SFIINTII PRIETENII MEI...: DE CE FOARTE MULŢI ROMÂNI CRED CĂ SOARELE SE ÎNVÂRTE ÎN JURUL PĂMÂNTULUI. Funeriu: „De vină e calitatea îndoielnică a educaţiei“. Teologii vorbesc şi de „analfabetismul“ religios

SFIINTII PRIETENII MEI...: DE CE FOARTE MULŢI ROMÂNI CRED CĂ SOARELE SE ÎNVÂRTE ÎN JURUL PĂMÂNTULUI. Funeriu: „De vină e calitatea îndoielnică a educaţiei“. Teologii vorbesc şi de „analfabetismul“ religios

MAICA DOMNULUI: DIVERSE ÎNVĂTĂTURI CORECTE SI ÎNVĂTĂTURI GRESITE

MAICA DOMNULUI: DIVERSE ÎNVĂTĂTURI CORECTE SI ÎNVĂTĂTURI GRESITE

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

+ ALTARUL ORTODOX +: Fii bun,ajuta o mama sa invinga cancerul!

+ ALTARUL ORTODOX +: Fii bun,ajuta o mama sa invinga cancerul!: Are 40 de ani si doi copii care o vor alaturi pentru cat mai mult timp.Este vorba despre Cristina Munteanu ,din Bacau care duce o lupta cu o...

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

HARUL MANTUIRII

- Cata vreme este harul cu noi ? a intrebat un credincios pe Parintele Cleopa. Iar el a raspuns :

- Cat traim. Numai daca il cautam. Dar daca nu-l cautam, dupa ce am murit, nu mai este cu noi.

- Cum putem castiga harul lui Dumnezeu ?

- Harul lui Dumnezeu il primim de la Botez si il pastram in noi prin Sfintele Taine si prin toate faptele bune. Adica prin post, rugaciune, spovedanie, impartasanie, citirea cartilor sfinte, priveghere, milostenie, smerenie, nasterea si cresterea copiilor in frica lui Dumnezeu si toate celelalte.

Harul vine, dar nu-i spargator de usi. Dumnezeu nu forteaza usa nimanui ca sa intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsa ? Iata stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide, Eu si Tatal vom veni la el si lacas la el vom face ...

Harul numai atunci vine, cand ii deschidem, noi usa inimii. El bate la usa si daca suntem impietriti si nu ne silim sa facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru ca Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stapanitoare sa primeasca harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi, Nu ! Ca iata ce zice Duhul Sfant : de veti vrea si de ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar de nu veti vrea si nu ma veti asculta, sabia cea cu doua taisuri va va manca pe voi, ca gura Domnului a grait acestea.

Auzi ce spune iarasi Scriptura : Dumnezeu l-a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Si iar zice in Psaltire : Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Harul iti da in gand : " Posteste, omule, roaga-te, pazeste-ti mintea, fa milostenie, mergi la biserica, lasa si uraste pacatul, spovedeste-te curat !" Iata ce trebuie sa faci.

Harul iti da gand. Daca vrei, sa-l asculti; daca nu, Dumnezeu cu sila nu mantuieste pe nimeni. Atunci n-ar mai fi Iad si Rai daca fapta buna am face-o siliti de puterea lui Dumnezeu. Ci toate le face omul de bunavoie. Ca zice iarasi Duhul Sfant : Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu.

Asa ca, siliti-va cu dragostea lui Dumnezeu sa faceti ce credeti ca este bine. Ca dupa moarte nu mai este mantuire pentru nimeni. Dupa moarte s-a inchis usa. Tot ce putem, sa facem cat mai avem o scanteie de viata. Caci dupa moarte nu mai este lucrare pentru fapta buna. In ce te gaseste moartea, in aceea te ia.

Zice la Ecleziast : De va cadea lemn in austru, de va cadea lemn in crivat, unde va cadea, acolo va ramane. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste pe proorocul : " De va cadea lemn in crivat ..., dar de lemne se ingrijeste Domnul ? Aici de suflet graieste ". Apoi zice : " Crivatul este nepocainta care l-a apucat si austrul este milostenia si pocainta. Caci unde va cadea sufletul dupa moarte, acolo va ramane ..."

Cum te-a apucat sfarsitul. Ca in minutul cel mai de pe urma al vietii S-a rastignit Mantuitorul si asteapta si ingerii din ceruri si toata lumea mantuirea sufletului.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea sfarsit bun, sa nu ne apuce moartea nespovediti. Caci daca l-a apucat pe cineva moartea nespovedit, este ca si cum ar fi nebotezat, daca are pacate de moarte. Nu-i foloseste nimic. Nici nu-l poate scoate Biserica pe urma cu rugaciunile ei. Pentru ca nu s-a ingrijit din vreme sa-si curete sufletul sau cu pocainta cea adevarata, cu rugaciunea sincera si celelalte fapte bune.
- Dar desavarsirea nu are continuitate dupa moarte ?

- Pentru cei desavarsiti are. Ca ai auzit ce zice Duhul Sfant : Merge-vor din putere in putere. Arata-se-vor Dumnezeului dumnezeilor in Sion. Si sufletele dreptilor si ingerii merg in veacul veacului dintr-o treapta a fericirii duhovnicesti tot mai inalte.

Fiindca Dumnezeu nu are margini intru inaltime. In veacul veacului merg si dreptii si ingerii tot mai sus, din treapta in treapta, daca a pornit sufletul spre vesnicie, spre bine. Iar daca moare omul nespovedit si in grele pacate, coboara spre rau pana ajunge in fundul iadului, de care sa ne izbaveasca Dumnezeu pe toti. Amin.

CONSUMUL DE CAFEA ESTE SAU NU UN PĂCAT?

      Pentru a clarifica daca putem sau nu sa vorbim despre pacatul consumului de cafea, vom explica intai efectele substantei principale continuta de cafea, COFEINA.

Utilitatea medicala a cofeinei

     S-a demonstrat ca actiunea cofeinei asupra organismului uman este una de crestere a ritmului respirator prin stimularea acelei parti a creierului responsabila cu nivelul dioxidului de carbon din sange.

     Cofeina poate mari ritmul respirator prin stimularea actiunii diafragmei, care este principalul muschi implicat in procesul de inspiratie si expiratie. Un studiu a aratat faptul ca aceasta mai poate fi folositoare si celor cu afectiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacientii astmatici au probleme respiratorii datorita obstructiei („astuparii”) canalelor bronhice. Medicamentul numit teofilina a fost indelung folosit in tratamentul astmului deoarece dilata canalele bronhice si usura respiratia. Recent, un studiu a demonstrat faptul ca si cofeina are acelasi efect. Cu toate acestea, doza necesara (echivalenta cu aproximativ noua cesti de cafea pentru o persoana de talie medie), produce si efecte secundare nedorite: tremur si lipsa de echilibru.

      Pe langa efectele benefice in afectiunile respiratorii, cofeina poate fi folosita cu succes si in provocarea respiratiei la nou-nascutii care au insuficienta respiratorie. Consumata o data cu hrana obisnuita, cofeina creste ritmul de convertire al hranei in energie. Consumata intre mese, produce un transfer al grasimilor din depozitele celulare catre fluxul sangvin pentru a fi folosite ca energie. Cofeina este, asadar, un ingredient obisnuit ce nu necesita prescriptie medicala. Cofeina este des inclusa in preparate prescrise de medic sau in cele care nu necesita prescriptie medicala pentru durerile de cap si in alte analgezice, probabil pentru a contracara efectele depresive ale medicamentelor existente in aceste retete. Cofeina a fost folosita si in cazuri de infertilitate, deoarece creste mobilitatea spermatozoizilor. Oricum, cantitatea folosita pentru a obtine acest efect este foarte mare, iar eventualele efecte secundare sunt necunoscute.

