luni, 5 decembrie 2011

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

Cantari bisericesti bizantine, liturghice,

psaltice si corale – (doar) ortodoxe

  • Pentru a downloada un fisier, click dreapta pe el, apoi selectati “save link as” daca folositi Mozilla Firefox sau “save target as” daca folositi Internet Explorer, apoi OK.

————————————————————————————————
————————————————————————————————-

  • Grupul de muzica bizantina EVLOGHIA

Psalmul 94
Stihiri la ‘Sf Ioan Rusul’ ,Glas VIII
Aparatoare Doamna (in limba greaca)
———————————————————————————————-
Imparateasa mea
Mare esti Doamne
Marturisiti-va Domnului
Miluieste-ma Dumnezeule
Nascatoare de Dumnezeu
O frunte insangerata
Oile mele
Pe a binelui carare
Pe tine te laudam
Polieleul
Rugaciune
Sub milostivirea Ta
Tatal Nostru
Usile pocaintei
Apărătoare Doamnă, gl. VIII
Axion – Vrednică eşti
Doamne Strigat-am
Doamne Strigat-am – Corul Symbol
Fericirile
Hristos a înviat – Aghioritic, gl. V
Hristos a înviat gl. V
Iubi-te-voi Doamne
Iubi-te-voi Doamne – Corul Symbol
Pre tine te lăudam – Corul Madrigal
Pre tine te lăudam – Corul Symbol
Părinte te cinstim
Răspunsuri mari
Să se îndrepteze rugăciunea mea
Slavă… gl.V (Sf. Ştefan)
Tatăl nostru – Corul Symbol
Toată Suflarea
  • MANASTIREA RASCA
Man-Rasca__Marie-Bucura-te.mp3 (6.34 MB)
Man-Rasca__Veniti sa ne bucuram de Domnul.mp3 (4.20 MB)
  • MANASTIREA PUTNA

Antifoane glas 8 – Manastirea Putna

Axion la Adormirea Maicii Domnului – Manastirea Putna

Axion Vrednica esti…gl 5 – Manastirea Putna

Bratele parintesti – Manastirea Putna

Cantare de umilinta – Manastirea Putna

Catavasiile Bunei Vestiri – Manastirea Putna

Condac la Acoperamantului Maicii Domnului – Manastirea Putna

Cuvant bun – Manastirea Putna

Doxologia glas V – Manastirea Putna

Doxologia – Manastirea Putna

Fericit barbatul – Manastirea Putna

Imparateasa mea – Manastirea Putna

Luminanda la Acoperamantul Maicii Domnului – Manastirea Putna

O, prea frumoasa pustie – Manastirea Putna

Polieleu cuvant bun – Manastirea Putna

Polieleul Robii Domnului – Manastirea Putna

Psalm 50 – Manastirea Putna

Vai mie inegritule suflet – Manastirea Putna
  • CÂNTĂRI DUHOVNICEŞTI

Acestea zice Domnul
Camara ta
Cat de marit
Cinei tale
Cu noi este Dumnezeu
De tine se Bucura
Doamne Iisuse Hristoase
Imparate ceresc
  • SFÂNTA LITURGHIE – CORUL BYZANTION
  • CÂNTĂRI LA NAŞTEREA DOMNULUI – CORUL ROMÂN MELODUL
Condacul Naşterii gl. III – Suceveanu
Lumininda Naşterii gl. III – Popescu Pasărea
Slavă Doamne strigat-am gl. II – Suceveanu
Slavă gl. II – la Laude – Suceveanu
Slavă gl. V – Şi acum gl. VI – la Litie – Suceveanu
Slavă gl. VI – Stihoavna – Suceveanu
Slavă la Stihoavna gl. VIII – Suceveanu
Slavă la laude gl. VI – Popescu Pasărea
Slavă, Doamne strigat-am gl. VI – Suceveanu
Troparul Naşterii gl. 4 – Suceveanu
  • Paraclisul Sf. Siluan Athonitul
  • ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN IACOB HOZEVITUL
  • ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL
Binecuvantat este… şi Condacul, gl. VIII
Condacul, gl. VIII şi Pentru rugăciunile…
Starea întâi, gl. VIII
Starea a doua, gl. V
Starea a treia, gl. III
Starea a patra, gl. VII şi VIII
  • PSALMI
Psalmul 145 – Corul Byzantion
Psalmul 50 – Mănăstirea Putna
  • TROPARE
Troparul Ortodoxiei
Tropar Sf Pantelimon.mp3
Troparul Naşterii Domnului – Laurenţiu Iacob
Troparul Sfântului Nicolae
Tropar Sfântul Gheorghe
Tropar Sfântului Andrei
Tropar Ştefan cel Mare – Grupul Anghelos
Tropar la Duminica Sfinţilor români
Troparul Intrării în templu al Maicii Domnului
Tropar Adormirea Maicii Domnului
Troparul Sfinţilor Brâncoveni
  • Canonul Invierii-Schitul Lacu-Sf.Munte ATHOS

  • Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori
1din4.mp3 (9.60 MB)
2din4.mp3 (12.48 MB)
3din4.mp3 (37.75 MB)
4din4.mp3 (14.03 MB)

  • Cantarile Sfintilor Brancoveni
Acatist.mp3 (43.38 MB)
Balada.mp3 (9.93 MB)
Condac I.mp3 (1.78 MB)
Topar.mp3 (0.71 MB)

  • Acatistul Noului Mucenic Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor

  • Stihuri din troparul Nascatoarei de Dumnezeu
  • Slujba Sfintilor Apostoli Petru si Pavel


Sedelna a II-a – AUDIO

Sedelna a III-a – AUDIO

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Marimurile – AUDIO

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Sedelna I – AUDIO

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Slava la Litie – AUDIO

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Slava la Vecernie

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Stihira a II-a la Stihoavna

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Stihira I la Stihoavna

Slava la Sedelna a II-a – AUDIO

Slava la Sedelna I – AUDIO

Stihira a II-a – Cu ce frumseti – AUDIO

Stihira a III-a – Cu ce cantari de lauda -AUDIO

Stihira dupa Psalmul 50 – AUDIO

Stihira I – Cu ce cununi de lauda – AUDIO

Troparul aducerii moastelor Sf Ap Pavel – AUDIO

Troparul Sf Ap Petru si Pavel – AUDIO


  • Anghelos – Slujba Sf. Ap. Petru si Pavel

Cantare de lauda la Sf ap Petru si Pavel.mp3


Marimurile.mp3


Sedelna a II-a.mp3


Sedelna a III-a.mp3


Slava la Litie.mp3


Slava la Sedelna a II-a.mp3


Slava la Sedelna I.mp3


Slava la Stihoavna.mp3


Slava la Vecernie.mp3


Stihira a II-a la Stihoavna.mp3


Stihira a II-a.mp3


Stihira a III-a.mp3


Stihira dupa Psalmul 50.mp3


Stihira I la Stihoavna.mp3


Stihira I.mp3


Troparul aducerii moastelor Sf Ap Pavel.mp3


Troparul Sf. Ap. Petru si Pavel.mp3


Troparul Sf. Apostoli.mp3


Troparul Sf. Parascheva.mp3
  • Sfanta si Marea Vineri
01 Fericit barbatul,..> 12.6M
02 Doamne, strigat-a..> 2.2M
03 Din frageda prunc..> 7.1M
04 Slava, Sa trambit..> 6.7M
05 Lumina lina, gl V..> 2.1M
06 Slava, Arhiereu a..> 3.5M
07 Bucura-te, Sfinte..> 2.5M
08 Slava, Fericimu-t..> 3.9M
09 Dumnezeu este Dom..> 3.0M
09 Dumnezeu este Dom..> 3.0M
10 Marimurile gl I.mp3 3.2M
11 Pentru rugaciunil..> 3.4M
12 Calugar intre cal..> 3.4M
13 Slava, Veniti tot..> 3.8M
14 Doxologie gl II s..> 6.9M
  • Cantari la praznicul  Adormirii Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului – Si acum – AUDIO

