CUVANT de INVATATURĂ despre RUGACIUNEA lui IISUS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

        “Va voi povesti despre un batran parinte, care avea un corb in chilia sa. Parintele, rostea mereu Rugaciunea lui Iisus (in forma prescurtata), iar corbul auzind toata ziua: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”, i s-a facut obicei si spunea si el. Intr-o zi a ramas fereastra deschisa si corbul a zburat afara. Zbura, iar batranul il auzea cum rostea Rugaciunea. La un moment dat s-a napustit asupra lui un soim, dar auzind de la corb: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”, soimul s-a departat. Pasarea nu avea nici-o simtire a Harului lui Dumnezeu inlauntrul ei, dar, fiindca rostea Numele lui Dumnezeu, soimul s-a temut sa se apropie ca s-o manance.

   Cu atat mai mult pe noi ne va apara si ne va Sfinti, Harul lui Dumnezeu, cand rostim Rugaciunea lui Iisus. Pentru ca noi avem Harul Sfantului Duh inlauntrul nostru si poate lucra. Și chiar daca nu intelegem, el isi face lucrarea sa. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”. Noi sa rostim Rugaciunea si Dumnezeu candva, ne va umbri. Dumnezeu este rasplatitor, nu se poate sa ne lase asa. Ci va veni, si atunci, si blandetea si smerenia si dumnezeiasca mangaiere de la Dumnezeu, precum si dumnezeiasca fericire si-l vor ajuta pe om. Si orice ar avea, fie ispite, fie epuizat de va fi, oricum ar fi, este cu neputinta ca Harul lui Dumnezeu sa nu-l umbreasca, pentru ca Numele lui Dumnezeu, cand il rosteste cineva, le binecuvanteaza pe toate” (Stareta Macrina Vassopoulos, “Cuvinte din inima”, Editura Evanghelismos).

HRANESTE-TE PRIN OSTENEALA si RAMAI VEGHETOR PRIN RUGACIUNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

Bucuria mea, iata, a inceput o noua saptamana si implicit o noua zi de munca. Dupa ce ti-ai spus Rugaciunile diminetii, ia sa vedem ce ne sfatuieste un traitor, un batran si duhovnicesc parinte crestin ortodox: “Trezindu-te in zori, sa zici intru sine-ti: TRUPULE, osteneste-te pentru a te hrani, SUFLETE, vegheaza ca sa te mantuiesti si sa mostenesti Imparatia lui Dumnezeu”. Acestea nu sunt vorbe desarte, adica, spuse la intamplare, ci, pravila multor mii de calugari de-a lungul veacurilor, pravila vietii lor, cea de fiecare zi. SE HRANEAU PRIN OSTENELILE LOR, iar, PRIN RUGACIUNE RAMANEAU VEGHETORI. Dar, este oare aceasta pravila buna, numai pentru calugari? Cu siguranta este buna pentru fiecare crestin ortodox, fiindca, Insusi Iisus Hristos ne-a fost pilda vadita de osteneala trupeasca si necontenita veghere la rugaciune. In casa lui Lazar din Betania, Domnul i-a spus uneia din surorile acestuia: “Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti;

Dar un lucru trebuie: caci Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10: 41-42). Asadar, MUNCESTE si ROAGA-TE, dar sa nu uiti sa pui: MAI INTAI CAII SI APOI CARUTA, adica, MAI INTAI SUFLETUL SI APOI TRUPUL!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .