marți, 22 februarie 2022

Iarta.ma Iisuse Doamne.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Iarta.ma Iisuse Doamne, 
Ca tare păcătos mai sunt,
 Am inima din piatră și nu din carne 
Si ochii nu-i mai ridic din pământ.

 M-a orbit atâta bogăție 
Si un întuneric m-a înconjurat,
 Fără ca vreodată să-ți mulțumesc 
Ție Pentru toate câte Tu mereu mi-ai dat.

 Plâng în locul meu icoane,
 Si chiar călugări ascunși în mănăstiri
 Nu știu ce mi se-ntâmplă Doamne... 
E o luptă între cele doua a mele firi. 

Asi vrea sa nu le mai am pe toate, 
Sa fiu cu mintea limpede si-atat. 
Sa-mi plâng într-una relele-mi păcate, 
Sa-mi cer iertare Doamne și atât.


COLIVA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru
 
Multe fapte poți să faci de ai viață milostivă,
Dar să nu uiți niciodată să mai faci câte-o colivă!
Să o pui spre pomenire în pronaos pe o masă,
Așteptându-l pe Părinte ca de la Altar să iasă.

Vezi ca nu cumva să uiți să faci pe coliva ta
Și o Cruce trilobată din cacao sau cafea!
Iar în mijloc lumânare să-i înfingi, te rog frumos,
Căci lumina amintește slava Domnului Hristos!

Pentru slujba Panihidei, un pomelnic tu să scrii:
Trece-acolo cu răbdare pe cei morți pe care-i știi.
Minunată faptă bună faci tu astfel pentru morți,
De îi scrii pe-al tău pomelnic și în inimă îi porți!

Căci când listele cu nume de Părinte s-or citi,
Îndurările divine cei citiți le vor primi!
Ești și tu creștin ca mine și ai "adormiții" tăi.
Să te-ntrebi cu-ngrijorare: "Dacă îi muncesc cei răi"?..

Se vor bucura săracii, orișiunde s-or afla,
Și vor ști atunci că Harul a venit prin mila ta!
Iar în coșul de pe masă și-un bănuț mereu să pui,
Cum ne-nvață Cartea Sfântă: jertfa slujitorului.

Căci a noastră rugăciune nu își împlinește rostul
Dacă nu-i vom pune aripi milostenia și postul.
Să mai faci câte-o colivă, căci e mare semn de milă
Dac-o faci cu bucurie și cu pace, nu în silă..

Mare taină-ascunde-n el dulcele făcut din bob,
El din iad eliberează pe acel ce este rob!
Mare taină-ascunde-n el dulcele făcut din grâu,
Când se leagănă cu jale, lacrimile curg pârâu!

Prin coliva cea smerită nu-i uităm pe cei ce mor,
Fiecare bob de grână e o lacrimă de dor!
Oare ce-i coliva noastră? Nu e, oare, o scrisoare
Către sufletele dragi ce s-au dus în depărtare?..

Am văzut soții plângând soți iubiți ce nu mai sînt..
Am văzut copii plângând pe-al părinților mormânt..
Am văzut părinți vărsând lacrimi, să aduni un râu..
Toți aveau în mâini coliva, dulcele smerit din grâu!

Da, această farfurie de cei adormiți ne leagă..
Da, o mână de colivă de păcate îi dezleagă..
Deci iubitul meu creștin, de ai viață milostivă,
Nu uita din când în când să mai faci câte-o colivă...

                                                   amin


duminică, 20 februarie 2022

Taina Sfintei Spovedanii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:

- Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la Spovedanie de mult timp şi nu cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât.

- Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămaşă foarte frumoasă.
Nedumerit, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă călugărul a continuat:
- Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă ?
- Da, răspunse omul.
- Dar două zile, o porţi ?
- S-ar putea.
- Dar o săptămână sau o lună, o porţi ?
- Nu, părinte, bineînţeles că nu.
- De ce ? - îl mai întrebă călugărul ca şi când nu ar fi priceput.
- Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi pe mine, când este curată şi frumoasă.

- Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se “murdăreşte” de păcate şi răutate şi cum l-ai putea curăţa dacă nu la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harul Domnului ?!

sâmbătă, 19 februarie 2022

DE MULTE ORI...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



  Dorel Mărgan

DE MULTE ORI pe calea vieții,
Când mi-a fost greu, am tot cârtit,
Dar Tu, din anii tinereții
M-ai tot iertat când am greșit!

DE MULTE ORI când mi-a fost bine,
Mergând cu capul ridicat,
IISUSE, am uitat de Tine,
Dar Tu, de mine n-ai uitat!

DE MULTE ORI când am promis
C-o să-mi predau viața mea Ție,
Tu ai lăsat Cerul deschis
Și calea înspre veșnicie!

Dar anii au trecut...și eu,
N-am ascultat al Tău Cuvânt,
Am rătăcit pe drumul meu,
Un fulg de nea, bătut de vânt!

N-am înțeles că fără Tine,
Suntem doar niște biete oi
Ce umblă pe cărări străine,
Purtându-și pașii prin noroi!

Dar Tu, nu m-ai lăsat în urmă,
Și ca pe-o oaie rătăcită,
M-ai luat și m-ai adus la turmă
De pe cărarea mea greșită!

Deși eu nu am meritat,
Mă tot gândesc adeseori,
Că dacă nu m-ai fi salvat,
Eram pierdut...DE MULTE ORI!

Din volumul de poezii creștine-,,Pe brațele Tale"!

vineri, 18 februarie 2022

MAI POŢI SĂ CREZI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

              

http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc,
după durerea cruntă cu care Te-am străpuns?
Mai am să-ajung vreodată să pot să-mi ispăşesc
şi plânsul pocăinţei să simt că mi-e de-ajuns?
 
Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei 
cum mă priveai 'nainte cu-ncredere şi dor?
Sau totdeauna ochii Ţi-i vei întoarce grei
să nu mă mai zdrobească văzând durerea lor?
 
Mai poţi să-mi mergi, Iisuse, alăturea pe-un drum
cum îmi mergeai odată voios şi fericit?
Sau tot mai trist vei merge şi mai străin de-acum
lăsându-mă cu piatra de care m-am lipit?
 
... O, dragoste divină, ce-amar Te-am întristat
şi ce adânc mă doare tot sufletul pustiu!
Mai este vreo nădejde să mai pot fi iertat
sau voi muri în plânsul prea greu şi prea târziu?
 
O, crede-mă, Iisuse, când spun că Te iubesc
chiar dacă spun aceasta cu ochii în pământ,
că nu-i mai grea povară ca vina ce-o simţesc
că am putut o clipă să-mi calc ce-aveam mai sfânt

Traian Dorz




miercuri, 16 februarie 2022

Ruga

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



https://babylenutapentrusuflet.blogspot.com/2022/02/parintele-ioan-clopotel.html

Azi, ar trebui sa fie
O Sfântă Taina Liturghie, 
Nici clopote nu trag 
În satul meu cel drag.

Nu-i preot ca s-adune 
Copii și pe bătrâne, 
Femei și tineri multi,
Bărbați căsătoriți. 

Nu-i preot sa slujească 
O slujbă arhierească ,
Ca sa coboare har
Din cerul sfantu-i altar. 

Nu-i preot sa iubească,
Pe toti sa miruiasca 
Cu mirul cel sfințit 
Din Ierusalim venit.

Sa n-alte rugaciuni 
Pentru ai noștri străbuni ,
Pentru copii și frați,
Bunicii cei plecați. 

O ,Doamne suntem goi,
Lăsați ca niște oi,
De-acelea rătăcite 
Si de nimeni știute. 

Te rog nu ne lasă,
Trimite din voia Ta,
Un bun și drag păstor
Plăcutu-Ti slujitor.
                     AMIN.

Ruga 2 ( a copiilor)

Azi , copiii m-au intrebat:
"Clopotele când se trag?
 Când se face Liturghie, 
 Sa venim cu bucurie,
 Sa cantam lui Dumnezeu, 
Slavă ca să ii dam mereu?

Pe Domnul sa-l lăudăm, 
Cu îngerii sa ne rugam,
Sa rămânem credincioși, 
Plini de har și bucurosi.

Când mai suntem miruiti,
Spovediti si-mpartasiti?
Noi cu Domnul vrem sa fim ,
De-aici sa ne pregătim, 
Pentru viata viitoare,
Pentru veșnicia mare.

Doamne Bun și iubitor, 
Trimite al tau păstor,
Care să-ți slujească Ție
Si noua cu bucurie."

                Amin.

Iartă-ma Iisuse Doamne, 
Ca tare păcătos mai sunt,
Am inima din piatră și nu din carne 
Si ochii nu-i mai ridic din pământ. 

M-a orbit atâta bogăție 
Si un întuneric m-a înconjurat,
Fără ca vreodată să-ți mulțumesc Ție 
Pentru toate câte Tu mereu mi-ai dat.

Plâng în locul meu icoane,
Si chiar călugări ascunși în mănăstiri 
Nu știu ce mi se-ntâmplă Doamne...
E o luptă între cele doua a mele firi.

Asi vrea sa nu le mai am pe toate,
Sa fiu cu mintea limpede si-atat.
Sa-mi plâng  într-una relele-mi păcate, 
Sa-mi cer iertare Doamne și atât.

 Mihaela Stoica-Cucoanes

marți, 15 februarie 2022

Iartă-ma Iisuse Doamne,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Iartă-ma Iisuse Doamne, 
Ca tare păcătos mai sunt,
Am inima din piatră și nu din carne 
Si ochii nu-i mai ridic din pământ. 

M-a orbit atâta bogăție 
Si un întuneric m-a înconjurat,
Fără ca vreodată să-ți mulțumesc Ție 
Pentru toate câte Tu mereu mi-ai dat.

Plâng în locul meu icoane,
Si chiar călugări ascunși în mănăstiri 
Nu știu ce mi se-ntâmplă Doamne...
E o luptă între cele doua a mele firi.

Asi vrea sa nu le mai am pe toate,
Sa fiu cu mintea limpede si-atat.
Sa-mi plâng  într-una relele-mi păcate, 
Sa-mi cer iertare Doamne și atât.

 Mihaela Stoica-Cucoanes

luni, 14 februarie 2022

Botosaneanul Ortodox: CAND IL AI PE DUMNEZEU



de Preot Sorin Croitoru

Toți greșim, greșim mereu..
A greși e omenește,
De aceea Dumnezeu
Rareori ne dojenește,

Căci El știe că greșim,
Dar Îl biruie iubirea
Și Se uită cum pierim,
Urâțindu-ne noi firea..

De când Fiul S-a-ntrupat,
Lumea-I este și mai dragă
Însă, cu adevărat
Cu păcatul nu-i de șagă..

Viața după legea Lui
Ne preface-ncet în îngeri..
Unde viață sfântă nu-i,
Să ne pregătim de plângeri

Căci păcatul, dragii mei,
Străduindu-se să placă,
Pune gheara pe acei
Ce nu s-au temut să-l facă

Și apoi ca un tiran
Îi silește să-l repete
Zi de zi și an de an,
Până-ncărunțesc la plete..

Cât va fi de dureros,
La o ultimă spovadă,
Pentru omul păcătos
Ce va-ncepe-atunci să vadă

Diavoli negri ca un scrum,
Chiuind de bucurie
Și strigându-i că de-acum
E al lor pe veșnicie..

Poți să ți-l imaginezi
Cum păcatele-și îngaimă?..
Ia să-mi zici acum, ce crezi,
Tu vei rezista la spaimă?..

Căci tu duh întunecat
N-ai văzut nici în coșmare,
Însă pe al morții pat
Vei vedea în număr mare..

Da, iubiții mei, e greu..
Ne așteaptă clipe grele..
Are ceruri Dumnezeu,
Însă pân-ajungi la ele..

De acea iar vă spun:
Cu păcatul nu-i de șagă,
Chiar de Domnul este bun,
Chiar de lumea Lui i-e dragă..

Botosaneanul Ortodox: CAND IL AI PE DUMNEZEU

sâmbătă, 12 februarie 2022

Vindecarea unei fetiţe, oarbă din naştere [29]

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O doamnă, care-l cunoştea pe Părintele Argatu din 1968 mi-a spus cum a vindecat părintele o fetiţă oarbă din naştere.
A venit o femeie cu o fetiţă şi-i spune părintelui:
-Părinte, fetiţa mea nu vede deloc. Aşa s-a născut. La care părintele, spune:
-Las-o la mine 40 de zile şi la urmă vii să o iei. I-a citit mereu rugăciuni şi a împărtăşit-o foarte des. În a 40-a zi când a împărtăşit-o, fetiţa a deschis ochii şi se uita la Potir. Părintele mişca potirul în stânga şi în dreapta şi fetiţa mişca ochii după el. De atunci a văzut mereu. Mama ei a făcut o criză de bucurie, cu ea plângea şi lumea în hohote. Plângeau de bucurie toţi şi spuneau că ce mare-i puterea lui Dumnezeu.
______________________________
[29].-Monahia Irina Lupea, Mrea Tismana, scrisoarea II, 05.04.2011

Vindecarea unui copil de o boală grea la racla Părintelui Argatu [88]

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Mă numesc Andronic Elena cu locuinţa în Iaşi. Vă povestesc minunea ce a făcut-o Dumnezeu cu nepotul meu Andrei Teodorovici la vârstă de un an şi opt luni, nepot de la fiica mea Maria, minune petrecută la racla Părintelui Ilarion Argatu.
Nepotul meu Andrei de la apa infestată a primit un microb intestinal şi zilnic ieşea cu scaunul plin de sânge. L-am dus la medicul de familie şi mi-a recomandat o reţetă care nu l-a ajutat prea mult. Intr-o săptămână ajunsese nepotul meu să nu mai poată merge pe picioare, să nu mai poată vorbi, să nu mănânce, era ca o legumă, mai mult mort decât viu. L-am dus din nou la doctoriţa de familie, când l-a văzut cum arată Andrei s-a speriat şi m-a trmis cu el la spital spunând:
-Du-l repede la spital ca dacă-l mai ţii până diseară moare! Trebuie să-l pună la perfuzie că este dezihatratat. Mama lui Maria nu putea să umble cu el pe la spital pentru că avea servici la o bancă, trebuia să umblu eu. Dar eu ştiind că pe la spital nu toţi au şansa de a se vindeca pentru că în ziua de azi la noi în spitale nu se mai găsesc medicamente, mi-am pus încrederea în Dumnezeu şi primul cuget pe care l-am avut a fost acesta: să nu-l duc la spital că moare, mai biune să merg cu el la mitropolie şi să cer binecuvântare Părintelui Arsenie de la racla Sfintei Cuvioase Paraschiva să merg la Boroaia la Părintele Ilarion. Părintele Arsenie m-a binecuvântat şi mi-a zis să merg că o să fie bine.
Când am ajuns la Boroaia l-am găsit pe Părintele Alexandru Argatu, fiul Părintelui Ilarion, îmbrăcat ca de şantier pentru că acolo se construiau chilii pentru maicuţe. Când m-a văzut Părintele Alexandru, m-a întrebat:
-Ce-i cu dumneată de parcă eşti pierdută tare. Eu i-am răspuns:
-Cu mine nu-i atât de grav ci nepotul meu este foarte grav! În câteva cuvinte i-am spus ce pătimeam cu nepotul meu şi ce a zis dctoriţa. Nici cu mine nu era bine, pentru că nu demult am suferit şi eu o operaţie şi mă simţeam slăbită ceea ce se vedea pe chipul meu când m-a văzut părintele. După aceasta părintele mi-a zis:
-Stai să-ţi fac o rugăciune. Eram în biserică lângă racla Părintelui Ilarion. M-am aşezat în genunchi iar părintele cu multă credinţă mi-a citit o rugăciune pentru omul cel grav bolnav, apoi l-a luat pe Andrei în braţe şi la atins de racla Părintelui Ilarion spunând o rugcăiune, după care mi l-a dat în braţe şi mi-a zis :
-Mare este Dumnezeu şi mare este puterea Lui şi nu va lăsa pe nepotul matale să moară, nu te teme dragă, fii încrezătoare că o să fie bine, ai să vezi! Aceste cuvinte m-au încurajat şi au adăugat un plus de încredere în minunea lui Dumnezeu şi în rugăciunile Părintelui Ilarion. După aceasta mi-a dat o cameră unde m-a cazat şi mi-a spus să ne odihnim şi să ne rugăm. După două ore, Andrei a cerut de mâncare. M-am mirat de o aşa revenire şi am început să plâng de bucurie că era prima dată în timp de o săptămână că nepotul meu vorbea şi mânca. Era semnul cel bun primit de la Dumnezeu în clipă de teamă şi de disperare. După ce i-am dat să mănânce Andrei a adormit şi a dormit profund până dimineaţă. A doua zi, dimineaţa, Andrei s-a trezit, s-a ridicat din pat, s-a dat jos şi a început să meargă prin cameră. Nu vă spun cât de bucuroasă eram, nu ştiam cum să mulţumesc lui Dumnezeu şi Părintelui Ilarion pentru această mare minune. Din clipa aceea nepotul meu nu a mai avut nimic. Acum are trei ani şi jumătate, este vioi, prea vioi, iute şi neastâmpărat, trebuie să fiu foarte atentă cu el să nu spargă ceva, să nu se rănească în ceva. Şi astăzi tot eu am grijă de el şi mă ocup cu educaţia lui, pentru că fiica mea Maria a nimerit să aibă un soţ rău, violent, a bătut-o în nenumărate ori. Când a rămas însărcinată cu Andrei o bătea şi o silea să facă avort. Cu mult greu şi mult pătimind a reuşit să-l păstreze şi să-l nască. Acuma zace la pat paralizată dintr-o bătaie pe care i-a dat-o soţul ei cu picioarele de i-a rupt coloana vertebrală. Mi l-a vindecat Dumnezeu şi Părintele Ilarion pe Andrei nepotul meu, dar m-a lăsat să pătimesc cu fiica mea pe care trebuie s-o duc la operaţie pentru a-i scote schijele de la fractura din coloană. Are până acum trei operaţii făcute la Iaşi iar ultima trebuie s-o fac la Bucureşti. Greu, că nu sunt posibilităţi de bani. Dar sperăm aşa cum a făcut Dumnezeu şi Părintele Ilarion minune cu nepotul meu aşa va face minune cu fiica mea.
______________________________
88.-Andronic Elena, Iasi, marturie, 25.09.2010

vineri, 11 februarie 2022

ȘTII, TU, OMULE ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




de Eliana Popa

Știi tu, omule, de ce vin adesea peste tine
Boala grea și întristarea și pedepsele divine?
Pentru timpul care-l furi în duminicile sfinte
Când la Sfânta Liturghie toată firea ia aminte!

Numai tu nesocotești Jertfa cea fără de sânge
Când în jurul Sfintei Mese mult alai ceresc se strânge.
Sfinții Îngeri își acopăr cu-a lor aripi îngerești
Capetele...și se pleacă, Sfintei Jertfe Împărătești!

Știi tu, omule, ce pierzi când rămâi nepăsător
La chemarea cea mai sfântă pentru orice muritor?
Îngerii și heruvimii se coboară din Înalt
Ești poftit și tu la Nunta Fiului de Împărat!

Pierzi nădejdea Învierii, pierzi Ospățul Veșniciei
Unde heruvimi și îngeri cântă imnul bucuriei!
Unde Mirele Hristos te așteaptă și te cheamă
Ca pe cel mai bun prieten, ca pe-un oaspete de seamă!

Tu nesocotesti chemarea, n-auzi glasul Lui duios
Întorci spatele Iubirii, scuipi obrazul lui Hristos,
Te încrezi in slava lumii-n care mulți ca tine cad
Somnul necredinței voastre naște monștrii pentru iad!


Să faceţi milostenie, pomană. Daţi de pomană.



Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 




- O, dacă aţi şti!... Şi Vlahuţă spune: “Mila e toată Scriptura!”

Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubeşti.

Şi, iată, înseamnă educaţie. Domnule, dacă spune: Însutit veţi primi, nu te teme că sărăceşti. Vrei să te îmbogăţeşti? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogăţim? Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el, deloc?

Eu am fost surprins de un cerşetor, care era fără picioare, pe stradă. Şi ăsta aştepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de maşină. Şi i-am spus: “Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îţi dau o mână caldă!” “O, părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni”. Şi-mi zic: “Am brodit-o! Am biruit!”

Ei, vreau să vă spun: nu fiţi nepăsători. Şi nu aşteptaţi să-i întâlniţi. Căutaţi-i! Căutaţi-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine.Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Şi rupeţi din voi cu orice chip.

(Arhim. Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Arsenie (Papacioc), vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1996, pp. 142-143)

luni, 7 februarie 2022

Mandrie si smerenie ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



De la mandrie la smerenie nu este decat un pas. O singura clipa i-a trebuit talharului de pe cruce sa intre in Rai. In acea singura clipa, el doar si-a dat seama ca Cel de langa El era Dumnezeu adevarat si Stapanul lumii si al lui. L-a recunoscut si s-a inchinat Lui, si in momentul acela, a inteles ca El este Totul, ca Lui i se cuvine totul, ca ii datoreaza Lui totul…adica in acea clipa, el a trait smerenia. De fapt la asta se si rezuma smerenia: la recunoasterea ca NU POTI, NU STII, NU ESTI nimic fara El. La celalalt pol, este EU POT, STIU, EXIST fara El, si toate mi se datoreaza mie, inteligentei, frumusetii, calitatilor MELE, CARE SUNT NUMAI SI NUMAI ALE MELE.
Ne-recunoasterea Lui Dumnezeu, ne-bagarea lui in ecuatie, la asta se rezuma mandria, si de fapt, o intreaga atitudine “mandra” de a privi viata, care nu poate duce in alta parte, in cele din urma, decat in iad.
**************************************************************
NOTA - nu stiu - parerea mea personala - daca intr-adevar este atat de usor sa treci de la mandrie la smerenie.
Din experienta mea, nu este. Exemplul cu talharul crucificat alaturi de Domnul nostru este o exceptie , evident. L-a avut in fata Lui si a sesizat "pe loc" adevarul. Domnul Iisus nu era vinovat cu nimic in fata legii , nici a iudeilor, nici a romanilor....
Noi, oameni de rand , traind in lumea stapanita de rau , nu avem cum sa traim perceptia acuta a talharului. DAR , avem totusi, atatea exemple vii in fata noastra, doar sa le dam citire si ascultare. Acesta este scopul postarilor noastre, trezirea noastra si a celor care cred la ce implica o viata crestineasca adevarata.
Departe de mine a spune ca este simplu.....dimpotriva.
Mandria este innascuta in noi, in fiecare. Ca sa scapam de ea, trebuie sa avem intai de toate intelegerea poruncilor Lui Hristos, si abia dupa aceea , prin lupta si stradanie sa incercam a le implini. Durata in timp nu o poate da nimeni ....
Ajuta-ne Doamne , noi credem, insa sunetm slabi !


vineri, 28 ianuarie 2022

Arhimandritul Chiril Pavlov

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


“Fiecare dintre noi poate spune că este neputincios şi că peste tot în jurul lui întâmpină piedici şi ispite, care nu sunt prea uşor de ocolit. Într-adevăr, suntem neputincioşi şi slabi, iar ispitele sunt foarte multe: de la propriul nostru trup, care luptă totdeauna împotriva duhului nostru, de la lume care, după cuvântul lui Dumnezeu, zace cu totul în rele şi, în sfârşit, de la vrăjmaşul diavol care, răcnind ca un leu, caută să piardă câte un suflet creştin.

Însă, dragii mei, noi avem o scăpare de nădejde şi un acoperământ în persoana Maicii Domnului. Să avem nădejde tare că ea totdeauna va fi cu noi, oriunde am fi şi oricum am trăi, şi că nu ne va uita de vom alerga la ea cu rugăciune fierbinte. Să ne rugăm ca ea să ne trimită şi nouă, celor afundaţi în patimi şi păcate, bucuria ei neaşteptată, să înmoaie inimile noastre şi să le umple de smerenie şi dragoste faţă de aproapele.”

A primit Ordinul Bisericii Sfantului Serghie si Sfantului Vladimir. In Rusia au fost tiparite mai multe carti cu predici si invataturi duhovnicesti ale Parintelui Chiril dintre care amintim: "Timpul pocaintei", "Sa cautam mai intai Imparatia Cerurilor ", "Rugaciune catre Maica Domnului", "Predici".

