BINECUVÂNTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, zice extraordinar de frumos Sfantul Antonie cel Mare:

 "Numai un lucru nu-i este ingaduit omului: ACELA DE A FI NEMURITOR CU TRUPUL. Sa se uneasca cu Dumnezeu ii este  ingaduit, daca va intelege ca poate (prin Taina Sfintei Impartasanii dupa ce in prealabil s-a spovedit). Fiindca, voind si intelegand, crezand si iubind, prin buna vietuire omul ajunge impreuna vorbitor cu Dumnezeu.

" De multe ori in viata  dorind rezolvarea unei probleme, cu era si firesc, ne-am pus toata nadejde in ajutorul lui Dumnezeu, ne-am si rugat din tot sufletul si totusi nu am reusit. Nu se cuvine sa avem ganduri de cartire sau de razvratire impotriva lui Dumnezeu, ci, sa-i multumim pentru toate, fiindca, iata ce ne spune Sfantul Varsanufie cel Mare:

“Cand ne rugam si Dumnezeu intarzie sa ne auda, asta inseamna ca lucreaza spre folosul nostru, ca sa ne invete indelunga rabdare. De aceea nici nu trebuie sa ne deznadajduim, spunand: noi ne-am rugat si n-am fost auziti. Dumnezeu stie ce ii este omului de folos.”
 
   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
          Amin si Aliluia!
           Preot Ioan 🛎.

Pe cine iubeşte Domnul, aceluia îi trimite necazuri

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

În toate necazurile, printre care se numără şi boala, următoarele doctorii aduc folos duhovnicesc şi mângâiere duhovnicească: încredinţarea în voia lui Dumnezeu, recunoştinţa faţă de Dumnezeu, mustrarea de sine şi recunoaşterea că suntem vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu...

În timpul bolii trebuie mai întâi să ne silim a mulţumi lui Dumnezeu, iar atunci când sufletul gustă dulceaţa şi tihna pe care le aduce această mulţumire se grăbeşte singur spre ea, ca spre un liman. El se grăbeşte într-acolo fugind de valurile grele ale cârtirii, puţinătăţii de suflet şi întristării.

Prin multe necazuri se cuvine nouă a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu. Pe cine iubeşte Domnul, aceluia îi trimite necazuri, şi acestea omoară inima alesului Său faţă de lume, o deprind să plutească în apropierea lui Dumnezeu. În toate necazurile, printre care se numără şi boala, următoarele doctorii aduce folos duhovnicesc şi mângâiere duhovnicească: încredinţarea în voia lui Dumnezeu, recunoştinţa faţă de Dumnezeu, mustrarea de sine şi recunoaşterea că suntem vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu, aducerea aminte de faptul că toţi sfinţii au săvârşit calea vieţii lor pământeşti în pătimiri necontenite şi crâncene, că necazurile sunt paharul lui Hristos. Cel ce nu s-a împărtăşit de acest pahar nu e în stare să moştenească fericirea cea veşnică.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 160-161)