Adormirea Maicii Domnului – Stihirile Laudelor – AUDIO

Adormirea Maicii Domnului – Toata suflarea – AUDIO

Adormirea Maicii Domnului – Tropar – AUDIO

Cuvant bun – AUDIO

Fecioara maica – Schitul Lacu

Schitul Lacu – Doamne strigat-am aghioritic – AUDIO

Schitul Lacu – Si acum, dupa Polieleu – AUDIO

Schitul Lacu – Stihirile Vecerniei – AUDIO

Schitul Lacu – Stihologia Aghioritica – AUDIO

Slava dupa Polieleu – AUDIO

Slava la Adormirea Maicii Domnului – AUDIO

Slava la Laude – AUDIO

  • Cantari_inchinate_Maicii_Domnului/Angelos-Cantari_la_Adormirea_Maicii_Domnului


a.Troparul Adormirii..> 16-Jul-2009 12:31   944k
 b.Polieleul Cuvant b..> 16-Jul-2009 12:31  10.5M
 c.Marimurile Adormir..> 16-Jul-2009 12:31   4.0M
 d.Stihira de dupa Ps..> 16-Jul-2009 12:31   4.4M
 e.Cea impodobita cu...> 16-Jul-2009 12:31  12.2M
 f_Axion_(glas_I).mp3    16-Jul-2009 12:31   3.9M
 g.Slava...Si acum.....> 16-Jul-2009 12:31   6.8M
Anghelos_Axionul_Int..> 16-Jul-2009 12:32   4.1M
  • Cantari inchinate Maicii Domnului Cantari la Praznicul Adormirii Maicii Domnului- Cor de maici

01_Troparul_Praznicu..> 16-Jul-2009 12:32   2.0M
 02 Prohod.mp3           16-Jul-2009 12:32   2.2M
 03 De la margini o a..> 16-Jul-2009 12:32   6.6M
 04 Axion Adormirea  ..> 16-Jul-2009 12:32   3.3M
 05 La usa milostivir..> 16-Jul-2009 12:32   4.7M
 06 Maica cerului.mp3    16-Jul-2009 12:32   4.3M
 07 Miezul noptii.mp3    16-Jul-2009 12:32   3.7M
 08 O Maicuta Sfanta.mp3 16-Jul-2009 12:32   3.7M
 09 Tie Maica-ti cer.mp3 16-Jul-2009 12:32   5.3M
 10 Maica indurarilor..> 16-Jul-2009 12:32   8.3M
 11 Imn de slava.mp3     16-Jul-2009 12:32   2.5M
 12 Fila de acatist.mp3  16-Jul-2009 12:32   4.5M
 13 Curata Doamna Fec..> 16-Jul-2009 12:32   4.5M
 14 Axion Schimbarea ..> 16-Jul-2009 12:32   2.8M
  • Cantari inchinate Maicii Domnului – Manastirea Putna

11. Manastirea Putna..> 16-Jul-2009 12:30   4.7M
 Imparateasa_mea_Putn..> 16-Jul-2009 12:30   4.5M
 Luminanda (La acoper..> 16-Jul-2009 12:30   2.7M
 Paraclisul Maicii Do..> 16-Jul-2009 12:30  26.6M
 Slava...(La acoperam..> 16-Jul-2009 12:30   4.8M
 Sub_milostivirea_Ta_..> 16-Jul-2009 12:30   2.8M
  • Prohodul Maicii Domnului

Prohodul_Adormirii_M..>

Prohodul_MD.mp3

Prohodul_Maicii_Domn..>

Prohodul_Maicii_Domn..>

  • Cantari inchinate Maicii Domnului – Nectarie protopsaltul – Paraclisul cel Mare

01 Dumnezeu este Dom..> 16-Jul-2009 12:30   2.4M
 02 Cantarea 1 si 3.mp3  16-Jul-2009 12:30   6.0M
 03 Cantarea 3,4 si 5..> 16-Jul-2009 12:30   9.6M
 04 Apostolul.mp3        16-Jul-2009 12:30   2.9M
 05 Slava,Si acum....mp3 16-Jul-2009 12:30   2.6M
 06 Cantarea 7,8 si 9..> 16-Jul-2009 12:30   8.5M
 07 Stihiri 1.mp3        16-Jul-2009 12:30   8.4M
 08 Stihiri 2.mp3        16-Jul-2009 12:30   2.8M
 09 Troparele de umil..> 16-Jul-2009 12:30   1.6M
  • Cantari inchinate Maicii Domnului / Schitul Darvari

Aparatoare_Doamna_Sc..> 16-Jul-2009 12:30   6.6M
 Bucura-te_Marie.mp3     16-Jul-2009 12:30   6.6M
 Fericimu-Te_pe_Tine.mp3 16-Jul-2009 12:30   1.1M
 Imparateasa_mea.mp3     16-Jul-2009 12:30   4.4M
  • Paraclisul Maicii Domnului / Psaltirion Iasi

A.MP3                   16-Jul-2009 12:30   7.1M
 B.MP3                   16-Jul-2009 12:30   6.3M
  • Cantari inchinate Maicii Domnului- Manastirea Christiana

01 Aparatoare Doamna..> 16-Jul-2009 12:31   3.4M
 05 Slava de la parac..> 16-Jul-2009 12:31   4.4M
 07 Bucura-te Marie g..> 16-Jul-2009 12:31   7.4M
 11 Stapana primeste ..> 16-Jul-2009 12:31   2.4M
  • Lumina Lina / Adormirea Maicii Domnului

01LUMINA LINA 01 - C..> 13-Aug-2009 12:11   7.5M
 02LUMINA LINA 02 - L..> 13-Aug-2009 12:10   3.2M
 03LUMINA LINA 03.Eut..> 13-Aug-2009 12:11   3.1M
 04LUMINA LINA 04.Ant..> 13-Aug-2009 12:11   2.1M
 05LUMINA LINA 05.Tro..> 13-Aug-2009 12:11   515k
 06LUMINA LINA 06 - S..> 13-Aug-2009 12:11   1.8M
 08LUMINA LINA 08 - S..> 13-Aug-2009 12:11   2.0M
 09LUMINA LINA 09 - S..> 13-Aug-2009 12:11   2.1M
 10LUMINA LINA 10 - S..> 13-Aug-2009 12:12   7.4M
 11LUMINA LINA 11.Lit..> 13-Aug-2009 12:12   3.9M
 12LUMINA LINA 12.Lit..> 13-Aug-2009 12:12   1.9M
 13LUMINA LINA 13 - S..> 13-Aug-2009 12:13   1.5M
 14LUMINA LINA 14 - S..> 13-Aug-2009 12:13   1.8M
 15LUMINA LINA 15 - S..> 13-Aug-2009 12:13   2.6M
 16LUMINA LINA 16.Sti..> 13-Aug-2009 12:13   5.1M
 17LUMINA LINA 17.Sed..> 13-Aug-2009 12:13   1.6M
 18LUMINA LINA 18.Lau..> 13-Aug-2009 12:14   3.4M
 19LUMINA LINA 19 - A..> 13-Aug-2009 12:14   3.1M
  • Manastirea Crasna

Dumnezeiasca Liturghie

  1. Partea 1.mp3 Partea 2.mp3 Partea 3.mp3 Partea 4.mp3 Partea 5.mp Partea 6.mp3 Partea 7.mp3 Partea 8.mp3 Partea 9.mp3 Partea 10.mp3 Partea 11.mp Partea 12.mp3 Partea 13.mp Partea 14.mp3 Partea 15.mp Partea 16.mp3  
Paraclistul Maicii Domnului (integral, un sigur CD)
Vai mie inegrite suflet

duminică, 4 decembrie 2011

Codul secret al Bibliei



"Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul lumii."
Daniel, 12:4.


Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, în ultimii ani, o ipoteză (de altfel mai veche, dar nedemonstrată) care susţinea că în Biblie există inclus, alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia.
Codul biblic a fost descoperit în versiunea originală a Bibliei, în limba ebraică, în Vechiul Testament.
Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul din cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă la baza fizicii cuantice.
Eliyahu Rips este un om modest. El are, mai mereu, tendinţa de a acorda altora meritul pentru propriile sale realizări,astfel încât la prima vedere nimeni nu ar bănui că de fapt el este un matematician de renume mondial. Majoritatea ziariştilor care l-au văzut au fost tentaţi să susţină că descoperirile sale nu au nimic de luat în seamă. Descoperirea lui Rips a fost însă confirmată de matematicieni de renume de la Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică.
Acest cod a fost verificat, de asemenea, şi de un specialist în cifruri şi coduri de la Ministerul Apărării al SUA şi a mai trecut cu succes trei expertize efectuate de specialişti la care a făcut apel o importantă revistă de matematică din SUA.
Teoria legată de codul biblic a devenit mai cunoscută în mass-media şi a fost luată mai în serios, abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului şi care, datorită faptului că nu a fost luat în seamă de persoana direct vizată, s-a adeverit mai apoi, din păcate.
Iată derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994,ziaristul american Michael Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin următoarea scrisoare:
"Un matematician israelian a descoperit în Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă Biblia.
Motivul pentru care vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia "criminal va asasina". Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât şi atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate în Biblie.
Cred că sunteţi într-un real pericol, dar acest pericol poate fi evitat."
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glonţ în spate, tras lui Yitzak Rabin, de către un om care se credea investit cu o misiune divină. Aceasta era o crimă codificată în Biblie acum peste 2000 de ani.
Acelaşi ziarist - Michael Drosnin - a mai urmărit să-l avertizeze pe şeful Cartierului General al Serviciului de Contrainformaţii al Israelului despre războiul din Golf şi de intenţia Irak-ului de a lansa rachete asupra Tel-Aviv-ului. Rips îi arătase ziaristului o secvenţă din codul biblic unde cuvintele "Hussein", "Scud" şi "rachetă rusească" apăreau codificate împreună.
De asemenea "Hussein a ales o zi" era o expresie ce apărea în acea secvenţă. Aprofundând căutările în acest sens, Rips a găsit în cod "foc în 3 Şevat" - dată din calendarul ebraic ce corespundea zilei de 18 ianuarie 1991. Aceasta a şi fost ziua în care Irak-ul a lansat prima rachetă Scud împotriva Israelului confirmând datele oferite de cod. La întrebarea lui Drosnin "Cine poate şti cu 3000 de ani înainte că va fi un război în Golf, ca să nu mai vorbim de lansarea unei rachete împotriva Israelului pe 18 ianuarie?", Rips a răspuns foarte tranşant: "Dumnezeu!".
După aceste evenimente prezise de cod şi mai apoi adeverite, Michael Drosnin declara următoarele: "În mod cât se poate de limpede, codul nu este la fel ca profeţiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul "o stea se va arăta pe cer de la Răsărit şi un mare rege va cădea" cuvinte ce pot fi interpretate ulterior, astfel încât să corespundă oricărui eveniment care se petrece în realitate. Nu, aici este vorba de detalii la fel de precise ca acelea din ştirile transmise de CNN, toate acestea fiind descoperite înainte ca evenimentul să se producă."
Teoria lui Rips despre codul biblic consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat întrega Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea a fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă - de exemplu: 4,5,12,18,etc. Un exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem propoziţia "Cum să obţii date.", pe care o compactăm şi ea devine "cum să obţii date" din care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă: "cum să obţiidate" şi rezultă astfel cuvântul "cod".
Cu ajutorul unui calculator, sunt căutate în această matrice formată de textul biblic adus în forma descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de intervale. Se începe de la prima literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare secvenţă de intervale posibilă cuvintele pe care noi le solicităm, care sunt descifrate cu intervale de una, două, trei litere, ş.a.m.d. până la câteva mii. Apoi se repetă aceeaşi operaţie de căutare începând de la cea de-a doua literă şi continuând astfel până la ultima literă a Bibliei. După ce găseşte cuvântul-cheie, calculatorul începe să caute informaţii asociate aflate cât mai aproape de acesta. Astfel, de exemplu, unde a fost găsit numele Rabin, se aflau alături şi alte date: Amir (care s-a dovedit ulterior a fi chiar numele asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756 care începea în septembrie 1995, toate aceste informaţii reale fiind codificate în acelaşi pasaj.
Primul indiciu modern al codificării Bibliei a fost găsit, cu peste cincizeci de ani în urmă, de către H. M. D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase că, dacă sărea cincizeci de litere, şi apoi alte cincizeci şi apoi alte cincizeci, găsea cuvântul "Tora", înscris la începutul "Genezei". De asemenea , observase că aceeaşi secvenţă de intervale ortografia din nou cuvântul "Tora" în "Ieşirea", "Numerii" şi "Deuteronom". Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire publicităţii. Discipolii săi au publicat însă, ulterior, o carte cu tiraj limitat "Torat Hemed", în 1958, în care se făcea pe scurt referire la cercetările rabinului Weissmandel în legătură cu codul, pe care acesta le efectuase în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial. Unul dintre aceşti discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relatat că în acei ani, dinaintea apariţiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al Torei pe fişe cuprinzând câte 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, şi apoi căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale echidistante.
Primul savant modern, omul care a înţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el încredinţat de faptul că în Biblie există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important decât legea atracţiei universale.
J. M. Keynes, biograful lui Newton, susţine că acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant. Când Keynes a văzut documentele lui Newton a avut un şoc: cea mai mare parte a lucrărilor lui Newton nu se refereau aşa cum se aştepta el, la matematică sau la astronomie ci la teologie esoterică. Acele scrieri dezvăluiau faptul că marele fizician era încredinţat că în Biblie era ascunsă o profeţie
a istoriei omenirii. Newton avea certitudinea că Biblia, de fapt chiar întregul univers, era o criptogramă alcătuită de Dumnezeu, pe care el voia să o descifreze.
Newton nu a reuşit însă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de "zăvor" temporizat, care nu a putut fi deschis până la descoperirea calculatorului.
Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni nu a putut găsi vreo eroare în demonstraţia matematică. Nimeni nu a putut să infirme cu argumente solide faptul uluitor că Biblia era codificată şi că dezvăluia evenimente care ulterior s-au petrecut după descrierea ei.
Unii oameni de ştiinţă, mai convenţionalişti, nu au acceptat codul. Un astfel de exemplu a fost cel al lui Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic înainte ca Rips să fi publicat demonstraţia matematică. Hasofer a argumentat că este posibil ca anumite tipuri de configuraţii să existe în orice ansambluri mari de date.
La atacul lui Hasofer, Rips a replicat că este posibil ca, de exemplu, să găseşti într-un ansamblu de date suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar este aproape imposibil să găseşti termenii "Scud", "rachetă rusească" precum şi data declanşării războiului, în acelaşi loc, dezvăluite într-un mod anticipat.
Nimeni nu poate înţelege încă, modul în care a fost creat codul. Toţi oamenii de ştiinţă care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul că nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem în ziua de astăzi şi nici toate computerele de pe pământ lucrând împreună n-ar fi putut să codifice Biblia, aşa cum a fost ea codificată acum trei mii de ani în urmă. Rips declara că:"Este vorba de o minte care depăşeşte cu mult orice imaginaţie a noastră. Informaţia inclusă în cod este probabil infinită."
Nimeni nu ştie dacă, nu cumva, fiecare dintre noi, cu tot trecutul şi viitorul său, figurează în vreun cod de nivel superior şi încă necunoscut al Bibliei şi dacă aceasta nu este într-adevăr o "Carte a Vieţii". Toţi marii conducători ai lumii din timpul celui de-al doilea război mondial - Roosvelt, Churchill, Stalin, Hitler - sunt menţionaţi în cod. America, "revoluţie" şi anul 1776 apar la un loc. Napoleon este codificat alături de Franţa dar şi de Waterloo şi Elba.
"Când am folosit un calculator, am dat lovitura", relatează Rips. El a povestit că a găsit mult mai multe cuvinte codificate decât prevedea domeniul statisticii în virtutea "legiilor hazardului", iar atunci a fost cel mai fericit moment din viaţa sa.
Rips a elaborat un model matematic complex care, atunci când a fost implementat pe un program de calculator, a confirmat faptul că Vechiul Testament este, într-adevăr, codificat. Rips s-a împotmolit însă în drumul spre "victoria finală", care trebuia să fie o metodă simplă şi elegantă de a dovedi realitatea codificării Bibliei. Pentru a reuşi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron Witzum, care a completat modelul matematic.
În rezumatul de pe pagina de deschidere a referatului asupra experimentului lor iniţial, intitulat "Secvenţe de litere echidistante în Geneză" se menţiona: "Analiza indică faptul că în textul "Genezei" sunt intercalate informaţii ascunse sub forma unor secvenţe de litere echidistante. Rezultatul este semnificativ în proporţie de 99,998%". Rips şi colegii lui căutaseră numele a 32 de mari învăţaţi, înţelepţi, din epoca biblică până în vremurile moderne, pentru a determina dacă numele şi datele calendaristice ale naşterii şi morţii lor erau codificate în prima carte a Bibliei. Pe de altă parte, căutaseră aceleaşi nume şi date şi în traducerea ebraică a romanului "Război şi pace", al lui Tolstoi, precum şi în alte două texte originale ebraice. În Biblie, numele şi datele erau codate laolaltă, pe când în "Război şi pace" şi în celelalte două cărţi, nu.
Probabilitatea ca informaţiile codificate să apară datorită unor coincidenţe accidentale s-a dovedit, în cele din urmă, a fi de 1 la 10 milioane. În cadrul experimentului său final, Rips a luat cele 32 de nume şi 64 de date şi le-a amestecat în 10 milioane de combinaţii diferite, astfel încât 9 999 999 dintre ele să nu corespundă şi doar osingură combinaţie să fie corectă. Apoi a efectuat o verificare pe calculator, pentru a vedea care dintre cele 10 milioane de combinaţii dădea cel mai bun rezultat şi a constatat că numai în Biblie numele şi datele corecte apăreau împreună. "Nici una dintre combinaţiile aleatorii nu era corectă. Rezultatele erau 0 contra 9 999 999 sau, altfel spus, 1 la 10 milioane."
Astfel de experimente, cum este cel descris anterior au mai fost realizate folosind şi alte opere literare cum ar fi "Crimă şi pedeapsă", de Dostoievski, un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere din Biblie. Aici numele Yitzac Rabin nu apărea deloc, în nici o secvenţă de intervale. Alte nume codificate în Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apăreau şi aici. Cu toate acestea, în timp ce în Biblie cuvintele ce apăreau după numele lui Kennedy erau "va muri", iar oraşul Dallas era codificat în acelaşi pasaj, în "Crimă şi pedeapsă" nu apărea nici un fel de asociaţie logică. La fel, "Shakespeare" apărea o singură dată în romanul lui Dostoievski, dar nicidecum asociat cu numele unor opere ale sale cum apare acesta în Biblie.
"Distincţia dintre prezent, trecut şi viitor este doar o iluzie, oricât ar fi de persistentă." Albert Einstein, 1955 codificări şi în alte scrieri l-au ajutat pe Rips să-şi susţină teoria, şi să concluzioneze: "Fireşte că dacă s-ar căuta suficiente exemple într-o altă carte, s-ar găsi până la urmă unele cuvinte asociate logic sau apărând la un loc. Dar numai în Biblie apar informaţii asociate în mod constant şi coerent. Nimeni nu a descoperit nimic asemănător în nici o altă carte, în nici o traducere şi în nici un alt text ebraic original, cu excepţia Bibliei."
Un criptograf veteran de la strict secreta National Security Agency din SUA, Harold Gans era sigur că putea dovedi falsitatea demonstraţiei realizată de Rips pentru codul biblic. Gans a realizat propriul său program de calculator şi a refăcut căutările făcute de Rips în codul biblic, în legătură cu datele despre cele 32 de personalităţi care apăreau codificate în Biblie. Spre marea uimire a lui Gans, informaţiile existau: datele la care se născuseră şi muriseră acele personalităţi, erau codificate în Biblie împreună cu numele lor. Lui Gans nu i-a venit să creadă, dar tot mai era convins că nu există nici un cod în Biblie. Astfel, el a hotărât să caute şi alte informaţii în legătură cu cele 32 de personalităţi care apăreau codificate în Biblie, în speranţa că va găsi ceva cu care să dea la iveală falsul din experimentul lui Rips, eventual chiar şarlatania matematicianului israelian. Gans a pornit de la ipoteza că, dacă există un cod adevărat, atunci el ar trebui să conţină şi informaţii exacte despre localităţile unde s-au născut cele 32 de persoane codificate. După aproximativ 400 de ore de căutări, Gans a verificat concordanţa celor 32 de nume cu localităţile lor natale. În plus, Gans a mai realizat o căutare asemănătoare pentru alte 34 de personalităţi cunoscute, pentru care a verificat concordanţa nume-loc de naştere,
iar rezultatul a fost exact. Concluzia lui Gans a fost că în Biblie sunt codificate informaţii despre trecut şi viitor într-un mod care exclude din punct de vedere matematic, orice coincidenţă, iar acest gen de informaţii nu se găsesc în nici un alt text. După spusele lui Gans, experimentele pe care le-a realizat în legătură cu codul Bibliei l-au transformat dintr-un ateu convins într-o peroană profund religioasă.
Rips şi Wiztum au prezentat articolul lor uneia dintre cele mai importante reviste americane de matematică, "Statistical Science". Mai mulţi matematicieni care lucrau pentru acea revistă au verificat demonstraţia matematică ce susţine existenţa codului. Teoria codului Bibliei a trecut cu succes şi toate aceste teste, fiind astfel acceptată de "Statistical Science".
În continuare vă prezentăm unele exemple de personalităţi marcante ce apar codificate în Biblie, precum şi menţiunile despre acestea pe care le oferă codul. Homer apare codificat ca fiind "poet grec"; Shakespeare apare codificat ca "reprezentant pe scenă", alături fiind codificate şi unele opere a lui: "Hamlet" şi "Macbeth". Şi Beethoven şi Bach apar codificaţi în Biblie, pentru fiecare apărând menţiunea "compozitor german". Mozart apare şi el în cod alături de cuvintele "compozitor" şi "muzică", iar Rembrant este codificat "pictor olandez".
Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic. Fraţii Wright apar codificaţi alături de cuvântul "avion", Edison este codificat cu "electricitate" şi "bec electric", iar Marconi este codificat cu "radio". Newton apare codificat cu "gravitaţie". După cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat; codul însă, "ştia" de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia "codul Bibliei" apare şi numele lui Newton.
Einstein apare codificat în Biblie doar o singură dată.
Enunţul "s-a prezis o persoană cu mintea ageră" apare în acelaşi loc. Cuvântul "ştiinţă", peste care se suprapune expresia "o nouă şi excelentă înţelegere" intersectează numele savantului. Şi chiar deasupra lui "Einstein", textul ascuns menţionează "el a răsturnat realitatea prezentă". Teoria relativităţii, principala descoperire a lui Einstein, este de asemenea codificată. Este posibil ca şi teoria "câmpului unificat" să fie codificată în Biblie. Împreună cu numele lui Einstein, în matricea în care figurează unica lui menţiune, împreună cu teoria relativităţii, codul oferă şi indiciul "adăugaţi o a cincea parte", lucru pe care l-a urmărit şi Einstein în studiile sale despre "a cincea forţă".
În iulie 1994, lumea a asistat la cea mai mare explozie observată în sistemul nostru solar. O cometă a supus planeta Jupiter unui bombardament echivalent cu forţa a peste un miliard de megatone generând globuri incandescente de mărimea Pământului. Coliziunea cometei cu Jupiter este codificată de două ori în Biblie, o dată în Geneza şi o dată în Isaia. Cometa "Shoemaker - Levy", apare de ambele dăţi cu numele complet - numele astronomilor care au descoperit-o în 1993, iar impactul cu Jupiter este codificat aproape ca o reprezentare grafică. În codul Bibliei, numele cometei şi numele planetei Jupiter se intersectează de două ori, iar data impactului era menţionată anticipat: 16 iulie. Astfel, evenimentul pe care astronomii fuseseră în măsură să-l prevadă doar cu câteva luni înainte de a se produce, a fost prezis în codul Bibliei cu 3000 de ani înainte de a avea loc.
Despre ocuparea Tibetului de către chinezi, în codul biblic apare "Şi i-a pus sub pază în temniţă", expresie care intersecteză cuvântul "Tibet".

Marea criză economică prin care a trecut SUA, în 1929, este codificată împreună cu prăbuşirea pieţei bursiere. "Colaps economic" şi "criză" apar laolaltă în Biblie, alături de cuvântul "acţiuni". Anul în care s-a declanşat criza, 1929 - adică 5690 în calendarul ebraic - este codat în acelaşi pasaj. Un alt eveniment bulversant petrecut pe scena politică a Statelor Unite, căderea lui Richard Nixon în urma afacerii Watergate, este de asemenea codificat în Biblie. "Watergate" apare împreună cu "Nixon" şi cu anul în care acesta a fost silit să demisioneze - 1974. În pasajul în care a fost codat "Watergate", textul codat al Bibliei formează o întrebare: "Cine este el? Preşedinte, dar a fost alungat."
De asemenea, cu şase luni înaintea alegerilor pentru preşedinţia SUA din 1992, codul a dezvăluit alegerea lui Clinton. Alături de "Clinton" apărea viitorul său titlu: preşedinte".
Aselenizarea primei nave pământene pe Lună este codificată şi ea în Biblie. "Om pe lună" apare în cod împreună cu "navă spaţială" şi "Apollo 11". Până şi data la care Neil Amstrong a făcut primul pas pe Lună - 20 iulie 1969 - se regăseşte în Biblie. Cuvintele lui Amstrong: "Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire" îşi găsesc şi ele ecoul în codul biblic: în pasajul unde apare data aselenizării, "Luna" este intersectată de expresia "Realizat de omenire, realizat de om".
Cu acest gen de exemple am mai putea continua, însă cele oferite până acum sunt suficiente pentru a demonstra realitatea codului. Ar mai fi totuşi interesant să aflaţi rezultatele unor căutări în codul Bibliei ce au avut drept scop aflarea mai multor informaţii despre România. Astfel au fost găsite informaţii impresionante despre ţara noastră, chiar dacă nu s-a folosit un program foarte performant de căutare în codul biblic. Textele biblice pe care noi le-am avut la dispoziţie pentru căutare au fost următoarele:
- textul original în ebraică al Genezei, aşa cum apare el în cea mai cunoscută ediţie a Bibliei - "Biblia de la Ierusalim";
- o traducere în greceşte a Noului Testament, recunoscută ca fiind foarte valoroasă;
- cea mai veche şi mai importantă traducere în engleză a textului Noului Testament, ce aparţine versiunii cunoscute sub numele "King James Version", publicată în 1611.
Chiar dacă cele mai numeroase şi autentice informaţii pot fi găsite apelând în special la textul original al Bibliei, cel în ebraică, datorită încărcăturii spirituale excepţionale pe care o are textul biblic, anumite date se pot afla chiar în cazul în care apelăm la unele traduceri inspirate ale Bibliei. Cu toate că în cele trei surse conţinute în programul de căutare în codul biblic (menţionate mai sus) nu am avut la dispoziţie traducerea integrală a Bibliei, chiar şi o bază de date limitată a fost de natură să ofere unele informaţii profunde. Pentru traducerea în română a pasajelor din Biblie a fost folosit textul Bibliei în limba română.
În textul ebraic original al Genezei, numele României apare codificat de 17 ori. Cele mai relevante informaţii le-am considerat a fi prezente în următoarele trei exemple:
- în secvenţa de mai jos, alături de "România" (ortografierea ebraică a numelui ţării noastre este încadrată în text) apar următoarele citate: "Iată Eu (Dumnezeu) sunt cu tine şi te voi păzi pe orice cale vei merge..." şi "nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus". (Geneză, cap. 28, versetul 15).
- într-o altă secvenţă din originalul Genezei în care apare codificat numele "România", textul care intersecteză numele ţării este următorul: "Şi cutremurându-se Iacov a zis: "Cât de misterios este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" (Geneza, cap. 28, versetul 17).
- în cea de-a treia situaţie, numele codificat al "România" este intersectat de citatul următor: "Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse, şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească." (Geneza, cap 2, versetul 15).
În textul Noului Testament tradus în greceşte, numele "România" apare de 2 ori. Informaţii mai importante au fost găsite în secvenţa pe care o prezentăm mai jos: numele "României" este codificat mai sus cu următorul pasaj: "Zis-a lui Stăpânul: "Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău." (Matei, cap 25, versetul 21).
În cazul Noului Testament tradus în engleză, numele "România" apare de două ori. Vă prezentăm o secvenţă concludentă şi pentru această căutare în codul Bibliei: în secvenţa de text care va urma se observă cu uşurinţă cum expresia "His own house Jesus", care se traduce prin "însăşi casa lui Iisus", intersectează numele României. Toate aceste informaţii din codul biblic vin să confirme profeţiile despre ţara noastră, şi anume că România a fost aleasă de Dumnezeu, să fie centrul spiritual al planetei în epoca ce va urma.
Majoritatea oamenilor consideră că Biblia este o simplă carte şi doar pentru o mică parte dintre aceştia, Biblia este o lucrare divin inspirată. Având în vedere informaţiile despre codul biblic, putem spune că a început un nou mod de explorare a Bibliei. Toţi cei care au avut posibilitatea să se convingă de existenţa codului Bibliei condideră acum că, ceea ce numim noi Biblie - cartea propriu-zisă - este doar primul său stadiu (nivel). Biblia s-a dovedit a fi şi un program de calculator, nu doar o carte pe care Rips a introdus-o într-un computer, ci un program pe care autorul său l-a conceput ca interactiv şi mereu adaptabil. Codul Bibliei se prezintă ca o serie de revelaţii temporizate, fiecare dintre ele fiind programată pentru a corespunde nivelului epocii sale. Eliyahu Rips spunea referitor la cod: "Cantitatea de informaţii din codul biblic este incalculabilă şi probabil infinită. Iar acesta nu este decât începutul, primul nivel şi cel mai simplu al codului biblic. Codul este mai puţin asemenea unui joc de cuvinte încrucişate, cât mai degrabă, asemeni unei holograme. Noi observăm doar matrice, adică tablouri bidimensionale, când probabil ar trebui să privim în cel puţin trei dimensiuni, dar nu ştim cum."

