O ZI DE SĂRBĂTOARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

     

de Preot Sorin Croitoru

Dacă “sărbătoare”- înseamnă
Să bagi bine “la ghiozdan”,
Își doresc “creștinii” noștri
Muuulte sărbători pe an,

Că-i atât de bun purcelul
Când e rumenit frumos,
Și-i atât de fraged mielul
Întru slava lui Hristos..

Dacă “sărbătoarea” însă
E moment duhovnicesc
Când se-înalță mintea noastră
Spre Părintele Ceresc,

Sunt convins că le-ar mai ține
O fărâmă din popor:
“Noi cu sărbătoarea noastră,
Ei cu sărbătoarea lor!”

Nu uitați că sărbătoarea..
Are un SĂRBĂTORIT!
Când ciocnim și bem pahare,
La aceasta ne-am gândit?..

Ori Îl prăznuim pe Domnul,
Ori ne prăznuim pe noi.
Într-o zi de sărbătoare
Nu e loc de amândoi!