Doamne ajută, frați și surori în Hristos, Domnul nostru. Mi-am propus să vă adresez două cuvinte despre dragostea de Dumnezeu. Știți de ce? Pentru că așa veți înțelege mai bine mesajul poeziilor mele. Veți înțelege pe deoparte de ce scriu atâtea poezii "de dragoste", în care protagonistul principal nu este vreo tânără iubită de mine în adolescență, nici soția mea preoteasa, ci mereu Același Minunat Personaj: Iisus Hristos Dumnezeu, iar pe de altă parte veți înțelege de ce scriu aceste poezii "plângăcioase", în care mă tot vaiet de păcatele mele..
Dragii mei, dragostea lucrează în două moduri: este pozitivă și aducătoare de neasemuită fericire atunci când cel iubit este împreună cu cel ce îl iubește, dar este și negativă, aducătoare de nedescrisă tristețe, atunci când persoana iubită este departe.. Atunci dragostea se transformă în dor și naște lacrimi multe. De aceea i-a avertizat Domnul pe ucenicii Săi: "Lumea va râde și se va veseli, iar voi VEȚI PLÂNGE ȘI VĂ VEȚI TÂNGUI"! De dorul Său, adică. Cei ce nu-L iubesc pe Domnul râd din orice motiv prostesc, dar cei care L-au cunoscut și Îl iubesc, plâng de dorul Lui, atunci când se simt părăsiți de El, sau, să zicem așa, nu-I mai simt prezența: ca și cum Domnul S-a ascuns de ei! Oare de ce plângea Psalmistul David, implorându-L pe Dumnezeu: "Nu mă lepăda de la fața Ta!"? Pentru că uneori omul care simțea din plin prezența lui Dumnezeu în viața sa, trăind ca într-un Rai fără de sfârșit, începe să nu-L mai "vadă", ajungând să se simtă "lepădat" de El. În Apocalipsa Domnul Hristos îl amenință pe un episcop al Său: "O să te vărs din gura Mea", adică "Mă voi depărta de tine". Cea mai grozavă amenințare pentru omul care L-a iubit pe Dumnezeu! Spuneți, cum i-ar suna adolescentului care își visează iubita zi și noapte, care numără zilele și ceasurile rămase până la întâlnirea cu ea, o amenințare din partea ei de genul: "De acum nu mă vei mai vedea niciodată!"?.. Tot la fel suferă oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu și pe Fiul Său Iisus Hristos, datorită depărtării de ei a Celor Doi!
Dar ce legătură au păcatele cu plânsul? Păi este legătura dintre cauză și efect: păcatele noastre Îl scârbesc pe Dumnezeu, îndepărtându-L! Sau mai bine-zis, păcatele noastre ne aduc în stare de necurăție, Duhul Sfânt Se îndepărtează de la noi, nesuportând mirosul neplăcut al întinăciunilor noastre, iar fără Duhul Sfânt nu-L mai putem simți nici pe Tatăl, nici pe Fiul-Hristos! Căci Duhul Sfânt este Cel Care luminează mințile și lărgește inimile pentru primirea în ele a Întregii Treimi Sfinte, Dumnezeul Cel Unu în Ființă. Deci păcatele noastre ne fac să pierdem Treimea Cea Preasfântă. Plângând păcatele, plângem de fapt pierderea lui Dumnezeu, regretând neglijența care ne-a provocat o tragedie ca aceasta..
De ce scriu eu aceste lucruri direct, fără frică și fără rușine? Este drept că experiența duhovnicească a omului ține de intimitatea lui cu Dumnezeu, dar este la fel de drept că Dumnezeu a ales pe unii oameni ca să-i învețe pe ceilalți ca pe niște copii neștiutori. Lumea de acum este atât de ruptă de Dumnezeu, încât trebuie exemple concrete ASTĂZI, este nevoie de oameni care să spună: "Da, Îl cunosc pe Dumnezeu"! Nu ajunge să tot dăm citate din cărți sfinte. Orice experiență din trecut a sfinților a fost cândva un prezent. Lumea are nevoie de prezent trăit în Dumnezeu, pentru că trecutul altora nu-i mai este suficient. S-a ajuns la o mentalitate de genul: "Da, știu că așa se trăia în urmă cu sute de ani, dar azi Dumnezeu a părăsit lumea".. Nu, frații și surorile mele, Dumnezeu n-a părăsit lumea, lumea fuge de El! Dar cine face un cât de mic efort, acela Îl va descoperi pe Dumnezeu și va rămâne foarte uimit de actualitatea prezenței Creatorului ÎN MIJLOCUL CREAȚIEI SALE! Există o campanie subtilă care vrea să ne strice mințile, ștergându-L complet pe Dumnezeu din ele. Vor să ne convingă că Dumnezeu S-a ascuns de noi, iar apoi să ne propună un fals dumnezeu, pe anticrist. Dar cine Îl primește zi de zi pe ADEVĂRATUL DUMNEZEU, FĂCĂTORUL CERULUI ȘI AL PĂMÂNTULUI, ȘI PE IISUS HRISTOS, FIUL SĂU, acela nu va primi spurcăciunea spurcăciunilor atunci când se va arăta.
De aceea scriu, ca să vă învăț, ca să vă întăresc credința, ca să vă îndrept spre dragostea lui Hristos și a Tatălui Său. Când va vrea Dumnezeu, mă va opri El Însuși. Există și alte forme de mărturisire a Lui. Unii de prin Siria și Irak își scriu mărturisirea lor cu sânge. Eu scriu pe hârtie și pe pagini "virtuale". Domnul știe ce va urma..
El să vă păzească în vecii vecilor!
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia
