HAI CĂ POTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Bucuria mea, virtutile teologice sunt: Credinta, NADEJDEA si Dragostea. Deznadejdea, ii bucura foarte mult pe diavoli, fiindca, il departeaza pe om de Dumnezeu si atunci, il prind putere sa-l impinga la depresie, sau chiar la sinucidere (Doamne, fereste!). Un crestin ortodox nu trebuie sa cada in deznadejde si nici maca sa incline spre deznadejde, fiindca, asta inseamna ca i s-a imputinat CREDINTA, si ar trebui sa strige cu lacrimi in ochi: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele! (Marcu 9:24). Oare, ce inseamna “Doamne! Ajuta necredintei mele”? Inseamna: “Doamne! Ajuta PUTINEI MELE CREDINTE in Atotputernicia Ta. Apoi, cel cazut in deznadejde, nu cunoaste nici IUBIREA LUI DUMNEZEU: “Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin” (Matei 28:20). Asadar, Dumnezeu Iisus Hristos, este CU NOI, este LANGA NOI si este IN NOI (daca suntem spovediti si impartasiti), in fiecare zi si chiar, in fiecare clipa a vietii noastre. Este o reclama la televizor care spune asa: “Actimel! Hai, ca poti!”. Eu iti spun insa, asa: CU IISUS HRISTOS, IN SULET, HAI CA POTI! Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa-ti umple sufletul de: CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE, si sa se intipareasca adanc in sufletul tau, aceste cuvinte: “TOATE LE POT INTRU HRISTOS, CEL CARE MA INTARESTE” (Filipeni 4:13). Bucuria mea, HAI, CA POTI! cu Iisus Hristos, care te mereu te intareste si tot El, te si mantuieste! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

OMUL ULTIMULUI VEAC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                                                                                                de Eliana Popa
Traim veacul nestiintei, veacul orb si-ntunecat, 
Intuneric si prostie, oricat am evoluat, 
Cand in curgerea de vremuri, ani si veacuri si milenii,
 Huzurind in lux si patimi, s-au tot ridicat viclenii!

 Caci pe tronuri fastuoase sta minciuna cocotata,
 Si dreptatea sade trista, nevazuta si uitata!
Astazi nu mai e iubire si-a ajuns sa cantareasca, 
Mult mai greu decat un suflet, toata slava pamanteasca, 

Banul, aurul si moda, stiinta si tehnologia,
 Au adus in lume ura, dezbinarea si hotia,
 Viata-si toarce lin fuiorul peste oameni, peste fire, 
Multi traiesc in nepasare, multi raman in nesimtire.

Si-n banchetul vietuirii, prea putini mai vor a sti,
 Ca-ntr-o zi, cum spune Cartea,Tu, Hristoase vei veni!
Merg grabiti dansand cu moartea, brat la brat in jocul ei,
 Si evoluind in stiinta, tind s-ajunga dumnezei! 

Toti savantii care-aduc tehnici si inventii-n toate,
 Au uitat ca peste ei este Altul ce socoate!
Caci deasupra lor sta-n slava, Cel ce e al lumii Faur,
 Cel ce-a pus in lut suflare, nu in pietre sau în aur! 

Cel ce e stapan pe viata si peste eternitate, 
Geaba stiinta ii înalta caci nu sunt stapani pe moarte! 
Tineretea-aprinde-n trupuri patimi care-si cer tributul, 
Simturile pervertite vor s-atinga absolutul!

Tulbure, izvor de ura curge-n suflet de ateu,
 Caci prin oameni, duhuri rele duc razboi cu Dumnezeu, 
Si fiind orbiti de patimi pentru ele, banii-arunca,
 Viclenind frate pe frate, unii pe-altii se mananca! 

Blasfemii nemaivazute, pun in joc pe scena lumii, 
Pederastii cei de astazi, mai ceva decat nebunii!
S-a scarbit intreaga fire, de atata rautate, Norii nu-
si mai varsa ploaia, pomul nu mai face roade! 

Plange codrul sub secure, fiarele isi muta locul, 
Razele ce ies din soare ard pamantul precum focul! 
Iernile fara zapada, zilele parca mai scurte,
 Sate-aproape parasite in valcelele tacute!

Doar cand va veni necazul si va bate ceasul rau, 
Vor lua cu toti aminte ca e-n ceruri Dumnezeu,
 Doar atunci toti ingamfatii vor fi rusinati de ingeri
Si bogatii vor fi goi, vor gusta amar si plangeri, 

Si-acest timp al judecatii iata, parca sta sa vie, 
Dupa cum e scris în Carte si la Ioan în proorocie.
Doamne-al slavilor inalte, Tatal celor in nevoi, 
Ai vazut faradelegea si Te-ai maniat pe noi? 

Fiindca semne sunt destule, insa cine sa le vada?
 Si-n genunchi la rugaciune, cine, Doamne, sa mai sada?

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa o binecuvanteze pe Eliana Popa, o mare poeta crestin ortodoxa, pentru aceste minunate versuri inspirate de Dumnezeu Duhul Sfant! 

Dupa Vasile Militaru, nu am citit versuri mai minunate ca ale ei! Este neintrecuta de nimeni!
                                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.