DESPRE A V O R T U R I

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

              CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

                                         DESPRE

                                 A V O R T U R I

                                                                                                 Preot Ioan

          Preotul ortodox român Mihai Lupu din Canada a transmis câteva

informaţii tulburătoare privind viaţa intrauterină a fiinţei umane. Aveţi în faţă

fotografia unui copil de 21 de săptămâni, în pântecele mamei sale. Numele lui

este Samuel Alexander Amas. Copilul a fost diagnosticat cu spina bifida şi nu

ar fi supravieţuit afară din pântecele mamei. Trebuia deci operat intrauterin.

Iulia Amas, mama copilului, a apelat la remarcabilul chirurg Joseph Bruner de la

Centrul Medical al Universităţii Vanderbilt din Nashville, Tennesse.

Redăm în continuare cuvintele fotoreporterului Michael Clancy,

angajat al publicaţiei USA Today, prezent şi el la operaţie:

„În timp ce doctorul mă întreba ce

viteză de înregistrare folosesc, am surprins

cu coada ochiului un tremur al uterului,

dar nimeni din echipă nu provocase

mişcarea. Venea dinăuntru. Dintr-odată,

prin incizie copilul şi-a scos braţul şi apoi

l-a retras, lăsându-şi doar mânuţa afară.

Doctorul i-a prins mâna şi a ridicat-o uşor,

iar copilul a răspuns strângând degetul

acestuia. Ca şi cum i-ar fi încercat tăria,

medicul a clătinat uşor pumnul micuţ.

                                                                    Pruncul îl ţinea strâns. Am prins

momentul fantastic. S-a petrecut atât de repede, încât asistenta care stătea lângă

mine m-a întrebat «Ce s-a întâmplat?». «Copilul a-ntins mâna!», am zis. «A,

păi fac asta tot timpul», mi-a răspuns“.

Această fotografie care a făcut înconjurul lumii este o mărturie vizuală

de netăgăduit a faptului că în pântecele

mamei creşte un copil, nu un „glob de

ţesut“ sau „produs al concepţiei“.

Pruncul nenăscut este o fiinţă

umană, dornică să-şi facă simţită

prezenţa, precum micuţul Samuel, care

parcă ar spune: „Mulţumesc,

Doctore!“ Fiii noştri ne

sunt părtaşi la toate împrejurările vieţii

şi, probabil, înţeleg ce vorbim noi, ne pricep intenţiile, 

 ştiu mult mai multe    decât bănuim noi că ştiu. Întâmplarea următoare, relatată 

    de o    tânără  doamnă, este grăitoare:

„Eram singură acasă într-o seară. Era o linişte adâncă. Pregăteam masa.

Deodată am scăpat pe lespezile de ceramică ale bucătăriei un castron

metalic. Zgomotul a sunat asurzitor în tăcerea casei. Fetiţa a tresărit în

pântecele meu şi multă vreme după aceea a fost neliniştită. Eu cred că

pruncii noştri ştiu foarte multe lucruri, nu prin cuvinte, nici prin

învăţare, ci printr-o cunoaştere ca a îngerilor“.

Aşa cum sfânt este Dumnezeu, sfântă este şi viaţa. Ea ne-a fost dată spre

bucurie şi, cum ne spune într-una din epistolele sale Sfântul Apostol Ioan, ne-a

fost dată pentru „ca bucuria noastră să fie deplină“ (1 Ioan 1:4). Cine dar ar

putea avea dreptul să curme viaţa dată de Dumnezeu, viaţa care este de la

Dumnezeu?

                                 Să celebrăm deci minunea vieţii!

                         Să ne plecăm cu evlavie în faţa sfinţeniei vieţii!

                                   Să cinstim pe Dătătorul de viaţă,

                                 pe Domnul pe care aşa Îl mărturisim!

         „Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele

ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt...“ (Luca 1:41).

                  ` „Femeia se mântuieşte prin naştere de copii“ (1 Timotei 2:15).