Orfanul...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne...te intreb pe Tine..
Ai fost vreodat așa ca mine?
Ai fost singur ..părăsit..
Si de oameni răi..lovit?

Ai avut și tu pe lume
O măicuță...vorbe bune?
Ai avut un colț de pâine..
S-au ai flămânzi ca mine?

Ai fost si Tu ...alungat..
Bătut și înfometat..
Ai plâns și Tu ca si mine..
Doamne...te intreb pe Tine..

Care este vina mea..
De mi-e crucea așa grea..
Care e păcatul meu..
De imi este așa greu?

O ...copile daca-i stii..
Că in fiecare zi...
Sunt lovit de vorbe grele..
Simt de mii de ani...durere..

Zi de zi mă rastignesc..
Cei pe care îi iubesc..
Zi de zi al urii... cui..
Țintuiște al meu trup...

Tu...esti fără de păcat..
Esti un prunc...nevinovat..
Dar asa e dat de Sus..
Cruce grea tu ai de dus...

Ca să speli păcate grele..
Ce-au făcut...rudele tale..
Însă nu esti singurel..
Esti cu Mine...dragul meu..

De îngeri...înconjurat..
De Măicuța Mea...salvat..
Nu esti singur ...dragul meu..
Tu...esti fiu de Dumnezeu...

Maria Pintecan..