DOMNUL ESTE LUMINAREA MEA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Ioan Iacob Hozevitul ne indeamna asa: "Tu, frate crestine ortodox, cand esti tulburat, striga cu indrazneala la gandurile cele otravitoare venite de la vrajmasul diavol, zicand: “Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?” (Psalm 26:1-2) si apoi zi cu nadejde: “Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu este DUHUL SFANT, TREIME SFANTA, slava Tie!“. Nadajduieste spre Dumnezeu si niciodata sa nu ai indoială de mantuire."

 
Fara supunere fata de Cuvantul lui Dumnezeu, fara ascultare de preotul duhovnic, nu poate fi viata duhovniceasca, adica, adevarata viata in om, ci, numai moarte sufleteasca, intuneric sufletesc, tulburare sufleteasca, haos, cartire si razvratire impotriva lui Dumnezeu...  

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale.

 
Har, mila si pace sufletului tau, de la Iisus Hristos Dumnezeu!

 
Dumnezeu sa fie cu tine si atunci nu mai conteaza cati sunt impotriva ta! 

                                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan .

CAND MI-E BINE, UIT SĂ-TI MULTUMESC! Doamne, Te rog, iarta-ma! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“... 

  Bucuria mea, de neuitat sunt aceste cuvinte ale Sfantului Parinte, Nicolae Velimirovici: "Decat sa cartim impotriva lui Dumnezeu ca nu ne da ceea ce dorim, mai bine i-am multumi ca nu ne da ceea ce meritam!" Si Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, ne aduce aminte ca de multe ori suntem nemultumitori si nerecunoscatori: "Cand sunt bolnav, ma rog la Tine Doamne, cand am necazuri, ma rog la Tine Doamne... dar, cand mi-e bine, uit sa-ti mulțumesc! Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, iarta-ma!”

     Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, zice asa: "Domnul ne iubeste si de aceea nu ne putem teme de nimic, afara de pacat, pentru ca prin pacat se pierde Harul si fara Harul lui Dumnezeu, vrajmasul vaneaza sufletul, asa cum vantul sau fumul mana o frunza uscata. Trebuie sa ne aducem aminte cu tarie ca vrajmasii insisi au cazut prin mandrie, ca ei se straduiesc mereu sa ne impinga pe aceeasi cale si ca pe multi i-au inselat. Dar Domnul a zis: "Invatati de la Mine bland si smerit cu inima si veţi afla odihna sufletelor voastre" (Matei 11:29). 

Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, ne indeamna asa: "Cei care-i pot rabda pe cei foarte mandri, fara insa sa-i linguseasca, acestia sunt cei mai smeriti oameni, cei mai credinciosi si mai drepti, deoarece mereu vor fi nedreptatiti si dispretuiti de cei mandri." Sfantul Parinte, Luca al Crimeii ne indeamna asa: "Inchideti deci ochii, plecati-va capetele si indreptati-va ochii mintii spre adancul propriei voastre inimi si cautati: ce patimi, ce serpi se cuibaresc acolo? Gasiti-i pe toti, si doar atunci sa cutezati a veni la spovedanie. 

Nimic sa nu ascundeti." Despre pacea mintii, Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, zice asa:" Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte (Ioan 14:27). Sfantul Apostol mai spunea despre ea: "Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filipeni 4:7).

 Iar Evagrie Ponticul spune: despre duhul lumii: "Cel ce se fereste de toate placerile lumesti e o cetate de nepatruns pentru demonul tristetii." 

                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan