Bogaţii şi săracii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

http://babylenutautilepentrusanatate.blogspot.com/

Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept într-o zi plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor ... Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele 1-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:

- Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă poruncesc să o faceţi!
După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:

- Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutăţile, zi de zi?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui om, căci 1-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!

Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!
"Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (...)

„Judecata este rară milă pentru cel ce n-a făcut milă." (Sfânta Scriptură )

A fost o data o mamă

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Într-un tinut aproape, traia o biata maica, frumoasă avea de toate, era bogata si saraca, bogata ca avea multi copii, saraca, ca vecinii ii lua din bogatii, din hrana fiilor ei. Dar stia sa-i faca mandriide tot ce ea le dăruia. Copii vrednici, mândrii si întotdeauna stiau sa o puna pe mama lor pe primul loc. Copii se numeau Mihai, Ștefan, Mircea, Vlad, Constantin, Horea, Iancu si Bogdan. Copii care si-au respectat pe mama lor, au luptat pentru ea, au aparat-o, ca ea sa fie mai departe mama pentru copiii ei. Vremelnicia veacurilor a trecut copiii s-au rupt de langa chipul mamei si toamna a asternut multe frunze peste prunci, au cazut de tineri aparandu-si mama.

Mama, a ramas tot mamă, ca din fii ei s-au nascut alti vrednici prunci sa o iubeasca, sa o apere si sa o ocroteasca, dar vesnic au existat impotrivitorii care au furat-o pe biata maica si de hrana si de zestrea pusa pentru prunci. Au trecut ani si veacuri, dar pruncii au devenit mai reci, au inceput ei să-și fure mama, sa o raneasca, sa-i stoarca lacrimi multe, care au format ape si izvoare pentru ei, pentru prunci, pentru noi. Din nepăsare, din lipsa de respect copiii au uitat-o pe mama hrănitoare si zestrea ei. S-au multumit ca au prieteni pe nemti, pe rusi pe americani, iar mama imbatranita a ramas la o parte si neglijată de cei ce trebuia sa o apere.

Batrana mama inlacrimata de râuri și izvoare seci a fost data de pruncii ei pe care i-a nascut la străini. Așa a patit o biata mamă, ea e a noastră a tuturor si daca vreodată copiii ddoriri sa o întâlniți sa o intrebati pe nume, UNDE EȘTI ROMÂNIA MEA!

PR.Mirel

ORI E FOC, ORI E NIMIC! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 

             

"Bunica punea broboada pe cap, statea in genunchi si se ruga si plangea in basma si se stergea cu capatul broboadei. Ea nu stia decat "Tatăl nostru" si vreo doua rugaciuni, dar rugaciunea ei oare o am eu? Părintele Dimitrie Bejan şi Părintele Cleopa au vazut o taranca cu opinci in picioare care se ruga si avea o flacara mare de foc deasupra capului. La aceasta rugaciune trebuie sa ajungem noi. ORI E FOC, ORI E NIMIC! Si atunci nu mai trebuie sa facem cereri la parlamente sa ne dea cutare. Apelam la Dumnezeul luminii si la focul rugaciunii. Rugati-va mai mult, sa vedeti cum reusiti. Rugati-va mai mult si sa vedeti cum Dumnezeu le rezolva prin ingerii Lui. Ca daca le-am face toate numai noi, unde mai sunt Ingerii lui Dumnezeu? Totul este s-L slavim pe Dumnezeu. Nu-i nevoie sa-I ceri lui Dumnezeu ce-ti trebuie. Slaveste-L pe Dumnezeu si El iti da si ce-ti trebuie tie. Nici nu te astepti, si gasesti blidul cu mancare pe masa. Rugati-va mai mult. Cand un popor se roaga, fie si numai unu la suta, Dumnezeu cruta tara". ("Mi-e dor de Cer" - Viata Sfantului Parinte Ioanichie Balan).
Asa cum cineva spunea: "Invatati! , Invatati! , Invatati!, eu zic: Rugati-va, Rugati-va! Rugati-va!, insa cel mai minunat zice Sfantul Apostol Pavel: "Rugati-va, neincetat!" (1 Tesaloniceni 5:17). Așadar, RUGACIUNEA: ORI E FOC, ORI E NIMIC!, dupa cum si CREDINTA crestin ortodoxa: ORI E FIERBINTE, ORI E NIMIC! Din Tesalonic, va binecuvanteze și va urez: Kalinihta! (adica, Noapte buna!).
                                                                                                              Preot Ioan .

.. VIN ANI GREI! VOM AVEA MARI ÎNCERCĂRI! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, Sfântul Părinte, Paisie Aghioritul a proorocit așa:

  "Vin ani grei. Vom avea mari încercări. Să tratăm asta cu seriozitate, să trăim duhovnicește. Răutatea oamenilor a întrecut orice limită. Fiecare caută să-l înşele pe celălalt şi dacă reușește, o consideră o mare realizare. Acum păcatul a devenit modă, iar nedreptatea este considerată istețime. 

Omul care acționează mânat doar de interesul lui este un om de nimic. LUMEA ARDE!

 Înțelegeți? 

Sunt multe ispite. Aşa UN INCENDIU a provocat diavolul! Pentru că acum nu avem ca duşman pe Ali Paşa sau pe Hitler, ci pe diavolul. De aceea vom avea răsplată cerească. Dar, dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră".

 Sfântul Părinte, Efrem Katunakiotul, ne îndeamnă la Rugăciunea lui Iisus, amintindu-ne de biruința regelui David asupra uriașului Goliat: "Dumnezeu i-a spus lui David să meargă să adune cinci pietre de la râu, să le pună la piept și să iasă să se lupte cu Goliat. Așa a făcut. A ieșit micuțul David în fața uriașului și cu o lovitură de piatră l-a pus la pământ.

Știți care sunt cele cinci pietricele ale lui David?

 Sunt cele cinci cuvinte ale rugăciunii:

"Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, pe mine, păcătosul! 

Sfântul Părinte, Efrem Filotheiul, ne grăiește așa: "Numele lui Iisus sfințește gura, mintea și inima; diavolul se străduiește să oprească rugăciunea prin diferite griji, treburi și nevoi; după ce a fost legat, ca să zicem așa, stăpânul casei, lesne este după aceea să-și facă treaba; de aceea trebuie izgonită imediat din minte orice închipuire, orice lucru. În vremea rugăciunii, nimic să nu preocupe mintea, să nu existe nici un lucru pământesc de care mintea să se îngrijească. Spune: “DA, DIAVOLE, MÂINE, CÂND ÎMI VOI TERMINA RUGĂCIUNEA, LE VOI FACE PE TOATE; dar acum exist doar EU și DUMNEZEU, nimic altceva". 

Sfântul Părinte, Ioan Iacob Hozevitul, ne vorbește despre rugăciune: "Rugăciunile, se fac cu frică și cu evlavie! 

Gândește-te numai înaintea cui stai! Iisus e pururea de faţă în chip nevăzut. El este în mijlocul nostru!” CÂND ZICEM „DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU , MILUIEŞTE-MĂ! oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciunea aceasta ne curăţeşte când o zicem din inimă".

 Iar Sfântul Ioan Carpatul, zice că, atunci când rostim rugăciunea lui Iisus, la fiecare chemare a Sfântului Său nume, Domnul ne răspunde în chip tainic: „FIULE, IERTATE SĂ-ŢI FIE PĂCATELE TALE!”. Tot despre această rugăciune, Sfântul Părinte, Ioan Gură de Aur zice că: "Oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciunea aceasta NE CURĂŢEŞTE CÂND O ZICEM DIN INIMĂ.

Nu este altă armă mai puternică în cer şi pe pământ decât chemarea cea Sfântă a Domnului nostru Iisus Hristos. 

          Când rostim celelalte cuvinte din rugăciunea lui Iisus, adică; „MILUIEŞTE-MĂ PE MINE PĂCĂTOSUL!”, atunci noi mărturisim nevrednicia şi josnicia noastră, cerând de la Domnul milă, fiindcă, dacă avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem. 

Cât de minunat ne sfătuiește Sfântul Părinte, Ilie Cleopa:

"Trei uși ai de încuiat când te rogi: UŞA CEA DE LEMN, pentru oameni; UŞA BUZELOR, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi UŞA INIMII, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii.

  Că inima este cămara minţii". 

Și de neuitat este și cuvântul de învățătură al Mitropolitului Bartolomeu Anania: "Atunci când ai o tristețe, când te apasă ceva pe suflet, fie că știi, fie că nu știi cauza, când o negură se așterne peste inima ta și-ți este inima rea, atunci fă o rugăciune către Duhul Lui Dumnezeu, către Mângâietor, și El te va alina".

                                                                                  Amin și Aliluia!
                                                                                   Preot Ioan 🛎️.