marți, 2 ianuarie 2024

JUDECA-L TU, CA TU ESTI DUMNEZEU!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


🙏Bucuria mea, Dumnezeu ne da ceea ce alegem de buna voie. 

L-am ales pe Domnul Dumnezeu? Suntem ai lui Dumnezeu! L-am ales pe Satana? Suntem ai Satanei!

 Se cuvine sa luam aminte la aceste Sfinte, adevarate si minunate cuvinte: Zis-a Sfantul Parinte, Antonie cel Mare: "Sa ai totdeauna inaintea ochilor tai, frica lui Dumnezeu si sa-ti aduci aminte de cel ce omoara si face viu. Sa urasti lumea si cele ce sunt intr-insa, sa urati toata odihna trupeasca, sa te lepezi de viata aceasta, ca sa vietuiesti lui Dumnezeu." Prin Sfantul Parinte, Ioan Gură de Aur, ne graieste Mantuitorul nostru, cand zice: "Eu sunt prietenul tau, capul tau, sunt fratele tau, sunt sora ta, sunt mama ta, sunt toate, si nu voiesc alta decat sa fii si tu prietenul Meu. Eu am fost sarac pentru tine, cersetor pentru tine, am fost rastignit pentru tine, am fost pus in mormant pentru tine, in cer ma rog Tatalui pentru tine si am venit pe pamant ca mijlocitor pentru tine la Tatal. Tu esti Mie totul, frate..." De aceea un serafim printre oameni, adica, Sfantul Parinte, Serafim de Sarov ne indeamna asa: Osandeste-te pe tine si vei inceta sa-i judeci pe ceilalti. Sa judeci fapta rea, nu pe cel care a savarsit-o. Trebuie sa ne consideram pe noi mai pacatosi decat toti. Usa pocaintei este deschisa pentru toti, si nu stim cine va trece primul prin ea – tu sau cel pe care-l osandesti? "Cand il osandesti pe aproapele tau, invata Sfantul Antioh, atunci esti judecat si tu impreuna cu el pentru fapta de care il judeci. Judecata si osandirea nu ne aparțin noua, ci, doar lui Dumnezeu, Marele Judecator, care cunoaste inima si patimile ascunse ale firii noastre”. Pe cand era in viata Sfantul Parinte Arsenie Boca, a mers la el un crestin ortodox si i-a spus: Sfintite Parinte, Arsenie, l-am judecat pe acela!

 Sfantul Parinte, Arsenie, i-a spus: Ma, judeca-l tu, ca tu esti Dumnezeu! Iar crestinul a zis: Nuuu, parinte, nu sunt eu Dumnezeu! 

Si Sfantul i-a spus: Atunci, nu-l mai judeca tu, lasa-l pe Iisus Hristos sa-l judece, fiindca, El este Judecatorul lumii! 
Iata, un cuvant de invatatura minunat, valabil pentru mine pentru tine, pentru noi toti, ca sa nu mai judecam pe nimeni. Ce minunat graieste si Sfantul Parinte, Simeon Noul Teolog: "Fata de Dumnezeu trebuie sa-ti pazesti constiinta curata, ca toate cate le stii ca nu slujesc Lui, sa nu le faci; fata de parintele tau, ca sa faci tot ce iti spune potrivit scopului pe care il urmareste, neadaugand si netaind nimic; fata de oameni trebuie sa-ti pazesti constiinta, ca cele ce tu le urasti, altuia sa nu le faci; iar fata de lucruri trebuie sa te feresti de trecerea masurii in tot ce faci: in mancare, in bautura si in imbracaminte. Simplu graind, toate cate le faci ca in fata lui Dumnezeu, ca sa nu fii mustrat in vreo privinta de constiinta." Iar Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, zice: "Cum as putea, Doamne, sa nu Te caut? Cu toate acestea, Tu cel dintai m-ai aflat. Tu esti Cel ce mi-a daruit experienta  blandetii Duhului Tau cel Sfant, si atunci sufletul meu Te-a indragit. Fiindca sufletul care L-a cunoscut pe Domnul nu-L poate uita si-L doreste cu putere, fiindca intru El se afla viata si toata bucuria noastra. Sufletul care a pierdut darul Harului tanjeste dupa Stapanul sau si varsa lacrimi, asemenea lui Adam, cand a fost alungat din gradina Raiului; si in clipa aceasta nimeni nu-i poate da mangaiere, in afara de Dumnezeu. Sufletul este asemenea logodnicei; Domnul, asemenea Mirelui; se iubesc unul pe altul fierbinte si suspina unul dupa altul. In marea Sa iubire, Domnul tanjeste dupa sufletul nostru si se intristeaza daca nu se afls intr-insul loc pentru salasluirea Sfantului Sau Duh. Amin! 

