FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
În Psalmul
89:10-11, proorocul David spune: Anii
noştri s-au socotit ca pânza
unui
păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci
de ani. Iar de vor fi în putere
optzeci
de ani şi ce este mai mult
decât aceştia, ostenelă şi durere. Viaţa
omului se
aseamănă cel mai bine cu
scurgerea unei ape, care fie zi, fie noapte, fie limpede, fie
tulbure, se scurge
neîncetat. Aşa
este şi
viaţa
omului: fie sănătos, fie bolnav, fie în
bucurii,
fie în necazuri, viaţa
tot trece, aşa
cum curge apa.
De aceea suntem
datori să folosim cât mai bine fiecare zi, că nu ştim cât mai
avem. Să facem precum în vremea iernii când zilele sunt scurte şi trebuie să ne
grăbim cu lucrul nostru, sau călători fiind, ne silim a merge repede pentru a ne
atinge scopul călătoriei. Asta pentru a nu păţi ca acei oameni care fiind plecaţi la
pescuit cu barca, o
furtună puternică i-a dus pe o insulă necunocută. Aici ei n-au
mai lucrat pământul pentru că au găsit o mină de aur şi cu gândul că se
vor
îmbogăţi, scoteau zi şi
noapte aurul din mină. Aşa a trecut timpul şi a
sosit toamna
când nu mai găseau nici un fel de hrană pe
insulă. De semănat nu mai puteau
semăna fiindcă urma iarna. Deşi aveau aurul lângă ei
au pierit de foame. Cineva
spunea că îşi aduce aminte mereu de
cuvintele ce erau scrise pe ceasul de la
şcoală: CEASURILE TREC ŞI SE
SOCOTESC. Aşa şi ceasul vieţii
fiecăruia dintre noi încă ne
mai spune: IATĂ TIMPUL TRECE
ŞI SE
SOCOTEŞTE DUPĂ FAPTELE VOASTRE, BUNE
SAU RELE.
Moartea
nu este dincolo de deal, ci dincolo de umeri, iar unii oameni sunt foarte
îndărătnici.
Un om era bolnav de
mulţi ani şi stătea în pat fără să se poată mişca. Se ruga
la Dumnezeu să-i uşureze suferinţa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea
şi i-a trimis
un înger care i-a
spus: Dumnezeu ţi-a
ascultat rugăciunea. Şi i-a a zis: Te mai las
zece
ani pe pământ în aceastã
suferinţă pentru
a-ţi spăla păcatele tale sau trei
ceasuri
în iad? Omul s-a gândit: Zece ani pe pământ este foarte mult. Mai bine
trei ceasuri în iad.
I-a răspuns îngerului: Vreau mai bine trei ceasuri
în iad.
Atunci îngerul l-a
luat şi l-a dus în iad. Omul se chinuia în iad şi i se părea că a
trecut o veşnicie şi că l-a uitat acolo. Deodată, a
apărut îngerul. Atunci omul,
supărat, i-a spus: Nu ştiam că şi
îngerii lui Dumnezeu pot minţi.
Mi-ai spus trei
ore
şi m-ai lăsat zeci de ani. Îngerul i-a răspuns: Nu te-am minţit, ai stat doar o
oră, mai ai două ore. Atunci
omul i-a spus: Te rog, prefer să stau pe pământ
zeci
de
ani în suferinţă,
numai să ies
de aici.
