Învață-mă, Iisuse!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Învață-mă, Iisuse, să pot să rabd, să iert,

Cu semenii din jur deloc să nu mă cert.

Să-nchid ochii când văd că alții mă bârfesc,

Când dau cu pietre-n mine, să pot să-i ocolesc.

Ajută-mă, Iisuse, să trec un val, o punte,

Cu Tine-ngemânat să urc al vieții munte.

S-aleg doar drumul drept, curat, fără de spini,

Să-mi scutur cu căință necuviincioase vini.

Învață-mă, Iisuse, să-mpart IUBIRE doar,

Așa cum faci și Tu, cu-atâta foc și har.

Să pot zâmbi chiar dacă sufletul mă doare,

Ridică-mă, de cad într-o adâncă vale.

Ascultă-mă, Iisuse, când graiul mi-l ridic,

Să-mi dai putere mare, ispitele să-nving,

Așa cum ai făcut, cu milă, tot mereu,

Nu m-ai uitat deloc când mi-a fost tare greu.

Cu Tine împreună, ca soarele cu cerul,

Pot să-mi deschid aripi și să cunosc misterul.

Îți mulțumesc, Iisuse, pentru-ngrijirea Ta,

De câte ori Te strig, Tu îmi întinzi mâna. 

Maricica Miloievici

DE MULTE ORI...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  Dorel Mărgan

DE MULTE ORI pe calea vieții,
Când mi-a fost greu, am tot cârtit,
Dar Tu, din anii tinereții
M-ai tot iertat când am greșit!

DE MULTE ORI când mi-a fost bine,
Mergând cu capul ridicat,
IISUSE, am uitat de Tine,
Dar Tu, de mine n-ai uitat!

DE MULTE ORI când am promis
C-o să-mi predau viața mea Ție,
Tu ai lăsat Cerul deschis
Și calea înspre veșnicie!

Dar anii au trecut...și eu,
N-am ascultat al Tău Cuvânt,
Am rătăcit pe drumul meu,
Un fulg de nea, bătut de vânt!

N-am înțeles că fără Tine,
Suntem doar niște biete oi
Ce umblă pe cărări străine,
Purtându-și pașii prin noroi!

Dar Tu, nu m-ai lăsat în urmă,
Și ca pe-o oaie rătăcită,
M-ai luat și m-ai adus la turmă
De pe cărarea mea greșită!

Deși eu nu am meritat,
Mă tot gândesc adeseori,
Că dacă nu m-ai fi salvat,
Eram pierdut...DE MULTE ORI!

Din volumul de poezii creștine-,,Pe brațele Tale"!

SCHIMBAREA LA FATĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Intr-o zi însotit de trei

Dintre ucenicii Săi

Pe un munte-nalt Iisus

Spre a se ruga s-a dus,

Si rugându-se înfocat

El la fată s-a schimbat

Si era strălucitoare

Fata ca luciosul soare.

Albă-mbracamintea toată

Ca zăpada cea curată

Ucenicii văd mirati

Cum coboară trei bărbati.

Din-naltime viorie

Era Moise si Ilie, 

Cu Iisus ei au vorbit

Când de El s-au despărtit,

Doamne! Petru glasui, 

Cât de bine este aici

O să facem dacă vrei

În ăst loc colibe trei,

Câte una lui Ilie

Si lui Moise. ..una tie! 

Astfel pe când el grăia

Nor invaluitu-i a.

Si din noru luminat

Glas ceresc a răsunat

Glasul Celui Preamărit

Asta-i Fiul Meu iubit! .

Câti pe lume va aflati

De acesta s-ascultati! 

Ucenicii lui Hristos

Au căzut cu fata în jos,

Când s-au ridicat tustrei

Doar Iisus era cu ei

Coborând le-a zis pe drum

De vedenia de-acum,

Ucenicii Mei iubiti

Nimeni să nu vorbiti

Până după moartea Mea

Când din morti voi invia,

Cruce veche dintre drumuri

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cruce veche dintre drumuri, părăsită şi uitată,
ce duios mi-aduci aminte viaţa mea de altădată…
Ce duios mi-aduci aminte câte primăveri senine
din uitata mea pruncie mi le-am petrecut cu tine!

