Mânia şi dragostea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

„În timp ce un om îşi schimba roata la maşina nouă, băieţelul lui de 4 ani a luat o piatră ascuţită şi a început să zgârie aripa maşinii. Mânios, bărbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama că avea în mână o cheie. La spital, copilul şi-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când şi-a văzut tatăl... copilul a întrebat cu ochii plini de durere: „Tati, îmi vor creşte degetele la loc?”.

Bărbatul a rămas împietrit de durere; s-a întors la maşină şi a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stând în faţa maşinii s-a uitat la zgârieturi; băieţelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”. 

 Mânia şi dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urmă pentru a avea o viaţă minunată... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi. Dar problema lumii de astăzi este că Oamenii sunt folosiţi şi lucrurile sunt iubite... în timpul acestui an, să fim atenţi şi să ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi. Aminteşte-ţi mereu… veghează asupra gândurilor tale; ele vor deveni cuvinte.

 Veghează asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Veghează asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Veghează asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Veghează asupra caracterului tău, va deveni destinul tău. Voia lui Dumnezeu nu te va duce niciodată acolo unde Harul lui Dumnezeu nu te va păzi.

ALTĂ DUMĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Doamne, ajută-mă să scriu mai clar,

Mult mai explicit decât o fac acum,

Să îi conving pe toţi arată-mi cum,

Sunt sclavi în trupuri şi nu au habar.

Ei o citesc şi cred că e doar o poezie,

Le-am explicat dar par să nu înţeleagă

Că e momentul păcatul să îl şteargă,

Să îl spovedească şi să se închine Ţie.

Captivi în lumea în care falsul s-a născut,

Nu îşi dau seama că plăcerea e capcană,

Apocalipsa o iau în râs, nu le stârneşte teamă,

Se mint că sunt curaţi şi rele nu au făcut.

Momentul Judecăţii pentru ei e o glumă,

De Rai şi Iad vorbesc ca să se afle în treabă,

Legea nu o cunosc şi nu vor să înţeleagă,

Toţi cred că versul acesta e încă o altă dumă.

Demoni vicleni au anunţat sfârşitul lumii

În zile false doar să creeze diversiune,

Ca oameni slabi fară credinţă cu multă raţiune

Să creadă că am o rătăcire cum au avut-o unii.

Versuri Horatiu Stoica