Dependenta de cofeina

     Din punct de vedere tehnic, drogul este o substanta folosita sa previna ori sa vindece o afectiune. De fapt, oamenii folosesc cofeina in toate aceste scopuri, iar aceasta poate raspunde la toate aceste solicitari, dar pana la un anumit punct. Cofeina este cel mai popular drog din lume. Desi cofeina este o substanta chimica ce poate fi folosita in scopuri medicale sau nu, ea este folosita mai adesea fara prescriptie medicala, pentru efectele sale asupra starii si comportamentului. Drogurile consumate in acest scop sunt cunoscute sub numele de “droguri psihoactive”. Heroina, cocaina, marijuana, nicotina, alcoolul si cofeina sunt toate droguri psihoactive.

     Cofeina pura este un praf alb cu gust amar ce se aseamana cu amidonul. Este solubila in procentaj moderat in apa la temperatura corpului omenesc si usor solubila in apa incalzita. A fost pentru prima data extrasa din cafea in 1820, iar din ceai in 1827, dandu-i-se numele de “theina”. Curand dupa aceasta s-a descoperit si faptul ca proprietatea de a modifica starea de spirit si comportamentul se datoreaza tocmai cofeinei si in cazul cafelei si in cel al ceaiului. Dupa ceai si cafea, cea mai importanta sursa de cofeina o reprezinta bauturile nealcoolice (coca-cola), apoi cacaoa si ciocolata. Ultima sursa importanta este in prescriptia de medicamente si a medicamentelor fara prescriptie. Persoanele care consuma in mod regulat cantitati mari de cafea (mai mult de cinci cesti pe zi) realizeaza adesea ca organismul lor s-a adaptat acestor cantitati, astfel ca si toleranta la aceasta substanta creste; rezultatul este ca ei trebuie sa mareasca si consumul pentru ca substanta sa mai aiba efect stimulator. Pe de alta parte, daca unii renunta la consumul de cafea pentru un timp, uneori chiar si cateva ore, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseala, dureri de cap, iritabilitate datorata dependentei lor fizice si mentale fata de acest drog.

Efectele cofeinei asupra organismului

     Afirmatiile conform carora cofeina stimuleaza activitatea sistemului nervos central - creierul si maduva spinarii – se bazeaza pe foarte putine informatii ale sistemului in sine. Existenta acestui stimul se bazeaza mai mult pe aparitia efectelor drogului asupra starii si comportamentului si se presupune ca activitatea creierului este afectata intr-o anumita masura. Observatiile facute asupra creierului animalelor arata ca prezenta cofeinei intensifica activitatea celulelor de la suprafata creierului (ceea ce se asociaza unui complex de senzatii si unui anumit comportament) si a structurilor mai adanci (asociate instinctului si emotiei). Studiile legate de actiunea cofeinei asupra activitatii au aratat prelungirea timpului in care cineva poate lucra la nivel maxim si scurtarea perioadei de timp necesare pentru recuperarea in urma unei activitati extenuante. O performanta redusa se inregistreaza insa, in cazul activitatilor in care este necesara o coordonare foarte buna si o fermitate a miscarilor mainilor. Cofeina afecteaza coordonarea motorie, ceea ce presupune cresterea tremurului bratelor si a mainilor, uneori numite ”agitatiile cafelei”. Cercetarile pornite de la ipoteza ca aceasta ar putea contracara efectele alcoolului au fost neconcludente.

     In plus, este evident faptul ca bautul a cateva cesti de cafea nu il poate face pe un individ sub influenta alcoolului sa fie apt sa conduca o masina. De fapt, cofeina il poate face cu atat mai periculos, deoarece adancirea simturilor il poate face pe acest potential sofer sa creada ca poate face lucruri carora reactiile si perspicacitatea lui slabite nu le poate face fata. In loc sa fie somnoros si inofensiv, el este vigilent si periculos. Desi consumarea cafelei produce reactii diferite, in general aceia care sunt mari consumatori de cafea dorm mai putin decat ceilalti, unii dintre ei putand suferi de anumite forme de insomnie sau de o proasta dispozitie matinala, care dureaza pana ce isi consuma „cafeluta de dimineata”. Cafeaua creste tensiunea arteriala si mareste numarul de batai ale inimii. Desi modificarile survenite nu sunt mereu semnificative, cresterea tensiunii arteriale poate deveni un aspect periculos pentru aceia care au probleme in acest sens. De aceea consumul de cafea este total contraindicat hipertensivilor. S-a demonstrat, de asemenea, ca exista o legatura si cu accelerarea ritmului respirator, ceea ce le este folositor celor care au afectiuni pulmonare sau respiratorii. Consumul mare de cafea creste si cantitatea de acid secretata in stomac, provocand hipersecretia gastrica,  dar reduce, pe de alta parte actiunea prin care stomacul isi goleste continutul in intestinul subtire. Cofeina incetineste, de asemenea, si trecerea alimentelor prin intestinul subtire, insa o accelereaza in intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburari digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subtire. Pe langa efectul pe care il are asupra sistemului digestiv, cafeaua reduce capacitatea organismului de absorbtie a anumitor substante nutritive. Duplicarea ADN-ului este un proces foarte important in reproducerea celulelor si a organismelor. Cofeina, datorita similitudinii cu anumite parti critice ale codului genetic, poate interfera cu acest proces, dar poate produce si erori in reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la tumori, cancer si malformatii genetice si devine de maxima importanta in cazul sarcinilor si poate duce sau contribuie la malformatii sau dificultati la nastere. Desi evidenta nu este concludenta, este mai intelept sa folositi cofeina cu atentie si moderat pe perioada sarcinii.

Consumul de cafea este sau nu daunator?

     Partial la aceasta intrebare am raspuns mai sus. Consumul de cafea este dupa proverbul romanesc: „Tot ce e mult strica”. Consumul moderat de cafea este util mai ales persoanelor cu activitati intelectuale intense. Evitati consumul ZILNIC de cafea! Consumand zilnic cafea, devenim dependenti de aceasta. Trebuie sa bem cafea in zilele in care avem nevoie mare de ea. Multe persoane spun: eu nu depind de cafea, pentru ca beau foarte putina, beau doar o cescuta pe zi. Dar cand e vorba sa se lipseasca de acea cescuta, abia atunci isi dau seama de dependenta. Din experienta personala va pot spune ca, daca s-a intamplat in anumite perioade sa consum cafea de pilda 5 zile la rand pentru ca am avut nevoie, in ziua a 6-a am renuntat, dar deja simteam dependenta fizica, manifestata prin somnolenta si lipsa chefului de orice treaba. Asadar, si in privinta consumului de cafea trebuie sa avem o dreapta socoteala: sa bem doar la nevoie si atunci o cantitate moderata. Daca ne doare capul, luam o pastila, sau tot tubul? Asa si in privinta consumului de cafea: daca ne simtim obositi, trebuie sa bem o cescuta si nu o cana. Si, daca luam aceeasi pastila mereu, nu mai are efect si, in acelasi timp devenim dependenti de ea. Tot asa si cafeaua: trebuie consumata doar la nevoie si nu zilnic, pentru a-i mai simti efectul.

Este pacat sa bem cafea? Exista păcatul consumului cafelei?

Raspunsul poate fi da sau nu. Este pacat sa luam o pastila? Nu ! Este pacat sa inghitim un tub de pastile? Da, pentru ca este sinucidere. Consumul unei cesti de cafea la nevoie nu este pacat, ci lacomia si abuzul de cafea este pacat, pentru ca tot ce este daunator trupului este pacat! Se poate spune ca, de exemplu, un bolnav de hipertensiune arteriala sau de ulcer gastric pacatuieste ori de cate ori bea cafea, pentru ca isi face rau trupului lui. Daca medicina a ajuns la concluzia ca a consuma zilnic cafea este daunator trupului, dupa cum am vazut mai sus, inseamna ca a consuma zilnic cafea este pacat, pentru ca astfel cafeaua devine daunatoare trupului, iar a consuma cafea la nevoie si in cantitate mica, nu zilnic, nu este pacat deoarece nu dauneaza trupului.

DE TOATE PENTRU TOTI: Povestea broscutei. Povestea cu talc a crizei economic

DE TOATE PENTRU TOTI: Povestea broscutei. Povestea cu talc a crizei economic

Botosaneanul Ortodox: Parintele Arsenie Papacioc - Ati auzit de iad, dar...

Botosaneanul Ortodox: Parintele Arsenie Papacioc - Ati auzit de iad, dar...: Parintele Arsenie Papacioc este considerat cel mai mare duhovnic roman, in viata. A facut parte din “generatia de aur” a teologilor rom...

Ajuta un suflet

Numele meu este Nedelca Alin, am vârsta de 36 ani şi sunt din Baia Mare, jud. Maramureş,
Dumnezeu mi-a binecuvântat familia cu doi băieţi. Răzvan, fiul cel mare de 13 ani şi Cătălin, mezinul familiei de 9 ani. Ei sunt lumina şi sufletul familiei mele. Doar un părinte ştie ce vreau eu să spun, doar un părinte case iţi iubeşte îngerii daţi de Dumnezeu.
Uneori, stau si ma gandesc, de ce trebuie ca lumea sa sufere? In aceste momente in care astern aceste cuvinte, ma gandesc daca v-a citi …… oare voi reusi sa sensibilizez pe cineva? Voi avea puterea si taria sa trec peste aceasta nenorocire care mi-a lovit familia? Ma aplec in fata voastra si va rog sa-i acordati o sansa fiului meu Razvan.
In 2009  la spitalul INTERSERVISAN din Cluj Napoca au inceput problemele noastre cand in urma unor analize ni s-a comunicat ca fiul meu avea acumulare de mucus in ureche, care urma sa fie aspirata si tratata. In urma acestei interventii , fiul meu a inceput sa acuze dureri groaznice de cap. Am hotarat sa-i fac un RMN la CLUJ-napoca deoarece in Baia Mare nu exista aparatura necesara.
Timpul s-a oprit in loc pentru cateva secunde si am crezut ca totul s-a sfarsit cand medicul mi-a citit RMN-ul si am fost anuntati ca fiul meu avea o tumoare pe creier.Am fost indrumati spre DR. PROF. Florescu  , medic neurochirurg pentru operatie, operatie care s-a efectuat la sfarsitul anului 2009. Din spusele medicului, operatia a avut succes, dandu-ne certitudinea ca nu vor mai aparea probleme.
Bucuria, emotia ,lacrimile ne-au coplesit pe toti, cosmarul luase sfarsit, dar nu pentru mult timp. Azi dupa 2 ani retraim aceleasi momente dureroase, aceleasi deziluzii, pentru ca in urma controlului de 2 ani, RMN-ul a confirmat ca tumoarea a recidivat. Cuvintele DR.Florescu  au fost:”trebuie reoperat”
Am inceput sa ma informez , sa ma documentez pana am dat o de mana de ajutor , am auzit de DAN SANTIMBREANU, un suflet de om, un om care a cunoscut  durerea dar si un supravietuitor in lupta cu boala. La el am gasit speranta si ne-a indrumat la clinica unde a fost si el operat, in Germania la INI HANNOVER. Am trimis si noi analizele fiului meu  la aceasta clinica raspunsul sosit de la Prof.Dr.R. Fahlbusch a fost ca operatia se poate face cu succes ,insa suma necesara operatie si a ingrijirilor se ridica la 50.000 euro, asa cum ne-a confirmat deja clinica  si ar trebui facuta cat mai curand.
In momentul de fata  nu am acesti bani si nici nu cred ca am cum sa fac rost de ei intr-un timp asa de scurt, iar de formularul E 112 (de la Casa Nationala de Sanatate) nu putem beneficia deoarece operatia se poate realiza si in Romania, chiar daca sansele sa scape fara sechele sunt foarte mici.
Pentru al putea ajuta pe Razvan o puteti face
Pentru cei care cred ca ne pot ajuta cu donatii oricat de mici sau care pot da informatia mai departe la societati care au posibilitatea sa ma sprijine am afisat urmatoarele conturi  deschise la BCR Sucursala Baia Mare, Maramures:
- EURO RO93RNCB0182125040580002
- LEI      RO23RNCB0182125040580001

Mai multe detali despre acest caz le puteti citi pe pagina:
http://nedelcarazvan.wordpress.com/

Pentru informaţii suplimentare vă stăm la dispoziție la nr. de telefon 0743622397 (Alin Nedelca)

Cîntecul păsării

Povestea vorbeşte de: grădina secretă, tentaţia absolutului, refuzul realităţii, ,,glasul păsărilor".

Odată un călugăr a ieşit din mânăstire şi a mers în pădure pentru a tăia lemne. Acolo auzi o pasăre cântând minunat. Se aşeză să asculte viersul fermecat al păsării...Ascultă multă vreme până îşi simte sufletul mângâiat. Apoi terminându-şi treaba, se întoarce la mânăstire...

Dar portarul nu mai era acelaşi. Era un străin, care nu-l recunoscu şi nu-l lăsă să intre. Ceru să-l vadă pe stareţ. Când apăru stareţul, văzu, că era tot un străin. În zadar stărui să le spună că aparţine mânăstirii, că plecase cu câteva ceasuri în urmă, în pădure să taie lemne...

În cele din urmă cineva îşi aminti de povestea, care se spunea prin mânăstire, despre un călugăr, care trăise acolo cu sute de ani în urmă, dar care dispăruse fără urmă şi nimeni nu-l mai văzuse şi nu mai auzise de el.

Cîntecul dumnezeiesc al păsării, ce-i păruse călugărului, că durase câteva ceasuri, durase sute de ani după numărătoarea oamenilor...

Spunem povestea: căutătorului de absolut
celui ce refuză realitatea
omului refugiat în imaginar
aceluia care se teme să trăiască

MAICA DOMNULUI: Lazăr

MAICA DOMNULUI: Lazăr

DOAMNE AJUTA!

HRANA PENTRU SUFLET: Milostenia

HRANA PENTRU SUFLET: Milostenia    URMEAZA LINCUL PENTRU A CITI MAI DEPARTE...

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

Femeia, vazuta de Calinic, Arh. al Argesului si Muscelului

Acum, la începutul bătrâneţii mele, îmi pot desluşi ceea ce m-a fascinat din primăvara copilăriei! Cele două fiinţe unice pe pământ şi în Cer: Maica Domnului şi mama care m-a născut! Cele mai apropiate fiinţe fără de care n-aş fi fost şi n-aş fi primit ocrotirea sub sfântul Omofor.

† Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului
De câte ori stăteam la masă şi mai întârziam în glume şi în zbenguieli, mama mi-o reteza scurt: Mâncaţi mai repede că Maica Domnului stă în genunchi!
Îşi poate imagina oricine ce efect extraordinar au avut spusele mamei, pe un ton extrem de serios, care-mi face fiori şi acum, când scriu aceste rânduri. N-am mai auzit niciodată pe nimeni spunând. Cum adică, să stea Maica Domnului în genunchi atât timp cât noi mâncăm? De unde a auzit mama acest lucru? N-am întrebat-o şi nici n-am aflat până acum. S-ar putea să se mai spună aceste cuvinte în spaţiul nostru binecuvântat de Dumnezeu!
De atunci făceam parte din cele două case: a Maicii Domnului şi a vrednicei mele mame şi ori de câte ori vorbesc şi-mi aduc aminte de mama, gândul îmi zboară la toate femeile de la începutul lumii până azi!
Ce minune a mai creat Dumnezeu! Femeia straşnică! A pus Dumnezeu atâta plinătate şi atâta forţă în sinea ei, deşi pare şi chiar este atât de sensibilă şi chiar, se poate spune, extrem de fragilă. Auzeam uneori spunându-se de către unii bărbaţi că femeia nu trebuie atinsă nici cu un fulg, aşa trebuie să ne purtăm de delicat şi frumos. Când eram student laSibiu, profesorul meu Grigore Marcu, o celebritate în Studiul Noului Testament, când a intrat într-un magazin l-am auzit cât de frumos a salutat pe doamnele de acolo şi cât de suav le-a sărutat mâinile, spre surpriza mea - o mărturisesc - totală! Nu m-am aşteptat să-mi văd pe cogemitea profesorul şi preotul să facă un gest pe care nu-l mai văzusem. Deşi era cam potrivit de statură, l-am văzut cum creştea spre înalturi, mai ales că, tânăr fiind, l-am privit atent să văd dacă nu cumva glumeşte. Era de maximă seriozitate! A crescut în ochii mei profesorul exigent, dar au crescut şi acele doamne care au primit cu drag, dar şi cu o obişnuită stare. Femeia este conştientă că este valoroasă chiar dacă nu are timp s-o arate prea des. Este prea ocupată cu lucrurile serioase şi nu glumeşte asupra rosturilor sale sădite de Dumnezeu: de mamă, de gospodină, de vatră caldă în virtuţi şi vreri creştine, de vrednicii de fiecare zi care nu se văd şi de care, uneori, te cuprind, fără să vrei, unele amărăciuni, dacă nu sunt recunoscute de cei din jur. Mama, soţia, gospodina, întreita lucrare, şi osteneala fără margini, de nimeni ştiută, mereu împrospătată şi de la capăt, din nou luată! De unde atâta forţă? Ai putea spune că este de domeniul supranaturalului! Mă uitam la mama şi o v edeam cu câtă forţă lucrează o zi întreagă şi noaptea până a doua zi. N-am mai văzut o aşa fiinţă, şi de dragul ei o ajutam din răsputeri. Pentru mine, mama, soţia, gospodina, este întreita minune printre noi, oamenii. Şi, Doamne, de câte ori n-am umbrit întru întristare această întreită minune! Ori de câte ori am supărat pe mama mea cea scumpă, am avut cumplite dureri în suflet şi acum simt ca şi atunci, ba, mai mult, cu cât trece timpul, durerea creşte şi mai mult. Nu că aş fi supărat-o peste măsură, dar mai ales că nu i-am mulţumit niciodată că m-a născut, că m-a crescut, m-a învăţat, m-a dus la biserică, m-a vegheat să nu mă frig pe sobă sau să cad în fântână. Când mama a venit la Curtea de Argeş şi a intrat pe uşa palatului, unde, în anul 1936, tata a stat de gardă când era în armată, mi-a povestit cum m-a pierdut într-o zi din ochi. Aveam 2 ani! Strigând după mine disperată, a întâlnit-o pe moşica lui Cojoc, vecina noastră de casă, şi întrebând-o dacă m-a văzut cumva, i-a spus: Tu, Ileană, Costică mergea pe cărare spre fântână, fugi să nu păţească ceva. M-a găsit cu burta pe buduroiul fântânii, uitându-mă în apă, cum fac şi acum! M-a luat de cămăşuţă de pe spate în sus ca să nu mă sperii! Vai, mi-a spus mama, parcă s-a întâmplat ieri. Am nişte emoţii grozave! Când mi-a povestit, m-a cuprins un straşnic plâns pe dinăuntru! Câtă grijă la o mamă şi că nu uită nimic! Nici un amănunt! Când spui mamă, spui un univers! Când spui femeie, spui viaţă! Când spui soţie, spui speranţă! Ea, femeia, mama, soţia, gospodina, umple totul: casa, lucrarea, bucuria, fericirea, văzduhul, cerul!
Doamne, ce fiinţă este femeia! Dacă ar şti ea însăşi cât este de valoroasă! Dar s-o lăsăm aşa, mai bine să nu ştie pentru că în final ea este o taină a lui Dumnezeu printre noi, oamenii.
Să nu fim barbari cu femeia pentru că este viaţă şi cu ea ţine Dumnezeu! Să nu uităm! 

INVĂTĂTURI

•  Fericiţi sunt ochii pe care omul din princina smerniei nu îndrăzneşte să-i ridice spre Dumnezeu.

•  Fapta bună este bună numai dacă este acoperită de smerenie.

•  Omul care poate să facă binele şi nu-l face, este o fiinţă josnică.  A nu da săracului din cele ce răman peste nevoile noastre, înseamnă a răpi binele altuia. Dumnezeu binevoieşte ca pe pământ să fie mulţi nenorociţi, pentru ca ei să se mântuiască prin răbdarea lor, iar tu prin milostenia ta.

•  Să nu-ţi fie teamă de nimeni, aşa ca de tine însuţi.

•  Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi şi atunci vei cunoaşte multe. Cine îşi vede păcatele, va vedea pacea.

• Nu-i nimic mai bun decât să-ţi cunoşti neputinţa şi necunoştinţa.

•  Pentru ca să ne cunoaştem pe noi înşine, trebuie să ne chemăm în fiecare zi la judecată sufletul nostru şi să-i cerem socoteală de purtarea lui. Să nu adormi înainte de cugeta la păcatele pe care le-ai săvârşit în cursul zilei.

•  Cine îşi stăpâneşte simţămintele, acela îşi petrece viaţa în pace.

•  Unirea păcii nu trebuie căutată numai între oameni, ci şi în trupul tău şi în dudhul tău şi în sufletul tău.

•  De nu te vei face împărat asupra poftelor şi gândurilor tale, nu vei moşteni Împărăţia Cerurilor.

•  De îndată ce ocara îţi aprinde inima, adu-ţi aminte de Hristos şi de rănile Lui, gândeşte-te că suferinţele ce le rabzi tu sunt nemărginit mai mici decât suferinţele lui Hristos, şi atunci se va stinge ca şi cu o apă, scârba ta.

•  E mai bine să suferi răul decât să fii pricina răului.

•  Să nu ai duşmănie împotriva nici unui om, fie el şi rău, altfel rugăciunea ta nu va fi plăcută lui Dumnezeu. Cum vei spune: „Doamne miluieşte” dacă tu nu miluieşti.

•  Fericit este acela care poate spune cu Sfântul Grigorie de Nissa: „Doamne, fă cu mine ceea ce fac eu cu alţii”.

•  Oare pentru o pasăre sunt grele aripile cu care zboară prin aer? Nu. Tot astfel şi penru adevăratul creştin nu sunt grele poruncile lui Hristos, prin săvârşirea cărora sufletul nostru întraripându-se zboară la cer.

•  Fericit nu este cel ce începe bine, ci cel ce termină bine nevoinţa sa.

•  Dacă-ţi vei aduce totdeauna aminte de slăbiciunea ta, atunci niciodată nu vei călca hotarul vegherii. Cu un singur gând necuviincios poţi pierde 100 de ani pe ogorul mântuirii.

•  Îprieteneşte-te în aşa măsură cu smerenia, încât fără de ea nicidecum să nu gândeşti, să nu vorbeşti şi să nu faci ceva. Iubeşte smerenia pe care o iubeşte Dumnezeu. La oameni e cinstită bogăţia, iar la Dumnezeu e cinstit sufletul smerit. (Sf Isaac Sirul).

•  Fericiţi sunt ochii pe care omul din princina smerniei nu îndrăzneşte să-i ridice spre Dumnezeu.

•  Iubeşte smerenia! Ea îţi va descoperi toate păcatele tale.

•  Ferice de omul care se socoteşte mai rău decât toţi şi nu cade în deznădejde. Fericiţi sunt aceia care neîncetat îşi văd păcatele lor. Cine îşi aduce aminte de păcatele sale, repede dobândeşte smerenia.

•  Fericit este acela care se smereşte pe sine întru toate, că acela se va înălţa.

•  Tu ai înşirat la spovedanie toate mărunţişurile, dar ceea ce este mai important ai scăpat din vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele păcate, nu ai recunoscut şi nu ţi-ai notat că:

 - tu nu-l iubeşti pe Dumnezeu,

 - îl urăşti pe aproapele,

 - nu crezi în cele ce spune cuvântul lui Dumnezeu,

 - eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. În aceste patru păcate intră toată prăpastia de răutăţi şi toată corupţia noastră sufletească.

•  Cine vrea să fie auzit de Dumnezeu în rugăciunile sale, acela trebuie să-l asculte pe Dumnezeu în poruncile sale.

•  Roagă-te lui Dumnezeu ca şi când L-ai vedea, pentru că El precis te vede. (Avva Nistor).

•  Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua care ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult îţi vei sfinţi ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în faţa ispitelor pe care le în decursul zilei.

 Tot aşa , când mergi la somn gândeşte-te că Dumnezeu îti dă odihnă de ostelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată şi smerită rugăciune.  Buna ei mireasmă îţi va apropia pe îngerul tău spre paza ta.

 Rugăciunea de dimineaţă pentru om este întocmai ca roua de dimineaţă pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineaţă, ca o piatră de moara, care macină în restul zilei grău sau neghină.

 Să ne străduim să punem întotdeauna de dimineaţă grâu pentru ca vrăşmaşul să nu toarne neghină. Să petrecem ziua ce începe aşa fel încât ea să ne poată duce câtre ziua veşnică, iar nu către noaptea veşnică.

 Sileşte-te ca şi în mijlocul ocupaţiilor să găseşti măcar câteva minute pentru ca să te întorci cu gândul şi cu rugăciunea plină de evlavie către Acela care binecuvântează munca cinstită şi dă izbândă lucrului bun.

 Roagă-te şi lucrează! Tu nu eşti creat pentru pământ, ci pentru cer. După ostenelile şi grijile vieţii, ridică-te sus cu mintea şi cu inima, revarsă-ţi înaintea lui Dumnezeu sufletul în rugăciuni şi mulţumiri. Roagă-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la muncă treci la rugăciune, de la rugăciune la muncă! Roagă-te şi munceşte!

 Începe şi sfârşeşte-ţi ziua cu Dumnezeu. Când mergi către somn adu-şi aminte de moarte al cărui chip şi tindă este somnul. Adu-ţi aminte de cele trecute şi nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare. Foloseşte spre bine pe cele prezente.   

•  Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, nu de lume care e creaţia lui Dumnezeu.

•  Trebuie să ne învăţăm mai întâi a tăcea: „Cine nu ştie să tacă, nu ştie nici să vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet.

•  Un cuvânt bun şi numai cel bun este asemenea argintului, iar tăcerea asemenea aurului.

•  Tot ce e nedrept, tot ce e mincinos, va pieri mai devreme sau mai târziu. Numai adevărul nu se sperie de timp, numai adevărul petrece ăn veac.

•  Mai bine este să suferi un necaz pentru adevăr, decât să spui o minciună. Un cuvânt rău îi face răi şi pe cei buni, iar un cuvânt bun şi pe cei răi îi face buni. 

•  Limba este un mic mădular, dar pricinuieşte multe şi mari nenorociri, ea este îngrădită cu două garduri, adică cu dinţii şi buzele, dar foarte lesne le rupe şi scapă.

•  Gândeşte-te bine dacă cuvântul pe care-l răspândeşti în lume va fi spre binele tău şi al altora, cuvânt care, oricât de mic şi neînsemnat s-ar părea, va trăi până la Judecata din urmă, unde va sta înainte spre mărturie, pentru tine sau împotriva ta.

•   Nu-ţi deschide gura ta pentru râs; acesta este semnul unui suflet risipit şi negrijuliu, străin de frica lui Dumnezeu. 

•   Nu te mândri omule, tu fiind praf şi pulbere. Teme-te şi fugi nu numai de mândrie, ci şi de tot ce duce la ea şi mai ales de slava deşartă.

•  Fericit este acela care are în faţa ochilor, ziua şi noaptea, ieşirea sufletului din trup şi care urăşte mândria şi minciuna.

•     E  mai bine să fii un păcătos smerit, decât un drept mândru.  

•  Trăieşte, gândindu-te că viaţa ta se va sfârşi curând şi că tu nu eşti legat de această viaţă. Trăieşte, gândindu-te la veşnicia care va urma acestei vremelnice vieţi şi vei trăi creştineşte. Trăieşte în aşa fel ca şi cum ar trebui să mori astăzi. Lucrează în aşa fel ca şi cum ar trebui să trăieşti veşnic! Preţuieşte vremea! Ea mai scumpă decăt aurul.

•  Adu-ţi aminte de dreapta judecată a lui Dumnezeu, ca să te înspaimântezi, dar nu uita nici milostivirea Lui, ca să nu cazi în deznădejde. Doctorul ceresc nu are bolnavi de nevindecat.

•  Gândeşte-te în fiecare dimineaţă când te trezeşti din pat că trebuie să dai răspuns lui Dumnezeu de toate faptele tale şi nu vei păcătui în faţa Lui, ci frica de Dumnezeu se va sălăşlui în tine. Ţine minte ca tot ce faci, să faci ca şi cum în clipa aceea ar trebui să treci în veşnicie la Judecata lui Dumnezeu. Sileşte-te să te faci acum înaintea lui Dumnezeu aşa cum doreşti să te înfăţişezi la judecată. Nu vei aduce nici un fel de comoară pământească la înfricoşata judecată, în afară de aceea pe care o vei da săracului.

•  E cu neputinţă să ne uităm cu un ochi la pămâmt şi cu altul la cer. Nu nădăjdui să capeţi cerul gratis fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer.

•  Cei ce nu aşteaptă viaţa veşnică sunt morţi încă din această viaţă.

•  Să ne ostenim puţin pentru ca să ne odihnim veşnic. Să nu căutăm aici odihnă, pentru ca să o dobândim veşnic în ceruri. Căci nimeni nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu din cer dacă nu are Împărăţia lui Dumnezeu în inimă. Adu-ţi aminte în fiecare clipă de Împârâţia Cerurilor pentru ca amintirea ei să atragă puţin câte puţin spre căutarea ei.

•  Umblă pe pământ, dar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus!

•  Cine are mintea legată de vreun lucru pământesc, acela nu-L iubeşte pe Dumnezeu. Precum două suflete nu pot însufleţi un singur trup, tot astfel două iubiri – iubirea de Dumnezeu şi iubirea de lume – nu pot însufleţi un singur suflet.

•   Iubeşte totul în Dumnezeu şi în toate iubeşte-L numai pe Dumnezeu.

•  Nu-l osândi pe aproapele, tu îi cunoşti doar păcatul, dar pocăinţa lui nu i-o ştii. Să nu osândim pe nimeni ca să nu fim osândiţi.

•  Prietenului care greşeşte aminteşte-i de judecata lui Dumnezeu. Cu aceasta vei aduce şi lui un folos şi totodată şi ţie.

•  Nu gândi rău de nimeni. Când vei vedea sau vei auzi rău de fratele tău atunci pecetluieşte-ţi gura cu tăcere şi suspină pentru el către Dumnezeu să-l îndrepteze şi să te rogi şi pentru tine ca să nu cazi în acelaşi viciu.

•  Omul bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte, osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe cei ce merg drept.

•  Smulge gândurile rele din inimă şi cugetă la poruncile lui Dumnezeu care opresc această lucrare rea.

•  În lupta cu păcatul, cere ajutorul Aceluia, Care a spus: „fără Mine nu puteţi face nimic (bun)” (Ioan 15, 5) şi vei ieşi biruitor în luptă. Căci sufletul poate să se împotrivească păcatului, dar nu se poate dezrădăcina răul fără ajutorul lui Dumnezeu.

•  Cine nu urăşte păcatul, chiar de nu va face păcatul se numără cu păcătoşii. Fugi chiar de cele mai mici păcate, pentru că cel ce nu se îndepărtează de cele mici. Negreşit că va cădea şi în cele mai mari şi mai grele.

•  Cel ce traieşte în păcate nu se deosebeşte cu nimic de cei morţi.

•  Să nu faci rău nici chiar în glumă, fiindcă se întâmplă ca cineva să facă de la început răul în glumă, iar mai târziu să fie atras de rău chiar glumind.

•  De nimeni nu se apropie satana, aşa de lesne, ca de cel ce trăieşte în trândăvie şi lene.

•  Priveşte la fiecare lucru al vieţii ca la un pas spre cer sau spre iad. Viaţa este un dar dumnezeiesc.

•  Creştin să fii, iar nu numai să pari! Iată una din principalele tale pravile. Numele de creştin fără o viaţă creştinească este o făţărnicie. Creştin este acela care, cât este cu putinţă omului, Îl imită pe Domnul Hristos: prin cuvinte, prin fapte şi prin gânduri. Pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu să ai simplitate.

•  Adevăratul creştin poate să-şi spună cu o bucurie plină de îndrăzneală chiar în pragul morţii care se apropie de el: „Unde îţi este, moarte, boldul tău?” (Corinteni 15,5).

•  E cu neputinţă să domnească cineva peste patimile altora, dacă el nu şi le-a biruit pe ale sale propii.

•  Nu numai purtarea în pântece te face mamă, ci şi o bună educaţie creştinească a copiilor. Cel dintâi cuvânt pe care îl spui copilului trebuie să fie despre Dumnezeu, fiinţa căreia i-a dăruit cel dintâi zâmbet.

•  Aşa cum într-o apă limpede se vede mai bine soarele, decât într-o apă tulbure şi cu valuri, tot astfel Soarele veşnic şi dumnezeiesc se cunoaşte mai bine în linişte şi în pace prin credinţă şi prin ochiul minţii, decât în nelinişti şi în zgomotul lumii.

•  Dacă ne împotrivim cu râvnă gândurilor, atunci lupta cu ele ne împleteşte cununi cu atăt mai luminoase.

•  Aşa cumm nu ţii o scorpie în sân, tot aşa să nu ţii un gând rău în inima ta.  

•  Ferice de cel ce luptă duhovniceşte cu gândurile, lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti, care este Iisus.

 Armă mai puternică în cer şi pe pământ împotriva diavolului, ca numele lui Iisus nu este, ne asigură Sfântul Ioan Scărarul. Aceste este temeiul rugaciunii neîncetate. Numai pe această Piatră unghiulară a fiinţei se poate găsi şi clădi pacea lăuntrică a omului, pacea pe care a dat-o Iisus. Unica greutate este că: pentru a câştiga pe Iisus, pe toate celelalte trebuie să le socoteşti "gunoaie".  

•  Un om de ştiinţă necredincios intră odată în casa unui astronom la care văzu un foarte frumnos glob al cerului şi, uimit, îl întreabă:

- Cine l-a făcut?

- Nimeni!

- Cum „nimeni”?

- Da, nimeni! S-a făcut aşa..., singur, din întâmplare. Şi când omul de ştiinţă, omul raţiunii, era să se supere că era luat în bătaie de joc, astronomul îi mai zise:

- Vezi, dumneata nu poţi concepe ca un simplu glob de hârtie să se facă singur, dar admiţi că universul întreg e rezultatul întâmplării. Legile universului nu sunt legile întâmplării, ci ale Legiuitorului. Existenţa universului e argumnetul existenţei lui Dumnezeu. Universul fără Dumnezeu nu are explicaţie.

 Iată, prietene, o constrângere raţională la normal!

•  Pentru aceasta ne-am născut în lumea aceasta „ca să învăţăm a ne desprinde de ea”.

•  Trăirea în prezenţa vie a lui Dumnezeu Iisus ne aduce şi alte daruri; ne uneşte duhovniceşte cu toţi nevoitorii care mai înainte de noi au mântuirea şi le câştigăm şi rugăciunile şi rudenia spirituală.

•  Ce spun marii Părinţi? De câte ori loveşti în cineva, fie cu vorba, de câte ori judeci un frate, să ştii că nu te poţi ruga. Rugăciunea ta nu-i primită, nu-i ascultată de Dumnezeu, ci este lepădată.

•  Legăturile pe care le poate face satana supra omului sunt de necrezut de tari, de aceea şi încurcăturile ce le vom avea în vămile văzduhului sunt extraordinare dacă nu ne descâlcim mintea din cursele lui. De puterea diavolului se scapă cu ajutorul lui Dumnezeu, cu puterea Domnului Hristos: „Fără Mine nimic nu puteţi face” în privinţa izbăvirii de diavol (Ioan 15, 5). Prin vămi trec toţi, afară de cei aprinşi de focul Sfântului Duh încă din lumea aceasta. Cei care trăiesc în Duhul lui Dumnezeu, în vremea vămilor trec prin ele ca o flacără şi sunt asistaţi de îngeri.

.: Botoșăneanul Ortodox o nouă față

.: Botoșăneanul Ortodox o nouă față: După cum ati observat blogul Botoșăneanul Ortodox vine cu o nouă înfățișare și un nou format.Cu ajutorul d-voastră dorim să avem cele mai...

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

UTILE ,PENTRU SANATATEA TA: Femeia, vazuta de Calinic, Arh. al Argesului si Muscelului

UTILE ,PENTRU SANATATEA TA: Femeia, vazuta de Calinic, Arh. al Argesului si Muscelului
urmeaza lincul...

Omul care s-a luptat cu Satana. Detalii ÎN PREMIERĂ despre o exorcizare controversată

Exorcistul de la Vatican a povestit în premieră în cartea sa despre un episod pe care nimeni nu l-a mai auzit până acum. Doi bărbaţi posedaţi de Diavol au fost aduşi în Piaţa Sfântul Petru pentru a fi vindecaţi, însuşi Papa Benedict participând la procesul exorcizării.

În cartea numită "Ultimul exorcist - lupta împotriva lui Satana", părintele Amorth povesteşte cum cei doi bărbaţi au fost aduşi în Piaţă de doi dintre asistenţii săi, iar Papa se îndrepta către mulţime.

În momentul în care Papa Benedict s-a îndreptat spre ei, Marco şi Giovanni au început să se comporte foarte ciudat. Corpurile lor au început să tremure, iar dinţii le clănţăneau în gură.

Când unul din preoţii martori la acest episod i-a cerut lui Giovanni să se controleze, o voce a ieşit din interiorul bărbatului şi a spus "Eu nu sunt Giovanni". Vocea era diferită faţă de vocea normală a bărbatului.

În momentul în care Papa a coborât din maşină şi s-a îndreptat spre ei, aceştia au "început să se dea cu capetele de pământ, să scuipe, să tremure şi să blesteme". Atunci când părintele a ridicat mâna şi i-a binecuvântat, Giovanni şi Maro au început să tremure, iar apoi corpurile lor s-au liniştit şi au început să plângă.

Părintele Amorth a povestit în cartea sa că el însuşi a efectuat sute de ritualuri de exorcizare, dar este un miracol cum simpla prezenţă a Papei a reuşit să vindece de la distanţă doi oameni posedaţi de Diavol.

NEVREDNICA SANT DOAMNE

Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa-cer;
Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.
Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane,
Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mane
Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut.
Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.
Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
Am indragit mirosul de verde si de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
Si turma de caprite, cu botul mic si ud.
Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
Am indragit mirosul de miere si de tei,
Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.
Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob , am irosit in cale
Multimea milei Tale si darul Tau bogat.
Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toata pofta rea.
Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.
Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.
Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.

de ZORICA LATCU

ISPITELE DIN TIMPUL MARTURISIRII

Unul dintre cele mai mari daruri date de Dumnezeu oamenilor este taina iertării păcatelor prin preotul duhovnic. Nicio instituţie pământescă nu-l poate absolvi pe creştin de păcate. Nu putem merge nicăieri să cumpărăm iertarea, nu putem încheia cu nimeni din lumea aceasta contract de iertare a păcatelor. Acesta este numai atributul lui Dumnezeu, izvorât din marea Sa milostivire, ca fiecare om să-şi pregătească încă din viaţa aceasta locul în Împărăţia lui Dumnezeu.

El ştie că suntem neputincioşi şi repede cădem în cursele diavolului, de aceea ne-a dat şi soluţia prin care putem sta împotriva celui rău: Spovedania sau Mărturisirea.

Pe cât de mare este darul primit prin Mărturisire, pe atât de greu ne este să ajungem la el, pentru că în fiecare clipă stăpânitorul întunericului ne ispiteşte şi luptă cu toată priceperea şi viclenia să ne disragă atenţia cu alte ispite, decât să alergăm pe calea pocăinţei şi a iertării păcatelor.

Când vine vorba de Spovedanie, diavolul îşi adună mai mult ca oricând puterile şi unelteşte împotriva noastră ca nu cumva să ieşim de sub stăpânirea lui şi să ne apropiem de Dumnezeu.

Iată numai câteva din cursele pe care el le întinde creştinului dornic de pocăinţă:

1.     În primul rând ne trimite gândul necredinţei, spunându-ne în chip ascuns că Taina Spovedaniei este o invenţie şi că nu e nevoie să apelăm la ea pentru că nu are efect. Aşa îi amăgeşte pe mulţi dintre fraţii noştri, iar aceştia ajung să moară fără să-şi fi îndreptat sufletul.

2.     Apoi ne şopteşte în minte că nu e nevoie să ne spovedim acum, să mai amânăm până ne simţim în stare, sau până ne mai pregătim. Dar toată amânarea aceasta nu e altceva decât un prilej de a ne depărta de intenţia bună de a ne mărturisi. Căzuţi în ispita amânării Spovedaniei cu greu ne mai venim în fire să mergem să primim iertare pentru că sufletul aflat departe de Dumnezeu rămâne în nesimţire şi nu mai conştientizează starea de păcătoşenie.

3.     Primul pas spre Spovedanie îl constituie conştientizarea stării de păcătoşenie, dar necuratul diavol are grijă să ne distragă atenţia şi de la aceasta, făcându-ne să credem că păcatele noastre sunt prea mici în comparaţie cu ale altora. Noi nu avem păcate grave, n-am omorât pe nimeni, nu avem ce spovedi. Are grijă necuratul să ne dea şi exemple potrivite, ne împinge în păcatul judecării aproapelui şi ne determină să ne comparăm cu semenii noştri care sunt deprate de credinţa în Dumnezeu. Tu creştine, dacă vrei să ajungi la vârsta duhovnicească a cuiva de pe lumea asta compară-te cu sfinţii şi vei vedea că gândurile diavoleşti sunt false. Tinde spre înălţimea duhovnicească a sfinţilor şi urcă pe calea pocăinţei mărturisindu-ţi păcatele!!

4.     Înainte de a merge efectiv la duhovnic şi e ne mărturisi, diavolul îşi continuă munca. Ba ne caută de treabă să nu mai avem timp de rugăciunile de dinainte de spovedanie, ba face să fim ocupaţi cu altceva încât să nu mai ajungem la biserică sau se întâmplă să mergem şi să nu găsim în ziua aceea pe duhovnicul nostru. Nu dezarma creştine, sunt ispite mărunte! Împărţia lui Dumnezeu se ia prin multă trudă!

5.     Nici în timpul spovedaniei nu suntem lipsiţi de ispite. Se întâmplă să uităm din păcate şi să plecăm de la doctor fără a spune tot ce ne doare. De aceea duhovnicii recomandă să scriem păcatele pe o hârtie, iar după ce ne spovedim să o ardem ca să nu râdă alţii de păcatele noastre

6.     Altădată se întâmplă să ne fie ruşine cu păcatele făcute şi să nu avem curajul să le mărturisim. Ruşinea asta este de la diavolul ca să nu primim iertare. Mai bine ar fi să avem altă ruşine: cea de a face păcatul. Să ne fie ruşine înaite să facem ceva rău, asta e ruşinea de la Dumnezeu.

7.     Mulţi dintre noi nu înţeleg cum de a rânduit Dumnezeu un om care să ne asculte mărturisirea, gândind că mai bine dacă ne-am retrage undeva şi am vorbi singuri cu Dumnezeu. Uită aceşti fraţi ai noştri că duhovnicul e rânduit de Domnul nostru Iisus Hristos, care a dat Sfinţilor Săi Apostoli şi urmaşilor acestora puterea harică de a lega şi dezlega păcatele. Preotul duhovnic e numai un martor, care odată ce rosteşte rugăciunea de dezlegare avem certitudinea că Dumnezeu cu harul Său S-a milostivit de noi şi ne-a iertat, născându-ne la o viaţă nouă.

8.     Ispitele apar şi asupra duhovnicului. De multe ori se întâmplă să spovedească în grabă, fără a cerceta cu de-amănuntul starea sufletească a creştinului. Graba şi aglomeraţia fac pe plac diavolului, care se bucură văzâdu-ne plecând de la spovedit fără a avea sufletul curăţit în întregime de păcate.

9.     Greşesc mult creştinii care aleargă de la duhovnic la duhovnic, căutând pe cel mai indulgent sau pe cel care aprobă păcatele fără impune un regim special de pocăinţă. Cel ce fuge de pocăinţă fuge, de fapt, de Împărăţia lui Dumnezeu spre care nu putem înainta fără a pune început bun prin pocăiţă.

10.                         Există situaţii când venim la spovedit şi plecăm nevindecaţi sau încărcaţi cu mai multe păcate. Aceasta se întâmplă când ascultăm mărturisirile altora, făcându-i să se jeneze să spună tot ce au pe suflet pentru că suntem noi foarte aproape şi putem auzi.

11.                        Alţii ascund cu bună ştiinţă din păcate şi le spun pe cele mai uşoare, să pară nevinovaţi înaintea preotului, sau pentru că le e ruşine. Aceştia ar trebui să ia seama la cuvintele molitvei dinainte de spovedanie: „De vei ascunde de mine vreun păcat, îndoit îl vei avea. Ia seama de vreme ce ai venit la doctor să nu te întorci nevindecat!”

12.                         Înaintea scaunului de spovedanie ne îndeamnă diavolul să ne dezvinovăţim, spunând că nu noi suntem vinovaţi de ce am făcut, ci cei din apropierea noastră. Aşa au făcut în vechime Adam şi Eva şi nu au fost iertaţi de Dumnezeu din cauza neasumării vinei şi a faptului că nu au recunoscut păcatul. Din această cauză, spun Părinţii Bisericii că cei care dau vina pe alţii la spovedanie şi nu vor să-şi recunoască păcatul făcut pleacă de la scaunul de spovedanie fără a primi iertare de la Dumnezeu. Spovedania unui astfel de om nu are efect, ci îi adună mai multe păcate.

13.                         Un alt caz care face ca spovedania să nu-şi îndeplinească scopul îl reprezintă micşorarea dimensiunilor reale ale păcatului, sau susţinerea ideeii că nu suntem chiar aşa de vinovaţi. Orice păcat, oricât de neînsemnat ar părea, trebuie socotit de noi ca fiind foarte grav, numai aşa ne putem păzi de a nu avansa în răutate şi pocăindu-ne să scăpăm de el.

14.                         Are diavolul altă cale de a face spovedania noastră ineficientă: trimite peste noi duhul inhibării şi al jenei, făcându-ne să spunem şoptit sau neclar păcatul, ori prea repede, astfel ca preotul să nu înţeleagă ce am zis. În astfel de cazuri, Părinţii spun că nu primim iertare, ci numai dacă spunem totul clar şi cu părere de rău.

15.                         Dacă am fost tari şi am rezistat acestor ispite, ne vom lovi de altele, căci nici după spovedanie diavolul nu ne lasă în pace, ci mai rău porneşte război asupra noastră. Mai întâi se chinuie să nu păstrăm prea mult timp sufletul curat,trimiţind mult mai multe ispite. Apoi ne atrage atenţia spre alte lucruri lumeşti, încercând să ne facă să uităm de canonul pe care nu l-a dat duhovnicul. Nu în ultimul rând ne insuflă în gând ideea că spovedania făcută este suficientă şi ar trebui să mergem mai rar să ne spovedim. Nu rare sunt cazurile când ia diavolul chip de om sau intră în semeni de-ai noştri care batjocoresc Sfânta Spovedanie sau ne fac să ne jenăm că noi ne îngrijim de suflet în loc să facem altceva în concordanţă cu obiceiurile vremii.

Iată prin câte încercări trecem şi cât de greu este să punem început bun mântuirii noastre. Toată viaţa este o luptă şi trebuie să facem faţă multor încercări. De aceea, creştine, acum când ne aflăm în vreme de post aleargă cât mai repede la duhovnic şi curăţeşte-ţi sufletul ca să nu-şi facă diavolul cuib de răutate în inima ta şi să-ţi împietrească simţirea.

Mergi cu sufletul luminat de credinţă şi cu nădejdea în mila lui Dumnezeu, spune-ţi păcatele cu umilinţă şi odată întors acasă nu te dezlipi de rugăciune ca Dumnezeu să-ţi ajute să învingi toate ispitele diavolului.

Sfaturi pentru o spovedanie curată

Iată ce spunea un bătrân îmbunătăţit despre o spovedanie curată:

1. La spovedanie nu trebuie să repeţi acele păcate de care te-ai căit mai înainte, de care ai fost dezlegat şi pe care nu le-ai mai săvârşit. Altminteri, asta ar însemna o neîncredere în puterea tainei ce se săvârşeşte la spovedanie.

2. Nu trebuie să-ţi aminteşti de alte persoane cu care ai venit în atingere în clipa când ai făptuit păcatele, ci să te osândeşti numai pe tine. Sfinţii Părinţi opresc pe credincioşi să-şi spună păcatele în toate amănuntele, ci numai să le recunoască în general, pentru ca nu cumva, luându-le pe fiecare în parte, să dea prilej de sminteală atât sufletului său, cât şi duhovnicului.

3. Tu ai venit să te pocăieşti şi totuşi nu te căieşti de păcatele tale, fiindcă nu ştii cum trebuie să te pocăieşti, adică îţi săvârşeşti pocăinţa în chip rece şi indiferent.

4. Tu ai înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce este mai însemnat ai scăpat din vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele păcate. N-ai recunoscut şi n-ai notat că tu nu iubeşti pe Dumnezeu, că urăşti pe aproapele, că nu crezi în cele ce spune cuvântul Domnului şi eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. În aceste patru păcate se cuprinde toată prăpastia de răutăţi şi toată stricăciunea noastră sufletească. De fapt, ele sunt rădăcinile din care răsar toate vlăstarele căderii noastre în diferite păcate.

Sursa: Pelerinul rus

CITATE SF EVANGHELIE DESPRE MANTUIRE SI UN MOD DE VIATA CRESTIN

"NU JUDECATI CA SA NU FITI JUDECATI. CACI CU JUDECATA CU CARE JUDECATI, VETI FI JUDECATI SI CU MASURA CU CARE MASURATI, VI SE VA MASURA."


"Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, caci aceasta este Legea si proorocii."

"Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri."

"Adevarat zic voua, de nu va veti intoarce si nu veti fi precum copiii, nu veti intra in imparatia cerurilor."

"Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana la urma, acela se va mantui."

Nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor.

"Eu va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului."

"Deci daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, Lasa darul tau acolo, inaintea altarului si mergi intai si impaca-te cu fratele tau, si apoi, venind, adu darul tau."

"Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu, Nici pe pamant..." Nici pe capul tau... "Ci cuvantul vostru sa va fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu."

"Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta"

"Eu insa va spun voua: Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe alta lasata savarseste adulter."

"Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii..."

"Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate" celelalte "vi se vor adauga voua"

"De ce va este frica, putin credinciosilor?"

"Du-te, fie tie dupa cum ai crezut."

"n-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta."

"Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia dn ceasul acela."

"Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui."

"Atunci au adus la El un demonizat, orb si mut, si l-a vindecat, incat cel orb si mut vorbea si vedea."

"dar grija acestei lumi si inselaciunea avutiei, inabusa cuvantul si il face neroditor."

"Si-i vor arunca pe ei in cuptorul de foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor."

"Daca veti avea credinta cat un sambure de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta."

"acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post."

"Vai lumii din pricina smintelilor."

"Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor."

"Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile."

"Tot asa si Tatal Meu ce ceresc va va face voua, daca nu veti ierta fiecare fratelui sau - din inimile voastre."

"Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb; Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

"Adevarat va zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor." "mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia cerurilor."

"Si multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai."

"multi sunt chemati, dar putini alesi."

"Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut cu smochinul, ci si muntelui acestuia de veti zice: Ridica-te si arunca-te in mare, va fi asa. Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi."

"De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi, si se va da neamului care va face roade."

"Dati Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu."

"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau."

"Cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri se va inalta."

"Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi." "Atunci multi se vor sminti"

"De aceea si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni."

"privegheati ca nu stiti nici ceasul, nici ziua cand va veni Fiul Omului."

"Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica."

"Luati mancati, acesta este trupul Meu; Beti dintru acesta toti. Ca acesta este Sangele Meu."

"Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita." Caci trupul e neputincios dar duhul e osarduitor.

"toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."

"Si a tamaduit pe multi care suferea de diferite boli."

"Fiule, iertate iti sunt pacatele tale."

"Nu te teme. Crede numai."

"Fiica, tie zic, scoala-te. Si indata s-a sculat copila si umbla."

"Si se mira de necredinta lor."

"Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile. Adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om."

"Mergi inapoia mea satano. Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor."

"Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?"

"Cred, Doamne; Ajuta necredintei mele."

"Oricine va lasa pe femeia sa si va lua alta, savarseste adulter."

"Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra in ea."

"Caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta."

"Fiilor, cat de greu este celor ce se incred in bogatii sa intre in imparatia cerurilor."

"Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma." "Indrazneste, scoala-te."

"Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati tot ce aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru din ceruri sa va ierte greselile voastre."

Si s-a tamaduit in ceasul acela. "Mergi, sa nu mai gresesti."

"Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi."

"Asadar nu va temeti..."

Doamne mantuieste pe cei binecredinciosi; Si ne auzi pe noi
__________________
"Bate si ti se va deschide. Cere si ti se va da. Cauta si vei gasi.", Noul Testament

MAICA DOMNULUI: CE ASTEAPTA MORTII DE LA RUDELE LOR ?

MAICA DOMNULUI: CE ASTEAPTA MORTII DE LA RUDELE LOR ?
Urmeaza lincul....