O CANDELĂ APRINSĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Informatii despre autor: Camelia Cristea



Învăluit în clipa de tăcere,
În sactuarul inimii stau izolat,
Primesc din cănd, în cănd o măngăiere,
Topaz, pe care lacrima mi-am încrustrat.

Aud ecouri, mult de prea departe,
Pe care vreau cu mintea măcar să le pătrund,
Dar sunt un fir plăpănd ce’n noapte,
În stele se îmbracă şi le simt arzănd !

Imi plec genunchii, obositi de vreme
Şi fruntea’n cununata de omăt
Şi-Ti spun Iisuse că ma’ntorc la Tine,
Stivit de patimi, de lume şi de tot.

Aş vrea să cer, dar nu ştiu, ce se cuvine.
Am tot cerut şi Tu, mereu mi-ai dat
Şi Te-ai oprit, de atatea ori la mine
Să duci poveri ce grele îmi erau,… şi mi le-ai luat !

Aş vrea în schimb să-Ţi dau şi eu ceva,
O candela ce’o ţin mereu aprinsă
E prea putin, în fata Ta…,
Ea arde, ca un fir plăpănd - e viaţa mea.

Camelia Cristea