Doamne, bine e cu Tine,
Tare-i rău în lipsa Ta..
Asta am simțit-o bine
Deseori pe pielea mea.
Bună-i viața în credință,
Rea e fără Dumnezeu.
Mult am plâns de pocăință,
Doamne, în trecutul meu..
Universul tot zâmbește
Către omul credincios,
Duhul tare se mâhnește
Când nu-L are pe Hristos..
Tu pe cei ce Te ascultă
Și-Ți înalță veșnic rugi
Îi slăvești cu slavă multă,
Că-s prieteni, nu Ți-s slugi.
Pe acei ce râd de Tine,
Închizându-Ți ușa lor,
Îi va face de rușine
Glasul Tău cel mustrător.
Viața asta ne e dată
S-o trăim frumos ca-n Rai,
Ca sfârșindu-se odată,
Altă viață să ne dai,
Unde nu mai sunt suspine,
Lacrimi grele și mâhniri,
Ci doar râsuri cristaline
Și noian de fericiri.
Fericit e omul care
Te-a avut în viață Domn:
El adoarme lin, nu moare,
Moartea pentru el e somn.
Îți încredințează duhul
Și se-așează în sicriu,
Însă, străbătând văzduhul,
E din ce în mai viu.
Se-împlinește-atunci cuvântul
Ce l-ai zis la ucenici:
Ucenicul Tău nu moare
Nici acolo, nici aici!