DIAVOLUL SI BABA




Doi orbi, care trăiau din cerşit, se făcură tovarăşi de viaţă, hotărând să împartă tot ce vor câştiga din mila oamenilor. Ei trăiau foarte bine în această frăţietate.

Diavolul însă, care nu vede niciodată bucuros buna înţelegere dintre oameni, se trudi multă vreme să strice prietenia celor doi orbi cu fel şi fel de şiretlicuri drăceşti, dar zadarnică i-a fost munca. Orbii nu se certau niciodată.

Deznădăjduit, Sarsailă se hotărî să-i lase în pace. Dar tocmai atunci se pomeni cu o babă care-l întrebă:

- Dar de ce eşti aşa de amărât, împieliţatule?

- Cum să nu fiu? răspunse „Ucigă-l crucea". Şi începu să-i spună păsul lui.

- Ce dai babei dacă face ea ceea ce n-a putut face nici dracul? întrebă bătrâna.

- O pereche de cizme nou-nouţe, răspunse Nichipercea.

Baba, bucuroasă de răsplata ce avea să primească, zise dracului să stea pe loc şi să ia seama la ce face ea.

Se duse de-a dreptul la cei doi orbi şi le zise, văicărindu-i:

- Vaaai de voi, vai de voi, ce viaţă chinuită duceţi! Că nu vă bucuraţi şi voi, ca toţi oamenii, de lumina soarelui. Iată, vă dau un galben să-l împărţiţi amândoi, că n-am schimbat.

Şi, zicând aşa, se făcu doar că dă galbenul, dar în realitate n-a dat nimic, şi nici n-a atins vreuna din cele două palme întinse...

- Să fie pomană morţilor! ziseră într-un glas bieţii orbi, în timp ce baba se depărta ca la vreo patru stânjeni de ei, apoi se opri să vadă ce se întâmplă.

Dracul se uita şi el, cu baba, de departe.

Cei doi orbi, după ce înţeleseră, călăuziţi de auz, că baba s-a dus, izbucniră plini de bucurie:

- Un galben! Un galben!

Apoi unul din ei zise celuilalt:

- Bagă de seamă unde îl pui, să nu-l pierzi, până îl vom schimba să-l împărţim.

