mâine?..

Știu că Dumnezeu Cel Sfânt
Nu a vrut să fii bogat,
Dar puțin din fiecare,
Recunoaște, El ți-a dat!

Ai văzut și tu exemplul
Vieții Domnului Iisus..
În belșug și bogăție
Nu se-ajunge, frate, Sus!

Pe pământ în viața asta,
Fii un simplu călător,
Dacă vrei să-ți capeți locul
Lângă-al tău Mântuitor..

Nu tânji s-aduni în viață
O mulțime de averi,
Dacă vrei să scapi la moarte
De-ale iadului dureri!

Nu uita învățătura
Pentru viața ce-o să fie:
PUȚINI ANI ÎN BOGĂȚIE,
ȘI MULT CHIN ÎN VEȘNICIE!

amin

PE CINE ÎNDRĂGEȘTE DUMNEZEU?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dumnezeu este Creatorul nostru. Tatăl le lucrează pe toate, colaborând cu Fiul Său și desăvârșindu-le pe toate prin Duhul Său Cel Sfânt. ("Toate PRIN EL -prin Iisus Hristos - s-au făcut; fără El NIMIC nu s-a făcut, din ce s-a făcut"). Deci știm că Dumnezeu are grijă de fiecare om în parte, bun sau rău, drept sau nedrept, credincios sau ateu, ori hulitor. Acest adevăr ni l-a dezvăluit și Domnul nostru pe pământ, atunci când ne-a cerut să iubim oamenii fără să facem diferențe de merit între ei, pe criteriile calității lor morale.
Totuși.. Dumnezeul nostru pe unii îi îndrăgește mai mult, deși TUTUROR le poartă de grijă. Cine sunt cei pe care Dumnezeul cerului și al pământului îi simpatizează? OAMENII SMERIȚI, ACEIA SUNT! Nu mă credeți?.. Ascultați aici: “Sălășluiesc în loc înalt si sfânt, și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit si să îmbărbătez pe cei cu inima înfrântă “ (Isaia 57, 15). Ce spune Maica Domnului în imnul ei de bucurie din casa Elisabetei, mama lui Ioan Botezătorul? "Că a căutat SPRE SMERENIA ROABEI SALE.."!
Ați văzut? Lumea caută să iasă în evidență, fiecare vrea să fie deasupra celorlalți, dar Dumnezeu îi urmărește cu interes pe oamenii smeriți, adică umili, modești, cu o părere foarte proastă despre ei înșiși.. Așa cum, de exemplu, se considera Sfântul apostol Pavel: "Cei păcătoși, dintre care CEL DINTÂI SUNT EU"!
Când crezi lucrurile acestea despre tine însuți, abia atunci Dumnezeu te îndrăgește și nu are grijă de tine doar pentru că ești (vrei-nu vrei!) făptura mâinilor Sale, ci pentru că te stimează cu adevărat!
Așa să ne binecuvânteze pe toți Dumnezeul cerului și al pământului!

Preot Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

Pildă ortodoxă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

              Erau doi cizmari. Unul avea copii mulţi, femeie, tată şi mamă şi mergea la biserică în fiecare Duminică. Şi toate îi mergeau bine. Altul nu mergea la biserică, ci lucra şi Duminica, şi nu putea să se conducă nici pe sine. De aceea, invidiindu-l pe fratele său care îi era nesuferit, i-a zis cu mânie: „De unde şi cum te-ai îmbogăţit? Pentru că eu muncesc mai mult decât tine şi cu toate acestea am sărăcit”. Însă fratele său, ca să-l facă pe el să meargă la biserică, i-a zis: „Iată, eu merg întotdeauna la biserică şi, mergând, aflu aur aruncat pe cale; şi de atunci, câte puţin, m-am îmbogăţit. Dacă vei vrea ca să mergem împreună, orice vom găsi vom împărţi în jumătate”. Iar acela, crezând, a început a merge după dânsul; şi, mergând el la biserică totdeauna, i-a binecuvântat Dumnezeu şi s-a îmbogăţit.

După un timp i-a zis bunul său frate: „Oare ştii, frate, cât de mult ţi-a folosit un cuvânt de îndemn pentru Dumnezeu şi averea ta? Să mă crezi pe mine că nimic n-am găsit pe cale pentru că ţi se părea că eu după aur umblu. Dar, pentru că Dumnezeu a zis: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă”, pentru aceea ţi-am vorbit ţie. Deci, chiar de am şi minţit, iată că n-am greşit, fiindcă tu te-ai îmbogăţit”.

(Cuvinte de la Sfintii Părinti, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 20-21)

SMINTEALĂ si DEZNĂDEJDE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Cea mai mare sminteala in Biserica, a fost tradarea, vanzarea lui Hristos. Hristos a fost langa cei doisprezece Apostoli. El, Insusi i-a ales, le-a dat Harul Apostolicesc, le-a dat puterea de a propovadui si chiar au facut minuni in numele Lui. Primul care a mers in iad nu a fost un eretic sau inchinator la idoli, ci Apostolul Iuda. De ce? Pentru ca a cazut in deznadejde, dupa ce l-a vandut pe Hristos, s-a sinucis si a ajuns in adancul iadului in vecii vecilor. Intelegeti, deci, ca Sfintii Apostoli, descriind lucrurile acestea fara a le ascunde, ne ajuta sa intelegem ca Sfanta Biserica Ortodoxa, este este formata din CLER (episcopi, preoti si diaconi), CLADIREA IN SINE a Sfintei Biserici si CREDINCIOSI, dar am spus credinciosi si nu INGERI. Prin urmare, este firesc ca în Biserica sa existe sminteli, sa existe caderi, neputinte omenesti, fie din partea credinciosilor, fie din partea clericilor: "Toti gresim mult" (Iacov 3:2). Trebuie sa invatam sa nu ne smintim, ci sa toate aceste lucruri sa le vedem cu ochii sufletului si sa ne rugam fiindca asa ne porunceste Dumnezeu: "Rugati-va unii pentru altii, ca sa va vindecati, fiindca mult poate rugaciunea dreptului" (Iacov 5:16)".
   De BUCURIE Sfanta, LUMINA Sfanta si PACE Sfanta sa fie plin sufletul tau, de la Bunul Dumnezeu. Amin.
                                                                                                                        Preot Ioan.                        

CUNUNA CREAȚIEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Tu în cea mai mare taină, nevăzut aduni țărâna
Și în pântece de mamă o frămânți încet cu mâna,
Ca olarul îi dai formă, plămădind-o cu răbdare,
Ca oierul ce încheagă laptele de la mioare..

Ziditor de mare clasă, faci din oase armătură,
Iar din nervi și vinișoare, delicată țesătură,
Faci din carne cărămidă și croiești din piele haină,
Timp de nouă luni de zile, trupul ni-l croiești în taină,

Iar la casa ce-ai zidit-o, când e doar o temelie,
Îl trimiți pe Duhul Vieții și îi dai suflare vie,
Astfel că stăpânul casei nu așteaptă nici o clipă
Și deși se construiește, el o locuiește-'n pripă!

Ce minune reprezintă o ființă omenească..
Cum o plăsmuiești în pântec și o faci ca să se nască,
Cum îi dai părinți ce-așteaptă cu emoție să vină,
Cum se chinuie o mamă, aducând-o la lumină..

Și când în sfârșit se naște, parcă este boț de aur,
Hărăzit să-'mbogățească al familiei tezaur..
Da, Stăpâne, omul este capodoperă de artă,
O minune fără seamăn care chipul Tău îl poartă.

L-ai zidit din elemente, dar suflându-i Duh în gură,
L-ai încoronat cu cinste împărat peste făptură,
Iar când Dumnezeu Cuvântul a-'mbrăcat a noastră fire,
Am văzut cu bucurie părinteasca Ta iubire!
amin

DĂ-MI DOAMNE ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dă-mi Doamne anii înapoi, şi-o clipă
Du-mă-n odaia unde locuia bunica,
Şi ca atunci când eram mică
Aş vrea să țin în brațe şi scumpa mea pisică.

