Rolul milosteniei în viaţa crestinului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Pentru a fi aducătoare de roade duhovniceşti, bine plăcute lui Dumnezeu, faptele milosteniei trebuie să izvorască dintr-o iubire sinceră. Întotdeauna Creatorul priveşte la inima omului atunci când acesta săvârşeşte faptele milosteniei. Femeia văduvă care a dăruit la templu doi bănuţi, singurii pe care-i avea, trece cu mult înaintea bogaţilor care puneau sume mari în cutia templului, dar numai de ochii lumii. Despre fapta ei, Mântuitorul Hristos spune: "Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa" (Mc. 12, 42-44).Milostenia sufletească constă în a nu răsplăti răul cu rău, ci a răsplăti răul cu bine. Ea vizează în mod deosebit iertarea insultelor şi ofenselor şi primirea lor ca laude, care ne curăţesc în cele din urmă de întinăciunea păcatului. Pe scurt, milostenia stă în a-L urma pe Hristos, adică a-I împlini cu grijă poruncile, a purta crucea Sa, a suporta cu inimă bună toate suferinţele, în nădejdea mântuirii şi dobândirii vieţii veşnice.

Ce ne puteţi spune despre întâmplarea cu tânărul bogat, istorisită în Evanghelie?

Învăţătura Domnului faţă de acest tânăr a fost foarte clară: "Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi" (Matei 19, 21). Împărţirea averilor trebuie făcută înaintea luării sau asumării crucii. Atâta vreme cât ne păstrăm bunurile şi averea, ataşându-ne de ele cu inima, este imposibil să-i putem urma lui Hristos: "Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu" (Luca 14, 33). Crucea va fi mereu aruncată de pe umeri şi înlocuită cu arginţii, credinţa în Dumnezeu şi vederea Lui prin credinţă vor fi distruse de încrederea în bogăţie.

Faptele milosteniei nu trebuie făcute din interes, spre a fi văzute şi lăudate de oameni: "Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie" (Mt. 6, 2-4), spune Hristos Domnul.
SURSA
 http://teologie.do/

Despre ascultarea de duhovnic

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Ne vorbeşte Părintele Calistrat de la Barnova

Am avut aici în sat o bătrână, Ruxanda, care era bolnavă de ciroză şi de acum îşi vomita ficatul. Eram în săptămâna brânzei, vinerea, mai erau două zile şi trebuia să înceapă postul. Ca să vezi cum cei aflaţi pe pa¬tul de moarte ascultă de duhovnic, ca să vezi cât e de mare taina aceasta a duhovniciei.
Mă cheamă nora ei şi-mi spune: „Părinte, soacra mea e slabă, te rog dacă vrei să vii s-o împărtăşeşti că se duce“. Eu mi-am luat Sfintele Taine la mine, epitrahilul şi tot ce mi-a trebuit, ajung la ea acasă, intru în casă şi văd aşa, ca un schelet, cu o burtă mare în faţă. Zic: „Ce faci, bunică?“ „Bate moartea la uşă. E gata.“ „Nu-i gata, ai mâncat azi?“ „Am mâncat.“ „Nu te pot împărtăşi. Mâine e sâmbătă, mănânci carne, că-i Lăsata Secului, duminică bei ţuică şi vin, că-i Lăsata Secului, faci acolo o frigare mare de găină cu smântână şi de luni începi să posteşti. Vineri vin să te împărtăşesc. N-ai voie să mori până vineri. Dacă vine îngerul sau Dumnezeu şi-ţi spune că trebuie să te ia, îi spui aşa, că părintele Calistrat a spus să trăiesc până vineri.“ „Părinte, mai prind eu vinerea?“ „Taci din gură că nu mori, fă ascultare!“ Şi-mi iau epitrhilul şi vin acasă.
Vineri termin eu slujba la biserică, Liturghia înainte-sfinţită, cum se face în acea săptămână, şi-mi aduc aminte în jur de ora unu: „Baba mea, săraca, trebuia de dimineaţă să mă duc s-o împărtăşesc“. M-am luat cu Liturghia înainte-sfinţită, cu slujbe mai lungi, cum sunt în prima săptămână, cu cuvinte de folos, cu acatiste şi s-a făcut vreo unu şi ceva. Şi vine în ogradă un om pe care îl ştiam eu, cu Aro. Zic: „Avem o treabă urgentă. Hai, că moare cineva şi rămâne neîmpărtăşit, hai cu mine că n-avem timp, discutăm după aia“. Zis şi făcut. M-am suit în Aro şi direct la ea, în celălalt capăt de sat, că-s vreo trei kilometri.
Când ajung la uşa casei ei, nora îmi zice: „Hai, părinte, că are deja halucinaţii“. „Ce halucinaţii are? Ce face, ia s-aud.“ „De azi dimineaţă tot spune aşa: «Nu mă puteţi lua, că nu a ajuns încă părintele, aveţi oleacă de răbdare, închideţi poarta, deschideţi fereastra, hai, staţi pe laiţă şi aşteptaţi». Întreb: «Mamă, dar ce vezi?». «Dar tu n-ai minte? Nu-i vezi cât sunt de frumoşi? Uite cum aşteaptă săracii, să mă ia, dar dacă părintele întârzie?» Vai, părinte, numai aiurea vorbeşte.“ „Ei, vorbeşte aiurea! Aiurea eşti tu care nu ştii ce înseamnă moartea, ea ştie ce spune.“ Intru în casă şi zic: „Ei, bunică, vezi că n-ai murit?“ „Vai, părinte, de azi de dimineaţă mă aşteaptă, săracii; iaca-s trudiţi şi ei de atâta aşteptare, le-am zis să mai şadă oleacă pe laiţă.“ „Dar cine-s, bunică, cum îs, ce vezi? Că eu nu văd nimic.“ „Ei, uite cât sunt de frumoşi! Iaca, mă aşteaptă! Cât îs de bucuroşi că ai venit!“ „Las’ să fie bucuroşi.“
Îi fac dezlegarea, îi dau Sfintele Taine în gură şi-mi zice: „Părinte, mă ajuţi să mă întorc cu faţa la perete?“ „Da, bunică, numaidecât te întind cu faţa la perete.“ Zice: „Ce dorinţă vrei mata să-ţi îndeplinesc eu înainte de a muri?“ „Să-mi îndeplineşti una singură: dacă ai să te întâlneşti cu mama mea, să-i spui de la mine c-o rog să se roage pentru mine.“ Şi zic: „Mori sănătoasă“. „Iaca, acuma mor, că nu mai au nici ei răbdare să mă aştepte.“ Şi se întoarce cu faţa la perete şi se întinde aşa, cu zece centimetri mai lungă decât era, şi rămâne nemişcată.
Şi-i zic noră-si: „Pune mâna pe ea, vezi ce-i cu ea, e vie, e moartă?“ Eu eram deja la uşă, îmi luasem epitrahilul. Spune: „Când ajungeţi la mănăstire să i se tragă clopotul, că a murit“.

Doamna furioasa..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Se povesteste că odată, o femeie care era mereu furioasă a mers la un călugăr zen si i-a cerut să-i spună cum să facă pentru a nu mai fi mereu în această stare în care producea atat de multă nefericire în jurul ei, prietenilor, rudelor si îsi crea probleme.
- Nu vreau să fiu furioasă! Dar nu mă pot abtine!
Privind-o, călugărul a observat că era o doamnă extrem de bine îmbrăcată, elegantă si îngri
jită făcea evident dovada că era o persoană orgolioasă care punea mare pret pe modul în care arăta. Asa că i-a spus:
- Doamnă, tot ce trebuie să faceti este să purtati mereu la dumneavoastră o oglindă. Si, data viitoare cand vă înfuriati, scoateti oglinda si puneti-o în fata dumneavoastră.
Avand încredere în spusele călugărului, doamna si-a pus oglinda în sacul de mană. Iar cand inevitabilul s-a produs, cand s-a înfuriat si a început să tipe la cineva, si-a reamintit si a scos oglinda:
- Aaaaa! a tipat speriată. A fost socată de imaginea pe care a văzut-o! Niciodată nu-si dăduse seama că putea să arate astfel!..Tot machiajul din lume nu pot face o femeie furioasă să arate frumos! Ca să nu mai spunem de un bărbat furios: arată ca un monstru! ..A fost atat de tulburată de felul în care arăta, încat din acel moment nu s-a mai înfuriat niciodată! Asa se povesteste.

Ajahn Brahm spune mai departe: Eu nu cred în ce spune povestea asta nici măcar o secundă! Dar trebuie să aibă o semnificatie mai adancă! Evident că am reprodus povestea exact asa cum am auzit-o. Dar eu nu voiam containerul voiam continutul. De fapt la ce se referea? La oglinda mindfulness* în care să te privesti.
Data viitoare cand te înfurii - cum te simti? Tine oglinda mindfulness în fata mintii tale si priveste: cum te simti în interior? Cum este cand esti furios pe cineva? Mintea ta este ca un dragon care zgarie cu ghearele, muscă cu coltii si loveste cu coada! Si, mai presus de toate aruncă flăcări pe gură si fulgere pe ochi! Tot ce se află în jur e în mare pericol! Mintea ta e ca o persoană nebună! Dacă {reusesti să} vezi asta de mai multe ori, va veni o vreme cand nu te vei mai înfuria. De ce să-mi fac mie una ca asta?! Cand realizezi cum se simte - prin putină reflectare, prin a privi în interiorul tău în loc să te pierzi în furie asta e suficient pentru ca, după o vreme să încetezi. Nu mai vrei să te simti astfel! E cu adevărat extrem de dureros! Si te urateste, te face neplăcut!
* mindfulness (sati) = starea de atentie constienta asupra a ce se întamplă în prezent, impreuna cu reamintirea instructiunilor asupra a ce ai de facut.
 Traducere: Nelu Onofrei

False minuni

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



In urma cu cateva luni am condus o ruda in Bucuresti la Gara de Nord. Am intrat in gara si ne-am apropiat de panoul care afisa mersul trenurilor sa vedem de la ce linie si la ce ora urma sa plece trenul care ne interesa. La vreo 20 de metri de panou, intr-o parte, un grup compact de vreo 30-40 de persoane mi- a atras atentia. Era si putina agitatie, se auzeau si doua, trei voci parca mai tare, lumea se uita intr-acolo, unii se si duceau. Valize, sacose, bagaje si carucioare, intreb pe cineva din curiozitate:

- Ce se intampla domnule acolo?

- Ce sa se intample? Un pocait spune ca va face o minune!

N-am schitat nici un gest; m-am mirat doar pe dinauntru si m-am indreptat curios spre grupul de oameni. Ce mai conta o gura-casca in plus?!

Deodata am auzit:

- ... fratilor, botezati-va la credinta adevarata, sfarsitul lumii este aproape, o sa vina Armaghedonul cat de curand si o sa ramana 144 de mii de martori ai lui Iehova cu care...

Barbatul care vorbea avea in jur de 35, cel mult 40 de ani, era slabut, bine imbracat. Langa el era un alt barbat intr-un carucior de invalizi, trist, imbracat dezordonat, avea fularul peste haina si era descheiat la sireturile de la niste bocanci foarte purtati. Era un om robust, neras, in jur de 50 ani.

- Ca sa vedeti ca am dreptate, am sa ma rog la Iisus pentru sanatatea acestui om invalid...

Toti cei prezenti stateau cu gurile cascate si asteptau sa vada ce urmeaza. Si-a pus mainile pe capul omului din carucior, a stat cu ochii inchisi cateva secunde, dupa care a inceput sa strige:

- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Cel de pe scaun s-a ridicat incet cu picioarele tremurand, avea o figura parca era Benny Hill intr-un film de comedie. Trei, patru femei dintr-un grup au inceput sa strige:

- Minuneee, a facut o minuneee !

“Invalidul” s-a ridicat, nu a spus nimic, s-a scuturat de cateva ori si... a plecat. Cei prezenti erau nedumeriti, unii priveau mirati, altii zambeau ironic... dar nimeni nu spunea nimic.

“Mi-am luat inima in dinti” si am indraznit in auzul tuturor:

- Domnule, nu te supara, am si eu o rugaminte: vezi eu sunt mic de statura, nu am decat un metru saizeci, n-ai putea dumneata sa te rogi pentru mine, sa faci acum o minune si sa ma lungesti macar cu vreo zece centimetri?

Atunci am observat ca erau si vreo trei, patru jandarmi in grup, care probabil urmareau situatia.

- Vino langa mine sa ma rog pentru pacatele tale si poate Iehova...

Dupa cateva secunde incepe:

- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l !

- Domnule, trebuie sa ma lungeasca, nu sa ma ridice...

Situatia era hilara. Unii chiar chicoteau.

- Domnule, dumneata faci misto de mine? Cum ai vrea sa ma rog? Iisuse lungeste-l? Iisuse lungeste-l? Du-te si vezi-ti de treaba, vezi sa nu pierzi trenul !

- Escrocilor! se aude o voce de femeie. Dati reprezentatii ca la circ?! Prostiti lumea, ca si acasa toata ziua imi sunati la usa... nu mai scapa lumea de voi...

M-am strecurat afara din grup, nu mai era mult si pleca trenul. Am suit in tren cu persoana cu care venisem si cand m-am intors, m-am asezat la un chiosc de ziare, la o coada de trei persoane. De dupa chiosc aud fara sa vreau, un dialog intre doi barbati:

- Ba, daca nu m-a enervat ala cu barba... imi venea sa-l iau la suturi; cred ca era popa !

- Lasa asta... eu ma oftic ca am pierdut caruciorul cu rotile.

Preot Nicolae Trusca, parohia Negoiesti