.... CAND ESTI TRIST ....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(Preot Cristian Alexandru)

“Cand esti trist si apasat,

De ispite-nconjurat,

O, crestine de ce stai,

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

Sa te-ajute Dumnezeu,

Ca prin mila Sa, in dar,

Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

Si se roaga Sfintilor,

La icoana ne-ncetat,

Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

Si cand simti ca nu mai poti,

Lui Iisus, Blandul Pastor,

Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea,

De asculti povata sa,

Caci prin Sfanta mana Lui,

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam,

De Hristos sa ascultam!

Ca da Har dumnezeiesc,

Celor ce se spovedesc!”

Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”.

Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare.

Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui. ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE!

Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Daru-i DAR si Haru-i HAR!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.wordpress.com/

Bucuria mea, mi-a spus cineva, ca un anume preot are mai mult Har decat un altul. Nu este adevarat! Daru-i dar si Haru-i Har! Absolut toti preotii au prin hirotonie, Harul Duhului Sfant (putere sfintitoare) in egala masura.

Nu este corect sa spunem ca un preot are Har si altul nu are, sau, sa spunem ca unul are mai mult Har si altul are mai putin. Dovada de necontestat este faptul ca in ziua de Boboteaza, apa se face AGHIAZMA MARE, prin invocarea Duhului Sfant: "Vino Dumnezeu, Duhule Sfinte si sfinteste apele acestea" si prin crucea pe care o fac preotii prin afundarea mainii in apa, indiferent de vrednicia sau de nevrednicia lor.

De ce?

Pentru ca apa n-o sfinteste preotul, ci Dumnezeu prin preot in Duhul Sfant! Insa: "Fiecare are DE LA DUMNEZEU, DARUL LUI" (1 Corinteni 7:7): un preot este BUN DUHOVNIC, altul este MISIONAR, altul este BUN PREDICATOR, altul PICTEAZA ICOANE, altul este foarte MILOSTIV, unul asa si altul intr-alt fel.... Insa, indiferent de darul pe care-l are preotul, puterea Sfintitoare este aceeasi in fiecare dintre ei. Aceeasi putere Sfintitoare o are si preotul calugar si preotul de parohie. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

... SMERENIA INIMII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, să nu ne mândrim, să nu primim slava deșartă, să nu ne trufim, să nu fim cu inima slabă, că acestea nu sunt vrednice de chemarea unui creștin ortodox. Mândriei, să ne împotrivim cu smerenia, mâniei, cu blândețea și împuținării de suflet, cu îndelunga răbdare. Sfântul Părinte, Dimitrie al Rostovului, ne îndeamnă să fugim de trufie, care este una din fiicele mândriei: "Jalnică va fi înălţarea ta de sine, de nu vei fi înălţat de Domnul, fiindcă, ÎNĂLȚAREA TA DE SINE ESTE LEPĂDAREA DE LA DUMNEZEU, iar înălţarea de la Dumnezeu este întru Harul Lui.

        Dacă tu te vei înălţa pe tine, Dumnezeu te va aduce în micşorime; DACĂ TE VEI MICŞORA, ATUNCI DUMNEZEU TE VA ÎNĂLȚA PE TINE. Dar, chiar dacă Dumnezeu te va înălţa, TU ÎNSĂ FII SMERIT, PENTRU CA MEREU SĂ FII ÎNĂLŢAT DE DOMNUL. 

Sfântul Apostol, Iacov așa grăiește: „SMERIŢI-VĂ ÎNAINTEA DOMNULUI ŞI EL VĂ VA ÎNĂLŢA” (Iacov 4:10).

 Sfântul Părinte, Serafim de Sarov spune ne îndeamnă spre smerenia inimii: "Primul medicament cu ajutorul căruia omul își află în curând mângâiere sufletească, este SMERENIA INIMII". Sfântul Părinte, Ilie Cleopa, zice așa: „Fericit este acel suflet care nu primește de la început pofta pierzătoare a păcatului, ci o sugrumă și de la început pierde semințele ei. Iar dacă cineva, din lene și negrijă, va ajunge și la căderea în păcat, unul ca acela să alerge la spovedanie și prin lacrimi să piardă păcatul și să-l omoare. Nimic nu este așa pierzător de păcat precum prihănirea de sine și osândirea (de sine) cu pocăință, prin spovedanie, cu lacrimi și cu durere de inimă". Când săvârșim păcatul pornim război împotriva lui Dumnezeu și a toate puterile cerești. Războiul acesta este mai nefiresc decât acela pornit de o frunză veștejită de toamnă împotriva vântului. Și iată, lucrul cel mai nefiresc dintre toate se întâmplă: OMUL PORNEȘTE RĂZBOI ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU! 

Sfântul Părinte, Ioan Gură de Aur, zice: "Păcatul este rana, iar spovedania este medicamentul".

                                                                                               Amin și Aliluia!
                                                                                                Preot Ioan 

CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI ESTE, NU JUDECA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, eu am scris intr-un alt mesaj, o invatatura care ar trebui sa fie intiparita in sufletele tuturor oamenilor: CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE!

Sa luam aminte la o intamplare ziditoare de suflet:

Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zona, statea, un preot crestin ortodox. Imbracat in reverenda, astepta sa-i vina randul sa comande. Un grup de tineri in spatele lui vocifera: "Ia uite, ba, popa mananca la fast-food...", "Ba, dar azi nu este zi de post? Pai, daca nici popa nu tine post, noi de ce am tine?" Desi ii auzea, preotul nu le-a spus nimic si, venindu-i randul sa comande, parintele spuse: - Fiti amabila, un kebab cu de toate. Cat mai mare sa fie, rogu-va!, ceru parintele zambind.

- Ce, parinte, ti-e foame rau?, spuse doamna, cu obraznicie. Iti fac, cum fac la toata lumea. Daca ti-e foame tare, ia-ti doua portii.

- Cred că unul ar fi suficient pentru acum, dar mai puneți unul la pachet, va rog! replică parintele, cu acelasi zambet pe fata.

Femeia le-a pregatit pe amandoua. Pe unul l-a pus pe tava si pe al doilea l-a pus in punguta. Parintele a platit, le-a luat si, intr-un colt mai indepartat al terasei, la o masa unde astepta un copil imbracat mai ponosit, parintele aseaza tava in fața lui, ii ofera punguta si, sarutandu-l pe frunte ii ureaza: “Pofta buna!”, dupa care pleca in treaba dumnealui.

Atat femeia cat si tinerii care mai devreme vociferau in spatele parintelui, vazand gestul acesta, au amutit...

Luati aminte:

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7:1-2). CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan

https://colajeortodoxe.blogspot.com/.../Colaje%20despre...