miercuri, 10 ianuarie 2024

Minunile de la Rădășeni. Mărturii despre harul Părintelui Petru Irimescu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Există locuri unde simțim mai puternic legătura dintre om și Dumnezeu! Există duhovnici care transmit atât de mult har prin simpla prezență, iar viața și sfaturile lor adeveresc aura de sfințenie dăruită lor de Dumnezeu cu atât de mult belșug! Sunt oameni care te cunosc, înainte să începi să le vorbești, sunt oameni care atunci când îi cunoști îți schimbă viața pentru totdeauna!
Cine a fost într-o duminică la Rădășeni, știe exact ce îl așteaptă! Rândul care se formează de la ușa altarului, până în spate la întrare, este unul care nu se sfârșește niciodată până la finalul Sfintei Liturghii! Sute de oameni caută alinare, rezolvare la toate problemele, o vorbă de duh care să le dea tărie pentru a continua să meargă mai departe!
L-am întrebat într-o zi pe Părintele Petru Irimescu cum reușește să le spună fiecăruia ceea ce este de folos, cu o exactitate chirurgicală? Roagă-te mi-a spus, rugăciunea este răspunsul! Simplu și totuși atât de greu de împlinit.
Minunile de la Rădășeni!
Acum câțiva ani fiul unei mame credincioase lucra pe lângă casă, iar la un moment dat, din neatenție a scăpat din strânsoarea mâinilor drujba, care i-a secerat degetele de la mâna dreaptă! A plecat într-o clipită la spital, însă șansele de recuperare erau extrem de scăzute, iar în ceea ce privește durerea după intervenția chirurgicală, imediat după ce dispăruse efectul anesteziei, devenise aproape insuportabilă! Nopțile treceau înecate în agonie și depresia începea să se instaleze! Într-un final ajung la Rădășeni, însă atunci când intră în biserică părintele Irimescu era pe punctul de a pleca! Ca o leoaică ce se agață de ultima speranță a strigat de față cu toată lumea la Părintele: Părinte am un mare necaz, nu mă lăsați! Părintele s-a oprit și a ascultat-o, după care a luat mâna fiului ei în propriile palme! S-a rugat preț de câteva secunde și i-a dat drumul întrebându-l dacă mai simte vreo durere? Agonia dispăruse, operația se prinsese ca prin minune! Toată lumea a început să plângă, trăind în aceea după amiază o mare și binecuvântată minune!

O altă minune!

Am fost cu un prieten la Părintele Irimescu, în urmă cu ceva vreme! Avea soția bolnavă, sau cel puțin așa îi spusese medicul la o ecografie! Cancer la sân! A căzut cerul peste ei, amândoi tineri, la început de drum! Noaptea de dinainte de a merge la Părintele, a fost scufundată în întuneric și lacrimi. Dimineața cu nodul în gât și cu inima cât un purice, au bătut plini de emoție la ușa casei! A ieșit soția părintelui, era prea devreme pentru asemenea îndrăzneală, însă pentru ei timpul avea altă viteză. Dintr-o dată apare părintele, cu zâmbetul și încurajarea specifică! Ce s-a întâmplat flăcăi, de ce nu aveți somn? Printre lacrimi, cu noduri în gât au povestit necazul, iar acum așteptau sentința, diagnosticul final, știind că părintele nu greșește niciodată! De îndată fața i s-a luminat, a zâmbit și i-a binecuvântat! Mergeți acasă sănătoși, nu are nimic soția ta! Însă pentru liniștea voastră mergeți și vă lămuriți, mai întrebați la vreo doi medici! Însă o să vă întoarceți la mine bucuroși! Mai mult decât atât, la final de an veți mai avea un copil! Totul s-a întâmplat cum a prezis părintele!

Părintele PetruIrimescu

Ce voi așeza în scris poate părea greu de închipuit pentru unii, povești pentru alții, invenții pentru cei mai mulți. Dar pentru cei care îl cunosc pe Părintele și harul său puternic și lucrător, nimic nu este imposibil. Era în perioada de prăznuire a Sfântului Nectarie de Eghina, toamna. Alături de un grup de pelerini, se afla și părintele spre închinare la Mănăstirea Sfântului Nectarie de Eghina. În biserică era slujbă, sobor de preoți și ierarhi. La finalul ei, slujitorii alături de credincioși au plecat să servească masa, iar părintele a cerut îngăduință pentru a rămâne cu grupul de pelerini pentru a citi acatistul Sfântului Nectarie. A primit acordul și s-a așezat spre rugăciune. Înăuntru era rugăciune și duh de liniște, doar vocea părintelui răsuna în casa lui Dumnezeu. Așa cum am menționat, toți ceilalți slujitori erau la masă, într-o sală alăturată mănăstirii. În fața mănăstirii au apărut un stol de păsărele în timpul rugăciunii, care s-au așezat pe ramurile unui copac alăturat bisericii. Susțin martorii și toți cei care erau în acel moment al rugăciunii în biserică, dar și ceilalți participanți de la masă, că de fiecare dată când părintele rostea finalul icosului : Bucură-te Sfinte Ierarhe Nectarie....și celelalte cuvinte ale cântării, păsările începeau să ciripească. Acest lucru s-a petrecut până la ultima cântare din slujba Acatistului, iar toți au rămas uimiți, de cele petrecute. În final au plecat și păsărelele, dovedind încă odată armonia care ar trebui să existe între om și natură, atunci când la mijloc se află o inimă curată. La finalul Acatistului, unul din călugării mănăstiri a intrat în biserică și a întrebat grupul de pelerini, cine sunt și de unde au venit împreună cu părintele. Le-au spus că din Bucovina, din satul Rădășeni. Peste câțiva ani, când părintele a ajuns cu probleme de sănătate internat, într-o noapte s-a rugat Sfântului Nectarie pentru vindecare, deși analizele medicale din ziua precedentă erau extrem de proaste. În câteva zile toată situația s-a schimbat, iar părintele ca prin minune și-a revenit. Când a fost întrebat de un apropiat, cum a fost posibil așa ceva, părintele a răspuns scurt: I-am cerut ajutorul Sfântului Nectarie de Eghina, cel căruia în urmă cu ani de zile, i-am fost oaspete în casa sa din Eghina, iar el a venit negreșit și mi-a sărit în ajutor. Mare este puterea rugăciunii dreptului și puțini o dobândesc în această viață!
(este vorba despre Preot PetruIrimescu, de la Rădăşeni)

marți, 9 ianuarie 2024

PUTEM SPĂLA ÎN SĂPTĂMÂNA DE DUPĂ BOBOTEAZĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Ieri seară eram cu Boboteaza, pentru că românii primitori de preot din zona mea sunt împrăștiați pe o vastă zonă agrară, nu le pot boteza casele în două - trei zile. Și intru într-o casă de voinici, trei bărbați singuri, cu femeile în țară, și îi găsesc imediat după cină, roșii la față după câte un păhărel de vin. Unul dintre ei spăla vasele în numele tuturor. Probabil era "de rând". Și încep, săracii, să se scuze ca niște copii care au făcut o poznă: "Ne iertați, părinte, am mâncat și noi puțin.." Zic: "Păi și eu mănânc puțin acasă la mine, așa se face de obicei". Cel care spăla vase se scuză și mai rușinat: "Mă iertați că spăl vase". "Păi e normal, doar n-o să rămână nespălate", zic eu. "Da, dar apa e sfântă după Bobotează și nu trebuie spălat nimic", zice el. Aha, stai că devine interesant, îmi zic în mintea mea. "Păi nu toată apa a devenit sfântă la Bobotează, numai cea în care și-au afundat preoții mâinile rostind rugăciuni". "Ba nu, părinte, apele după Bobotează sunt sfinte timp de o săptămână! Așa este lăsat din moși strămoși." Încep să mă irit de data asta. "Bine, dacă așa ziceau "moșii-strămoșii".. 

Dar explicați-mi câteva lucruri. După o săptămână apele se de-sfințesc?! De ce sunt sfinte fix o săptămână, cineva le dă ordin precis? Adică există în Biserică sfințiri cu termen?" Se scarpină după ureche: "Nu știu, dar dacă așa este tradiția.."

 "Păi Domnul Hristos a luptat cu multe tradiții populare greșite din timpul Său. Le zicea compatrioților Săi: Voi ați lepădat Legea lui Dumnezeu pentru tradiția voastră ". A dat-o în bâlbâială. "Păi se știe clar că nu se spală nimic după Bobotează timp de o săptămână.." Îi zic: "Deci după Bobotează facem păduchi în cap și mirosim ca dihorii pentru că apele sunt sfinte.. Dragul meu, uite cum stă treaba: Domnul la Botez a sfințit "firea apelor", adică a binecuvântat această minunată materie, apa, ca să se poată săvârși botezul creștin cu ea, acea "naștere din apă și din Duh" despre care vorbise cu Nicodim. Nu toate apele devin sfințite la slujba Bobotezei, ci numai acelea din vasele pentru Agheasmă Mare. Vă mai pun o întrebare: dacă ziceți că apele sunt sfințite în momentul acesta, înseamnă că și apa de la wc-uri este sfințită. 

Cum vi se pare istoria aceasta? 

Ce facem, mergem în fundul grădinii pentru necesitățile fiziologice în perioada asta?" "Păi nu m-am gândit ". "O altă întrebare: ziceți că apele sunt sfințite. Or fi sfințite și cele de prin India, China, Noua Guinee, Africa, Arabia, și de prin toate locurile în care oamenii se închină altor dumnezei, sau unde oamenii nu cred în Hristos?" S-a blocat.

Vedeți, dragii mei, câte tradiții greșite au apărut în sânul poporului din cauza ignoranței? Firea apelor a fost sfințită de către Domnul Hristos în ziua Botezului Său, adică apa s-a făcut aptă să-L primească pe Duhul Sfânt în ea. Apa a devenit la Bobotează o materie vrednică de Duhul Sfânt. A primit o predispoziție la sfințire, aș zice eu. Din momentul Botezului Domnului apa devine cu adevărat sfințită prin harul Duhului Sfânt după ce se săvârșește slujbă de sfințire asupra ei. În Vechiul Testament nu se pomenea de apă sfințită. Pe atunci materiile care se sfințeau și prin care după aceea se puteau sfinți persoane sau lucruri erau sângele jertfelor și untdelemnul. Citiți cu atenție Vechiul Testament și veți descoperi ritualuri de sfințire cu sângele mieilor. Cu untdelemn se sfințeau regii lui Israel, profeții și arhiereii. 

Așadar ce face Domnul prin Botez? 

Adaugă și apele pe lista materiilor sfințitoare, adică "sfințește firea apelor".

 După Hristos au început să se sfințească apele pentru botezul creștin, mai întâi cu formule simple, apoi cu slujbe propriu zise. Apa sfințită devine purtătoare de Duh Sfânt, ea nu-și poate pierde sfințenia niciodată. Lumea neștiutoare nu a înțeles corect și atunci a inventat. Prin urmare se poate spăla, se poate utiliza apa în mod normal și în săptămâna de după Bobotează. Bineînțeles că nu vom spăla în ziua de Bobotează, deoarece este praznic împărătesc, este la fel ca o duminică, dar în rest se poate. Am ținut să vă povestesc acest dialog pentru că știu că mulți dintre frățiile voastre aveți idei din acestea "tradiționale". 

Sper că v-am fost de folos. Post-scriptum: după câteva minute bune de predică, domnul cu pricina a ajuns să-și ceară scuze de la mine. Scuzele i-au fost acceptate instantaneu. Nu am obiceiul să spun ceea ce vor alții să audă, eu spun întotdeauna ceea ce gândesc, iar în privința teologiei gândesc ceea ce am acumulat prin studiu și prin experiență personală. 

Doamne ajută tuturor. Părintele Sorin Croitoru

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO