- Învățătorule , îl caut pe Dumnezeu!
I-am văzut peste tot semnele şi bunăvoinţa, adevărurile, minunile.
Dar aş vrea să-I văd Chipul!
- Uite, vezi muntele din faţa ta? Mută-l cu palmele tale şi poate, astfel, vei găsi ceea ce cauţi!
Cu palmele goale, Omul purcese la treabă şi piatră cu piatră, mută muntele folosindu-şi trupul, sufletul şi mintea. După mulţi ani se întoarse la înţelept.
- Am mutat muntele, cum mi-ai spus, dar totuși n-am văzut Chipul Lui Dumnezeu!
- Vezi apa, care curge prin preajma muntelui?
Cu braţele tale, schimbă-i cursul!
Omul osteni mulţi ani şi schimbă albia râului, dar pentru că nu găsi astfel Chipul Creatorului, se întoarse la înţelept.
- Nu am găsit nici urmă de chip !
- Oricum ai crescut și se simte !
- Cum am crescut dacă mi-am pierdut puterile ?
- Inima ta ai cercetat-o?
, l-a întrebat înţeleptul.
- Am fost prea ocupat cu mutatul muntelui, schimbarea albiei râului, cu vorbele multe, cu oamenii, cu viaţa...
- Atunci ca și acum chipul lui Dumnezeu este în tine !
Foarte aproape de mintea și mâinile tale
este chipul lui Dumnezeu !
Chipul lui Dumnezeu crește doar în Iubire pentru că Iubire este Dumnezeu !
.....
Omul caută ceea ce este deja în el în afara lui.
Eşti pe drumul cel bun şi vei găsi fără îndoială ceea ce cauţi pentru că noi călătorim împreună cu chipul din noi.
Chipul Lui Dumnezeu nu se relevă dintr-o dată , ci se adună, picătură cu picătură ca roua.
Înțelege creșterea iubirii !
Mai uşor muţi un munte,
mai degrabă schimbi albia unui râu,
decât să-L vezi pe Dumnezeu, dacă nu I-ai făcut casă în sufletul tău !
Curăția inimii înseamnă curăția vederii!
Chipul lui Dumnezeu este în inima Omului atât timp cât îi dăruie Iubire !
Iubirea adevărată și jertfelnică descoperă asemănarea chipului lui Dumnezeu !
Dumnezeu Iubire este !
Și taină Mare este chipul Iubirii !
Bucuria mea, minunat și de Duhul Sfant luminat ne indeamna Sfantul Parinte, Sofian Boghiu:" "Cu nimeni si cu nimic nu ar trebui sa lupte crestinul ortodox, mai mult decat cu pacatele sale! Nu plecati din Sfanta Biserică Crestin Ortodoxa, indiferent ce greseli faceti, ce pacate aveti. Aici sunteti bine primiti, oricand si oricum. Aici facem rugaciuni de iertare inaintea lui Dumnezeu, aici e locul pacatosilor, al oamenilor bolnavi sufleteste, pentru ca, daca Domnul l-a cautat pe Iuda, pe cel care il vanduse, cum am putea crede ca ne va lepada pe noi, cei care ne intoarcem spre El? Sfanta Biserica nu se lupta cu lumea, nu se lupta cu vremurile, perioadele si civilizatiile lumii. Biserica nu condamna omul, ci pacatul! Biserica Ortodoxa, lupta cu pacatul si lucrul acesta il face si omul ce isi asuma calea aceasta, prin toate mijloacele ajutatoare ale Bisericii (Taina Sfintei Spovedanii, Taina Sfintei Impartasanii, Post, Rugaciune... ) ." Si la fel de minunat, intru adevar graieste si Sfantul Parinte, Efrem Katunakiotul: "Sfintii niciodata n-au cerut sa scape de necazuri, ci sa le dea Dumnezeu rabdare! Deoarece în rabdare se dobandeste rasplata. In rabdare se primeste cununa muceniceasca, nu in bucurie. De aceea sa nu deznadajduiasca omul. Ai o boala? Ai o tristete? Lasa-L pe Dumnezeu sa te conduca asa cum stie El. Ce tine de noi e sa facem rabdare si sa zicem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!”. Fiecare om are crucea sa. Suntem crestini si-L avem ca model pe Hristos. El a urcat pe Golgota, daca intr-adevar patimim impreuna cu El, ca impreuna cu El sa ne si slavim."
