ÎNLĂCRIMATĂ ȘI ÎNGENUNCHEATĂ, ȚARĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Eliana Popa

 
Înlăcrimată ești de-o vreme, Românie,
Tot ce-ai avut frumos s-a vestejit
Copiii tăi s-au depărtat de glie
În care au tot neamul adormit!
Plâng satele odată cu bătrânii
Ce-și poarta anii cu amar și jale
S-au risipit in patru zări românii
S-au rătăcit pe o străină cale!

Înlăcrimată țară și îngenuncheată,
Îți strigi feciorii să se-ntoarcă-acasă
Îi strigă voievozii cei de altă dată
Pe-acei ce sunt români și le mai pasă!
Ne plânge codrul îngânat de vânturi,
Ne plâng stejarii sub securi străine,
Ne cheamă munții cei păziți de vulturi,
Să le doinească-n bucium n-are cine!


Ne plânge-n sat biserica pustie
Doar îngeri luminoși șoptesc litanii,
Doar ei răspund ,,Amin" la Liturghie
Apoi la strană, nevăzuți, citesc cazanii!
Lumina lui Hristos cin' s-o aducă
În noaptea Învierii, la morminte ?
Voi mai aveți un tată și-o mămucă
Sub lespedea conștiinței adormite?