OAMENI FĂRĂ BUCURIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(versuri: Eliana Popa)

Oameni fără bucurie, deznădejdea ii apasă
Ca o lepră se intinde si la ei isi face casă,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea să plece,
Se așează peste suflet ca o iarnă grea si rece !

De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Că nu-si pun nădejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor !

Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic
Dacă nu avem credintă suntem stele ce se sting
Rătăcim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.

Saduchei mai sunt si astăzi mai ales printre crestini
Ce-si dispretuiesc botezul, in biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor.. le e rusine
Nu mai cred in Înviere, nici in Cel ce lumea tine !

Căci cu cat mai mult adună, cunostintele mărunte
Al lor suflet nu se-naltă.. vulturi sunt cu aripi frânte
Si cu cat mai mult adună bogatii nenumarate
Cu atât sunt mai săraci si căzuti din cele 'nalte !

Multi aleargă-ntreaga viată sa-si găsească fericirea,
Si-alergând după iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afundă-n deznădejde negasind ce-au căutat,
Ca-ntr-un cerc ce ii învârte, se-ntorc de unde-au plecat !

Griji adună-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nădejdea-n Domnul si nu cheamă mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atârna !

Se va bucura de viată doar acela care stie
Să privească către Domnul si-n necaz si-n bucurie
Care stie că-l asteaptă cineva acolo sus
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfânt, Iisus!

ACUM MĂ BUCUR DE PLĂCERILE ACESTEI LUMI,IAR LA BĂTRANETE O SĂ MĂ POCAIESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                       Cine vrea,poate sa se ridice de la pamant la cer. Nu are nevoie decat de bunavointa si virtute:"Vreau,dar nu pot!'spun multi "pentru ca virtutea este greu de dobandit".Sa stii,ca nu e greu de dobandit,daca ai ravna si tanjesti spre Dumnezeu. Gandeste-te la cei ce pustnicesc prin munti si prin locuri neumblate. Ce au facut ei? Si-au last casa,rude,avere si s-au inchis intr-o chilie mica,unde-si nevoiesc trupul prin post,priveghere si chinuri.

Tu imi vei spune:"Aceia pot sa faca asa,dar eu nu pot!".De ce oare,multi calugari,cu toate ca traiau mai bine dacat tine,si erau mai slabi trupeste,au hotarat sa lase totul pentru viata in pustie?  Hristos a patimit atatea pentru tine,chiar daca era nevinovat si fara de pacat,iar TU nu vrei sa patimesti nimic de dragul Sau?Cum te vei infatisa in fata Lui in Ziua Judecatii?  Ce raspuns vei da pentru incalcarea poruncilor Sale?Nu te insela pe tine,zicand:"Acum ma bucur de placerile acestei lumi,imi nedreptatesc semenii,ma razbun pe dusmanii mei,fac tot felul de pacate,iar la batranete o sa ma pocaiesc!".

Nu vezi cati tineri sunt luati de moarte in fiecare zi?Si chiar daca ai trai pana la batranete,cum vei aparea inaintea Domnului,dupa ce o viata intreaga ai nesocotit poruncile Sale,si l-ai slujit pe diavol?Daca esti om,dovedeste acest lucru prin purtarea ta!Ai fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.Daca El este Sfant,si tu trebuie sa fii:"Sfintiti-va si veti fi sfinti,ca Eu,Domnul Dumnezeul vostru,sfant sunt" (Lev.11,44) Si cum vei ajunge la sfintenie?Tinand toate poruncile lui Dumnezeu,fara sa dispretuiesti nici una din ele.Asa cum o chitara,care are doar o struna nu poate scoate muzica,la fel nici crestinul,daca tine doar o parte din poruncile lui Dumnezeu,nu poate dobandi virtutea.Cu ce credeti ca se alege,cel care se roaga mult,dar nu face milostenie?Cu ce se alege cel care face milostenie,dar din banii pe care i-a castigat pe nedrept?

Cu ce se alege cel care castiga cinstit banii,dar face milostenii ca sa-l vada si sa-l laude oamenii?Cu ce se alege cel care se fereste sa-l vada oamenii,dar se mandreste in sinea lui,cu faptele bune pe care le-a facut?Cu ce se alege cel care nu se mandreste,dar se deda lacomiei,desfraului si altor placeri?Cu ce se alege cel care nu se deda placerilor,dar e iubitor de argint?Asadar,sa nu spunem,ca cutare este bun prin firea lui,iar cutare e rau prin firea lui,pentru ca daca omul era prin firea sa bun,nu ar fi putut sa se faca rau.

Cu alte cuvinte,daca virtutea si rautatea nu depindeau de vointa noastra si daca Dumnezeu nu ne-ar fi creat cu libertate de alegere,atunci ar fi trebuit ca toti oamenii sa fi fost fie buni,fie rai.Dar cand vedem ca semenii nostri,se lupta cu patimile,le biruie si dobandesc virtuti,nu mai exista pentru noi indoiala,ca fiecare suflet are posibilitatea de alegere,fie a binelui,fie a raului.Cei care sunt buni si plini de virtuti,au dobandit binele prin alegerea si efortul lor,avand bineinteles,ajutorul harului lui Dumnezeu.Sa nu spunem,ca altii ne impiedica sa luptam pentru dobandirea virtutiilor,numai noi suntem vinovati pentru asa ceva,din cauza lenei si relei nostre vointe.

Nici macar diavolul,nu ne poate impiedica sa pasim pe drumul virtutii,daca noi nu vrem sa il urmam,Diavolul ne poate insela si ne poate rapune,daca suntem cu nebagare de seama,dar nu ii poate impiedica pe cei care cauta virtutea,si nu ii poate obliga sa savarseasca pacate.

Cand vrem cu adevarat sa traim in virtute,nu ne incovoiem,oricat de mult ne-ar ispiti ceilalti,dar atunci cand ne place mai mult pacatul decat virtutea,chiar daca nimeni nu ne-ar impinge spre pacat,noi tot urmam drumul rautatii🙏(Sf.Ioan Gura de Aur)