Preotul din pubela de gunoi

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un copil abia născut a fost abandonat de mama lui într-o pubelă de gunoi.
După 30 de ani, acel copil abandonat a ajuns preot. Iar la spovedit vine o femeie care nu s-a spovedit niciodată, și printre păcatele ei, a mărturisit că acum 30 de ani și-a abandonat singurul ei copil la gunoi. Preotul și-a dat seama că povestea ei se aseamănă teribil de bine cu viața lui, și a început să plângă împreună cu acea femeie, fără ca ea să observe. Până când ridică ea, un pic capul și-l vede că plânge, și-l întreabă de ce plânge el.
Iar el afirmă surprinzător și emoționant către ea: " Mamă, te-am iertat!
Eu sunt. Fiul tău, pe care l-ai abandonat într-o pubelă de gunoi.
Bine că te-am găsit! Dumnezeu a întors greșeala care ai făcut-o în favoarea amândurora!
De azi încolo, nu mai vreau să mă mai părăsești. Rămâi cu mine!
Te iubesc, mamă!"
Așa s-au găsit la Spovedanie. El preot, ea aproape moartă sufletește până la acea clipă a iertării.

MORALA: Când ești tânăr, fără sprijin moral, strigă la Domnul să te ajute!