Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti.
Adevarul este pretutindeni, dar nu-l recunoaste decât cel care-l cauta.
Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio
studiile academice.
De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui
magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de
masină,
asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.
Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista
vreun semn
că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse
să i
se cuibărească în inimă.
În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în
birou.
L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el
si cât
de mult îl iubeste.
Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind
emotionat: "Felicitări, fiule!"
Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în
cutie se
afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere
aurite
pe copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesitfurios din cameră, părăsind
definitiv casa tatălui său.
Anii au trecut.
Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o
familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a
hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii
facultătii.
Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl
lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor.
Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si
regrete.
A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din
lemn de
stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi
pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii
împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să
citească în
ea.
La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a
aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde
sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un
contract de
vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste
termenii
contractului.
Masina îl astepta de ani de zile în garaj.
De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru
că nu
sunt "împachetate" cum ne-am asteptat
.
