,,Stresul este boala sufletului și nu depinde de lipsuri materiale.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Este combătut prin încrederea în pronia lui Dumnezeu și prin lupta cea bună.

Toate cele neplăcute care rămân în sufletul vostru și provoacă stres pot să devină un pretext pentru adorarea lui Dumnezeu și să înceteze de a vă istovi.
Aveți încredere în Dumnezeu.
Nu spune Apostolul Pavel: „Întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți?”.
Pe toate să le abordați cu dragoste, bunătate, blândețe, răbdare și smerenie.
Să fiți stânci!
Toate să se spargă de voi și, asemenea valurilor, să se întoarcă în larg.
Voi să fiți calmi.
Dar veți zice: Ei, este posibil acest lucru?
Da, cu harul lui Dumnezeu, este întotdeauna posibil.
Dacă le privim doar omenește, nu este posibil.
Chiar dacă ești nedreptățit, să nu contrazici, nici să nu te enervezi, ci să rabzi și să taci, preferând să îi înștiințeze Dumnezeu pe alții despre tine.
Căci aceasta este spre folosul tău și nu pentru a deveni avocatul și apărătorul tău propriu.
Hristos vrea să ne unim cu El și așteaptă afară, la poarta sufletului nostru.
Doar harul divin ne poate schimba.
Noi nu putem face nimic singuri.
Harul ni le va da pe toate, dar noi trebuie să încercăm să ne micșorăm egoismul și iubirea de sine, să fim smeriți, să ne dăruim lui Hristos, și toate cele contrare pleacă - trupești și sufletești."

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Bine faci...bine găsesti...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

,,Ai nădejde, căci undeva, într-un departament al Raiului, sunt îngeri-contabili. Toate dăţile când ai trecut câte un bătrân strada, când ai hrănit un câine vagabond, când i-ai strecurat în palmă unui nevoiaş o sumă consistentă de bani, când ai stat la serviciu peste program fără nici un beneficiu decât acela de a face lucrări de calitate, când ai ajutat un om pierdut, când ai transportat pe cineva cu maşina fără să-i ceri nimic, când te-ai oferit voluntar să cureţi parcurile de gunoaie, să-i ajuţi la lecţii pe copiii din orfelinat şi să joci şah cu bătrânii de la azil, lăsându-i să câştige de fiecare dată, când ai avut puterea să ierţi ce era de neiertat, să zâmbeşti când îţi venea să plângi, să iubeşti când omeneşte era de urât... ai nădejde!
Cineva scrie undeva, cu un condei magic, toate virtuţile tale. Şi la scadenţa facturii, te vei umple de harul lui Dumnezeu. Ai să vezi cândva că orice faptă îşi are răsplata, de aceea tu să gândeşti mereu bine, să vorbeşti mereu bine şi să faci mereu bine. Şi binele ţi se va descoperi."

Starețul Efrem Filotheitul