Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
De la mandrie la smerenie nu este decat un pas. O singura clipa i-a trebuit talharului de pe cruce sa intre in Rai. In acea singura clipa, el doar si-a dat seama ca Cel de langa El era Dumnezeu adevarat si Stapanul lumii si al lui. L-a recunoscut si s-a inchinat Lui, si in momentul acela, a inteles ca El este Totul, ca Lui i se cuvine totul, ca ii datoreaza Lui totul…adica in acea clipa, el a trait smerenia. De fapt la asta se si rezuma smerenia: la recunoasterea ca NU POTI, NU STII, NU ESTI nimic fara El. La celalalt pol, este EU POT, STIU, EXIST fara El, si toate mi se datoreaza mie, inteligentei, frumusetii, calitatilor MELE, CARE SUNT NUMAI SI NUMAI ALE MELE.
Ne-recunoasterea Lui Dumnezeu, ne-bagarea lui in ecuatie, la asta se rezuma mandria, si de fapt, o intreaga atitudine “mandra” de a privi viata, care nu poate duce in alta parte, in cele din urma, decat in iad.
**************************************************************
NOTA - nu stiu - parerea mea personala - daca intr-adevar este atat de usor sa treci de la mandrie la smerenie.
Din experienta mea, nu este. Exemplul cu talharul crucificat alaturi de Domnul nostru este o exceptie , evident. L-a avut in fata Lui si a sesizat "pe loc" adevarul. Domnul Iisus nu era vinovat cu nimic in fata legii , nici a iudeilor, nici a romanilor....
Noi, oameni de rand , traind in lumea stapanita de rau , nu avem cum sa traim perceptia acuta a talharului. DAR , avem totusi, atatea exemple vii in fata noastra, doar sa le dam citire si ascultare. Acesta este scopul postarilor noastre, trezirea noastra si a celor care cred la ce implica o viata crestineasca adevarata.
Departe de mine a spune ca este simplu.....dimpotriva.
Mandria este innascuta in noi, in fiecare. Ca sa scapam de ea, trebuie sa avem intai de toate intelegerea poruncilor Lui Hristos, si abia dupa aceea , prin lupta si stradanie sa incercam a le implini. Durata in timp nu o poate da nimeni ....
Ajuta-ne Doamne , noi credem, insa sunetm slabi !