(Arhimandritul Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 13)

marți, 25 ianuarie 2022

Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


"Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine. Cu vremea vei simţi nevoia să te rogi. Credinţa ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune. Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea puţină apă. Şi roata rămânea nemişcată. Apoi a venit apă multă, şi roata s-a pus în mişcare. Credinţa e putere duhovnicească. Puţina credinţă nu mişcă nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu. Credinţa mare mişcă şi mintea şi inima şi tot sufletul omului. Cât dăinuieşte în om o credinţă mare, ea îi mişcă sufletul, prin puterea ei, către Dumnezeu. Ai citit, spui tu, cuvintele Mântuitorului: "ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai înainte de rugăciunea voastră", şi din ele ai tras încheierea că rugăciunea nu foloseşte, îndeobşte, la nimic. Într-adevăr, ştie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, şi totuşi El vrea să ne rugăm Lui. Lucrul acesta e mai uşor de explicat unor părinţi decât ţie, om necăsătorit. Uite, şi părinţii ştiu dinainte ce le trebuie copiilor, şi totuşi aşteaptă ca aceştia să-i roage - fiindcă părinţii ştiu că ruga înmoaie şi înnobilează inima copiilor, că îi face mai supuşi, smeriţi, blânzi, ascultători, milostivi şi nobili. Vezi câte scântei cereşti iscă rugăciunea în inima omenească? Am citit că un oarecare călugăr s-a oprit lângă o casă de lângă drum. În acea casă muncitorii ţineau o întrunire. Pe dată se făcu linişte în casă. Muncitorii îngenuncheară la rugăciune - iar unul dintre ei ieşi şi începu să umble prin faţa casei. Călătorul îl întrebă ce se face înăuntru. Păi se roagă lui Dumnezeu. Iar mie mi-e ruşine, aşa că am ieşit. Călătorul tăcu şi aşteaptă. Pe cine aştepţi? - îl intreabă muncitorul? Aştept să iasă cineva ca să-l întreb de drum. Dar de ce nu mă întrebi pe mine? Şi eu pot să-ţi arăt. Călătorul dădu din cap şi îi răspunse: Cum ar putea să arate calea dreaptă cel ce se ruşinează de Dumnezeu şi de fraţii săi? Eu cred că la tine nu este ruşine de rugăciune, ci pur şi simplu credinţa slabă. Îngrijeşte, aşadar, îngrijeşte pruncul din tine. Când va creşte şi va ajunge viteaz, îţi va răsplati însutit osteneala. Credinţa vitejească va pune în mişcare roata lăuntrică a fiinţei tale, şi vei dobândi o viaţă nouă. Pace ţie de la Dumnezeu şi binecuvântare!" (Sf. Nicolae Velimirovici)

RUGA PENTRU FIII LUMINII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Eliana Popa

Fiți stânci de-adevăr, voi, fii ai luminii!
Precum Brâncovenii, asemeni să fiți,
În veacul minciunii...în veacul rușinii
Strigati Adevărul! Cu El biruiți!

Și Dragostea Sfântă ce lumea mai ține
Să nu se răcească, să n-aibă sfârșit!
Cu bine să treceți și astăzi și mâine,
Ispita și răul ce arde mocnit!

Cuvântul vă fie putere și spadă!
Și aripi de îngeri armuri și veșmânt,
Iar Crucea cea Sfântă ca focul să ardă
Tot iadul ce-și are sălaș pe pământ!

Cununi împletit-au fecioarele-n ceruri,
Ce stau a fi puse pe frunți de martiri
Rasplata vă fie, rasplată de-a pururi
Trai-ve-ți în Slava Eternei Iubiri!

Iar Maica cea Sfântă va rupe zapisul
Greșelilor voastre, aici, pe pământ,
Veți face din trupuri, murind, Antimisul
Pe care va sta Potirul cel Sfânt!

luni, 24 ianuarie 2022

Puterea rugaciunii pentru altul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.
Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.
Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'
Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?
Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!
"De la aproapele vine si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim." (Sf. Antonie cel Mare)
"Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună." (Sfantul Apostol Pavel, II Corinteni)

duminică, 23 ianuarie 2022

Ce este mai importanta: calatoria sau destinatia?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



- *Ce este mai importanta: calatoria sau destinatia?*
- _Cei care ne insotesc._
Oamenii care ne ies in cale, de-a lungul vietii, ne sunt dati sa ne mantuim si sa ne realizam scopul nostru cel mai inalt.

In viata noastra avem parte numai si numai de acele relatii ce ne ofera cea mai mare posibilitate de a ne implini acest scop; oricat ne-am dori, nu putem controla ce oameni vom intalni, cand si ce fel de experiente cu ei vom trai. De asta se ocupa sufletul nostru, caci el ne cunoaste scopul.

