TACEREA, SMERENIA, INTELEPCIUNEA...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, scrie in Pateric ca:,”Avva (parintele) Pimen, l-a intrebat pe avva (parintele) Nistheroos, de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie, el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni". El a raspuns: "Iarta-ma, avva (parinte). Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cuge

tului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit, nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca pe nimeni si nu raspunde nimic, tot asa sa faci si tu". Dupa cum zice Imparatul David: “Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta" (Psalm 72:22). Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, zice asa: “Dumnezeu randuieste pentru fiecare om o cruce potrivita cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce la Cer”. 

Iar Sfantul Parinte, Marcu Ascetul, ne spune: "Celui ce flamanzeste pentru Hristos, Harul Duhului Sfant i se face HRANA; celui ce inseteaza, BAUTURA PREADULCE; celui ce tremura de frig, HAINA; celui ostenit, ODIHNA; celui ce se roagă, DEPLINA INCREDINTARE; celui ce plange, MANGAIERE."

 Daca primim necazurile, prin ele ne ispasim pacatele, iar daca ne revoltam, ne infundam si mai mult in mocirla pacatelor. Iisus Hristos, este cel care ne da puterea sa rabdam, sa suferim necazurile si participa impreuna cu noi. Si acum, sa luam aminte la cuvantul Sfantului Parinte, Ioan Gura de Aur, ale carui ultime cuvinte, au fost acestea: “Slava lui Dumnezeu pentru toate!” si: „Multumesc lui Dumnezeu pentru toate!” Amin si Aliluia!

                                                                                                                                         Preot Ioan .

Rugăciune către Sfântul Antonie cel Mare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor,ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite şi de păcate. Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru,ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui,al Fiului şi al Sfântului Duh.

Bunule Părinte Antonie,cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem.