PLACUTA ESTE INAINTEA LUI DUMNEZEU, MOARTEA CUVIOSILOR LUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Bucuria mea, scrie asa in Biblie: “Placuta este inaintea lui Dumnezeu, moartea cuviosilor Lui” (Psalm 115:6).
Ca sa intelegi acest verset, te rog sa citesti cu atentie un fragment din Pateric: “Stateau parintii calugarii in jurul Sfantului Sisoe, cand era pe patul de moarte. Dintr-o data chipul lui s-a luminat si Sfantul Sisoe a zis: “Iata a sosit Sfantul Antonie cel Mare!”. Peste putin timp a spus: “Iata a venit ceata Sfintilor Prooroci!” Apoi, a crescut in intensitate stralucirea chipului sau si Sfantul Sisoe a zis: “Iata, au venit si Sfintii 12 Apostoli!” Pe urma, stralucirea fetei lui s-a dublat si vorbea cu cineva nevazut. L-au intrebat parintii calugari: “Cu cine vorbesti Sfintite Parinte?” Si el le-a raspuns: “Au venit Sfintii Ingeri sa ma ia si ii rog sa ma lase, sa ma mai pocaiesc inca un pic”. Parinte Sisoe, - i-au zis ei, - tu nu ai nevoie de pocainta. Iar el, le-a raspuns: “Va asigur, ca nu cred ca am pus inceput de pocainta”. Atunci parintii calugari, AU INTELES CA ERA DESAVARSIT. Dintr-o data, chipul Sfantului a stralucit ca soarele si le-a zis: “Vedeti, a venit Domnul Iisus Hristos! Și a zis: “Aduceti-mi vasul pustiului”. Indata ce si-a dat sufletul, locul a fost luminat de un fulger si s-a umplut de multa mireasma”.
Vedeti dragii mei? FRUMOS A TRAIT SFANTUL SISOE, FRUMOS A SI MURIT! Placuta a fost inaintea lui Dumnezeu moartea Cuviosului sau Sisoe! Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

PORTILE CERULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

“Unui calugar pustnic i s-a aratat diavolul intr-o noapte si a inceput sa-i aminteasca pacatele: „Ai facut asta, asta si asta, … aceia, aceia si aceia..., vai si amar de sufletul tau!”. “Numai atata?”, a intrebat pustnicul? “Ba, ai mai facut si multe alte pacate si destule, ca sa ai parte de focul iadului nostru! “Te rog, scrie-mi-le pe o hartie, ca sa nu le uit!”, i-a zis călugărul pustnic. Cand au fost gata, pustnicul a luat hartia de la diavol, a facut peste ea semnul Sfintei Cruci si a scris cuvintele: Pacatele acestea, toate mi-au fost iertate de Dumnezeu Iisus Hristos, in Duhul Sfant prin parintele meu duhovnic in Taina Sfintei Spovedanii! Iar, apoi, cu binecuvantarea duhovnicului, am primit Sfanta Impartasanie, adica, Cinstitul Trup si Scumpul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, si prin aceste doua Sfinte Taine, PACATELE MELE AU FOST ACHITATE, (mi-au fost sterse faradelegile mele si de tot pacatul am fost curatit. Pustnicul, i-a intins hartia diavolului, spunandu-i: „Mi-ai dat nota de plata, poftim aici chitanta!”. Atunci, crapand de furie si de necaz, diavolul indata s-a facut nevazut”.
Bucuria mea, daca acestui pustnic spovedit si impartasit i-a amintit diavolul toate pacatele, atunci ce va fi cu cel care merge la judecata particulara sufletul negru, ca un tuci, catranit??? Osanda vesnica il asteapta si-i va spune Mantuitorul: “Prietene, cum ai intrat aici fara haină de nunta? El insa a tacut. Atunci Imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi. (Matei 22:12-14). Cine are minte, sa ia aminte! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

Despre suferintă

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nu am crezut niciodată că un creştin trebuie să fie scutit de

suferinţă. Căci Domnul nostru Iisus Hristos a sfuerit. Şi am ajuns

să cred că El a pătimit nu pentru a ne feri pe noi de suferinţă, ci

pentru a ne învăţa cum să o suportăm. Căci El ştia că nu există

viaţă fără suferinţă.

                   Boala este o comoară nepreţuită

            Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate. Boala este o comoară

nepreţuită. Îndur-o cu răbdare. Nu cârti şi nu te văita în boala ta.

Cuviosul Marcu scrie că cine se opune întâmplărilor triste luptă fără să

ştie împotriva lui poruncii lui Dumnezeu. Iar cine le rabdă ştie bine de

ce vin şi de unde: din voia Domnului. În spatele tristeţilor nevoite stă

ascunsă mila lui Dumnezeu, care duce la pocăinţă pe oricine se arată

că are răbdare şi îl mântuieşte pe acela de iadul cel veşnic.

         A existat vreodată vreun om mare care, în momentele de mare

durere, nu a avut nevoie şi nu a cerut ajutorul lui Dumnezeu şi a

prietenilor lui. În asemenea clipe - vai - chiar şi mintea celor mai

înţelepţi oameni se întunecă, iar inima se tulbură. Într-o asemenea

împrejurare, Proorocul David a strigat cu durere: Miluieşte-mă,

Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au

tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte; şi Tu,

Doamne până când (Psalm 6:2-3). Când ne aflăm în furtuna

suferinţelor trebuie să cerem de la Dumnezeu puterea de a primi

şi a suferi cu răbdare toate relele. Nu te mai nelinişti pentru ce va fi

în viitor. Are Domnul grjă! Încearcă numai să respecţi întocmai

poruncile Sale în prezent. Şi nu purta nimănui nici cea mai mică

duşmănie.

GREŞIM ÎNTR-UN LOC, DAR SUNTEM PEDEPSIŢI ÎN

ALT LOC.

                                      Când suferim

Când suferim mult nu trebuie să uităm marea cinste pe care ne-o

face Domnul Iisus Hristos de a împărţi cu El cununa de spini.

■ Suferinţele sunt corabia cu care navigăm spre Patria Cerească.

Drept mângâiere cei bătrâni şi bolnavi, cuprinşi de suferinţe, care nu

se pot duce la Sfânta Liturghie duminica ar trebui să se roage în

tăcere: Doamne, miluieşte!, Dumnezeule, milostiv fii mie,

păcătosului! Domnul îl va auzi. Să rabde bolile fără să cârtească.

Bolile spală sufletul de păcate.

■ Este necesar să fim bolnavi, altfel nu ne vom mântui. Bolile

sunt cadouri din cer.

■ Orice durere te-ar cuprinde, nu învinui pe nimeni din cauza ei,

în afară de tine însuţi şi spune: aceasta mi se întâmplă pentru

păcatele mele.

Sfinta Parascheva

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Azi toate ne-au luat

Pe bani putini,

Azi multi muncesc

Pentru cei care se imbogatesc 

Iar ei cei multi,

Mai tare saracesc.

Tinerii care nu au un viitor

Aici in tara lor,

Se duc departe

Parintii cu lacrimi amare,

Ii petrec si plang

In urma lor.

Credinta insa ne-a ramas

Dar si asta ne-o

'Ngradesc,

Bisericile le-au

inchis

Si despre virus

doar vorbesc.

 Doar prin unire, rugaciune

Poporul meu,

Popor de daci,

Vom putea sa invingem orice

In lume...

Chiar de suntem saraci.

Credinta-n suflet

De ramane aici,

In Romania unde stie oricine

Ca e gradina 

Maicii Domnului,

Nu vom pieri.

De toti ne vom ruga Maicutii

Sfinte, bunului

Iisus si Sfintei

Parascheva

Ca vine praznuirea Sa.

12.10.2020.S.V.

Valerica Salagean

DRACUITUL SI-NJURATUL, SUNT DE LA NECURATUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, in viata, pe cine chemam (Dumnezeu sau diavolul), de acela avem parte si in lumea aceasta, dar si in viata viitoare. Diavolul ii va spune: “Doamne, Dumnezeule, fii drept si daca sufletul acesta, ne-a chemat pe noi cat a fost in viata, da-ni-l noua, iar daca te-a chemat pe Tine sa fie al Tau”. 

De cate ori dracuie cineva (sau zice: fii al naibii, fii al ciorii...), il invoca pe diavol, care vine in chip nevazut fiindca este duh, si-apoi nu pleaca de langa el, pana nu-i da un necaz: se cearta cu cineva, se impidica, sparge ceva, pierde banii, ii cade celularul pe jos... 

Adica, avem crucea la gat si diavolul pe limba?

 

Sunt crestini ortodocsi care injura, pe Dumnezeu, Pastele, Biserica, Crucea..., insa, Dumnezeu ne-a averizat ca: "Pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii, vor da socoteala in ziua judecatii" (Matei 12:36). 

Sfantul Antim Ivireanul, despre poporul roman zice: Sfantul Antim Ivireanul, despre poporul roman zice: “Ce neam injura ca noi, de cruce, de grijanie, (impartasanie), de morti, de toate Tainele Sfintei Biserici? 

 Cine din pagani face aceasta?  Oare, nu injuram pre Dumnezeu? 

Iar Sfantul Parinte, Ilie Cleopa, intreaba pe cei care dracuie: "Ce fel de crestin mai esti, Daca zilnic dracuiesti? Om netrebnic, ticalos, De ce superi pe Hristos? Ca Satana-i ca un caine, Cand il chemi indata vine, Si de intra-n casa ta, Vai de tine, vai de ea!". Chiar se spune in popor: "Dracuie si injura ca un birjar!".

Dracuitul este un blestem, fiindca, de la diavol, este moartea. Tare urat ii sta la un barbat care dracuie si injura, dar la femeie este insuportabil. Iar crestinul ortodox care se da pe sine diavolului (Fir-as al dracului...; Sa ma ia dracu’...) mare putere ii da diavolului asupra sufletului sau! 

Cel care injura de mama, trebuie sa stie ca in mod indirect, o injura si pe Prea Sfanta, Maica Domnului. Dar si mama oricarui copil este o Sfanta, fiindca i-a dat viata, l-a crescut. In loc sa dracuim si sa injuram, mai bine sa zicem ca si Hristos pe Sfanta Cruce: "Dumnezeu sa te ierte, ca nu stii ce faci!” 

Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, zice: “Cine-si tine limba sa nu injure, sa nu dracuie, mana sa nu loveasca si inima sa nu urasca, acela stie sa poarte crucea asemenea Domnului Iisus”. 

Bunica mea, in loc sa dracuie, zicea: “Sa fii al Domnului!”.

                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

PICATURI DE RABDARE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, iata ce versuri minunate si adevarate: 

“Grabeste timpul ca un nor, 

De nimeni nu-i oprit,

 Si anii mei se duc in zbor, 

Se duc in infinit!”.

 De aceea, sa zicem asemenea Proorocului David: “Invata-ne Doamne, sa ne numaram bine zilele, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune” (Psalm 89:14). 

Si pentru ca mult rau este imprejurul nostru, chiar si noi insine suntem rai,  sa cerem de la Dumnezeu, PICATURI DE RABDARE, pentru toate cate le ingaduie Dumnezeu asupra noastra, si sa zicem: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 

Crestinul ortodox, cand este persecutat efectiv, este mai treaz, mai credincios, mai rugator, isi da mai repede seama ca NADEJDEA, o gaseste numai in Dumnezeu, care pretutindeni este si toate le-mplineste. Si pentru ca viata fiecarui crestin ortodox ar trebui sa fie impodobita cu “evantaiul” virtutilor, sa-L rugam pe Dumnezeu, sa ne dea  ,,diamantul” rabdarii.

 Vine o vreme cand trebuie sa platim cu durere cele ce le-am facut  atunci cu placere . Deci, trebuie sa platim ale noastre de atunci,  ca pentru rabdare sa dobandim mantuirea de la Dumnezeu: “Cel care va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10:22). 

In Patericul egiptean scrie ca avva Macarie, acoperea greselile pe care le vedea ca si cum nu le-ar fi vazut, iar cele pe care le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.

   🙏 Ma rog Lui Dumnezeu sa-ti dea: RABDARICA, apoi RABDARE, dupa aceea RABDAROI si in final RABDAREA SFINTILOR, fiindca ultima treapta, respectiv, RABDAREA DESAVARSITA, o are doar Dumnezeu. De la El, prin El, intru El sunt toate si Lui i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

NU MĂ LĂSA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   

    Versuri de Rusu Denisa Felicia

   Nu ma lasa sa pier acum,

 Nu ma lasa uitarii, 

Caci viata toata e un scrum,

 Picat, pe malul marii.

   Si valuri tulburi se abat, 

Adanc cutremurandu-l, 

Pe cel ce e pierdut in larg,

 Cu barca, plin de ganduri.

   Nu ma lasa, Iisuse-al meu, 

Sa cad iar prada marii, 

Da-mi vasle de la Dumnezeu, 

Nu ma lasa pierzarii!

   Eu stiu ca totu-i trecator, 

Si moartea o sa-mi vina, 

Dar nu ma da, ca-s muritor, 

Facut din praf, din tina!

   Desi-al meu cuget Te ingroapa, 

Te rastigneste ceas de ceas, 

Tu da-mi putere, Tu da-mi apa, 

Nu-mi da otetul ce-a ramas!

   Iisuse-al meu, da-mi mangaiere,

 Sa ma impac cu tot ce-i Sfant,

 Sa nu mai cuget la durere, 

Cat voi trai pe-acest pamant!

   Sa-mi fie fericirea-ntreaga, 

Cand te-oi vedea c-ai sa-mi surazi, 

Ploaia de lacrimi sa imi stearga, 

Haina, Tu, suflete, sa razi.

   Sa nu mai viclenesti atat, 

Sa nu mai certi, sa nu fii trist,

 Ci sa te bucuri ca-n mormant, 

Vei merge trambitand a vis.

   Caci  somnul tau de veci, va fi frumos: 

Cu ramuri rugatoare la fereastra, 

Cu smaltuiri de trandafiri pe jos, 

Si, cu placute amintiri in glastra.

   Desi Te rastignesc mereu, 

Nu ma lasa, Iisuse-al meu! 

Nu ma lasa, Iisuse-al meu! 

Si crede-ma ca-mi este greu.

   Da-mi Crucea Ta, Iisuse Bun, 

S-o duc cu-a Ta putere,

 Nu ma lasa sa cad in drum, 

Da-mi pace, mangaiere.

   Caci numai Tu le stii pe toate, 

Tu stii ce-mi este de folos, 

Ridica-ma-n genunchi si-n coate, 

Nu ma lasa sa zac pe jos!”

   🙏 Maica, Prea Sfanta, Prea Curata, Pururea Fecioara, ca una care ai mare indrazneala inaintea Fiului tau si Dumnezeului nostru, stiind ca, TU POTI CU RUGACIUNEA, ATAT CAT POATE DUMNEZEU CU PUTEREA, roaga-te si pentru noi pacatosii si acopera-ne sub Sfant Acoperamantul tau, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!

   🙏 Miluieste-ne, Maica Luminii!

                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

Rugăciunea Sfintei Cruci

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Să învie Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii Lui, să fugă de la fata Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa să piară diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se însemnează cu semnul crucii si zic cu veselie: Bucură-te, preacinstită si de viată făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorât la iad si a călcat puterea diavolului si te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasul. O, preacinstită si de viată făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, si cu toti sfintii în veci. Amin."

"Îngrădeste-mă, acoperă-mă si mă păzeste, Doamne, cu puterea cinstitei si de viată purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin."

"În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, îti încredintez sufletul meu, păzeste-mă, binecuvântează-mă, miluieste-mă după mare mila Ta si după multimea îndurărilor Tale si viată vesnică îmi dăruieste. Amin" ??

Smerenia....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un batran s-a rugat bunului Dumnezeu intreband ce fapte sa mai faca,ca sa se mantuiasca.Si i s-a aratat ingerul si i-a zis:"Asa sa te mantuiesti,daca cugeti astea:nimica sunt,nimica pot,nimica am..Si aceste cuvinte,tot un cuvant sunt:SMERENIA.Si cine se smereste,cauta sa fuga de tulburari.In viata de obste,de tulburari nu poti fugi;numai atata:sa tii gura inchisa,sa zici:"Doamne Iisuse Hristoase,miluieste-ma pe mine pacatosul",si sa raspunzi numai strictul necesar;cat este nevoie.Pana la urma,tot smerenia este varful virtutilor.Daca cineva are fapte bune,si n-are smerenie,se rastoarna din caruta;este in primejdie.Unii n-au fapte bune,dar au smerenie,cainta,pareri de rau;pe aceia ii mantuieste Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune,si li se pare ca au ceva.. Credincios adevarat este acela care facand binele,nu se masoara cu semenii sai,ci cu Invatatorul sau,caci cine se masoara cu altii,intotdeauna se va mandri,dar cine se masoara cu Domnul,acela isi va gasi intodeauna masura smereniei sale.Cel mai mult trebuie sa va straduiti sa dobanditi SMERENIA.Sa va smeriti,sa va smeriti,si iar sa va smeriti.Daca este smerenie atunci este totul.Daca nu este smerenie,nu este nimic,chiar daca omul ar savarsi minuni.

Rugăciunea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

" Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înaltă spre cer glas de rugăciune este asemeni unei case pustii, plină de păienjeni?, locuită numai de păsările întunericului. Un om care nu stie a se ruga, nu va sti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogătiile pământului! Rugăciunea adevărată este trudă sfântă!

Cea mai puternică rugăciune este pomenirea Numelui Lui Iisus Hristos. Cu răbdare si practică, rugăciunea Lui Iisus ajunge să facă parte din viata noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm!

Când Iisus este cunoscut si ascultat cu adevărat, atunci se face pace si în suflet, si în familie, si în Tară, si în lume! "

Arhimandrit Antim Bozoancă

Mi-e dor...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mi-e dor de Tine, Doamne, îmi este atât de dor...!
Păşesc pe scara vieţii, şi-n loc să urc… cobor.
Pe treptele virtuţii, în loc să cresc… eu scad,
Mă prind din nou cu patos, dar tot greşesc şi cad.

Cum pot zări Lumina, şi-apoi să n-o ating?
Cum să-nţeleg Iubirea, când din iubire plâng?
Întinde-mi braţul Doamne şi-ajută-mă Te rog!
Cum vrei s-ajung la Tine, cu sufletul olog?

Şi cred că poţi de vrei, ajută-mi necredinţei
Durerea să mi-o iei, dând aripi biruinţei.
Căci ştii că suntem slabi, şi nu putem lupta,
Noi ne lăsăm Părinte în Sfântă Voia Ta…!

Silvia Avram

NU VA RAZBUNATI SINGURI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

 

        Bucuria mea, te-a dracuit, te-a injurat sau te-a blestemat cineva? Tu, iubeste-l si arata-i “semnele dragostei” tale: IERTAREA si RUGACIUNE PENTRU EL si zi asa: “Doamne, iarta-l pe fratele meu ca nu stie ce vorbeste si sa ma ierti si pe mine, fiindca, poate ca chiar eu l-am smintit, chiar eu l-am determinat sa spuna asemenea vorbe, si-apoi, asa-mi trebuie pentru pacatele mele! Minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Maxim Marturisitorul: "Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni. Dar, sa stii ca nu vei putea face nici aceasta, daca nu vei dispretui lucrurile lumii. Te-a blestemat cineva? Sa nu-l urăști pe el, ci blestemul si pe dracul care a pus la cale blestemul. Fiindca, dacă urasti pe cel ce te-a blestemat, ai urat un om și ai calcat porunca. Si ceea ce a facut acela cu cuvantul, tu faci cu fapta. Iar de pazesti porunca, arata semnele dragostei; si de poti face ceva, ajuta-l, ca sa-l izbavesti de rau." Iar Dumnezeu ne indeamna prin Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel: “Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-i si nu-i blestemati. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. NU VA RAZBUNATI SINGURI, IUBITILOR, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), fiindca, scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte raul cu binele” (Romani 12:14-21). Si-apoi, cum sa ne razbunam singuri, cand Sfantul Parinte, Nicodim Aghioritul zice: “Adu-ti aminte in fiecare zi ca cea de astazi este a ta, insa, cea de maine este in mana lui Dumnezeu si ca Cel care ti-a dat dimineata nu ti-a fagaduit ca-ti da si seara”. Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan 

TOATE SUNT DESERTĂCIUNI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, hai sa vedem ce zice Inteleptul Solomon: “Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

 Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare? 

Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna! Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare” (Eccleziastul 1:2-9).

Bucuria mea, toate vor trece si intru nimic se vor preface, dar lucrarea facuta pentru slava lui Dumnezeu, toata osteneala, toata zdroaba ta, adica, MILOSTENIA, POSTUL, RUGACIUNILE, JERTFA PENTRU APROAPELE TAU, ... vor ramane impreuna cu sufletul tau si vei dobandi viata vesnica, Imparatia lui Dumnezeu. 

Ai mila de altii, si mila va avea Dumnezeu de tine la Infricosata Judecata, fiindca, nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele noastre dupa ce murim! Amin si Aliluia!

                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

Rugăciune...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu.

Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă.

Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta.

AMIN!

Rugăciune pentru vindecarea rănilor produse de moștenirile grele

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vă simțiți copleșiți de probleme și credeți că sunteți și sub influența unui blestem? Citiți cu toată încrederea această rugăciune, despre care se spune că dezleagă orice blestem, până la al șaptelea neam.
Rugăciune pentru vindecarea rănilor produse de moștenirile grele

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluiește-mă, iartă-mă, dăruiește-mi pocăință.

Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-i pe toți cei din neamul meu, pe părinții mei, pe bunicii mei, pe străbunicii mei, pe toți strămoșii mei. Le mulțumesc, Doamne, pentru darul vieții și accept tot ce viața lor a pus în sângele lor și prin asta în sângele meu. Primesc această moștenire – a lor și a celor care ne-au făcut rău și astfel au intrat în neamul nostru.

Miluiește-i pe cei cărora noi le-am făcut rău, pentru că și ei au intrat în felul acesta în neamul nostru. Iartă-ne, Doamne, iartă-ne pentru crime, trădări, minciuni, violuri, incesturi și pentru toate celelalte păcate grele pe care le-am făcut eu și neamul meu, eu și toți cei a căror viață se află în sângele meu, în viața mea.

Le mulțumesc, Doamne, pentru că au transmis viața așa cum au putut până la mine. Primesc tot ce curge sau a curs în sângele lor și a ajuns până la mine. Acum îmi aparține. Îmi aparține firea acesta bolnavă, îmi aparține boala, dar nu îmi aparține comportamentul pe care aceste boli, aceste traume ni-l provoacă atunci când suntem fără Tine.

Dăruiește-mi, Doamne, pocăință ca să nu mă lepăd de moștenire și nici de strămoșii mei, ci să mă lepăd de atitudinea lor, de comportamentul lor, prin care, încercând să fugă de durere, de rușine, de frică, au ales ascundere, minciună și nu au alergat la mila Ta ca să-i vindeci, ca să ne vindeci.

Doamne, dăruiește-mi ca nimic din ceea ce am primit să nu mă despartă de Tine (Sfântul Teoharie). Doamne, vreau asta, doresc din toată inima. Tu știi că vreau din toată inima, dar putere nu am. Așa că Te rog: dă-mi putere ori de câte ori Te strig, ca să nu ascult de tiparele și de programele automate pe care le-am primit odată cu bolile firii de la ai mei.

Le mulțumesc, Doamne. Dăruiește-mi să-i iubesc și să-i cinstesc. Și cred că nu există cinste mai adecvată decât asumarea fără judecată, fără împotrivire, fără condamnare a tot ceea ce mi-au transmis. În felul acesta îi cinstesc pe ei ca persoane pentru că au făcut ce au putut, mai ales că au avut încredere în Tine, în mila Ta și în mine, urmașul lor, că vom lucra la vindecarea acestor boli.

Da, Doamne, vreau să mă vindec, vreau să fac în toate voia Ta. Și viața mea a fost grea, nefericită și plină de păcate și nu doar din cauza acestor moșteniri și nici măcar a influențelor lumii acesteia pe care eu am iubit-o, în care m-am integrat sau am încercat să mă integrez. Și de acestea, Doamne, iartă-mă. Iată sunt ani de când mă rog, mă pocăiesc și mă lepăd de aceste influențe și totuși viața mea continuă să se umple uneori de comportamente care nu sunt ale mele.

Cu ajutorul Sfinților Tăi, Doamne, al Părinților Tăi, care au dobândit Duhul Sfânt și discernământ, am descoperit că această oprire, această împotmolire este lucrarea vrăjmașului. Doamne, Iisuse Hristoase, eu am trăit și m-am purtat de parcă vrăjmașul ar fi o realitate impersonală și undeva în afara noastră. Acum, Doamne, cu rugăciunile părinților noștri, ale sfinților tăi, mi s-au deschis ochii și îmi dau seama cum, de fiecare dată când aceste tipare moștenite năvălesc în mine pentru a-mi dicta un comportament de supraviețuire, ei (vrăjmașii) vin cu ispite pe care eu nu le aud și nu le îndepărtez. Îmi sugerează că asta e viața, că responsabili sunt părinții, bunicii și strămoșii. Ei îmi sugerează că nu se poate ieși din această capcană, ei îmi sugerează că eu aș reuși dacă cei din jurul meu ar fi altfel decât cum sunt.

Doamne, recunosc în toate acestea lucrarea vrăjmașului nostru, diavolul, și vreau să-mi țin făgăduința de la Botez: să mă lepăd de satana și să mă unesc cu Tine. Nu știu, Doamne, cum să mă lepăd, dar știu cum să mă unesc cu Tine: să Te chem, să mă rog, să mă spovedesc amănunțit, să-mi asum partea mea și să fiu atent la tot ce mă desparte de pomenirea Numelui Tău, de tot ce mă desparte de Tine. Uneori sunt fleacuri (o pereche de papuci lăsată în altă parte decât trebuie), alteori sunt lucruri mai dureroase, dar toate, toate sunt lucrări ale vrăjmașului care urmăresc să rămân în robia tiparelor strămoșilor mei și mai ales să nu îmi pot împlini rugăciunea iubirii aproapelui. Și dacă nu iubesc pe aproapele, Doamne, este o iluzie și o minciună să îmi închipui că Te iubesc pe Tine.

Vreau să Te iubesc. Te doresc. Cu rugăciunile Sfântului Siluan și ale sfinților noștri, ale tuturor sfinților și ale Preacuratei Maicii Tale, ajută-mă să iau aminte la mine cum zice Sfântul Tău – Marele Vasile, și să nu ascult glasul ispititorului, orice condiții ar fi, mai ales în lucrurile mici, căci în lucrurile mari noi ne dăm seama că este lucrarea vrăjmașului, dar în cele mici ni se pare că nu e nimeni acolo, dar de fapt aceasta este legiunea cea de demoni care ne batjocoresc sufletul și ne amenință și ne primejduiesc mântuirea.

Miluiește-mă, Doamne, pe mine, pe toți cei din jurul meu, pe toți cei pe care îi văd, pe cei pe care îi aud, pe cei care mă întreabă ceva, pe cei pe care îi întreb, pe părintele meu duhovnic, pe frații și surorile mele și pe toți oamenii din lume, Doamne miluiește-i și mie dă-mi putere să mă lepăd de satana, de jugurile lui și să mă lipesc de Tine acum și așa să rămân în vecii vecilor. Amin.

sursa:

https://sfantulduh.com/rugaciunea-care-te-dezleaga-pana-la-al-saptelea-neam/