Eu vad relatiile pline de provocari ca pe niste vase pline - in diferite grade - de crapaturi, gauri si cioburi. De orice natura ar fi aceasta relatie, cei doi implicati in ea vad acele gauri, acele crapaturi, acele cioburi si au doua optiuni la dispozitie: sa le lase asa, poate doar sa intoarca vasul sa se vada dintr-un unghi mai bun, lasand vasul sa se strice si mai mult, sau sa vada crapaturile si gaurile ca spatii care se cer umplute cu Iubire si daruire- cam ca in arta japoneza Kintsugi, arta repararii vaselor ceramice crapate sau sparte cu pasta cu aur.
In relatii, cand zici doi, zici trei de fapt- trei fiind relatia care ia nastere instantaneu odata ce exista doi. De aceea, nici nu conteaza daca amandoi le umplu sau doar unul, sau unul umple mai mult si altul mai putin, la sfarsit vasul va fi intreg si de o frumusete uimitoare.
Toate provocarile din relatiile noastre stranse contin invataturi.

Ce lectii putem invata? Sa nu ii mai invinovatim pe ceilalti pentru ca ne simtim neiubiti. Sa ne definim clar limitele. Sa intelegem ca relatia cu partenerul este o oglinda a relatiei noastre cu propria inima. Sa ne iertam atunci cand ne inchidem inima temporar, sa ne purtam cu noi precum un parinte bland si rabdator cu copilul lui. Sa ne acceptam fricile, fiindca numai asa vom putea transforma tendinta de a fugi de suferinta in dorinta de a trai si a fi expresia unei iubiri cat mai profunde. Sa intelegem ca doar schimbarea de atitudine fata de provocarile ce le avem si traim in prezent va face diferenta intre relatiile nesatisfacatoare si cele ce ne implinesc pe deplin.
Odata aprofundate, aceste invataturi ne deschid inima si ne maresc capacitatea de a iubi. Caci despre Iubire e vorba intotdeauna.

vineri, 21 ianuarie 2022

Icoana Maicii Domnului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

"Ne povestea un batran ca spunea avva Teodor Iliotul ca era in muntele Maslinilor un calugar care sihastrea zavorat, mare luptator in nevointele calugaresti. Dar il chinuia pe el demonul curviei. Intr-o zi, pe cand il muncea diavolul mai tare, a inceput batranul sa se vaite si sa spuna demonului:

- Pana cand n-ai sa-mi dai pace? Du-te de la mine ca ai imbatranit odata cu mine!

Demonul i se arata in fata ochilor spunandu-i:

- Jura-mi-te ca n-ai sa spui nimanui ceea ce iti voi spune si n-am sa te mai chinui!

- Ma jur! Si s-a jurat batranul, pe Cel ce locuieste in ceruri ca n-are sa spuna nimanui din cele ce i se vor spune.

Atunci dracul i-a spus:

- Sa nu te mai inchini acestei icoane si n-am sa te mai chinui.

Icoana avea chipul Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu Maria, purtand in brate pe Domnul nostrum Iisus Hristos.

- Lasa-ma, a spus calugarul dracului, sa ma gandesc.

A doua zi a venit acolo avva Teodor eliotul, care traia pe atunci in lavra Faran, care ne-a si povestit aceasta intamplare. Calugarul i-a povestit lui totul. Batranul a spus monahului:

- Intr-adevar, avvo, ai fost inselat, ca ai jurat. Dar bine ai facut ca mi-ai spus. Ti-i mai de folos sa nu ramana in tinutul acesta femeie desfranata la care sa nut e duci, decat sa tagaduiesti ca nu te inchini Domnului Iisus cu Maica Sa.

Dupa ce l-a sprijinit si l-a intarit cu multe cuvinte, avva Teodor a plecat spre locul lui.

Dracul se arata din nou monahului si-i spune:

- Ce-nseamna asta calugare? Nu mi-ai jurat ca nu spui nimanui? Pentru ce ai spus totul celui care a venit la tine? Iti spun calugare ca in ziua judecatii ai sa fii judecat ca ti-ai calcat juramantul.

Monahul i-a spus:

- Ca m-am jurat si mi-am calcat juramantul o stiu. Stiu ca am calcat juramantul facut pe Stapanul si Facatorul meu, dar pe tine nu te ascult. Tu vei fii cel care ai sa fii osandit ca rau sfatuitor si ca pricinuitor al calcarii juramantului."

Limonariu

CAPITOLUL 45

DESPRE UN CALUGAR CARE S-A ZAVORAT PE MUNTELE MASLINILOR SI DESPRE INCHINAREA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

SURSAhttps://www.facebook.com/gica.ciuca

Dracul curviei

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Un frate s-a luptat de dracul curviei şi s-a întâmplat să treacă printr-un sat al Egiptului unde a văzut o femeie frumoasă, care era fata preotului elinilor. Văzând-o, s-a rănit cu dânsa. Apoi mergând a zis tatălui ei: dă-mi-o de soţie! Iar el răspunzând, i-a zis: nu pot să ţi-o dau, de nu mă voi înştiinţa mai întâi de la dumnezeul meu. Şi mergând către drac, l-a întrebat zicând: iată un monah a venit şi o cere pe fiica mea. Oare, să i-o dau? Şi a răspuns dracul: întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc! Şi întorcându-se slujitorul păgân către fratele, i-a zis: te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el s-a făgăduit. Şi îndată a văzut că i-a ieşit din gură un porumbel şi a zburat la cer. Deci s-a dus slujitorul la drac şi i-a spus: iată, s-a făgăduit. Atunci i-a zis lui dracul: nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îl ajută. Reîntorcându-se spurcatul slujitor, i-a zis fratelui: nu pot să ţi-o dau pentru că Dumnezeul tău cu tine este şi încă îţi ajută. Iar fratele auzind s-a umilit şi şi-a zis: dacă eu, ticălosul de atâtea bunătăţi învrednicindu-mă de la Dumnezeu numai pentru bunătatea Lui, m-am lepădat de Dânsul, de botez şi de cinul călugăresc, iar El încă îmi ajută şi nu s-a depărtat de mine, cum să nu fiu dator să alerg la Domnul şi să nădăjduiesc în bunătatea Lui cea nemărginită? Deci, revenind în sine, a ieşit în pustie şi mergând la un bătrân, i-a povestit acestuia întâmplarea. Şi i-a zis bătrânul: şezi cu mine în peştera aceasta şi posteşte trei săptămâni, adică câte două zile şi a treia zi dezleagă. Şi mă voi ruga lui Dumnezeu şi eu pentru tine. Şi s-a ostenit bătrânul pentru fratele şi L-a rugat pe Dumnezeu, zicând: mă rog, Doamne, dăruieşte-mi sufletul acesta şi primeşte pocăinţa lui. Şi l-a ascultat pe el Dumnezeu. După ce s-a împlinit o săptămână, a venit bătrânul la frate şi l-a întrebat: văzut-ai ceva? Iar el a răspuns: da, am văzut porumbelul sus, la înălţimea cerului, în dreptul capului meu. Şi i-a zis bătrânul: ia aminte de tine şi roagă-te lui Dumnezeu cu deadinsul! Apoi s-a dus. După ce a trecut şi a doua săptămână, a mers iarăşi bătrânul la fratele şi l-a întrebat zicând: văzut-ai ceva? Şi i-a răspuns: am văzut porumbelul aproape de capul meu. Poruncindu-i iarăşi bătrânul să fie treaz şi să se roage, s-a dus de la el. Apoi, după ce s-a împlinit şi săptămâna a treia, venind la el bătrânul, i-a zis: nu cumva ai văzut ceva mai mult? Iar el a răspuns: am văzut porumbelul că a venit şi a stătut deasupra capului meu şi am întins mâna să-l prind, iar el a intrat în gura mea. Şi auzind bătrânul a mulţumit lui Dumnezeu, spunând fratelui: iată, Dumnezeu a primit pocăinţa ta! De acum ia aminte de tine! Iar el a zis: de acum voi fi cu tine, părinte şi nu mă voi despărţi de tine până la moarte. Şi a petrecut după aceea fratele cu bătrânul nedespărţiţi.
(Pateric - Despre pocăin?ă)


joi, 20 ianuarie 2022

Cuviosul Paisie Aghioritul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Omul care nu trece prin încercări, care nu vrea să-l doară nimic şi să sufere ceva, care nu vrea să fie mâhnit sau să i se facă vreo observaţie, ci vrea să trăiască bine, este în afara realităţii duhovniceşti.

„Trecut-am prin foc şi prin apă
şi ne-ai scos pe noi la odihnă”, spune psalmistul.

Creştinul îşi dă seama că l-a cercetat Hristos, atunci când suferă durere.

Atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos. În timp ce, atunci când omul nu trece prin nicio încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu, nici nu plăteşte datoriile, nici nu depune.

Vorbesc desigur despre cel care nu vrea reaua pătimire pentru dragostea Iui Hristos, care îşi spune în sinea sa: „Sunt sănătos, am poftă de mâncare, mănânc bine, o duc foarte bine, sunt liniştit, etc…” şi nu spune nici măcar un „Slavă Ţie, Dumnezeule!”.

Cel puţin dacă ar recunoaşte că toate aceste binecuvântări sunt ale lui Dumnezeu, oarecum s-ar aranja situaţia. Să spună: „Nu meritam toate acestea, dar fiindcă sunt neputincios, de aceea Dumnezeu mi le-a rânduit pe toate”.

În viaţa Sfântului Ambrozie de Milan se spune că, odată, ierarhul a fost găzduit de un oarecare bogat. Iar sfântul, văzând avuţiile nemăsurate ale aceluia, l-a întrebat dacă a fost încercat vreodată de vreo mâhnire. „Nu, niciodată, i-a răspuns acela. Bogăţiile mele se înmulţesc necontenit, ogoarele îmi rodesc mereu. Nu am simţit niciodată durere şi nici vreo boală nu m-a cercetat.“

Atunci sfântul a lăcrimat şi a spus însoţitorilor săi: „Pregătiţi trăsurile ca să plecăm repede de aici, fiindcă pe acesta nu l-a cercetat Dumnezeu.“

                                                                                                       Cuviosul Paisie Aghioritul 

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO