Profeţiile Sfântului Părinte Argatu, despre vremurile de pe urmă.




Nume: Dana
Email: meissner_kr@yahoo.
Marturie:

Profeţiile Sfântului Părinte Argatu, despre vremurile de pe urmă. Sfaturi de la părintele Ilarion Argatu

382.- Părinte, mai spuneţi-ne câte ceva …! -Vin vremuri grele, pentru că, s-a împuţinat credinţa. Din cauza sărăciei, oamenii îşi vor vinde sufletul pentru hrană şi îmbrăcăminte. Lumea se va înrăi, vor disparea dragostea şi mila dintre oameni. Se vor contopi preoţii cu mirenii şi nu va mai fi cine să conducă pe credincioşi. Credincioşii vor rătăci, că nu vor mai găsi nici păstorul şi nici calea. Vor conduce banul şi interesul de a câştiga averi. Nu va mai avea milă şi grijă de sufletele credincioşilor, nimeni. Totul se va reduce la o simplă afacere. Nu vor mai pune preţ pe mântuire, credinţă, frică de Dumnezeu, datorie, obligaţie, răspundere şi conştiinţă, ci, totul pe bani. Se vor vinde unii pe alţii. Răutatea în lume va fi de nesuportat. Frica de Dumnezeu se va împuţina. Vom trăi timpurile cele de pe urmă. Habar nu avem ce greutate vor avea. Habar nu avem ce ne aşteaptă pe noi şi pe copiii noştri. Pe copiii noştri, aceste timpuri îi vor prinde nepregătiţi să le înfrunte, pentru că părinţii din ziua de astăzi, nu-şi mai educă copii în frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni. Părinţii nu mai învaţă pe copii lor ce înseamnă greutăţile vieţii şi nu-i învaţă să lupte cu ele. Din cauza aceasta, copiii vor cădea victime multor răutăţi. Mamelor nu vă lăsaţi copiii în voialor să-i ia valul acestui veac desfrânat. Veţi plânge veşnic, că nu v-aţi mântuit copiii şi ia-ţi făcut fii ai gheenei. Dacă lumea s-ar întoarce de la răutate, de la păcate şi necredinţă, aceste timpuri nu ar veni acum şi nu am fi noi cei care le-am trăi. 383.- De la revoluţie încoace, s-a întors totul pe dos. Nu mai este ruşine, nu mai este milă, dragostea s-a împuţinat şi va fi şi mai rău. Dacă această revoluţie pornea de la lumină, reuşeam noi, dar aşa a pornit de la întuneric de la reformatul acela şi ca să fie bine, trebuie o contra revoluţie. Tot răul l-a adus libertatea pentru avorturi, dată de acel Petre Roman, suntem pe primul loc în lume cu uciderea de prunci. Goliciunile pe care le vedeţi peste tot: în ziare, reviste, la televizor, sunt puse special ca omul văzându-le să i se strice mintea, iar violenţa pe care o arată în filme sau la ştiri, e pusă special ca să-i strice omului inima şi odată câştigate acestea, pot să-l conducă pe om cum vor. Toate relele se arată la televizor, în mod special, ca din lipsă de credinţă generală, să intre diavolul. Ce-a ajuns ţara mea! E de râsul întregii lumi. Noi, trebuia să fim ca o floare în faţa tuturor, pentru că avem credinţa cea adevărată, nu ceea ce suntem acum. Vă mai aduceţi aminte de Ştefan cel Mare, de Constantin Brâncoveanu, creştini adevăraţi. Constantin Brâncoveanu, ca să nu ne calce turcii în picioare credinţa noastră ortodoxă şi-a sacrificat proprii lui copiii. Credeţi că i-a fost uşor ca tată, să vadă cum sunt martirizaţi copiii lui? Aţi văzut ce cuvinte frumoase spunea fiului celui mare: „ decât să trăieşti ca un păgân, mai bine mori ca un creştin”. Azi ţara noastră e condusă de atei, prieteni cu turcii, cu arabii, chinezii – toţi păgâni. Fetele noastre sunt vândute de te miri cine, la turci pentru desfrânare. Nu mai este ruşine, nu mai este bunul simţ, respect, milă, iar dragostea s-a împuţinat. Ce va fi mai încolo? Va fi mai rău! Va fi vremea de apoi. Se vor întâmpla următoarele: 1.-„ Viaţa de familie va fi la pământ”, soţii se vor înşeala, nu se vor mai respecta, copii nu mai ascultă şi nu-şi mai respectă părinţii.Toate acestea se întâmplă şi azi. 2.-„ La vremea de apoi: ne vom ţine cu mâna de burtă şi ne vom uita la cer”, au sosit timpurile acelea. Câţi n-au ce mâncă sau cu ce să-şi crească copii. 3.-„La vremea de apoi, curvia va fi la drumul mare, în ziua mare fără nici un fel de ruşine” Vedeţi dumneavoastră singuri, la tot pasul, tinerii făcând tot felul de gesturi, cuvinte ruşinoase, fetele pe jumătate goale, nu se respectă între ei, se jignesc, nu mai e dragostea aceea frumoasă dintre bărbat şi femeie cu respect, milă şi simţul sacrificiului unul pentru altul. Din cauza aceasta căsniciile, ori nu se mai fac, ori se strică foarte repede. Divorţurile care pe vremea mea nu prea auzeai de ele, azi sunt la modă, toată lumea divorţează. 4.- „La vremea de apoi, vor fi lacrimi în toate casele şi griji pentru servici”. Vedeţi câte nenorociri sunt în toate familiile: sărăcie, boli, copii fără servici, fac şcoli şi nu au unde să lucreze, şi griji în servici cu frica cu care stă omul zilnic „m-o da afară sau nu m-o da”. 5.- „La vremea de apoi, se vor sili dracii să ia la ei şi pe cei care sunt scrişi în cartea vieţii”, adică aceia care încă de la naştere au ţinut rânduiala lui Dumnezeu: botezaţi, spovediţi, împărtăşiţi, feciori, fecioare până la căsătorie, ţin posturile de peste an, merg regulat la biserică, fac fapte bune şi pe-aceia se sileşte diavolul să-i ia la el. 6.-„La vremea de apoi, urlă diavolul ca un lup căutând pe cine să apuce” 7.-„La vremea de apoi, copii vor avea chipul balaurului”, adică un trup cu mai multe nume. Omul este dintr-un trup şi suflet. Balaurii au un trup şi mai multe capete. Au ajuns părinţii din zilele noastre, când îşi botează copii să le dea mai multe nume 2-3-4 şi când îi strigă, îi strigă numai pe unul singur. Nu mai pun nume de sfinţi la copiii lor, pun nume de actori, cîntăreţi… Pe vremea mea, era un obicei şi aşa este de fapt bine, să pui numele copilului tău, după numele sfântului în ziua în care s-a născut, ca sfântul să-l ocrotească de-a lungul vieţii, sau a sfinţilor cu cruce roşie care urmează: Sfântul Gheorghe, Sfântul Nicolae, Maica Domnului este înaintea tuturor sfinţilor. 8.- „ La vremea de apoi, fetele vor avea servicii de-şi vor ridica poalele pentru şefii lor. 385.-Părinte, este păcat dacă promiţi şi apoi te răzgândeşti? -Dacă ai promis ceva lui Dumnezeu sau altcuiva, eşti obligat să duci la îndeplinire promisiunea, pentru că singur te-ai legat. Dumnezeu, îi porunceşte lui Moise să spună poporului său, aşa: „Omul care va face făgăduinţă Domnului, sau, se va jura cu jurământ, punând legătură asupra sufletului său, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească toate câte au ieşit din gura lui”(Num.30,3). Neîmplinirea promisiunilor este un păcat foarte mare. Atunci când promiţi, diavolii se luptă cu tine, ca să te împiedice să nu împlineşti cele ce ai promis. Mai bine este să nu promiţi şi să îndeplineşti, decât să promiţi şi să nu duci la îndeplinire. Împlinirea făgăduinţelor este starea omului drept, iar neîmplinirea făgăduinţelor este starea omului nedrept. Pe unde îţi iese promisiunea, tot pe acolo îţi va ieşi şi sufletul. 386.- Când eram student la teologie, i-am promis lui Dumnezeu, când am să fiu preot am să fac următoarele: 1.- Am să zidesc multe biserici şi am să ajut la refacerea altora, 2.- Am să-mi fac toţi copii preoţi, 3.- Am dorinţa să mor la Ierusalim şi să am moartea Sfântului Ioan Botezătorul. Până acuma mi s-au împlinit primele 2 promisi-uni şi am să văd ce va fi cu dorinţa mea de a muri la Ierusalem. Părintele, a zidit biserica din Boroaia, Mănăstirea Sfintei Cruci, lângă Boroaia, Biserica din satul Osoi (Suceava)şi a ajutat la refacerea şi zidirea multor biserici. Prima promisiune a îndeplinit-o. Părintele are 5 copii: 3 băieţi şi 2 fete pe toţi i-a făcut preoţi şi preotese. A îndeplinit şi a doua promisiune. Iar la Ierusalim nu a putut merge, pentru că, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist nu l-a lasă să părăsească ţara definitiv, decât în vizită. Cea din urmă, era mai mult o dorinţă decât o promisiune, dorinţă care nu depindea de părintele ci, de voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a vrut ca părintele să se mute la Ierusalim şi nici să aibă moartea fizică a Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că, era nevoie de el aici, în ţară, de a ajuta prin rugăciunile şi sfaturile duhovniceşti ale sfinţiei sale, poporul acesta încărcat cu multe necazuri şi cu multă suferinţă. Moartea Sfântului Ioan Botezătorul, putea s-o aibă, dacă Dumnezeu ar fi vrut să plece la Ierusalim. Cu siguranţă, s-ar fi întâmplat lucrul acesta. Spun aceasta, gândidu-mă la ce s-ar fi putut întâmpla cu părintele dacă era acolo, la Ierihon, unde a făcut rost de teren şi documente, pentru a se ridica mănăstire pentru pelerinii români. Arabii, s-au supărat foarte tare pe părintele, pentru că s-a băgat pe teritoriul lor şi vroia să ridice mănăstire. I-au pus piedici nenumărate, ca să nu poate obţine acte pe teren şi să nu i se elibereze autorizaţie de construire, l-au ameninţat cu moartea în multe rânduri. Patriarhul, l-a sfătuit pe părintele, să lase toată grija construirii acelei mănăstiri în seama patriarhiei, din două motive: altfel se duc negocierile cu conducerea şi autorităţile unui stat la nivel diplomatic şi în al doilea rând, părintele se afla la o vârstă înaintată, bolnav cu inima şi cu piciorul drept, trebuia să alerge şi să facă călătorii lungi, ceea ce era foarte greu pentru el, iar patriarhul a vrut să-l protejeze într-un anumit fel, de eforturile ce presupuneau un astfel de proiect. Părintele, o fire blândă, înţeleaptă şi cu un profund sentiment de ascultare a înmânat patriarhului toate documentele şi toate fondurile abţinute de sfinţia sa până atunci. Era mâhnit pentru neputinţa sa de a se ocupa personal de construirea acestei Sfinte Mănăstiri, mult dorită, dar în acelaşi timp, foarte bucuros că mănăstirea se va face. Avea multă nădejde în promisiunea partiarhului şi urmărea din aproape cum decurg lucrările. Indemna pe toată lumea să dea bani pentru construirea mănăstirii şi să-i depună direct în contul deschis de patriarhie. (vezi şi Ierihon) Rugăciunea 387.- O doamnă, îi spune părintelui Ilarion cu o jumătate de gură: -Părinte, eu am născut un copil bolnav şi m-am rugat să moară şi acum e mort…! Părintele se încruntă şi cu voce apăsată îi spune: -Cum ai putut să faci aşa ceva? Ai pus mândria mai presus de viaţa copilului matale, ţi l-a dat Dumnezeu aşa pentru păcatele matale şi matale ce ai făcut? -Ce să fac părinte, că mă apasă tare rău gândul acesta, nu pot să mă liniştesc?! -Ce să faci, spovedeşte-te, vezi ce spune preotul la care te spovedeşti. De ce nu ai venit să mă întrebi înainte de necaz, acum vii…? -Binecuvântaţi-mă ! A binecuvântat-o. 388.- Veneau oamenii şi spuneau despre un preot Ştefan de la Vârteju că face Moliftele Sfântului Vasile de 7 ori într-o zi, una după alta şi-l întrebau dacă e bine. -De drept se face pauză între rugăciuni. Moliftele sunt puternice, nici cu mintea nu poţi să fii atent, dar eu mai ştiu ceva, că acel preot nu are toate degetele, deci nu are cu ce să binecuvânteze, cum de e preot? Fără să-l fi văzut vreodată pe preot a spus aceste cuvinte de s-au mirat cu toţii de unde ştie părintele că nu are toate degetele. 389.- Un preot are mai multă putere asupra duhurilor necurate când este în relaţii bune cu preoteasa. Este foarte important ca preotul să-şi asigure pacea în familie pentru a avea rugăciunile lui putere. 390.- Părinte, sunt bolnavă şi nu pot să mă rog pentru sănătatea mea, mi se împleticeşte limba şi mi se întunecă mintea. -Păi, noi ce facem? Ne rugăm noi preoţii, că ştie Dumnezeu neputinţele noastre. 391.- Părinte, eu nu-mi prea fac rugăciunile dimineaţa. -Când ne facem rugăciunile de dimineaţă, îngerul o duce la Dumnezeu şi-apoi se întoarce la noi şi ne însoţeşte în tot locul toată ziua, de nu facem rugăciune diavolul ne necăjeşte că are putere. Rugăciunea îl îmbracă pe om cu putere şi nu se mai atinge diavolul uşor de el. 392.- Părinte, eu, nu întotdeauna mă aşez în genunchi la rugăciune, câteodată mă mai rog după ce mă bag în pat şi zic culcată rugăciunile, este bine? -Nu este bine. Rugăciunile nu se fac culcată în pat sau stând pe scaun. Este necuviincios să te rogi astfel. Trebuie să învingi lenea şi comoditatea şi să te dai jos din pat. Rugăciunile se zic numai în genunchi sau în picioare. 393.- Părinte, este bine să zici rugăciunile de seară sau cele de dimineaţă fiind îmbrăcat în pijamale sau lenjerie intimă? -Nu este bine. Este necuviincios să stai la rugăciune dezbrăcat sau îmbrăcat în pijamale. Seara nu te dezbraci pentru culcare până ce nu ţi-ai făcut rugăciunea, iar dimineaţa, nu te închini până ce nu te speli şi te îmbraci cuviincios. Femeia când se roagă întotdeauna să aibă capul acoperit, altfel Dumnezeu nu se uită la rugăciunea rostită cu necuviinţă. 394.- Părinte, am auzit pe unii preoţi pomenind de rugăciuni păcătoase, există aşa ceva? -Există. Rugăciunile păcătoase sunt acele rugăciuni rostite de om cu păcat şi cu patimă. Adică atunci când te rogi pentru răul cuiva, pentru moartea cuiva, pentru a te răzbuna. De ce sunt păcătoase aceste rugăciuni? Pentru că Mântuitorul ne-a poruncit să ne rugăm pentru vrăjmaşi şi să binecuvântăm pe cei ne asupresc, îndemnându-ne la o iubire desăvârşită, curată, asupra aproapelui nostru. Rostind astfel de rugăciuni, o facem cu ură asupra aproapelui, cu dorinţa de răzbunare. Rugăciunea trebuie să fie pentru a cere îndreptarea aproapelui şi întoarcerea lui de la răutate şi să fie cu dragoste asupra noastră. Razboiul nevazut al Parintelui Ilarion Argatu .

Postări populare de pe acest blog

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

" Te caut, Doamne, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu "

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE

CATEVA PROOROCII DESPRE SFARSITUL LUMII