Să merg cu ea, când este tristă
La buna mea să-i zică un descânt,
Şi culegându-mi lacrimi în batistă
Să-mi spună-ncet că n-am de ce să plâng.

Ce s-a-ntâmplat ? Cum am pierdut pisica
S-a rătăcit pe undeva prin amintiri ?
Unde-i odaia unde îmi stătea bunica ?
De ce am astăzi lacrimi în priviri ?

Aaa, poate ăsta ți-e răspunsul Doamne
În lacrima-mi ce curge-ncet spre barbă,
Şi înțeleg că e târziu şi nu se poate
Să am din nou pisica şi bunica dragă.

Şi pentru lacrimi, aş vrea să-ți mulțumesc
Îmi amintesc că timpul o să treacă,
Şi-ți jur c-atâta timp cât mai trăiesc
Te voi ruga s-aduci pe buna să le şteargă.

autor...Dorin Dumitriu
21-09-2017
Sursa foto internet

Cruce sfantă părăsită

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Metanierul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

FIRUL DE BUSUIOC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

MULTUMESC MĂICUTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Despre lumanare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

CUM TREBUIE SA POSTIM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 CA SA NE FOLOSIM DE POST... CUM TREBUIE SA POSTIM CU ADEVARAT,CA SA                                                                 NE FOLOSIM DE POST

 Postitor adevarat este cel care se retine de la desfrânare, preadesfrânare si de la orice necuratie. Postitor adevarat este cel care se stapâneste sa nu se mânie, sa nu se înfurie, sa nu faca rautate si sa nu se razbune. Postitor adevarat este cel care îsi pune paza gurii sale si se abtine de la flecareli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguseli, minciuni si de la orice defaimare. Postitor adevarat este cel care îsi înfrâneaza mâinile de la hotie, rapire, pradare, iar inima de la dorirea lucrurilor straine. Într-un cuvânt, adevarat postitor este cel care se îndeparteaza de la orice rau. Iata, crestine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor si postul trupesc, pentru ca slujeste omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinta, pentru ca, fara el, nici postul trupesc nu este nimic. Multi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul. Multi postesc de mâncare si bautura, dar nu postesc de gânduri, fapte si cuvinte rele. Si care le poate fi folosul din aceasta ? Multi postesc o zi, doua sau mai mult, dar de mânie, de tinerea de minte a raului si de razbunare nu vor sa posteasca. Multi se înfrâneaza de la vin, carne, peste, dar cu limba îi musca pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mita, rapire si pradarea bunului strain – ce folos au deci din aceasta ? Postul adevarat si curat este abtinerea de la orice rau. Daca vrei, crestine, sa-ti fie postul folositor, atunci, postind trupeste, sa postesti si duhovniceste si sa postesti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tau, tot asa pune-l si gândurilor si patimilor tale celor rele. Sa posteasca mintea ta de gândurile cele desarte. Sa posteasca mintea ta de tinerea de minte a raului. Sa posteasca voia ta de dorirea cea rea. Sa posteasca ochii tai de vederea cea rea: întoarce-ti ochii tai ca sa nu vada desertaciunea (Psalm 118, 37). Sa posteasca urechea ta de cântece spurcate si de soapte clevetitoare. Sa posteasca limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate si de orice cuvânt desert si vatamator. Sa posteasca mâinile tale de la bataie si de la rapirea bunurilor celor straine. Sa posteasca picioarele tale de la a umbla întru rautate. «Fereste-te de rau si fa bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11) Iata postul crestinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocaieste-te si te înfrâneaza de la orice cuvânt, fapta si gând rau, deprinde-te cu virtutile si întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu. (extrase din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoara duhovniceasca, din lume adunata,

 Editura Cartea Ortodoxa, Editura Egumenita, 2008) Cheap Offers: http://bit.ly/gadgets_cheap

Cheap Offers: http://bit.ly/gadgets_cheap