 
Aplecată într-o parte te-am ştiut de-ntâia dată,
cu Iisus, părând aievea, trist privind la lumea toată.
…Când apoi durerea-mi mare m-a pornit pe drum pribeag,
lângă tine, ca un prieten, răsărea un pui de fag.

 
Mai târziu, o toamnă rece, într-un timp cu vânt şi ploi,
te-a plecat spre fagul prieten, să daţi mâna amândoi…
Astăzi, când din nou Trecutul pe-al prunciei drum m-aduce,
ne mai întâlnim o dată, sfântă şi străină cruce.

 
Fagul tău e rupt de vânturi ori de-o mână mai barbară,
iar tu stai şi mai străină lângă vechiul drum de ţară.
Îmi lipesc de tine gândul şi cu inima-ntristată
îţi ascult din nou cuvântul care mi-l spuneai odată.

 
De Iisus Cel Bun din cuie şi de oameni fără lege,
şi de tot ce eu atuncea nu puteam a înţelege.
Dar acum când şi pe mine tot aşa amar m-aduce,
înţeleg atât de bine plânsul tău, străină cruce.

 
Am fost şi eu singuratic şi străin prin lumea largă,
aşteptând o mână dulce care lacrima să-mi şteargă,
Dar nici mie, ca şi ţie, n-a fost nimenea să vină
în necaz şi-n pribegie cu o inimă senină.

 
N-am aflat nici eu pe lume un cuvânt de-mbărbătare,
pretutindeni numai ură şi dispreţ, şi nepăsare…
Şi-am venit, Iisus, la Tine, să rămân pe viaţa toată
amândoi pe-aceeaşi Cruce şi ştiută, şi uitată…

Cruce veche dintre drumuri
sursa:

Ovidiu Florin 

Ce frumos e omul care...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Versuri de Maria Luca

   “Ce frumos e omul care,

 Inca stie sa zambeasca, 

Si desi sunt vremuri grele, 

Inca poate sa iubeasca. 

Cat de minunat e chipul, 

Ce surade si-n durere, 

Si prin felul lui de-a fi,

 Celor dragi le da putere. 

Desi valuri l-au lovit,

 Si-a trecut prin incercari,

 Cat de minunat e omul, 

Ce priveste catre zari, 

Iar cand seara lin se lasa,

 El zambeste chiar de-i greu,

 Cat de minunat e omul, 

Ce se-ncrede-n Dumnezeu!” 

De ce, copiii Mei, va asupriti

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate:
Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De ce, copiii Mei, va asupriti
Si n-aveti intre voi ingaduinta?
De ce dati strambatatii biruinta?
De ce voi bir vrajmasului platiti?

De ce va dusmaniti, copiii Mei?
Ce-aveti mai mult voi unul decat altul -
Ca-mbratisandu-se pamantul cu inaltul,
In fiecare, chipu-Mi e temei.

Si-acelasi Duh suflandu-vi-se-n fata,
Din lutul orb, la fel v-ati desfacut
Intru Adam, cand mana-Mi l-a facut
Si de la Mine Insumi i-am dat viata.

Si ati cazut intru Adam la fel
Cand ucigasul i-a-ncercat credinta -
Aceeasi va e, oameni, neputinta:
Nu esti mai vrednic tu decat e el!

Iar Eu, copiii Mei, deopotriva
Iubindu-va, la fel M-am rastignit
Si pentru drepti, si pentru cei ce n-au primit
Iubirea Mea si-Mi stau tot impotriva.

La fel v-am slobozit din inchisoare
Cand sangele pe cruce Mi-am varsat
Si Duhul Meu cand Tatalui L-am dat,
S-aprindeti al iubirii-n inimi soare.

Si daca Eu povara Crucii-Mi duc
Si nu cobor din cuie de pe ea,
Deschideti-mi, ca toata dragostea
Smerita jertfa vin sa v-o aduc,

sursa : net

CAND IL AI PE DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Uneori se-adună nori peste-al cerului senin,
Şi în viaţă, uneori, valuri de necazuri vin...
Dar cum soarele străluce după ploaie mai voios,
După întristare totul este parcă mai frumos!

Sunt momente când aluneci şi e drumul mult prea greu
Te simţi singur, părăsit şi uitat de Dumnezeu...
Dar ce sfântă bucurie când o mână se întinde
Să-ţi aducă alinare şi în braţe te cuprinde!