                                                                                       🙏 Har si pace sufletului tau. Amin si Aliluia! 
                                                                                            Preot Ioan 🔔

CÂND VII LA BISERICĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Botez. Nuntă. Înmormântare.
 
Sunt cele trei prilejuri sigure în care vii la Biserică. De fiecare dată, adus de alții, nu de tine. Nașii sunt cei ce te însoțesc la botez și la nuntă, cei dragi pe ultimul drum pământesc.
Mai vii de Paști să iei Lumină, dar nu stai la Sfânta Liturghie pentru că… ai musafiri! Trebuie să te bucuri de "Înviere”… bine, mai mult pântecele trebuie bucurat!
La Praznicul Sfinților Apostoli (cum care? Sfinții Apostoli Petru și Pavel!) ești uimit că a mai apărut un post. “Ăsta ce o mai fi?!”, te întrebi. Te minți și îți spui că postul e pentru cei care merg la Biserică. TU AI CREDINȚA TA! Deci, nu e nevoie! Parcă te simți superior pentru că minciuna din tine te încredințează că tu chiar ai o credință. În realitate, ești departe.
De Adormirea Maicii Domnului te bucuri că e zi liberă.
Iar de Crăciun ești prea ocupat cu sarmalele, cu cârnații si cu alte preparate, cele care pe tine te fac să mărturisești: “Domn'e, ăsta e Crăciunul!” Mai faci schimb de cadouri. Primești. Dai. Dar nu dăruiești… Câți își aduc aminte și de cei săraci?! Puțini! Prea puțini!
Si vine vremea când ai nevoie de ajutor de la Dumnezeu. Atunci te închini si zici: “Doamne, ajuta!”. Și bine faci! Dar…post nu “poți” să ții că te simți slăbit. Nici măcar nu încerci. Și îți spui:"dar credința nu doar despre mâncare. Nu e despre ce bagi în gură, ci despre ce scoți pe gură”.
Si astfel nici nu te spovedești. Pentru că ai auzit că trebuie să postești. Deci se leagă una de alta. Așa că mai bine te liniștești și spui că nu ai “omorât” pe nimeni. Si de fapt esti un om bun. Deci, ești ok!
Și stai. Și aștepți nici tu nu știi ce. Trec anii. Greutățile vin. Trec. Alergi, muncești și trăiești ca și când nu ai muri niciodată.
 
Și brusc îți dai seama că anii au trecut și se apropie Marea Întâlnire cu Domnul. Ajuns la o vârstă, parcă ai vrea să mergi la biserică. Dar deja e teribil de greu să te deprinzi cu rugăciunea, cu postirea, cu prezența la Liturghie, cu cercetarea Scripturii, a Sfinților Părinți.
 
Vreme îndelungată, toată viața, te-ai amăgit spunându-ți că ai o credință a ta. În inima ta. Că nu ai nevoie de Biserică. De preoți. De Taine. De nimic din cele sfinte. Nici nu le socoteai sfinte.
Dar dacă toate acestea nu ar fi fost necesare Mântuirii, de ce Hristos s-ar mai fi răstignit pentru ele?! De ce ne-ar mai fi lăsat Sfânta Liturghie?! De ce ar mai lăsat Sfintele Taine?! De ce preoți? De ce Biserică?
Suflet rătăcit, nu amâna! Vino acum la Hristos! Roagă-te și plângi! Pentru tine, pentru cei dragi, pentru țară! Fii responsabil! Strigă la Dumnezeu că nu strigi singur! În satul tău, în orașul tău, în cartierul tău, mai strigă cineva cu tine! E preotul! Să ne rugăm împreună!
 
Luminează-ne, Doamne! Ia-ne în brațe, Părinte Ceresc! Strânge-ne la Pieptul Tău precum își strânge Cloșca puii! Fie-Ți Milă, Doamne, de poporul Tău și nu îl pierde de tot, chiar dacă mulți dintre noi ne-am îndepărtat de Tine și netrebnici ne-am facut! Fie-Ți Milă, Doamne, de cei ce suferă în aceste zile și ne întoarce pe toți la Tine, cu inimă zdrobită și cu adâncă smerenie!
Text de mai jos, prilej de adâncă reflecție, e nu numai pentru cei ce nu vin la Hristos în biserică. Ci si pentru cei care vin, dar vin degeaba, fără a schimba nimic în ei.

Este scris anul trecut de părintele Nicolae Tanase , cel ce crește sute de copii simultan. S-au strâns în total numai Sfinția Sa si cu Dumnezeu stiu câte mii într-o viață, că de spus nu vrea să spună. Pentru că știe ce e smerenia.

Si mai știe că românii au supraviețuit vremurilor DOAR cu Hristos. Altă explicație că nu am dispărut, cum au dispărut atâtea alte popoare, nu există. Dacă nu ne întoarcem la Hristos, așa de repede vom intra în modùl extincție!

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO