CUVANT de INVATATURA despre VREDNICIA CLIPEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, in Psalmul 115:6, scrie asa: “SCUMPA ESTE INAINTEA DOMNULUI, MOARTEA CUVIOSULUI SAU”. 

Multe s-ar putea spune, dar, ca sa intelegi cat se poate de bine si pe scurt acest verset, te rog sa citesti aceste cuvinte din Patericul egiptean si SA IEI AMINTE LA SMERENIA SFANTULUI SISOE, IN CEASUL MORTII SALE: 

“Cu adevarat, nici nu stiu daca macar am pus inceput pocaintei!”. Si acum, iata cum a adormit intru Domnul: "Cand a venit ceasul mortii pentru Sfantul Sisoe, chipul lui s-a luminat si a spus parintilor care stateau cu el: “Iata a venit Sfantul Antonie cel Mare!”. Dupa o clipa de tacere, a zis: “Iata a venit ceata Proorocilor!”. Apoi s-a luminat mai tare si a zis: “Iata a venit ceata Apostolilor!”. Si iarasi chipul lui s-a facut de doua ori mai stralucitor si a inceput sa vorbeasca cu cineva. Parintii din manastire, l-au intrebat cu cine vorbeste. El a zis: “Au venit ingerii sa ma ia, dar eu ma rog fierbinte sa-mi dea putin ragaz de pocainta!”. Batranii au zis: “Parinte, Sfintia ta nu ai nevoie de pocainta”. 

El a raspuns: “Cu adevarat, nici nu stiu daca macar am pus inceput pocaintei!”. Si iarasi chipul lui a stralucit si mai tare, ca soarele. Tuturor le era teama. El le-a spus: “Uite, a venit si a grait (Insusi Iisus Hristos): Aduceti la Mine vasul cel ales din Pustie!". Cu aceste cuvinte si-a dat duhul. S-a vazut un fulger si chilia s-a umplut de mireasma”.

Spune Dumnezeu: “In ce te voi gasi intru aceea te voi judeca” (Ieremia 33:20). 

Iata vrednicia clipei! Te-a gasit crestin ortodox, spovedit, impartasit, cu canon facut pentru pacate, varsand intru smerenie, lacrimile pocaintei? Atunci, nadajdea mantuirii sufletului tau este extraordinar de mare, fiindca, 

El a zis: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara” (Ioan 6:37). 

                                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                                          Preot Ioan .

NU TE TEME, NU ESTI SINGUR!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, stim ca scopul vietii noastre pamantesti este mantuirea, iar calea care duce in Rai este stramta, prin ghimpe, prin cruce, prin incercare. Crestinul ortodox care care nu va avea ispite, inseamna ca, fie nu are constiinta, fie a iesit in afara planului lui Dumnezeu." I

n acest “razboi duhovnicesc”, uneori parca ne simtim singuri. Sfantul Parinte Nicolae Velimirovici spune asa: "Nu te teme, nu esti singur! Singur, este cel care nu stie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toti oamenii prieteni. Unul ca acesta si intr-o prietenie cat se poate de numeroasa va spune, cum spun si acum unii: „Ma plictisesc! Nu stiu ce sa mai fac! Toate ma plictisesc cumplit!”. 

Acestea sunt SUFLETE GOALE DE DUMNEZEU, cenusa fara foc. Iar tu nu esti singur, fiindca esti cu Domnul si Domnul este cu tine. Sfantul Apostol Pavel, care a fost dintr-o data parasit de toti, spune: “Nimeni n-a ramas cu mine, ci toti m-au parasit, insa Domnul a stat langa mine si m-a intarit." Sfantul Parinte Arsenie Papacioc, ne indeamna asa: “Nu va descurajati! Am spus ca este nevoie de cruce, de jertfa, pentru ca trebuie sa daramam in noi tot ce a creat pacatul si tot cu darul lui Dumnezeu vom face si această nebunie. Pentru ca nu este rusine sa mori strivit de dureri! Este rusine sa mori istovit de placeri!” 

Minunat este sfatul Parintelui arhimandrit Simeon Kraiopoulos: "Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei, ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul