PELICANUL

.Pelicanul îşi hrăneşte puii cu sânge

DESPRE PELICAN se spune că îşi hrăneşte puişorii cu sângele său. Îşi împunge pieptul cu ciocul şi lasă să picure sânge pentru puişorii lui. Dacă pelicanul ar avea grai, el ar putea zice: „Eu îmi hrănesc puii cu sânge". Iar puişorii, la rândul lor, ar putea zice: „Noi trăim cu sânge".
În Italia, este o statuie în formă de fântână, în care se vede această minunată întocmire a făcătorului: pelicanul hrănindu-şi puii cu sângele său.
Această statuie - ce se vede în chipul de alături - s-a ridicat ca o icoană a Jertfei de pe Crucea Golgotei.

Ce icoană minunată este aceasta pentru Jertfa Crucii şi Sângele Crucii! Şi noi trăim prin sânge. Şi noi trăim prin „Sângele Mielului". Fără acest Sânge nu este şi nu poate fi nici viaţă, nici mântuire.
„Amin, amin zic vouă - a zis Iisus Mântuitorul -, de nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi; cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, acela întru Mine petrece şi Eu întru el" (Ioan 6, 53-56).
Aceasta este taina cea mare şi sfântă a împărtăşirii văzute şi nevăzute cu Iisus Mântuitorul. Prin Sângele Crucii noi trebuie să trăim într-o legătură necurmată cu Iisus Mântuitorul. Nu este vorba aici numai despre o împărtăşire ce se face o dată pe an - în postul Paştilor (şi, vai, câţi nici măcar pe aceasta nu o fac!) - ci este vorba despre o viaţă pe care să o petrecem necurmat în Domnul şi El în noi.
Ce dar mare este pentru noi Sângele Crucii! Este cel mai scump dar pe care cerul de sus l-a revărsat peste noi păcătoşii pământului. Dar şi cel mai înfricoşat.
Sângele lui Abel a fost - şi este - şi el un simbol pentru Sângele Crucii, iar acest Sânge care a udat pământul strigă şi azi la cer după cei pentru care s-a vărsat în zadar; după cei care n-au primit şi nu primesc Jertfa Scumpului nostru Mântuitor.
Pe Domnul Îl dor nu păcatele noastre, ci Îl doare şi inima-I plânge pentru cei ce n-au primit sfântul Lui Sânge; pentru cei ce n-au primit ale Lui viaţă şi dar şi pentru care a suferit şi a murit în zadar.O descoperire

UN ÎNVĂŢAT PROFESOR GERMAN, Stimar, cel care a descoperit gazul aşa-numit cloroform şi a mai avut încă alte multe descoperiri, fu întrebat odată care este cea mai de seamă descoperire a sa.
„Descoperirea mea cea mai mare - răspunse profesorul, care era şi un mare credincios - este aceea că am aflat pe Domnul şi Mântuitorul meu Iisus Hristos."



„Doamne, dă-mi seninătatea să accept ce nu pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea să le deosebesc. Fie voia Ta - nu a mea!"

Superstitii, traditii si obiceiuri stravechi de Sfantul Dumitru

Sarbatoarea Sfantului Dumitru mai este cunoscuta in popor si sub numele de Sanmedru ori Samedru. Exista o serie de superstitii si traditii legate de sarbatoarea Sfantului Dumitru Izvoratorul de Mir (astazi, 26 octombrie), una dintre cele mai importante si indragite sarbatori ale toamnei.
Sfantul Dumitru este perceput in raport cu un alt sfant important, Sfantul Gheorghe. Daca cel de-al doilea patroneaza prima jumatate a anului, Sfantul Dumitru patroneaza cealalta jumatate a anului si anume iarna si lunile friguroase: "La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii" (zicala populara). Odata cu aceasta zi, in traditia populara, vremea incepe sa se schimbe, caldura intrand in pamant si lasand loc frigului.

Obiceiuri si traditii de Sarbatoarea Sfantului Dumitru

Sarbatoarea Sfantului Dumitru este sarbatoarea care prefigureaza in traditia pastorala straveche inceputul iernii. De sfantul Dumitru, majoritatea plantelor care acopera pamantul se usuca, iar sfantul Dumitru, protectorul pastorilor si al turmelor de oi, desfrunzeste padurile. Daca in gradina, a ramas vreo floare neculeasa si este inca frumoasa si neofilita, nu o rupe. Se spune ca frumusetea ei este inspre alinarea sufletelor celor morti. 

Focul lui Samedru, focul care protejeaza, purifica si inlesneste casatoria

In aceasta zi, sunt aprinse focuri in multe zone ale tarii, focuri speciale cunoscute in popor si ca Focul lui Samedru. Focul are rol purificator si protector, aparand impotriva relelor, a necazurilor si tinand la distanta fiarele codrilor. Se crede totodata ca si mortii vin sa se incalzeasca la aceste focuri. In acelasi timp, focul este menit sa apere copiii care dantuiesc in jurul lui sau sar peste el cand vapaia se domoleste.  Cei tineri sar peste foc, chiuie si joaca, in speranta ca se vor casatori in curand. Un carbune stins este aruncat in gradina de catre cei in varsta, iar cenusa ramasa de pe urma focului este raspandita peste pamanturi, crezandu-se ca gradina respectiva va capata astfel dar de rod si belsug. Se “descuie” iarna aruncandu-se in vai roti de foc, roti din paie aprinse.

In gospodariile autohtone, femeile au datoria de a imparti copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi si in unele zone se imparte pentru sufletul celor morti grau fiert in lapte. In biserici se tin slujbe speciale si se impart merinde.

EU NU STIU DOAMNE

Eu nu ştiu Doamne unde încă

îmi vei mai duce paşii mei,

dar ştiu că Tu-mi vei fi oriunde

lumină sfântă pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne ce ispite

vor mai veni în calea mea,

dar ştiu că-n Tine biruinţă

şi ocrotire voi avea.

Eu nu ştiu Doamne de câţi prieteni

mai pot fi încă părăsit,

dar ştiu că Tu vei fi cu mine

Însoţitor nedespărţit.

Eu nu ştiu Doamne câte lacrimi

au să-mi mai plângă ochii mei,

dar ştiu că Tu vei fi-alinare

şi mângăiere pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne câte jertfe

mai trebuie s-aduc din greu,

dar ştiu că Tu-mi vei da putere

să-mi sui deplin Calvarul meu.

Eu nu ştiu Doamne câte rane

voi mai primi de la ai mei,

dar ştiu că Tu-mi vei da răbdare

şi rugăciune pentru ei.

Eu nu-mi ştiu Doamne viitorul

dar ştiu că e-n Mâna Ta

— ajută-mi să nu uit aceasta

ca liniştit să-Ţi pot urma

SUPERSTITII

Intrebare :
“O pisica neagra aduce sau nu ghinion ?”
Raspuns :
“Depinde ce esti: om sau soarece !”

Cine crede in superstitii,ii da voie satanei sa intre in viata lui!
EX:
Cand,de pilda,pisica ii taie calea superstitiosului ,cel rau ,diavolul, se sileste sa ii faca probleme…ca sa creada apoi in “previziunile”lui .

Daca iti apare cineva cu un vas gol ,chiar o sa iti mearga rau ….daca tu crezi in asta …,pentru ca cel de langa tine ,ingerul cel rau ,vazand intamplarea ,se sileste sa iti faca turburare in casa sau la serviciu sau in suflet,ca tu sa devii dependent de asa ”semne”.
La fel si cand te intorci din drum, de pilda, sau cand ai varsat sarea…sau ,multe alte superstitii.
Acel cineva care lucreaza acestea este diavolul, pentru ca sa ne faca increzatori ,nu in Dumnezeu ,rugaciune si faptele credintei, ….ci in superstitii !
Deci este un mijloc al lui de a influienta viata noastra.

Cine crede in superstitii, daca vrea sa scape de influienta lor, sa se lupte sa nu mai ia seama la ele ,sa le ignore …SI ELE VOR INCETA SA SE MAI ADEVEREASCA !!!
E logic ca acea pisica de iti taie drumul , nu stie ea viitorul tau si ,in nici un caz, nu trece drumul ca sa iti prevesteasca tie ceva .Poate isi cauta si ea hrana sau are vreo alta idee…
In nici un caz Dumnezeu nu o trimite sa iti vesteasca tie ceva…
Daca o pisica ar trece strada pe undeva printr-un loc aglomerat, cu mii de oameni ,oare ea ar prevesti la toate acele mii de oameni, la toti ,ca le va merge rau ??!

Si totusi ,celui superstitios I SE INTAMPLA SA I SE ADEVEREASCA SUPERSTITIILE ! …
Chiar IN REALITATE ,nu doar ca o sugestie …

Superstitiosii nu sunt doar dintre oameni simplii ,neinstruti ,prosti,naivi …
Superstitiosii nu sunt numai dintre copii necopti la minte…
Nuuu!
Superstiosi sunt si patroni,si politicieni ,si doctori ,profesori ..etc..,oameni cu carte, care ai zice ca nu ar trebui sa plece urechea la asemenea “bazaconii”…

Oare acesti oameni cred doar in niste idei?

Nuu…Ei au simtit realitatea superitiilor lor..au palpat ,au verficat realitate “implinirii “lor..
Superstitiile ,ca si vrajile ,ca si iluziile iluzionistilor ,ca si farmecele sau ghiciturile ,ca si vorbirile cu “mortii” sau vindecarile cu “energii”…etc…SUNT REALITATI …!
Dar ,cu adevarat, ce sunt ele ???
Sunt in retaliate LUCRARI SATANICE…sunt lucrari puternice prin care necuratii demoni incearca sa castige lumea pentru ei…

Ce interes au ei,ce castiga prin aceste inselaciuni ?

Lucifer ,seful demonilor vrea sa ne surpe credinta in Dumnezeu ,sfintii Lui ,biserica Lui…ne vrea niste copii prosti si naivi care sa nu intelegem marile adevaruri , adevarurile ca toate minunile adevarate din lume sunt plecate de la Dumnezeu …
Ne vrea niste copii prosti si neascultatori si rebeli fata de TATAL si CREATORUL NOSTRU…
Pe de alta parte vrea ca sa apelam la serviciile lui( si la ale slujitorilor lui )… nu la ale lui Dzeu …pentru ca pe urma sa aiba drepturi asupra noastra ,in fata lui Dzeu,si sa dovedeasca ca pe el l-am urmat ,pe el l-am ascultat, prin el ne-m aranjat viata …
El mai urmareste sa se mandreasca in fata sfintilor zicand :” uite ,ma ,cati imi slujesc mie !“
In final el tinteste sa ne castige pentru imparatia lui…iadul cel vesnic.

De asta a inventat ,prin multimes slujitorilor lui ,demonii, atatea inselaciuni , ca sa castige lumea…

De ce ii lasa totusi si Dumnezeu ???De ce nu le impiedica lucarera ?
Pentru ca Dzeu nu vrea sa ne aduca cu forta la El,ne respecta libertatea…si le respecta si libertatea lor, ingerilor cazuti…demonii.
Si pentru entru ca oamenii nu mai inclina spre El..ci tot spre pacate ,spre necinste si murdarie sufleteasca …chiar si pentru asta El le respecta liberul arbitru…Nun e baga cu forta in Raiul Lui…
De aceea ,spune Biblia, ca suntem dupa chipul si asemanarea Lui Dzeu.…adica nu suntem si noi dumnezei ,ci avem cele trei libertati MAXIME ca si El :
1-vointa libera
2-sentiment liber si
3-ratiune libera.
Nu suntem ca animalele , sa traim instinctual…
De aceea si suntem nemuritori ,ca si El, si de aceea ne si va judeca la sfarsit si ne va recompensa vesnic..

Revenind la superstitii ,declar inca o data ca acestea sunt un gen de “carlige cu momeli” prin care sunt “pescuiti “ o parte dintre oameni pentru iad…

Asa se intampla chiar si cu horoscopul si cu ghicitoriile ,cu magia ,spiritismul …si multe alte inselaciuni satanice… in care ,cine crede … ajunge un rob al lor !!!

Pe scurt, sa dau un exemplu si cu horoscopul.
Daca citesti in aceeasi zi horoscopul indian,te minunezi…nu seamana cu cel chinezesc..si acela nu seamana cu cel japonez..sau cu cel romanesc..si asa mai departe…
Ar fi o nebunie sa crezi ca Dumnezeu predestineaza o masa uriasa de oameni , numarand miliarde de oameni chiar…numai pentru ca s-au nascut intr-o anumita perioada…
Ar fi o nebunie sa crezi ca niste frati gemeni care sunt nascuti la interval de cateva minute ar avea viata “trasa la Xerox”…
Sau sa crezi ca intr-un razboi ,in acelasi atac ,vor muri oameni din aceeasi zodie…
Ar fi o nebunie sa crezi ca prim miscarea planetelor si stelelor(iar in spate la toate fiind , zice-se, Dumnezeu) sa fie influientat un cuplu ,un sot si o sotie, sa aiba relatie sexuala …ca peste 9 luni sa se nasca un copil…cu o anume predestinatie …
Atunci , Dzeu .de ce ne mai judeca la sfarsitul lumii si ne mai ofera un Rai sau ne pedepseste in iad …daca noi suntem ,deja, predestinati sa fim intr-o zodie rea ,cu apucaturi pacatoase???!
Pentru ce sa fim responsabili de ceea ce este sadit irevocabil in fiinta noastra ,independent de noi ?

Nu este adevarat, fratilor !
Nu suntem absolut deloc dependenti de constelatii…
Constelatiile reprezinta doar o impartire a universului in zone (impartire facuta de astro- nomi ) pentru o mai buna cercetare…
Insa aceste idei ,despre astrii cerului si organizarea lor, le-au preluat astro-logii(un fel de astronomi ai logicii,cica …ai teoriei,nu ai practicii ) si le manipuleaza in felul lor, nestiind ca de fapt , aceste idei, in spatele lor, sunt manipulate de forte malefice ,care vor sa influienteze negative lumea.
Nici nu isi dau seama bietii oameni
ca sunt niste sarmane instrumente ale fortelor oculte prin care dracii isi implinesc intentiile lor.

Unii dintre ei lucreaza INCONSTIENT pentru satana… Ei nici nu stiu ,nu baga de seama cat sunt de inselati si ce inselatori sunt pentru altii…
Ei se considera de buna credinta… …

Insa altii, cei mai multi , sunt constienti ca puterile lor “para-normale “ nu sunt de la Dzeu …
Stiu de unde au asemenea “premonitii “ “harisme”si “disponibilitati”…
Stiu ca le au de la draci…dar nu spun adevarul…
Asa sunt atatia “clar-vazatori”,ghicitori,fermecatori ,spiritisti (vorbitori cu morti ,cica ! ),magicieni ,bioenergeticieni ,fachiri ,iluzionisti,etc,etc.etc…

Dintre toti acestia nu spun niciunul ca fac minuni cu puterea dracilor..
Toti spun ca au daruri de la Dumnezeu si ca ,cu puterea Lui ,fac ei asa ceva !!!!

Oare ?Asa sa fie cum spun ei ?

Face Dumnezeu minuni la comanda acestor ticalosi si inselatori , care nici macar nu recunosc inselaciunile si castigurile necinstite pe care le fac ???!
Este Dumnezeu sluga unor asemena oameni ???!

Nu ,frati crestini !!!

Dumnezeu …abia de face minuni prin icoane ,prin slujbele Lui ,prin institutia Lui oficiala,biserica , prin oamenii Lui plini de modestie ,curati la suflet ,cinstiti si sfinti !!!
Dumnezeu abia de isi face minunile Lui prin manastiri si schituri ,prin locuri sfinte si sfintite…!!!

Nu pe stadioane lucreaza Dumnezeu ,prin sali de spectacole ,prin circuri ,prin casele vrajitorilor si descantatorilor, nu prin oameni viciosi si pacatosi imbracati in tinute indecente sau haioase si dubioase ,care mai de care facandu-si reclame zgomotoase ,puternic finantate!
Nu prin astea lucreaza Dzeu ,expresia decentei si seriozitatii !
In categoria asta se numara si multimea sectelor(peste 9800 de credinte..asa zis crestine ) care stramba adevarul si lucreaza prin metode asemanatoare cu inselatorii mai sus amintiti …numai ca in forma mai decenta…Si ei cheama lumea la minuni ,semne si binefaceri…Si ei vand iluzii…
Si ei trambiteaza ca sunt ai lui Hristos si cheama lumea la ei.
Va intreb acum ceva .
Daca ar chema lumea la satana ,la demoni ,la iad…s-ar duce cineva la ei ?!
Nu!
Cheama la un hristos!
Dar ce fel de hristos e acesta ?
Un hristos fara cruce ,fara sfinti ,fara mama Lui,fara slujbe,fara preoti,fara icoane ,fara post,fara pomeni ,fara spovedanie ,fara pocainta adevarata,fara ,fara…
Dintre aceasta multime de credinte nu sunt doua la fel!
Unii tin sambata ,altii duminica ,unii nu fac pe-aia ,altii pe-ailalta…toti in felul lor…
Toti cu doctrina lor,toti cu cartile lor,toti cu finantarea lor …banii lor…

Cine nu stie de unde le vin banii acestor multe secte ,de unde vin acele sume fabuloase ce sunt inghitite pe case de rugaciuni luxoase,carti de calitate daruri,etc,va spun eu .
Toate sectele sunt finantate din fondurile mondiale, alimantate din conturile magnatilor evrei …
In prezent o mana de bogatasi evrei conduc lumea prin francmasonerie si alte cateva grupuri si organizatii secrete…
Evreii, ai caror stramosi au fost ucigasii Domnului Hristos, finanteaza acum credinte crestine … :)
De ce ?
Pentru ca sa dezbine ,sa nu mai fie unitate in credinta..sa nu mai fie putere…si apoi conduca tot globul, sa impuna o singura conducere mondiala politico-religioasa prin acel super-presedinte ,Antihrist, pe care il descrie Biblia la Apocalipsa.
Se merge pe principiul romanilor :”divide et impera”…dezbina si domina !

Deci de aici isi trag seva si puterea sectele crestine ,secte care cheama lumea la hristos…
Care hristos?
Fiecare are un hristos propriu ,asa cum il vor ei,doctrina fiecaruia…

Nu vedeti cum am ajuns in vremurile despre care spune Biblia ca :” la sfarsit vor apare hristosi mincinosi si lupi imbracati in piei de oi “! ..?
La sfarsit….deci…

Biata lume ,cat de inselata este astazi !…Pe inselatori ii crede si ii asculta si ii respecta…La ei se duc cu miile si zecile de mii ,se duc la sectanti ,la vrajitori ,spiritisti, etc…se duc foarte multi…
Iar bisericile lui Dzeu sunt goale…
Slujitorii Lui sunt blamati ,contestati si batjocoriti …

Daca a facut ceva un preot …mass-media urla de rasuna satele…facand din tantar armasar..si vuieste toata lumea zicand :”uite ce fac popii, slujitorii lui Dzeu !!!!!!”
Nu zice lumea :”uite ,sarmanul preot , a fost doborat de diavolul ,ca probabil si el ,ca preot, a luptat mult contra lui,scotand multe suflete din ghearele lui…”!
Nu zice asa …Nu zice nici macar ca a cazut acel preot …singur…
Ci zice :”uite ce fac preotii !”Adica toti la un loc…

Ati auzit vreodata sa se faca vre-un “tam-tam” ca vre-un vrajitor a facut cine stie ce,sau vre-un spiritist sau vre-un astrolog sau iluzionist …?
Nu…de ei si de ticalosiile lor nu se sinchiseste nimeni…le tolereaza si le trec cu vederea…
Si ,tocmai ca si ei se numesc “slujitori ai darurilor lui Dzeu”…
De ei nu vorbeste gura lumii ca uite ce fac”astia toti “…
Eu nu am auzit ca vre-un astfel de om sa
Starneasca atat valva…ba chiar acestia se bucura de cinste mare in ochii lumii ,reclame ,lumini ,straluciri,laude…
Cine se revolta ca o vrajitoare a cazut in desfranare sau ca un astrolog si-a facut nu stiu ce vile sau ca un predicator sectant are venituri ilicite ? :)

Hmmm…
Sa ne ajute Dumnezeu sa avem intelepciune si discernamant sa stim pe ce carari sa mergem sa nu fim inselati ca sa ne irosim zilele vietii fara roadele bune necesare in vesnicia Raiului !

FLORI DE IUBIRE

(sa chemam semeni nostri in inima noastra si sa le daruim iubire)

Te simt pe cărările inimii
Păşind cu tălpi de lumină
Şi lăsând în urma Ta miresme de Cer.
Îţi simt pasul uşor ocolind rane
Pentru ca apoi să îngenunchezi lângă ele
Şi lacrima Ta să le spele...
Simt florile crescând din dureri
Pe care atingerea sfinţeniei Tale
Le-a făcut flori de iubire,
Cu petale ce nu se ofilesc,
Cu frunze ce nu-ngălbenesc..
Cu parfum de şoapte ,,Te iubesc!”
Ce mult aş fi vrut să le dăruiesc
Semenilor ce-mi par îngeri..
Dar Tu mi-ai spus blând:
,,Cheamă-i la tine în suflet,
Pe cărări de iubire
Cu flori de nemurire!”
Şi i-am chemat, Doamne!
Fă Tu curat în cămara inimii mele
Şi-mpodobeşte-mi grădina
de florile Iubirii Tale
cu parfum de şoapte ,,Te iubesc!”

OBICEIURI DE ZIUA MORTILOR

Noaptea de 1 noiembrie sta sub semnul luminii. Cu ocazia Luminatiei, asa cum este cunoscuta, in popor, Ziua Mortilor, un vechi obicei catolic pastrat de sute de ani, cimitirele, mai ales cele din Ardeal, Banat si Maramures, se transforma in oaze de lumina, datorita miilor de lumanari aprinse in memoria celor trecuti in vesnicie.

De fapt, Ziua Mortilor se celebreaza in 2 noiembrie, prima zi a lunii fiind Sarbatoarea Tuturor Sfintilor, insa, in timp, cele doua s-au contopit, iar cimitirele se umplu in 1 noiembrie pentru a ne aminti de cei dragi trecuti in vesnicie.
Mormintele se curata si se pregatesc din timp, in aceasta zi doar se pun coroanele, florile si se aprind lumanari pentru sufletul raposatilor. Chiar si cei plecati in strainatate se intorc acasa de Ziua Mortilor, pentru a fi alaturi de cei dragi si a imparti de pomana mancare si bautura tuturor celor care trec prin dreptul mormintelor.
De 1 noiembrie, cimitirele devin locul de pelerinaj a mii de credinciosi. Oamenii considera ca aduc o jertfa celor disparuti aducand flori la cimitir in seara zilei de 1 noiembrie si aprinzand lumanari, iar multi merg in aceasta noapte si zeci de kilometri pana la cimitir.
Desi, la origine, este o sarbatoare catolica, occidentala, Luminatia - cum mai este numita Ziua Mortilor - a fost adoptata si in Transilvania, indiferent de confesiunea religioasa a locuitorilor (ortodocsi, catolici sau protestanti).

In traditia ortodoxa, Luminatia se inscrie in randul sarbatorilor din vechiul cult al mortilor. Astfel, in ziua de 31 octombrie, oamenii merg la cimitir, unde curata mormintele celor dragi, iar in zilele de 1 si 2 noiembrie duc flori - de obicei flori de sezon, precum crizantemele - si se roaga pentru sufletele celor adormiti.
Potrivit legendelor populare, in noaptea de 1 noiembrie, portile Taramului de Dincolo se deschid, iar cei decedati vin sa ii viziteze pe cei vii. Sarbatoarea nu are nimic lugubru, ziua de 1 noiembrie fiind, poate, singura zi din an in care oamenii glumesc in cimitir. De Ziua Mortilor, bucuria reintalnirii cu sufletele rudelor trecute in Lumea de Dincolo depaseste tristetea comemorarii.

Cine nu are parinti

Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.

C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.

Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.

C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.

N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.

Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.

Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.

Si-n sicriu ii purtam, cu capacul rasfrant
Si acasa plecam, si-i lasam in mormant.

Si nici nu ne gandim sa venim inapoi,
Poate nu au murit si mai striga la noi.

Si, probabil, curand, vom vedea, vom simti,
Ca-ntre noi si parinti au crescu vesnicii.

Ca-ntre noi si parinti urca drumul de lut,
Drum de neinteles, drum de nestrabatut.

Dar acum e tarziu si simtim si vedem
Ca parintii devin robii altui sistem.

Si ce suflet avem, sa-i bagam in pamant,
Dedicati, noi si ei, ritualului sfant.

Daca-n viata au fost, fie blanzi, fie fermi,
Ii fixam in pamant, ii trimitem la viermi.

Dumnezeu ne-a uitat, varsta-si iese din minti,
Mor parintii in noi, noi murim in parinti.

Vine iarna in ceas si da viscolul spic,
Cine n-are parinti nu mai are nimic.

Niste oameni mai plang, niste clopote bat,
Cine n-are parinti este mort si ingropat.

Este ultimul rau, este ultimul rapt,
Cine n-are parinti nu exista, de fapt.

Nu exista averi, nu exista noroc,
Cine n-are parinti ce sa aiba in loc?

N-are pret nici un pret, n-are nimb nici un nimb,
Cine n-are parinti, ce sa aiba in schimb?

Cine n-are parinti, are ultimul drept,
De-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.

Timpurii suferinti si tardive cainti,
Un popor de orfani, cine n-are parinti.

poezie de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Ratacind mereu...

Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"

M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.

M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.

M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?

Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi.

poezie de Iulia Comaniciu
.................................
Imn mortilor
Morminte dragi, lumina vie,
sporite-ntr-una an de an,
noi v-auzim curgand sub glie,
ca un suvoi subpamantean!Ati luminat cu jertfe sfinte
pamantul, pana-n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.

Ascunse-n lut, ca o comoara,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n tara,
va regasim mereu in noi!

De vi s-au smuls si flori si cruce
si daca locul, nu vi-l stim,
tot gandul nostru-n el v-aduce,
ingenuncheri de heruvim.

Morti sfinti in temniti si prigoane.
Morti sfinti in lupte si furtuni,
noi am facut din voi icoane,
si va purtam pe frunti cununi.

Nu plangem lacrima de sange,
ci ne mandrim cu-atati eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plange,
ci se cumineca prin voi.

(Radu Gyr, Imn mortilor, poezie compusa in inchisoarea Aiud)
Avem atatia morti,

de Radu Gyr

Avem atatia morti, atatea oseminte,
Cu smirna lor pe frunte ne sfintim
Si de la noi la gropile lor sfinte
Intinde luna aurit chilim.

Atatia morti, atatea dragi morminte

Atatia morti, atatea dragi morminte,
Ca o catapeteasma cresc in noi,
Cum mucenicii slavei mai-nainte,
Prin gloante, prin furtuna, prin ploi.

Ne palpaie pe maini si in cuvinte

Ne palpaie pe maini si in cuvinte
Ca soarele ce arde pe obraz,
Atatia morti, atatea oseminte,
In somn se-aprind icoane de topaz.

Atatia morti ascut in noi otele

Atatia morti ascut in noi otele,
Se sparge veacul in tandari mari de fier.
Cu jertfele de ne izbim de stele,
Cu ranile noi ne-am atins de cer.

Zidim destin, Parang de ziduri sfinte

Zidim destin, Parang de ziduri sfinte
Dar nu din var si piatra ctitorim,
Ci tencuim cu albe oseminte,
Din caramida ranilor zidim.

Turnati in cremene si juraminte

Turnati in cremene si juraminte,
Cu ochi de foc aprinsi de-un sfant mister,
Privim cum zilnic alte noi morminte
Se inalta pajuri albe catre cer
Sa puna tarii temelii de fier.

Avem atatia morti, atatea oseminte…
..........................
Bunule Doamne, aminteste-Ti de dragii nostri dragi plecati la TINE si iarta-le lor greselile pe care le-au savarsit in timpul vietii lor, pentru ca nimeni nu este fara de pacat in afara de Tine, care ai puterea sa dai pace celor plecati dintre cei vii.
Prin Dumnezeiasca Ta intelepciune si dragoste pentru oameni, Tu binecuvantezi si dai fiecaruia ceea ce are nevoie. Mantuitorule, odihneste sufletele celor plecati, care si-au pus nadejdea in Tine Atotputernicule.
In mijlocul sfintilor, Iisuse Cristoase, odihneste sufletele robilor Tai, acolo unde nu este durere nici intristare, ci viata fara de moarte.

Si FLORI pentru dragii nostri dragi mereu aflati in sufletele noastre...Dumnezeu sa ii odihnesca in pace pe EI si pe cei la care poate nu se mai gandeste nimeni!

CONDUCTORUL ..PETRU DUGULESCU

---

Am urcat in trenul vietii plangand
Intr-o zi de noiembrie cenusie;
Undeva pe malul Muresului serpuind,
Intr-o gara mica, pustie.

Aveam si eu un bilet in buzunar,
Ce mi l-au pus parintii la plecare
Asa cum l-au primit si ei - in dar -
Si nu stiam ca-i scris pe el: "PIERZARE"!

Pe cele doua sine: timp si spatiu,
Pornii, calatorind spre nicaieri -
Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu
Si parca m-am urcat in tren, ca ieri.

Si leganat de rotile grabit,
Lasai in urma atatea statii dragi:
Gradina - cu ciresele 'negrite,
Padurea, cu potecile cu fragi;

La fiecare varsta cu-a ei toane,
Cand ma-nfierbantam mai mult la joc,
Eu auzeam un scurt: "Sus in vagoane"
Si trenul o lua din nou din loc
Grabit lasai in ulita pustie,
O minge, ce din carpe mi-am facut,
O undita din ac si gamalie,
Bat de alun si ata de cusut.

Lauta cu arcusul din tuleu
Si sania din iernile cu nea,
Si trotineta prietenului meu
Pentru ca eu, nu o avem pe-a mea.

Lasai o gradinita cu jucariile ei,
Cateva scoli co colegii mei
Iar trenul pe sine zbura -
Spre unde? Spre ce? Nu conta.

Dupa vreo douazeci de statii prin ani,
Cand frunzele cad din castani,
O voce-mi spuse domol:
"Biletul, pentru control!"

Era un conductor bland
Ca soarele diminetii,
O Carte in mana tinand:
"Mersul trenurilor vietii!"

M-a intrebat, parca-l aud si-acum,
C-o voce ce vibra ca si vioara,
De unde vin? Si unde-i al meu drum?
Treceam cu trenul meu prin Timisoara.

M-am desteptat atunci ca dintr-un vis,
Cautand biletul meu prin buzunare
Dar am vazut ca "IAD" pe el e scris!
Si-am plans atunci cu lacrime amare.

El mi-a promis ca n-o sa m-amendeze,
Ca nu-I aceasta slujba ce-a primit -
Ci sa trezeasca, sa avertizeze,
Sa dea bilete rosii, gratuit!

Dar ca in urma vine, nemilos,
Un controlor cu chipul fioros;
Pe sapca are ca emblema-un craniu,
Iar vocea lui suna taios si straniu:

"Cei ce nu aveti bilete rosii ci viza 'gratie'
Veti cobora cu mine la prima statie!"

Eu il priveam si-l ascultam nauc
Si pentru prima data intrebarea:
De unde vin? Si unde-o sa ma duc?
Se ridica vijelios ca marea.

El mi-a vorbit din nou cu duiosie
Si sub lumina razei de lanterna,
Primi biletul de culoare purpurie,
Chelmac, via Golgota, viata eterna!

Mi-a spus daca biletul am schimbat,
Indata ce in gara-o sa sosim,
Sa schimb si trenul c-un accelerat
Din Timisoara spre Ierusalim!

Si-acel conductor bland a disparut;
Si mi-l mai aminteam, doar dupa nume;
Dar si eu tot conductor m-am facut
Impartasind aceeasi misiune.

Si de-atunci pe diferit rute
Calatoresc mereu, neobosit,
Sa-mpart bilete inca nevandute,
Bilete pentru ceruri, gratuit!

Pe calatori cu trupul obosit,
Ce nu stiu unde merg caci dormiteaza,
Caut sa-i trezesc strigand necontenit:
"Biletele va rog. Vesnicia urmeaza!
Vesnicia urmeaza!"

DUMNEZEU NE INVATA SA SPUNEM RUGACIUNEA...TATAL NOSTRU

Cea mai cunoscută şi mai răspândită rugăciune, rostită pentru prima dată de Iisus Hristos şi predată ucenicilor Săi: rugăciunea Tatăl nostru, numită şi Rugăciunea domnească.

Direct de la Domnul
Rugăciunea Tatăl nostru este o rugăciune pe care ne-a dat-o Domnul Hristos. Ea este consemnată în două din cele patru Evanghelii. În Evanghelia de la Matei, capitolul 6, în contextul Predicii de pe munte, şi în Evanghelia de la Luca, în capitolul 11, unde se spune că ucenicii au venit la Mântuitorul şi i-au cerut să-i înveţe să se roage. Iar Domnul i-a învăţat rugăciunea Tatăl nostru. Varianta de la Matei este puţin diferită de cea de la Luca şi e cea care a fost consacrată şi folosită în cultul Bisericii noastre.

Ştim ce spunem atunci când ne rugăm?
Această rugăciune este cea mai răspândită rugăciune, o spunem de la tinereţe până la bătrâneţe. Dar de multe ori rostim această rugăciune în mod mecanic, fără atenţie la cuvintele ei. Spunem cuvintele ca o formulă, în care ne punem nădejdea la vreme de necaz. Sunt chiar oameni care o spun fără să înţeleagă cuvintele pe care le rostesc. Însă rugăciunea ne obligă la o anumită atitudine, la o anumită conduită a vieţii noastre. De aceea este foarte important să înţelegem ce spunem atunci când ne rugăm. Vom face aici referire pe scurt la fiecare cuvintele rugăciunii Tatăl nostru.
Această rugăciune este alcătuită dintr-o invocare: Tatăl nostru Care eşti în ceruri, şapte cereri: 1) sfinţească-se numele Tău, 2) vie împărăţia Ta, 3) facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. 4) Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi 5) şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri 6) şi nu ne duce pe noi în ispită 7) ci ne izbăveşte ce cel rău. Şi o încheiere: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin. (Mt. 6, 9-13)

Fii ai aceluiaşi Tată şi fraţi între noi
Invocarea Tatăl nostru Care eşti în ceruri ne dă mare mângâiere, dar ne şi responsabilizează. În cadrul Sfintei Liturghii, cu puţin timp înainte de primirea împărtăşirii cu Sfintele Taine, tocmai ca pregătire pentru această primire a Trupului şi Sângelui lui Hristos, rostim rugăciunea Tatăl nostru. Iar înainte de a o rosti există o alcătuire de rugăciune pe care o spune preotul şi prin care cerem de la Stăpânul şi Dumnezeul Cel ceresc să ne dea vrednicia de a-L numi Tată. Acesta este un dar al lui Dumnezeu şi înţelegem că El ne-a înfiat pe noi, făpturile sale şi astfel niciodată nu mai putem fi orfani, pierduţi, lăsaţi în voia determinărilor acestei lumi. Avem un Tată în ceruri. Consecinţa acestei înfieri este faptul că noi suntem fraţi între noi, fraţi cu toţi creştinii. Avem acelaşi Tată şi acelaşi sânge, căci sângele nostru este amestecat cu Sângele lui Hristos primit prin Sfânta Împărtăşanie. Ne comportăm noi ca fraţii unii cu alţii? Ni s-au făcut străinii ca nişte rude după trup?

Gânduri şi cuvinte sfinte
Sfinţească-se numele Tău este prima cerere. Dumnezeu este Sfânt. Spunem la biserică: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru... Cântăm: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare Sfinte fără de moarte.... sau Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul nostru... Dumnezeu este Sfânt dar totuşi cerem să se sfinţească numele Său. De ce? Pentru ca să se sfinţească şi în noi înşine. Cerem să se sfinţească numele Său în sufletele şi în viaţa noastră. Să avem gânduri şi cuvinte sfinte, gânduri şi cuvinte cuviincioase, gânduri şi cuvinte de preamărire. În mod practic se sfinţeşte numele lui Dumnezeu în noi atunci când Îi pomenim numele, atunci când Îl invocăm în rugăciuni scurte: Doamne ajută-le! Doamne miluieşte-ne! Doamne vindecă-l! Doamne curăţeşte-mă!

Împărăţia dinlăuntrul nostru
Vie împărăţia Ta este a doua cerere. Aceasta este o chemare şi o dorinţă de a se instaura Împărăţia lui Dumnezeu în lumea aceasta dar şi în noi înşine, căci a spus Domnul Iisus Hristos: Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru (Lc. 17, 21). Iar împărăţia lui Dumnezeu se instaurează în sufletul celui care Îl are pe Dumnezeu ca Împărat al vieţii sale şi face voia Lui. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri (Mt. 7, 21).

Bucuria din cer să fie şi pe pământ
Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ este a treia cerere şi prin aceasta vrem să se facă voia lui Dumnezeu de către oameni pe pământ aşa cum se face de către îngeri în ceruri. Aşa cum îngerii au preocuparea şi bucuria de a face voia lui Dumnezeu, şi noi să împlinim pe pământ voia Lui, ca să avem bucurie. Voia lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să se mântuiască (I Tim. 2, 4) şi noi, dacă vrem să facem voia lui Dumnezeu, trebuie să lucrăm la a noastră mântuire.
Într-un mod personal, cuvintele precum în cer aşa şi pe pământ putem să le raportăm la gândurile şi la faptele noastre. Aşa cum vreau să fac voia lui Dumnezeu în cerul gândurilor mele tot aşa să împlinesc şi cu pământul faptelor mele voia lui Dumnezeu. Să nu fie contradicţie între cerul şi pământul sufletului meu, între ceea ce gândesc că e bine să fac şi ceea ce fac de fapt.

Pr. Ovidiu Bostan

CE INSEAMNA A DARUI

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:
- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…
- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!”

CUM SE FACE UN POMELNIC?

POMELNIC DE VII
Se scriu:

- părinţii trupeşti,

- părintele duhovnic,

- naşii de botez şi de cununie,

- soţia / soţul / copiii,

- rude şi prieteni

Condiţii obligatorii pentru a fi pomeniţi la Sfînta Liturghie:

- să fie botezat în Biserica Ortodoxă,

- să fie cununat în Biserica Ortodoxă,

- să nu fie cununat cu rudenii trupeşti (pînă la gradul …) sau duhovniceşti (naşi cu fini, sau rude ale cumetrilor)

- să aibă naşi botezaţi şi cununaţi ortodox,

- să fie drept-credincioşi (să creadă în Sfînta Treime, Maica Domnului, Sfinţi; să cinstească Sfînta Cruce, icoanele, sfintele moaşte),

- să ducă o viaţă evlavioasă ortodoxă (rugăciune, post, prezenţă la biserică, spovedanie, milostenie şi alte fapte bune ale credinţei)

“Viaţă evlavioasă ortodoxă” înseamnă:

- să nu fie: curvari, hoţi, beţivi, petrecăreţi, fumători, drogaţi, hulitori, atei, apostaţi, batjojcoritori de orfani şi văduve, ucigaşi, răpitori, scandalagii, răzbunători etc.

- să nu practice: masturbare, perversiuni: împreunări anale / orale, cu animale; homosexualitate şi lesbianism sau pedofilie.

- să nu săvîrşească, să nu mijlocească, să nu îndemne sau să încurajeze practicile şi metodele contraceptive: păzire (calendar, prezervativ, sterilet), băi, leacuri, pastile, avort,

- să nu aibă profesii imorale, prin care se aduc prejudicii (directe sau indirecte) Bisericii şi mîntuirii altora, de pildă: patron de bar, sex-shop, casă de toleranţă, regizor / actor, redactor TV, editor de publicaţii antiortodoxe (eretice, erotice, umanist / evoluţioniste), traficanţi de droguri, femei, arme etc.

- să nu fie francmasoni: funcţionari în organizaţii, organisme, societăţi, fundaţii, asociaţii, cluburi şi ligi naţionale şi europene.

- să nu emită prin politica lor legi ce încalcă suveranitatea, autoritatea şi autonomia Bisericii şi a ţării (integrări, adeziuni, afilieri la organizaţii internaţionale: NATO, UE, ONU, UNESCO, FMI, Banca Mondială, Mişcarea Ecumenică etc.)

- să nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori “ştiinţifice” păgîneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie, acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză, dianetică, meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de vrăjitorie europeană şi orientală.

Toţi aceştia se pot pomeni doar la Psaltire şi Sfîntul Maslu (şi se pot spovedi).

CE TREBUIE SĂ CEREM ÎNTR-UN POMELNIC

1. Păstrarea credinţei ortodoxe, curaj în apărarea credinţei, neţinînd seama de ameninţări sau avantaje. Puterea de a săvîrşi fapte ortodoxe.

2. Venirea la credinţă a neortodocşilor (păgîni, Iudei şi eretici creştini: papistaşi, protestanţi şi neo-protestanţi).

3. Răbdarea necazurilor şi a celor ce ni le fac.

4. Răbdare în boală, sărăcie, lipsă.

5. Mulţumiri lui Hristos în necazuri, căci necazurile ne smeresc.

6. Sănătate în Hristos.

7. Cunoaşterea păcatelor proprii.

8. Izbăvire de patimi.

9. Milă şi iertare de la Hristos a păcatelor şi greşelilor noastre.

10. Milă şi iertare de la Hristos pentru duşmanii noştri.

11. Căsătorie spre vieţuire ortodoxă (între oameni iubitori de Hristos).

12. Ajutorul lui Dumnezeu într-o muncă plăcută lui Hristos.

13. Alte cereri de folos spre mîntuire.

NU CEREM:

1. Moartea duşmanilor, pedepsirea celor ce ne-au supărat, umilit, înşelat etc.

2. Bucurii trupeşti: satisfacţii, bogăţie, belşug, avansări.

3. Succese, cîştiguri la jocuri, concursuri şi olimpiade şi noroc în viaţă.

4. Sănătate cu orice preţ, neştiind că boala fără răzvrătire poate aduce mîntuire.

5. Puteri supraomeneşti, paranormale: minuni, vedenii (arătări, lumini, mirosuri) “spirituale” – pentru bucurie trupească.

6. Ajutor de la Hristos în toate dorinţele.

7. Alte cereri după mintea lumii, cum ar fi “pacea între popoare”, împăcarea tuturor Bisericilor şi religiilor etc.

Cererile să nu calce poruncile Evangheliei şi ale Bisericii.

PĂCATE CARE SÎNT IERTATE PRIN SPOVEDANIE, DAR NE OPRESC DE LA ÎMPĂRTĂŞANIE

1 Lipsa rugăciunii zilnice.

2 Lipsa postului de miercuri şi vineri.

3 Nepostirea în cele patru posturi de peste an.

4 Lipsirea de la slujbele Bisericii.

6 Scandaluri, bătăi, violenţă. Lovirea părinţilor.

7 Fumatul şi beţia.

8 Ceartă/ură veche, stăruitoare.

9 Mărturia mincinoasă.

10 Mutilări (automutilări), crime.

11 Dorinţa de sinucidere.

12 Responsabilitate morală pentru sinuciderea cuiva.

13 Credinţa că te poţi mîntui şi fără Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, icoane, Evanghelie, într-un cuvînt, fără Biserica Ortodoxă.

14 Necredinţa şi îndoiala în credinţă.

15 Reaua-credinţă, care pune la îndoială predania Bisericii Ortodoxe.

16 Lipsa Botezului ortodox (fără acesta nu poate fi nici spovedit, nici împărtăşit).

17 Trecerea la altă credinţă.

18 Vrăjitorie, fermecătorie, ghicitorie şi căutarea lor.

19 Credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvîrşesc.

20 Port de amulete, talismane (cuarţuri, cristale, şnururi, brăţări), protectoare, vindecătoare.

21 Jocuri de noroc: robingo, loto, loz în plic, ruletă, bridge, wist, remi, table, cărţi, zaruri şi jocuri mecanice. Şi jocuri sportive: biliard, popice şi celelalte.

22 Lipsa desei spovedanii, spovedania nesinceră, incompletă (ascunzînd mai ales păcatele trupeşti ruşinoase).

23 Vizionarea filmelor/spectacolelor erotice/horror/terror.

24 Masturbarea.

25 Perversiuni sexuale (relaţii orale/anale).

26 Pedofilie/homosexualitate.

27 Relaţii sexuale fără a fi cununat în Biserica Ortodoxă.

28 Relaţii sexuale cu rudenii după trup şi după duh.

29 Relaţii sexuale cu animale.

30 Folosirea diferitelor metode contraceptive: anticoncepţionale, leacuri, băi, păzire, calendar, sterilet, avort, prezervative etc.

31 Copilul mort nebotezat din negrija părinţilor.

32 Relaţii conjugale în posturile mici şi mari, în duminici şi sărbători.

33 Ocupaţie care se împotriveşte vieţii ortodoxe: bar, casă de amanet, bordel, sex‑shop, strip‑tease, anchetator la poliţie, executor judecătoresc etc.

34 Actorie, muzică, dans; participare/organizare de spectacole şi emisiuni distractive etc. (regie, coregrafie, scenografie).

Căci: “Sfinţii Apostoli afurisesc pe lirişti, pe viorişti, pe jucători şi pe toţi cîntătorii din organe, zicînd în aşezămintele lor: «Dacă vreun bărbat sau vreo femeie care a fost începător de jocuri va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în privelişte, sau din cei ce cîntă din fluier, sau chitaragiu, sau viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau, de nu, să se lepede» (Cart. 8, Cap. 32), adică să fie îndepărtaţi din Biserică“ (Sfîntul Nicodim Aghioritul, în Hristoitia).

35 Sportul. (care vine din şi naşte grija faţă de trup, stimularea curviei, a părerii de sine, a trufiei succesului şi a cîştigului, riscul sinuciderii în cazul sporturilor extreme: curse diverse, paraşutism, alpinism, speologie, cascadorie etc.).

35 Colportaj de publicaţii sectare, eretice, pornografice.

36 Afaceri necurate, din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri, în temniţă.

37 Favorizare/îndemn la divorţ/avort.

38 Furt (de la oameni, ori din biserică).

39 Neparticiparea (morală, materială) la nevoile (sărăcia, boala) părinţilor.

40 Neglijarea nevoilor materiale ale familiei.

41 Trafic cu droguri, femei, arme.

42 Neimplicarea copiilor în viaţa ortodoxă, lipsa exemplului cu fapta şi cu cuvîntul.

43 Participarea le experienţe genetice sau de schimbare a sexului.

44 Răpire/sechestrare de persoane.

45 Politică anarhistă, apostată, antiortodoxă.

46 Profanare de biserici, troiţe, morminte.

Toate acestea duc la oprirea de la Sfînta împărtăşanie, cu canonisire, între 1 şi 15 ani (care se adună!).

ORICARE DIN PĂCATELE SPOVEDITE ŞI IERTATE, DACĂ SE REPETĂ, SE SPUN DIN NOU LA SPOVEDANIE, PRIMIND UN NOU CANON.

Pentru cei vii ce se vor pomeni..

---

---

ÎNDOIALA ÎN CREDINTA

Credinta vine din auz si auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. Credinta vine din cuvânt. Credinta noastră în Dumnezeu ne vine si se întăreste în noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea cărtilor sfinte si mai ales din cuvintele si învătăturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfânta Evanghelie.

Dar în Sfânta Scriptură auzim că unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au îndoit în credintă.

Asa s-a îndoit Avraam. Căci atunci când i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ti dau pământul acesta de moste-nire..., a zis Avraam: Stăpâne Doamne, pe ce voi cunoaste că-l voi mosteni?... Atunci a zis Domnul către Avraam: Să stii bine că urmasii tăi vor fi pribegi în pământ străin, unde vor fi robiti si apăsati patru sute de ani (Facerea 15, 7, 13). Si au stat în robie 430 de ani. De aceea a întrebat Moise: "De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, că s-au împlinit anii?" Si a zis Dumnezeu: "Anii s-au împlinit, dar canonul pentru păcatele poporului, nu". Deci, în loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430 de ani.

De ce n-a murit Moise în pământul făgăduintei, ci a murit la muntele Nebo? Căci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blând om de pe fata pământului, cum se spune la Numerii: Moise însă era omul cel mai blând dintre toti oamenii de pe pământ (Numerii 12, 3). Pentru o greseală nu a intrat în pământul făgăduintei. Pentru o greseală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă Iordanul: pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim. Că Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul si adună obstea, tu si Aaron, fratele tău, si grăiti stâncii înaintea lor si ea vă va da apă; si le veti scoate apă din stâncă si veti adăpa obstea si dobitoacele ei.

A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron obstea la stâncă si a zis către obste: Ascultati, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă? Apoi si-a ridicat Moise mâna si a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori si a iesit apă multă si a băut obstea si dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise si Aaron: Pentru că nu M-ati crezut, ca să arătati sfintenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru îndoiala aceasta, Moise n-a văzut pământul făgăduintei.
De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul 283 de ani, câti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf până la Hristos? Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos Se poate naste dintr-o fecioară. Si i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani ca să vadă pe Cel născut din Fecioară.

Asa s-a îndoit si Toma la învierea lui Hristos si a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcă M-ai văzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au văzut si au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească credinta celor ce nu văd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie să fie toti crestinii până la sfârsit. Ce spune Apostolul Iacov: Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale (Iacov 1, 8). Omul îndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?" este ca un nor pe care îl poartă satana cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie, în existenta lui Dumnezeu. De aceea satana îl duce oriunde.

Să vă dau o pildă. A venit un mosneag deunăzi si a zis:

- Părinte, în ziua de Sfântul Vasile am văzut la restaurant multă lume. Vor merge toti aceia în iad? Eu cred că nu vor merge toti.

I-am răspuns:

- Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfânt ne spune în psalmi prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu esti Dumnezeu care nu voiesti fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toti cei ce lucrează fărădelege (Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu nu-i părtas la fărădelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai asezat asezământul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urât învătătura si ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta? (Psalm 49, 17-18). Si mai zice în psalmi: Pune-voi fărădelegea ta înaintea ta si te voi mustra.

Hristos a spus: Intrati pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o află. Si strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt care o află (Matei 7, 13-14).

Deci nu te mira că merg multi la joc sau că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt putini. Tot lucrul bun este rar. Deci nu vă îndoiti de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoială când e vorba de a împlini porunca lui Hristos si de a te feri de păcate.

Dacă n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe Moise pentru îndoială, dacă nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au îndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a pedepsit în această viată ca să nu se muncească în vesnicie.

Oare câti dintre crestinii de azi nu se îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu caută dovezi si zic: "Nu cred până nu văd!" Câti nu caută să pipăie rănile si coasta Mântuitorului, căutând dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipăire si vedere.

Câti dintre crestinii botezati nu zic: "Aici este raiul si iadul! Aici pe pământ este totul!" Si nici când se văd bolnavi, în fata primejdiei, a sărăciei, a mortii si nici măcar la bătrânete nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuită în desfrânări, în răutăti si în necredintă. Putini sunt cei ce se pocăiesc de păcate la bătrânete. Cei mai multi mor asa cum au trăit, în îndoială, necredintă si nepocăintă, spre a lor vesnică osândă.

Cu adevărat mare este credinta în Dumnezeu, însotită de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoială, cad din dreapta credintă apostolică în tot felul de secte si grupări religioase. Multi din cei îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiată de Însusi Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea dată lor. Se smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de învătăturile Sfintei Scripturi, pe care o răstălmăcesc după mintea lor, spre a lor osândă si amăgirea multora.

Să stăm dar neclintiti în dreapta credintă si să ne bucurăm că suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredinciosii se leapădă si caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupesti; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credintă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credintei si vestesc altă Evanghelie; cei robiti de patimi amână pocăinta, iar noi, fiii învierii si fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credinciosi până la sfârsit, stiind că cel ce va răbda toate până la sfârsit, acela se va mântui. Amin.
(Parintele Cleopa )

SUFLET CURAT

Într-o şcoală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului.

Văzând chipurile nedumerite ale micuţilor, domnul profesor scoase un ceas mare de masă şi îl arătă tuturor:
- Vedeţi cum merge acest ceas ? Ca şi un om care trăieşte, tot astfel ceasul ticăie şi rotiţele lui se învârt.

După aceea, a pus ceasul pe catedră, i-a demontat cu grijă carcasa de metal şi a scos mecanismul plin de rotiţe mici, ce continuau să se învârtă.

- Vedeţi, chiar dacă am scos motoraşul din carcasă, el continuă să meargă. Tot aşa şi sufletul, când părăseşte trupul, după moarte, continuă să trăiască. Sufletul este nemuritor şi, de aceea, trebuie să ne îngrijim nu doar de trupul nostru, ci şi de suflet. Aşa cum aveţi grijă să nu vă murdăriţi hainele sau să nu vă răniţi lovindu-vă, tot aşa trebuie să fiţi mereu atenţi ca nici sufletul vostru să nu se “murdărească” de păcate sau să fie doborât de ispite şi neputinţă.

Sufletul trebuie să fie mereu curat, fără răutate şi fără păcat, fiindcă doar aşa el poate primi lumina binecuvântată a dragostei dumnezeieşti. Doar aşa sufletele noastre pot iubi şi pot fi iubite...

“Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, iar la Judecata de Apoi, sufletul iarăşi se va uni cu trupul.” - Sfântul Ioan Gură de Aur