Dumnezeu te ocroteşte şi, la fiecare pas
Îţi e sprijin de nădejde şi te scoate din necaz...
Dacă-L ai pe El în viaţă Tată Sfânt, Mântuitor,
Cât ar fi de mare valul tu vei fi biruitor!

Dumnezeu îţi e umbrar când e arşiţa prea mare
Şi când norii se adună îţi e Stâncă de salvare...
Să te-nchini în faţa Lui, să-I slujeşti necontenit,
Mai presus de tot şi toate EL....pe tine te-a iubit! Amin!

Autor: Maria Luca

TÂNĂRUL BOGAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"La săraci împarte-averea, vinde tot ce-ai adunat!"
A zis Domnul cu iubire, către tânărul bogat.
"Dacă vrei desăvârşire, dacă vrei comoară sus,
Căci viaţa, veşnicia, e aşa!"... a zis Iisus.

Auzind aceste vorbe, vai ce tare s-a mâhnit,
Cel ce se credea că este credincios desăvârşit.
Cei bogaţi de altădată, pe săraci îi asupreau,
Văduvele şi orfanii pe la poarta lor plângeau.

Cel cu inima închisă, cămătarul îi vorbi:
"Dacă nu-mi dai datoria, am să-ţi iau cei doi copii!"
Lazăr fără mângâiere, fără pâine, câinii doar
Îi lingeau a sale bube, stând la poartă în zadar.

De aceea Domnul zice către tânărul bogat:
"Bogăţia e o cursă ce te-a prins şi te-a legat!
Căci iubirea de avere şi iubirea de comori,
I-a străpuns cu-amărăciune pe sărmanii muritori.

Ca să intri-n mântuire, nu se poate om firesc,
Mai întâi eliberare de trecutul tău lumesc.
De aceea vinde totul şi împarte la lipsiţi!
Dezlipeşte-te de duhul ce-i robeşte pe zgârciţi!"

Atunci şi-a întors privirea tânărul, înspre apus,
Renunţând la mântuirea oferită de Iisus.
Doamne, ce nefericire! Ce durere! Ce păcat!
Să-ntorci spatele spre Domnul, când atât te-a aşteptat...
Amin

 

Doar...EL...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

N-am cerut mila...nimănui ..
Atunci când drumul mi-a fost greu..
Când în viață am avut... furtuni..
Alături mi-a fost..Dumnezeu..

Chiar dacă spinii au împuns .
Talpa ...sufletului meu..
Am învățat să rabd și să iubesc..
Asa cum face...Dumnezeu.

Comori adun în al meu suflet..
Dăruind ...iubire...
Si chiar dacă lovită... sunt..
La Domnul găsesc ..mângâiere.

EL..e mereu cu mine..
Doar Domnul mă veghează..
EL..vindecă a sufletului ..rane..
EL..sterge lacrima ce-obrazul..mi-l brazdeaza.

Maria Pintecan..

ÎN MEMORIA LUI IPS PIMEN

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cu lacrimi se umple pământul
Din cerul ce-și plânge durerea.
Din loc opritu-s-a vântul.
Luat-a în brațe tăcerea.

Răsună bucium din vale
În Balada lui Porumbescu
Și cântul de păsări i-a jale.
Nimic nu mai este firescu!

Sperat-am cu toți în minuni!
Nu mai putem ține plânsul!
Pe cel ce ne-a spus rugăciuni
Și DOMNUL Îl vruse la Dânsul.

Cu haru-i nestins el va face
Tot rugi pentru noi din Eden.
Să-ți fie odihna în pace,
ÎNALT PREASFINȚITE PIMEN!

P. S.

sursa :Sorina Paduraru

DOAMNE...TE-AI OPRIT ODATĂ..!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Doamne Te-ai oprit odată pe cărarea vieţii mele
Când cuprins de multe gânduri,eu,mă frământam în ele,
Muncă,bani,copii şi casă,toate-acestea mă făcu-se
Când m-ai prins uşor de mână mai că...nici nu te văzu-se!

M-ai privit duios în faţă,şi mi-ai zis,că nu e bine!
Toate lucrurile-s bune,dar...ai cam uitat de Mine,
Erai mult mai bun odată şi mai credincios în toate
Dar de-un timp,vrăjmaşul caută să te-ncarce cu păcate!

-Eu,Ţi-am stat mereu alături,chiar când nu-mi cereai tu Mie
Şi te-am ocrotit în toate dându-ţi numai bucurie,
Ţi-am dat daruri minunate între fraţi,în adunare
Şi mai mult decât acestea,..
-Ţi-am dat BINECUVÂNTARE!!!

Când ai fost bolnav şi singur,Am venit să-ţi dau putere
Ziua-n muncă cu tărie,noaptea-n somn cu mângâiere,
La copii şi la soţie ajutor şi sănătate
Dragoste şi fericire din belşug Ţi-am dat...de toate!

...Astăzi,ne-ntâlnim aicea după-atâţia ani din viaţă
Şi nu văd recunoştinţă când privesc trudita-ţi faţă,
Nu văd lacrima căinţei nici a rugăciunii pace!
Vai.! opreşte-te o clipă!
Şi vezi sufletul ce-ţi face???

Şi ca să-nţelegi ce-i viaţa,Eu de astăzi te voi duce
Într-un loc ce te v-a face să te-apleci mai mult sub Cruce,
Şi acolo să renască starea ta de altădată
Iar Eu Fi-voi lângă tine!
Nu te teme,niciodată!

Căci aşa fac Eu adesea celor ce-i iubesc din lume
Îi şi mustru câteodată să nu-i pierd de lângă Mine,
Pentru tine Eu dau totul,chiar popoarele pe toate
Tu în ochii Mei ai preţul dragostei nemăsurate!

Luptă dar,şi nu te teme,fii statornic şi te-ndreaptă
Zi de zi mai mult sub Cruce urcă traptă după treaptă,
Când v-a fi pe-a ta cărare,să ne întâlnim prin lume
Să găsesc un fiu statornic!
Plin de-avânt şi fapte bune!...Amin

Text;Nicu Fasolă.

Copilul pustiu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



A batut aseara-n usa, un copil ramas orfan
-Sarut mainile, matusa...mor de foame, n-am un ban!
Vrei sa-mi dai in colt de paine, nu conteaza ca-i de ieri
Dumnezeu sa ma ajute, ca-s ramas fara puteri.

M-am trezit in colt de strada, fara mama sau destin
Si-am cazut fiarelor prada, si ma sting cate putin
N-am puterea sa-mi car greul, n-am mancat de-alaltăieri
Fie-ți mila dumitale, scapa-ma de neplăceri!

Of sarmana incoltita, de-o tristete si de dor
Il pofti sa intre-n casa, sa ii fie mai usor
Ea ii pregatise masa, intre timp ce se-mbăia
Ca era murdar sarmanul, dar curat ca lacrima

Se aseaza-apoi la masa si infuleca-n tacere
El cu inima zdrobita si ramas fara putere
Multumeste de ospățul oferit de-aceasta coană
Lacrimand o preaslaveste, ca pe-o tainică icoana

Dând sa plece baietelul, e oprit si intrebat:
-Ai cumva un adapost, ai o masa...ai un pat?
- Nu am, saru'mana doamna, dorm in parc pe o bancuta
Ploaia, vantul si pamantul, mi se-aseaza pe hainuta

Dragul meu, de azi sunt mama care ti-a lipsit in viata
Iti voi oferi iubire,te voi ocroti in ceata
Casa mea va fi a ta, dupa ce eu ma voi stinge
Vino sa-ti pregatesc patul ca durerea ta ma frige

El plangea de bucurie, la aceasta veste buna
Si-n genunchi se aruncara, ca scapase de furtuna
Acum si-a gasit o mama, plina de singuratate
Si-au ramas mama si fiul, vietii sa-i faca dreptate

Georgian Ionut Zamfira
La mulţi ani pe 2020! Sănătate şi împliniri la fiecare pas făcut în viaţă!

Rugăciune (Cugetare Umilită)- sfântul Ioan Iacob de la Hozeva,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Miluiește- mă, Stăpâne,
După mare mila Ta
Și mă spală cu- ndurare
De fărădelegea mea!

Eu cunosc fărădelegea
Și păcatul mi- i știut,
Căci întru fărădelege
Și- n păcate m- am născut.

Bunătățile din lume
Sus la cer nu trebuiesc,
Tu vrei << inimă smerită>>
De la neamul omenesc.

Jertfa cea bine primită
Este <<duhul umilit>>
Și cu <<inima înfrântă>>,
După cum cântă David.

Darul Tău binevoiește
Întru oamenii smeriți
Și din rândul lor îți place
Să alegi pe cei <<sfințiți>>.

Mântuirea sufletească
Tu voiești a se lucra,
Cu necaz și suferință,
<<Jugul nostru>>: Crucea Ta!

Iar prinosul cel de lacrimi
Și sudoarea se socot,
Întru cel de sus jertfelnic,
Ca o <<ardere de tot>>.

MAI ROAGĂ-TE O DATĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Am primit o poezie frumoasă...nu scrie autorul...

Dacă târziu tu te trezești, stai prea puțin în rugă,
Nici nu ai timp să studiezi, mereu mănânci în fugă,
Când de la masă te ridici e ora-ntârziată,
Chiar înainte ca să pleci....mai roaga-te o dată !

Când dimineața-aștepți prea mult tramvaiul ca să vină
Sau cu mașina ai făcut o pană de benzină,
Când stai destul la semafor sau la calea ferată,
Închide ochii și în gând, mai roagă-te o dată !

Când întuneric e pe drum sau ai pierdut cărarea
Sau peste tot în jurul tău e agitată marea ,
Când vântul e-împotriva ta cu ura lui turbată ,
Ridică-ți ochii către cer...mai roagă-te o dată!

Când se revarsă ape mari sau vine uraganul
Iar un cutremur de pământ ți-a prăbușit tavanul ,
Când fără casă tu rămâi și pierzi averea toată,
În loc să murmuri și să plangi...mai roagă-te o dată!

Când vrei să pui în gura ta un frâu pentru vorbire ,
Să nu răspunzi la provocări, te lupți cu vechea fire ,
Când îți apare-n calea ta ispita deghizată ,
De vrei să fii biruitor..mai roagă-te o dată !

Când vezi oriunde-n jurul tău că se păcătuiește
Și că din ce in ce mai mult iubirea se răcește
Iar adunarea unde mergi e apostaziată ,
Ca și IISUS în Ghetsemani...mai roagă-te o dată!

Când ai aflat din profeții că vremea se-mplinește
Și toate-n jurul tău vestesc că totul se sfârșește,
Te uiți spre ceruri și nu vezi că Domnul se arată,
Ca și Ilie, pe genunchi...mai roagă-te o dată!

Hristos este salvarea.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Știu Doamne Hristoase că tu ești salvarea tuturor,
A celor ce-ți știu glasul,
Dar și a celor ce te primesc mereu,
În inimi, în case în gânduri dar și-n lacrimile care curg din iertarea,
Ce le-o dai de șapte ori șaptezeci și șapte.
Și mai știu Doamne Hristoase că tu
Nu dorești decât pe cei ce te doresc,
Cu dragoste, credință și nădejde.
Nu există altă Cale către Cer în afara Ta,
Și nici alt adevăr sau viață.
Timpul este scurt, clipele-s numărate,
Viața de aici este oricând pe terminate,
Chemarea Ta la Cer încă respiră,
Raspunsul ce-l aștepți se rătăcește,
De demoni este sugrumat, viclenii
Nu ne doresc salvarea,
Ne țin în amăgire însă creștinii știu
Că puterea-i de la Tine,
Și răbda necazuri, se roagă
Nu-și pierd speranța
Știu Doamne Hristoase
Că Doar tu le dai Viața!
(Horia Stanicel 23 feb 2019).

