Doamne,unde eşti Tu ,când eu uit de Tine ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                    

Doamne,unde eşti Tu când eu uit
de Tine?  În ce colţ al inimii mele
stai pândind întoarcerea mea?  Cu

ce ochi priveşti la inima mea atunci
când rătăceşte?

Seara,când rugăciunea nu mi-e
rugăciune,ce răspunzi Tu, Doamne,
nerugăciunii mele?  

Şi când iubirea
mea nu e iubire,cum iubeşti Tu,Iubite,
inima mea? 

Iar când cântarea mea
adusă Ţie nu e cântare, ce-i cânţi Tu,
Bunule, inimii mele?

Uneori, înecându-mă în trufia mea, cu
ruşine Te zăresc aşteptând plecarea
frunţii mele. 

 Şi mă doare dulce smerenia
Ta şi mi-e greu să-Ţi înţeleg răbdarea.

 Alteori ,în  mijlocul  nevieţii  mele ,oprindu-
mă în loc,aud paşii Tăi, călcând uşor,
străbătând cărările inimii mele.

 
Şi-atât de scurtă e clipa în care Te
aud şi-apoi mă cufund iar în nepăsarea
mea. ...   Dar locul în care ai călcat poartă cu
durere urma tălpilor Tale.   Şi  blândeţea  cu

care ai călcat mă doare...că n-am cu ce-i
răspunde.

Şi curăţia  Ta, ca pe o rană o port pe inimă...

că n-am cu ce o lăuda,că nimic
din ce am nu-i seamănă.    

  Doamne,unde  e dorul meu când nu e lângă Tine? 

Unde eşti Tu când eu uit de Tine,Doamne?

 
În ce colţ al inimii mele stai pândind
întoarcerea mea?   

Mulțumesc,Doamne,
îndelung răbdării Tale.

                                                  Amin.