Psalmul păcătosului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne Iisuse Hristoase , Mîntuitorul sufletelor noastre , iartă-mă Te rog, căci am greșit amarnic în fața Ta !
Sufletul care Mi L-ai dat la naștere - Sufletul cel fara de preț - l-am disprețuit , Doamne !
Duhul Tău Cel Sfînt - Cămașa cea albă cu care M-ai îmbrăcat la Sfîntul botez - am murdărit-o de tot ! Cum să mă arăt în fața Ta, Doamne !?
Cum să mă înfățișez la Cina Cea de Taină !? Sfintele Tale Daruri – cum să le primesc !?
Ajută-mă Te rog Doamne ! Doar numai mila Ta poate să mă curățe, de toată necurățenia !
Fie-Ți milă de mine , căci sînt un mare păcătos ! Iartă-mă, căci am rătăcit departe de Tine !
De multe ori m-am plâns pe crucea mea, că este grea ! Rușine să-mi fie mie !
Сruce grea ai avut Tu Doamne, cruce grea au avut Sfinții Tăi care au pătimit ca și Tine !
Eu mă plâng pe crucea mea care este atît de usoară !!!
Iartă-mă Te rog și lasă-mă să-mi duc crucea mai departe ! Ajută-mă doar la neputință, așa cum Te-a ajutat și pe Tine, Simon din Cirene !
Da-mi o mâină de ajutor cînd cad , căci Tu ești primul care mă vezi cazînd !
Cad in fața Ta, Doamne , doborît de povara păcatelor mele ! Păcate săvîrșite din copilăria mea și pînă acum !
Tu ai ridicat păcatele lumii , iar eu le-am făcut din nou pe toate ! Sutaşul Ţi-a străpuns coasta , iar eu Ţi-am străpuns inima cu păcatele mele ! Mai bine mă năşteam orb, Doamne ! Iartă-mă că zic aşa - căci nu am făcut nimic bun in fața Ta ! Numai necazuri Ți-am adăugat la rănile Tale !
Iartă-mă Doamne pentru faptele mele, pentru vorbele mele, pentru gîndurile mele necurate!
Nu mă lăsa Doamne să mor în păcate !
Dă-mi Te rog o mâină de ajutor căci am cazut în groapa pregătită mortului , dar sufletul încă este în mine ! Păcatele m-au acoperit din greu şi mi se oprește suflarea !
Scoate-mă Te rog din acest întuneric ! Scoate-mă la lumină şi acoperă-mă cu Harul Tău ! Înoeşte Duhul Tău în mine , căci l-am stins făcînd fărădelege !
Șterge Doamne toate păcatele mele şi uită fărădelegile mele, așa cum am uitat eu binele pe care l-am făcut ! Numai cele rele stau în faţa mea și nu-mi pot aduce aminte nici de un lucru bun !
Cum ai pironit pe Cruce zapisul cu porunci care stătea împotriva noastră – pironește și păcatele mele care stau ca un zid între mine și Tine ! Arde-le , fă-le scrum , iar pe mine Te rog mîntuiește-mă !
Ajută-mă să urmez lumina inimii , căci lumina ochilor mă duce la pierzare !
Intră Doamne in inima mea și învaţă-mă să mă rog ! Învață-mă să mă rog așa cum Te rugai Tu înainte de moarte ! Trezeşte-mă din nou la viaţă , cu lumina învierii Tale !
Trezește- mă la viaţa cea străină firii pămînteşti !
Nu mă părăsi Doamne , ajută-mă căci sînt în fața Ta, ca un copil neputincios !
Dă-mi voie să mă țin de Tine , ca să nu mă rătăcesc din nou prin lume !
Învață-mă să merg pe calea cea dreaptă și să urmez poruncile Tale !
Învață-mă să Te iubesc Doamne , așa cum Tu ne iubești !
Îmbracă-mă Doamne, cu Dragostea Ta cea curată !

Mulțumesc Ție Doamne pentru toate și Te rog , nu mă lăsa să mor în păcate !
---------------------------------
Ion Ungureanu -Păcătosul

PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                

de Preot Sorin Croitoru

 
Doamne, când erai pe Cruce,
Chiar aproape de sfârșit,
Tu L-ai întrebat pe Tatăl:
"PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?"

Se vedea din tonul vocii
Că erai înspăimântat,
Iar această constatare
Mi-a dat mult de meditat..

Mai ales în post, de Patimi,
Eu mă întrebam mereu:
"Pentru ce să strige astfel,
Doar Iisus e Dumnezeu,

Nu era pe tron în ceruri,
Lângă Tatăl Său oricând,
Pentru ce să strige astfel,
Mi se pare, chiar plângând?.."

Da, dogmatica e simplă,
Însă eu uitam ceva:
Eu uitam, Iisuse Doamne,
Firea omenească-a Ta!

După firea Ta divină
Tu nicicând n-ai pătimit,
Dar ca Om ca noi în toate,
Ai avut de suferit..

Doar ca Dumnezeu, în ceruri,
Lângă Tatăl Tău erai;
După firea omenească
Te durea și sufereai.

Și se pare că durerea
Cea mai mare ai simțit
Chiar în clipa când pe Cruce
Tatăl Tău Te-a părăsit

Fiindcă murdăria lumii
Tu pe Cruce o spălai
Și văzând-o pe aceasta,
Tatăl S-a scârbit în Rai,

Și-a întors puțin privirea,
Iar atunci Tu ai strigat
Fiindcă-n ceasul ăla, Doamne,
Te-ai simțit însingurat.

Dar Te-am înțeles mai bine,
Domnul meu, mult mai apoi,
Când, orfan fiind de Tine,
Lacrimi îmi curgeau șiroi

Și plângeam precum copiii,
Repetând la nesfârșit:
"Dumnezeul meu, Iisuse,
PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?"

Bineînțeles, răspunsul
Ți-L primeam instantaneu:
"TU M-ai părăsit pe Mine,
N-am fugit de tine Eu!"

Și atunci, plecând genunchii,
Mă rugam din răsputeri,
Promițându-Ți că de astăzi
Eu nu voi mai fi ca ieri..

Uite-așa îmi trece viața,
Când cu Tine, când orfan,
Cu suișuri și cu plânsuri
Cam în fiecare an,

Repetând spre cer adesea,
Când mă simt mai necăjit:
"Dumnezeul meu, Iisuse,
PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?.."