Tâlharii (de astăzi) și Hristos.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Hristoase Doamne te uită la tâlharii,
Care te fură, te mint ca mai apoi să te ucidă,
Sunt printre ei și popi sau prefăcuți mișei,
Ce cățărați în vârful țării o guvernează strâmb,
O talhâresc o sărăcesc și o dezbină,
Și mai cu toții în inimă sunt doar atei.
Te uită Doamne după două mii de ani,
Cum omul se transformă în insectă criminală ,
În loc să îți asculte dulcea Ta chemare,
Și te alungă fără să mai creadă,
Nici în iubire, Biserică sau în al Tău Har,
Dar nici în Mântuire sau vreo Taină,
Ce Tu pe toate le cobori din Cer.
Te uită Doamne cum dracii joacă nebunește ,
Aduc desfrâu și nebunie dar și blesteme,
Și pe creștini ar vrea ca să-i omoare, să-i risipească,
Însă creștinii Tăi de moarte nu au teamă,
Și de aceea nici eu n-o să mă mai tem,
Când timpul nebuniei poate, al crimelor, apostaziei va cuprinde țara,
Și nu-i departe vremea aceea.
Dar totuși Te chem mai mereu Hristoase Doamne,
Nu ne lăsa în moartea rece,
Și nici căzuți blestemului etern,
Ca în povestea ce ne-ai spus-o,
La nunta fiului de Împărat,
Care alungă în întunericul făr' de sfârșit nuntașul ce nu purta cu demnitate,
Haina de nuntă cuvenită,
Căci da, chemarea era înaltă și măreață,
Deci și răspunsul pe măsură ar fi trebuit.
(Horia Stanicel 31 ian 2019).

DOAMNE VREAU SĂ-MI DAI IZBÂNDĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

DOAMNE VREAU SĂ-MI DAI IZBÂNDĂ,
FRICA S-O POT CONTROLA,
SĂ DETEST TOT CE ÎNCONJOARĂ,
CU FALS NUME,SLAVA TA.

DĂ-MI PUTERE SĂ ÎNLĂTUR,
RĂUL PIZMA SI DUREREA,
LÂNGĂ TINE SĂ MĂ BUCUR,
ȘI SĂ-MI GĂSESC MÂNGÂIEREA.

IZBĂVEȘTE-MĂ, DE RĂZVRĂTIREA,
FRATELUI CE INTRĂ IN ȚARĂ,
SĂ-L PRIMESC CA PE UN FRATE,
NU VA VIRUS CE OMOARĂ.

IZBĂVEȘTE-MĂ CU PACE,
PENTRU TOT CE VA VENI,
PUNE IN MINE ÎNDREPTARE,
ȚIE DOAMNE AȚI SLUJI.

ȘI DIN GROAPA STRICĂCIUNI,
MĂ RIDICĂ SĂ-ȚI SLĂVESC,
ȘI RIDICĂ-MĂ CU NEAMURI,
DĂ-NE DUHUL CEL CERESC.

CĂ TU EȘTI NĂDEJDEA NOASTRĂ,
CELOR BUNI ȘI CELOR RĂI,
ZISA-I CÂND ERAI PE CRUCE,
MAMĂ...IATĂ FII TĂI.

PLĂNGE MAICA CEA FECIOARĂ,
ȘI SE ROAGĂ PENTRU NOI,
MÂNTUIEȘTEI STRIGĂ NOAPTEA,
MÂNTUIEȘTEI STRIGĂ ÎN ZORI.

FIUL MEU, MAI AI RĂBDARE,
PENTRU PRUNCII, CEI DIN FAȘĂ,
ȘI NU LE GRĂBI SFÂRȘITUL,
MIILOR DE DOBITOACE.

LACRIMI VARSĂ MAICA SFÂNTĂ,
ȘI SE ROAGĂ NEÎNCETAT,
DAR DE NOI NU NE RUGĂM,
NE APROPIEM DE IAD.

PESTE LUME OR SĂ TREACĂ,
FEL DE FEL DE ÎNFRICOȘĂRI,
FĂRĂ DUMNEZEU PE LUME,
VOM PIERI IN PATRU ZĂRI.

NU NE LEPĂDA IISUSE,
ZILELE NU LE LUA,
NU TE ÎNTOARCE DE LA OAMENI,
N-APRINDE MÂNIA TA.

CĂ TU EȘTI SCĂPAREA NOASTRĂ,
POȚI SĂ NE ÎNTORCI SMERIȚI,
NU NE DA PRADĂ URGIEI,
SĂ MURIM NESOCOTIȚI.

NICULINA FEȘTILA 14 03 2020

TRIMITE DUMNEZEU DE SUS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridic
at de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


      (Coronavirus???

   Autor Nicu Fasola.

   Trimite Dumnezeu de sus,
 Azi semne mari precum a spus,
 Razboaie, boli de fel si fel,
Ca prea ne-am departat de El.

