M I N C I U N A ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

Bucuria mea, minciuna este un cuvant sau o fapta contrara adevarului. Minciuna, este personificata in cel care o nascoceste, diavolul, considerat de Mantuitorul ca ,,tatal minciunii” (Ioan 8:44). Sfantul Apostol Pavel zice: ,,Nu va mintiti unii pe altii” (Coloseni 3:9). Anania si Safira ,,au mintit lui Dumnezeu si Duhului Sfant” (Faptele Apostolilor 5:3-4), si au murit pe loc. Iata ce spune poetul Costache Ioanid intr-una din poeziie sale:

 ,, Minciuna nu-i o crima", se spune cateodata. 

E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata...” 

Nu, floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua. 

Intaia ta minciuna, aduce pe a doua. 

Intai, e o veriga, apoi un lant: ROBIA.

 Visarea trage lenea si lenea lacomia,

 Apare bautura, desfraul, furtisagul. 

Si-apoi cand deznadejdea, 

Trecand in graba pragul,

 Te faci sa-ti curmi viata sau, 

sa te-mbete crima, cine-a deschis zavorul? 

Doar o minciuna: Prima. Minciuna o e crima? 

E-o crima, orice pata! 

Cand vine micul vierme! 

Tu striga-n graba: ,,Tata!”, 

Prin Sangele salvarii loveste pe dusman!

 Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan!

        Te rog sa nu uiti ca, mincinosii, ereticii, nelegiuitii sunt exclusi din Imparatia lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:15). ,,Pe ucigaş şi pe viclean il uraste Domnul (Psalm 5:6). Inteleptul Solomon, spune ca Domnul uraste LIMBA MINCINOASA (Pildele lui Solomon 6:16-19). O minciuna, de cele mai multe ori, antreneaza un lant de alte minciuni. Altfel spus, o ,,nevinovata" minciuna va avea in consecinta un efect de ,,bulgare de zapada”. De aceea, pe cat iti sta in putere, Fii curat cu inima! Sa nu minti!  

                                                                                           Preot Ioan .

Grâul lacrimilor mele

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Lacrimă ce curgi ,alene ,
rîsfirată printre gene,
Udă grâul de pe plai ,
S-ajungă colivă -'n rai .
Tata ,ca oricare gazdă ,
semăna grâul, în brazdă .
Dumnezeu uda, să crească ,și să ni se dăruiască.
Și venea tata cu-o coasă ,și cu maica mea ,
frumoasă ,
Cu secera-n mâna stângă, spicele în snopi ,să strângă.
Adunau ,ca pe-o comoară,
treierau ,
duceau ,la moară .
În saci albi ,curați ,
ca pina ,aduceau acas' ,faina .
O covată ,și -o tipsie, pline ,de mărinimie,
Strângeau, coca și plămada,și inimilor ,
spovada .
Doamne ,
bunătății tale ,nimeni să nu-i stea ,în cale ,
Dăruirea ta-i cât satul ,
Eu îți aduc ,doar păcatul.
Truda muncii răsplătește, celui ce te dosadește !
Dumnezeu ,
din bunătate,a uitat și de păcate,
A dat ploaie ,soare ,nor ,
sufletului ,
cerșetor.
Și am stat pe pragul zilei ,să pună ,în cutia milei ,
Spor în toate , pace-n loc ,sănătate, și noroc .
Grâul lacrimilor mele ,să se înalțe, până-n stele ,
Din dragoste milostivă ,
scumpii mei ,vă fac colivă .
Colăcei, și cozonaci ,
Bucurați-vă ,
săraci !
Și coliva mea e dreasă, cu siropuri ,de melasă ,
Cu arome ,și cu nuci ,și cu lacrimi ,lângă cruci .
Cu un muc de lumânare, mamă ,tată ,
cer iertare .
Pentru tot ce v-am greșit ,pentru tot ce am gândit!
Udă doamne ,
încălzește ,
Dă -ne ce ne mai lipsește ,
Ce știi tu ,că -i de folos ,sufletului ,
lăcomos .
Și vom veni ,câtre seară ,cu a timpului povară ,
Să-ți mulțumim, pentru toate ,
Pentru spor ,și sănătate.
Autor Ciabrun Marusia