CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, se spune ca era un om putin credincios, care avea o sotie foarte evlavioasa. De cate ori facea ceva, sau voia sa faca ceva, sotia lui zicea: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”

 Sotul i-a reprosat de multe ori: M-ai innebunit cu aceste cuvinte: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”. Intr-o dimineata, sotul i-a spus sotiei: “Eu ma duc sa sap via”. Sotia a zis: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”. Iar el, foarte nervos, s-a rastit la ea: “Cu ajutorul sau fara ajutorul lui Dumnezeu, eu ma duc sa sap via!” “Bine, omule, du-te!” Dupa ce a plecat, la numai cateva ore, s-a pornit un potop de ploaie si omul s-a intors acasa, ud pana la piele si a batut in usa incuiata: “Nevasta, deschide sa intru!” Ea l-a intrebat: “Cine esti?” “Sunt sotul tau!”. Nu-ti dau drumul, nu te cunosc, cred ca esti vre-un raufacator, fiindca, sotul meu este la vie sa o sape!” Atunci, omul i-a spus: “Cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt sotul tau!”. “Aaaaa, acum te recunosc!”, si l-a primit in casa.
Sfantul Apostol Pavel, zice: „Mai mult decat toti m-am ostenit (apostolii); insa nu eu, ci Harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15:10). Asadar, te indemn de cate ori vrei sa faci ceva sa spui: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”, fiindca, Dumnezeu ne-a spus: “Fara Mine nu puteti face nimic!” (Ioan 15:5). De cate ori spunem: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!", inseamna ca ne punem nadejdea in El, si ne trimite un inger pazitor ca si lui Tobie. Daca nu spunem din tot sufletul: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”, atunci diavolul ne va impiedica sa ne implinim ceea ce dorim sa facem. Prin RUGACIUNE si “CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU!”, se poate orice in lumea aceasta. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan .

TACEREA, SMERENIA, INTELEPCIUNEA...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, scrie in Pateric ca:,”Avva (parintele) Pimen, l-a intrebat pe avva (parintele) Nistheroos, de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie, el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni". El a raspuns: "Iarta-ma, avva (parinte). Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cuge

tului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit, nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca pe nimeni si nu raspunde nimic, tot asa sa faci si tu". Dupa cum zice Imparatul David: “Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta" (Psalm 72:22). Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, zice asa: “Dumnezeu randuieste pentru fiecare om o cruce potrivita cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce la Cer”. 

Iar Sfantul Parinte, Marcu Ascetul, ne spune: "Celui ce flamanzeste pentru Hristos, Harul Duhului Sfant i se face HRANA; celui ce inseteaza, BAUTURA PREADULCE; celui ce tremura de frig, HAINA; celui ostenit, ODIHNA; celui ce se roagă, DEPLINA INCREDINTARE; celui ce plange, MANGAIERE."

 Daca primim necazurile, prin ele ne ispasim pacatele, iar daca ne revoltam, ne infundam si mai mult in mocirla pacatelor. Iisus Hristos, este cel care ne da puterea sa rabdam, sa suferim necazurile si participa impreuna cu noi. Si acum, sa luam aminte la cuvantul Sfantului Parinte, Ioan Gura de Aur, ale carui ultime cuvinte, au fost acestea: “Slava lui Dumnezeu pentru toate!” si: „Multumesc lui Dumnezeu pentru toate!” Amin si Aliluia!

                                                                                                                                         Preot Ioan .