   Fug toti de frica disperati,
Din loc in loc inspaimantati,
Si se feresc si se ascund,
De groaza mortii suspinand.

   Cel care-l are  pe  Iisus,
E fericit oriunde-i pus,
Si orisice s-ar întampla,
 El stie ca-i doar voia Sa.

   O, daca Dumnezeu ar vrea,
 Si fara virus te-ar lua,
 Caci zilele de pe pamant,
Sunt randuite de Cel Sfant. 

 Nu-i virus mai primejdios,
Ca omul fara de Hristos,
E virusul numit PACAT,
Ce de Iisus ne-indepartat.

   Pacatul ce-a facut mereu,
Zid intre om si Dumnezeu,
De-aceea mult nu va mai fi,
 Cand si sfarsitul  va veni.

   Omor si crime intre frati,
 Pe strazi copii abandonati,
Batrani ce plang intr-un azil,
Uitati de propriul lor copil.

   Mii de copii nevinovati,
Mor azi de mame avortati,
 Un cimitir de ingeri Sfinti,
 Facut de cei numiti parinti.

   Acesta-i virusul cel greu,
 Fiindc-am uitat de Dumnezeu,
 Deci, Dragi crestini, sa nu uitam,
Primim n-apoi ce meritam”.

AM CERUT...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Am cerut putere

Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternic

Am cerut intelepciune

Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat

Am cerut prosperitate

Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc

Am cerut curaj

Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit

Am cerut rabdare

Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept

Am cerut dragoste

Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut

Am cerut favoruri

Si Dumnezeu mi-a oferit oportunitati

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut

Am primit tot ceea ce-mi era necesar!

RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE...

Din cer, se intampla uneori, sa coboare ingeri pe pamant. Ingeri pe care daca ii intalnesti ajung sa iti transforme clipele in cele mai magice trairi. Sa iti aduca fericirea.

Sunt acei oameni care atunci cand singur ratacesti pe o veranda veche si mucegaita de ganduri si framantari, de nesperanta si deziluzii, ingandand cu lacrimi sparte furtuna inimii, apar ei, care cu o simpla atingere iti preschimba universul in lumina si culoare. Sunt acei oameni care iti patrund in suflet si nu mai pleaca de acolo niciodata. Acei oameni fara aripi care stiu intotdeauna sa fie langa tine atunci cand ai nevoie, stiu cum sa iti stearga lacrimile cu palmele lor, cum sa iti arate frumos unde ai gresit. Care zambesc pentru bucuria ta.

Sunt acei oameni ce poarta cu ei o lumina aparte, o vibratie deosebita ce patrunde in tine ca o stare de caldura si dragoste, ca o raza de speranta.

Sunt acei oameni a caror loc nu este pe pamant. Fiindca puritatea lor nu ar trebui sa se amestece cu praful noastre. Ingerii nu ar trebui sa planga. Caci lacrimile lor in cadenta lovesc uscatul cu o durere mai presus de strigat.

Ei sunt acei oameni frumosi care au renuntat la aripile lor pentru a oferi altora aripi. Sunt acele suflete calde pe care ajungi sa le iubesti cu o iubire mai presus de intelesuri ....

O, SFÂNT COLIND...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O,Sfânt Colind,colind frumos,cu câtă bucurie
Ne-aduci în inimi pe Hristos,cât nimenea nu ştie,
Tu umpli sufletul de dor,de pace şi lumină
Colind divin şi călător din noaptea cea senină.

O,Sfânt colind,colind curat,venit din depărtare
Prin versul tău cel minunat,ne-aduci o veste mare,
Că într-o iesle-n frig şi ger,Iisus Hristos Mesia
Coboară astăzi pe pământ,precum e Profeţia.

O,Sfânt colind,colind dorit de mii de inimioare
Azi de copii mai eşti iubit,frumoasă sărbătoare,
Doar ei azi mai doresc crăciun,frumoasa lor poveste
În care Tu Iisuse drag,vii să Te naşti în iesle.

O,Sfânt colind,revarsă-ţi iar fiorul de-altădată
Şi-n tinda ninsă fără far,cu inima curată,
Prin glasurile de copii ce vin s-aducă vestea
Cu Îngerii din ceruri mii,să-nconjurăm azi ieslea...

                                                               Amin

Text: Nicu Fasolă