- Cum?! îmi spui mie să fac ceea ce trebuie să faci tu, când galbenul e la tine?

- La mine?! Doamne fereşte!

Şi-n mintea fiecăruia încolţi gândul: „Vrea să mă înşele". După ce schimbară mai multe vorbe aspre şi înjurături, puseră mâna pe ciomegele ce le aveau şi începură să se bată. Şi ce fel de bătaie! Zice o vorbă veche: „Să te ferească Dumnezeu de bătaia orbului".

Dracul rămase înmărmurit de isprava babei. Iar când aceasta se duse spre el să-şi primească răsplata, Scaraoschi o opri la distanţă înfiorat şi-i întinse cizmele cu o prăjină lungă, de teamă să nu-i facă şi lui cine ştie ce pocinog.

Şi, iată că, unii oameni sunt mai şireţi decât diavolul; ce n-a putut face diavolul a făcut baba.

SFATURILE UNUI PREOT..PENTRU ENORIASII LUI



Pr. Valentin Mordasov
Editura Sophia, 2007
Recenzie de Ciprian Voicilă
Traim intr-o lume in care suntem asaltati de carti care pretind ca ne livreaza retete de “cum sa fii fericit”, “cum sa ai succes in afaceri”, “cum sa iti gasesti jumatatea”, “cum sa comunici eficient cu iubita, sotia sau copiii”, “cum sa slabesti intr-un timp cat mai scurt”, “cum sa cresti in masa musculara cat mai repede”, mai nou, “cum sa vorbesti despre cartile pe care nu le-ai citit”. Oamenii nu se mai incred in capacitatile lor de cunoastere nemijlocita a realitatilor si vor sa afle dintr-un “studiu” scris de “specialisti” CUM SA…
Cu toate acestea, in viata duhovniceasca, cand apare o carte cu sfaturi practice, trebuie sa marcam si sa remarcam ineditul si utilitatea ei. Pentru cititorul de literatura duhovniceasca este evident faptul ca aici predomina masiv perspectiva teoretizanta si generalizatoare.
Un preot rus despre care nu aflam din “prologul editorului” decat ca era inzestrat cu darul calauzirii sufletelor si ca era un mare iubitor de oameni, care cauta sa ii placa in primul rand lui Dumnezeu, ofera sfaturi scurte, incisive la intrebari punctuale.
Volumul are urmatorul motto: “mica este carticica, dar scumpa caci poate inlocui toata Filocalia”. Din cele 309 pagini ale cartii am extras cateva intrebari si raspunsuri care m-au surprins prin dimensiunea lor nebanuita sau prin eficacitatea lor. Parintele Valentin Mordasov isi intemeiaza, de foarte multe ori, raspunsurile, pe trimiteri la Sfintii Parinti.
“ De ce trebuie sa fim inconjurati de lucruri ziditoare acasa si oriunde mergem?
In aceasta lume, orice obiect si impresia care o lasa asupra noastra ne provoaca, in consecinta, anumite ganduri, dorinte, aspiratii etc. Iata de ce toate lucrurile care ne inconjoara trebuie sa ne zideasca. Sunt lucruri care nu trezesc in noi ganduri si simtiri patimase, insa ne pot distrage de la mantuire si ne indeparteaza de Dumnezeu. Pe vremuri, de pilda, casa unui crestin te folosea mult duhovniceste, caci in interiorul ei erau lipite peste tot foi cu versete din Biblie si rugaciuni, o multime de icoane, imaginea Infricosatoarei Judecati, fotografii ale staretilor, duhovnicilor, schimnicilor, nevoitorilor din manastiri si biserici”.
“In ce situatie este inutila munca noastra?
Daca prin munca nu reusim sa devenim mai buni, nu avem nici un folos din ea”.
“Cand putem spune ca un om este impatimit de lucruri?
Cand omul este impatimit de un lucru sau de mai multe se manifesta astfel: isi admira lucrul sau obiectul, se supara si se contrazice cu ceilalti pentru el, iar cand il pierde, se mahneste si se zbuciuma”.
“De ce ne apar uneori ganduri de hula asupra lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfintelor icoane si a Sfintelor Taine?
Sa incetam a-l judeca pe aproapele nostru si, astfel, gandurile de hula vor inceta sa ne bantuiasca. Sa nu cugete nimeni la faptul ca poarta vreo vina pentru aparitia lor. Este bine cand omul nu le primeste si nu le asculta, caci aceste ganduri sunt de la diavol. De aceea, sileste-te sa nu le iei in seama. (Cuviosul Ioan Scararul)”
“Cum trebuie sa-i cinstim pe preoti?
Trebuie sa-i cinstim mai mult decat pe parintii trupesti. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Stiti voi cine este preotul? Este Ingerul Domnului. De aceea, preotii trebuie cinstiti mai mult decat parintii trupesti, caci sunt slujitorii Domnului pe pamant. Cei care-i cinstesc pe ei, Il cinstesc pe Hristos”.
“Cum sa ne purtam cu aproapele nostru?
Priveste-l si poarta-te cu aproapele, ca si cum in locul lui te-ai afla tu”.
“Cum sa ne luptam cu patimile?
Crestinul trebuie sa se lupte astfel impotriva lor: daca vreo patima il indeamna la vorbirea desarta, atunci sa se sileasca sa taca; daca este ispitit sa manance peste masura, atunci sa se infometeze si asa mai departe”.
“Cum sunt vazute de Dumnezeu sarbatorile praznuite in chip lumesc?
In Biblie este scris: “Sarbatorile voastre le uraste sufletul Meu” (Is.1, 13-14), adica acele sarbatori religioase pe care omul le petrece in betii, distractii, lacomie nemasurata si altele. In general, in timpul acestui fel de praznuire, se risipeste tot ce a fost adunat in zilele de munca.”
“Cum sa-l invatam pe copil frica de Dumnezeu?
a. Sa-l obisnuiti pe copil sa faca metanii, sa se inchine inaintea Sfintei Cruci, inaintea icoanelor si sa le sarute.
b. Sa-l aduceti mai des la biserica.
c. Cu manuta lui, sa aprindeti lumanari si sa le puneti in sfesnice, sa lasati pomelnicele, sa dati milostenie, sa puneti un banut in cutia milei.
d. Sa-l impartasiti des cu Sfintele Taine.
e. Sa-idati prescura si aghiasma inainte de masa.
f. Sa-l invatati rugaciuni.
g. Sa-l aduceti la preot pentru binecuvantare.
h. Invatati-l sa citeasca rugaciuni si, in timpul slujbelor, indemnati-l sa intoneze dupa cantarile bisericesti.
i. In prezenta copilului, vorbiti mai des despre Dumnezeu si despre mantuirea sufletului.
j. Deprindeti-l sa fie darnic: sa ofere fratilor, surorilor, apropiatilor din dulciurile sale, din jucariile sale si chiar din bucatica sa de paine”.
“Ce folos avem din stradaniile noastre?
Ce folos putem avea din stradaniile noastre: postul, rugaciunea, citirea Sfintei Scripturi s.a., daca nu am invatat sa ne smerim, sa iertam obida, sa-i iubim pe vrajmasi si sa ne rugam pentru necajiti?!”.
“Ce este mai folositor pentru linistea sufletului?
Multe le-am incercat in viata, dar nu am gasit nimic mai bun pentru pacea si linistea sufletului meu decat primirea cumpatata a hranei, aflarea intr-un singur loc si indeletnicirea sarguinciasa cu Cuvantul Domnului (Ieroschimonahul Stefan)” .
“Ce inseamna groparii tineretii?
Sunt sapte gropari ai tineretii: necredinta in Dumnezeu, betia, desfraul, mania, necinstirea parintilor, prieteniile rele si trandavia”.
“Ce vor oamenii acestei lumi de la noi?
Oamenii care traiesc in duhul razvratit si necredincios al acestei lumi doresc cu tot chipul sa ne supunem voii lor si nu voii lui Dumnezeu. Ei incearca sa ne abata de la calea cea dreapta care duce in Imparatia Cerurilor”.
“Unde sa ne indreptam atentia in timpul nevointelor?
Sa ne indreptam atentia mai putin asupra nevointelor din afara (de pilda: post, metanii, dormirea pe loc tare etc.). Desi trebuincioase, acestea sunt doar ajutatoare. Cu ajutorul lor, se zideste cetatea, dar ele nu sunt cetatea, pentru ca ea este in inima. Deci, la lucrarea inimii sa va indreptati intreaga atentie (adica sa nu va tulburati, sa nu va suparati, sa nu judecati, sa iertati, sa alungati gandurile rele si dorintele pacatoase si asa mai departe)”.
“Este bine sa fim sinceri si deschisi cu oricine?
Nu trebuie sa fim deschisi cu toata lumea. Este gresit sa dezvaluim totul oricui. Ar fi mai bine ca unele lucruri sa le tainuim”.
“Ce este important cand muncim?
Cand munciti, sa observati starea voastra interioara, cum si in ce duh faceti lucrul (cu cartire sau manie, cu nemultumire sau vorbe desarte,cu ganduri necurate sau cu rugaciune si cugetare dumnezeiasca si asa mai departe)”.
“Cum sa pastrez in minte invataturile din sfintele carti?
Ca sa pastrezi in minte invataturile mantuitoare din sfintele carti, spune-le fratelui”.
“Cum sa ne folosim neputintele la lucrarea virtutilor?
Daca esti neputincios, foloseste-ti neputintele in lucrarea virtutilor, si anume: cultiva-ti prin ele smerenia, recunoasteti nevrednicia si ticalosia”.
“Cand nu este recunoscuta de Dumnezeu fapta noastra buna?
Toate lucrurile care se fac pentru Dumnezeu sunt insotite de necazuri. Sfintii Parinti spun ca fapta buna neinsotita de necazuri nu este recunoscuta de Dumnezeu”.
“Cine este fericit in viata?
Este fericit in viata cel care-i face pe altii fericiti”. 

Parintele Cleopa - Sfintele Icoane si Sfanta Cruce


Despre Sfintele Icoane



Poate fi icoana confundata cu idolul ?

- Icoana nu poate fi confundata cu idolul pentru ca icoana este reprezentarea unei fiinte existente in mod real, pe cand idolul este o nascocire ( inchipuire ) a mintii omenesti, slabita de pacat. Asa se explica faptul ca idolul, ca si chip cioplit, a fost oprit a se face, prin porunca lui Dumnezeu :

" Sa nu-ti faci chip cioplit " ( Iesire 20, 4 ).

Dar tot atunci, Dumnezeu a poruncit lui Moise sa faca icoane, spunandu-i : " Sa faci doi heruvimi de aur si sa-i faci ca dintr-o bucata, ca si cum ar rasari din cele doua capete ale capacului " ( Iesire 25, 19 ).

Deci, daca admitem ca textul din Iesire 20, 4 vorbeste despre icoane, atunci s-ar contrazice cu cel din Iesire 25, 19. Asadar, primul text vorbeste despre idoli ( sa nu faci ) si al doilea text despre icoane ( sa faci ) si nu mai avem nici o contradictie, ci dimpotriva, o precizare foarte clara :

Sa nu-ti faci idoli, dar sa-ti faci icoane.

De ce scrie in Isaia 44, 17 ca idolii sunt facuti din lemnele padurii ?

- Intr-adevar, se scrie in Isaia ca idolii sunt facuti din lemnele padurii, dar si chipurile de heruvimi poruncite de catre Dumnezeu au fost facute tot din lemnele padurii si din aur, dar nu aceasta este important, ci semnificatia lor, ceea ce reprezinta ei insisi. Chipurile ( icoanele ) de heruvimi reprezentau ceva sfant, unde Dumnezeu se descoperea lui Moise:

" Acolo, intre cei doi heruvimi, de deasupra chivotului legii Ma voi descoperi tie si-ei voi grai de toate cate am a porunci prin tine fiilor lui Israel " ( Iesire 25, 22 ).

Dar oare hartia Sfintei Scripturi nu este facuta tot din lemne ?

- Bineinteles ca si hartia Sfintei Scripturi este prelucrata tot din lemn. Noi insa nu cinstim materia, ci chipul celui zugravit pe ea, dupa cum nu cinstim hartia Sfintei Scripturi, ci ceea ce este scris in ea, pentru ca cuprinsul ei contine:

" Cuvintele vietii celei vesnice "

( Ioan 6, 68 ).

Mantuitorul a cinstit icoanele ?

- Mantuitorul a cinstit icoanele, pentru ca, mergand la templu, nu a poruncit sa le scoata afara, ci, dimpotriva, a scos afara pe cei ce le necinsteau prin pacatele lacomiei lor, dupa cum scrie ca : "I-a scos pe toti afara din templu si oile si boii si schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele" ( Ioan 2, 15 ).

Pentru ce sa cinstim si noi icoanele ?

- Noi trebuie sa cinstim icoanele pentru ca ele reprezinta pe Dumnezeul nostru Cel intrupat si pe sfintii lui Dumnezeu ca exemple de sfintenie, care ne cuceresc chioar si prin sfintenia privirii lor. Insusi Mantuitorul Iisus Hristos este numit icoana Tatalui :

"Fiind stralucirea slavei si chipul fiintei lui Dumnezeu " Evrei 1, 3.

Cu ce am mai putea asemana icoana ?

- Icoana poate fi asemanata si chiar numita o " Biblie zugravita ". Icoanele reprezinta textul biblic. Spre exemplu :

" Cand se lumina de ziua intai a saptamanii, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul si iata ca s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului coborand din cer si venind a pravalit piatra si sedea deasupra ei " ( Matei 28, 1-2 ).

Ce inteles au idolii dupa Noul Testament ?

- Dupa Noul Testament, idolii au si intelesul de patimi sau pacate grele, dupa textele din Coloseni si Efeseni :

" Drept aceea, omorati madularele voastre - ale omului pamantesc - : desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli " ( Coloseni 3, 5 ). Si :

"Aceasta sa o stiti bine ca nici un desfranat sau necurat sau lacom, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos "

( Efeseni 5, 5 ).

Asadar, idolul ca patima ne pagubeste, pe cand icoana ne zideste, inaltandu-ne sufleteste cand o privim, cum ar fi icoana Rastignirii, a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, a Inaltarii si altele.

Despre Sfanta Cruce

Crucea este un simplu semn ?

- Crucea nu este un simplu semn, ci un semn insotit de putere, precum s-a dovedit inca din Vechiul Testament, cand Moise se ruga cu mainile ridicate in semnul Sfintei Cruci.

Iar : "Cand isi ridica Moise mainile, biruia Israel, iar cand isi lasa el mainile, biruia Amalec " ( Iesire 17, 11).

Sfantul Apostol Pavel zice :

" Cuvantul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu " ( I Corinteni 1, 18 ).

Crucea este semnul biruintei, care se va arata pe cer la sfarsitul veacurilor.
" Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului in putere si slava multa " ( Matei 24, 30 ).

Ce semnificatie mai poate avea Sfanta Cruce ?

- Sfanta Cruce mai poate avea semnificatia de altar, cel mai sfant altar pe care s-a adus cea mai sfanta jertfa.

"Altarele Tale, Doamne al puterilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu " (Psalmul 83, 4)

Crucea poate fi vrajmasa lui Hristos, asa cum se spune uneori?

- Crucea nu poate fi vrajmasa lui Hristos, ci, dimpotriva, textul Sfintei Scripturi ne spune ca Mantuitorul a veni ca :

" Sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup prin cruce, omorand prin ea vrajmasia " ( Efeseni 2, 16 ).

Ce inteles mai poate avea crucea ?

- Crucea mai poate avea inteles de suferinta, dupa cuvantul Mantuitorului :

" Daca vrea cineva sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie " ( Matei 16, 24 ).

Putem sa ne luam noi insine crucea suferintelor de buna voie ?

- Noi suntem chiar sfatuiti sa ne luam crucea suferintelor de buna voie, daca vrem sa fim ai lui Hristos, pentru ca :"Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele " ( Galateni 5, 24 ).

Ce se intampla daca nu ne luam crucea suferintelor infranarilor de buna voie ?

- Daca nu ne luam crucea infranarii de buna voie, vom purta crucea grea a mustrarilor de constiinta pentru pacatele savarsite, prin neinfranare si lipsa de rabdare, ca si bogatul nemilostiv care striga :
" Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie " (Luca 16, 24 ).

Dar Crucea, pusa de Dumnezeu pe umerii nostri, cum trebuie sa o intelegem ?

- Crucea, pusa ca suferinta de Dumnezeu pe umerii nostri trebuie sa o intelegem ca un medicament vindecator al pacatelor, precum i s-a dat chiar si Sfantului Apostol Pavel :

" Si pentru ca sa nu ma trufesc cu inaltimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanii, sa ma bata peste obraz ca sa nu ma trufesc " ( II Corinteni 12, 7 ).

Si ca un prilej de intarire in credinta, asemenea crucii pusa pe umerii lui Iov, fapt constatat si de Psalmist, care zice :

" De multe ori s-au luptat cu mine, din tineretile mele, si nu m-au biruit " ( Psalmul 128, 2 ).

Daca e grea crucea suferintelor luate de bunavoie, crucea suferintelor ca urmare a faradelegilor e groaznic de chinuitoare.


APEL LA CONSTIINTA MAMELOR CARE-SI UCID PRUNCII IN PANTECE !


N-AI VRUT SA FII MAMA

CE-AM GRESIT EU MAMA,VIATA SA MI-O IEI?
MA ALUNGI DIN TINE,DE CE NU MA VREI?
N-AM CUM SA MA APAR,SA STRIG …N-AM PUTERE.
TE IUBESC ,MAMICO,CAT NU POTI TU CERE.

UNDE MI-E MORMANTUL,IN CARE CIMITIR?
N-AI VRUT SA GUST ,MAMA,AL VIETII SFANT POTIR.
ITI VOI ZICE” MAMA”CHIAR DE NU-MI ESTI MAMA.
STRIGA-MA PE NUME…NU STIU CUM MA CHEAMA!

MI-AI PUS CAPAT ,MAMA,ZILELOR DE VIS,
TE IUBESC ,MAMICO,CHIAR DE M-AI UCIS.
NU-MI CUNOSTI TU CHIPUL CA SA-L PUI IN RAMA,
DESI MI-AI LUAT VIATA,TOT MI-ESTI DRAGA, MAMA.

GLASUL CONSTIINTEI L-AI LASAT DEOPARTE.
TOCMAI TU IUBIRE MA TRIMITI LA MOARTE?
TU DIN NECREDINTA TE-AI IUBIT PE SINE,
EU CU ATAT MAI TARE TE IUBEAM PE TINE.

IAR LA JUDECATA CUM SA TE PREZINTI?
NU VA FI SCAPARE,N-AI SA POTI SA MINTI.
UCIGASA FAPTA TU N-O POTI ASCUNDE,
N-O SA AI CUVINTE PENTRU A RASPUNDE.

SUNT ATATEA MAME CE-SI DORESC COPII,
DATI-NE O SANSA SA RAMANEM VII.
CIN’SA PLANGA,DOAMNE ;NOAPTEA-ATATOR DRAME,
CINE SA TREZEASCA ZECI DE MII DE MAME?

CUVANT DESPRE AVORT-PR.ARHIM.CLEOPA ILIE

Adam şi Eva, după ce au fost scoşi din raiul pămîntesc pentru păcatul neascultării de Dumnezeu, s-au însoţit şi născînd Eva Primul copil, anume Cain, a zis lui Adam: Am dobîndit om prin ajutorul lui Dumnezeu (Facere 4,1). Deci, naşterea de prunci, de orice sex, se face prin ajutorul lui Dumnezeu, fie că este bun creştin, fie că este pagîn, şi fiecare nou-născut are în sine, afară de trupul pămîntesc, şi scînteia dumnezeirii, adică sufletul nemuritor. Căci spune Sfînta Scriptură: domnul Dumnezeu a făcut om din ţărîna pămîntului şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a facut om suflet viu(Facere 2,7). Suflet viu, adică nemuritor.
Astfel, la zămislirea fiecărui prunc în pîntecele maicii sale, Dumnezeu pune încă de la început suflet nemuritor în fiecare om. De aceea şi proorocul David, insuflat de Duhul Sfînt, zice: Că Tu ai zidit rărunchii mei, sprijinitu-m-ai din pîntecele maicii mele… Minunate-s lucrurile Tale, Doamne şi sufletul meu le cunoste foarte…(Psalm 138,13-16). Sufeltul pruncului se zămisleşte în pîntecele maicii sale numai prin lucrarea Domnului şi chiar şi zilele lui îi sunt socotite de Dumnezeu cît să trăiască pe pamînt, încă înaite de a se zămisli.
Prin avort se întelege uciderea pruncilor în pîntece prin tot felul de mijloace. Deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar în clipa zămislirii, pentru aceea avortul este combătut de Biserică şi de Sfinţii Părinţi cu atîta tărie; pentru că se ucide viaţa, se pierde sufletul, atît a celui ucis, cît şi acelui care săvîrşeşte uciderea şi se calcă porunca lui Dumnezeu, Care zice: Creşteţi şi vă înmulţiţi(Facere 1,28). Se calcă şi poruca a V-a din Decalog, care zice: Să nu ucizi (Iesire 20,13).
Prin avort se ameninţă viaţa de pe pămînt, se calcă porunca creaţiei dată de Dumnezeu în rai, se atentează la viaţa celor mai nevinovate fiinţe omeneşti, care sunt copiii; se destramă familia, se îmbolnăveşte societatea întreagă şi se aduc peste cei vinovaţi cumplite pedepse dumnezeieşti, atît în viaţa, cît şi după moarte. Apoi, sufletele copiilor avortaţi, nefiind botezaţi, nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci aşteaptă acea ziuă infricoşată a Judecăţii, cînd singuri vor acuza pe părinţii care i-au ucis în faţa Dreptului Judecator Iisus Hristos.
Iată pentru ce avortul este crima, adică ucidere de om şi trebuie combătut cu toată tăria de Biserica şi de păstorii ei.
Femeile care işi avortează copiii, indiferent prin ce mijloace, se numesc ucigaşe de copii, iar nu mame, şi primesc pedepse grele încă din viaţă aceasta. Iată ce spun şi canoanele Sfinţilor Părinţi în legătură cu păcatul uciderii de prunci: „Despre femeile care păcătuiesc şi-şi omoară fătul în pîntece, forţîndu-se să facă ucideri, să se oprească, după hotărîrea dată mai înainte, ca să se împărtăşească la ieşirea din viaţa. Dar procedînd cu iubire de oameni, după cum am aflat, hotărîm ca să fie oprite vreme de zece ani după treptele canonisirilor hotărîte” (Ancira, 21).
„Femeile care dau buruieni otrăvitoare şi pierzătoare, precum şi cele ce primesc otrăvurile omorîtoare de prunci, să se supună canonului de 20 de ani al ucigasului” (VI Ecumenic, 91; Sfîntul Vasile cel Mare, 56). „Femeia care bea ierburi ca să-şi piardă rodul trupului şi să nu nască coconi, aceea să aibă pocanie cinci ani şi mătănii cîte trei sute pe zi. Iar de va face şi bărbatul aşa, mai rău este. Nici Biserica să nu-i primească prescura lui, nici prinosul lui, de nu se va pocai” (Pravila Bisericească, Govora, 20).
„Femeia de va zămisli şi va bea ceva ca să se lepede începerea dintr-însa, să se pocăiască opt ani şi mătănii 367 zilnic; iar de i se va întîmpla ei a muri să nu se îngroape în cimitir”(Ibidem, 115; Indreptarea legii cap.364). „Femeia care a născut pe cale şi nu a purtat grijă de prunc, să fie supusă vinovaţiei ucigaşului”(Sfîntul Vasile, 33).
Femeile care mor făcînd avort nu pot fi pomenite la nici o slujbă. Deci, să înţeleagă femeile care îşi ucid copiii, că sunt ucigaşe ale zidirii lui Dumnezeu şi vinovate de gheena focului. Căci dacă numai a urî pe cineva se socoteste ucidere de oameni, după cuvîntul lui Hristos, Care zice: Cel ce urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este(I Ioan 3,15) – şi orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică – oare ce urgie a lui Dumnezeu va ajunge pe acea mamă care-şi ucide propriul său copil, chiar de ar fi zămislit prin puterea lui Dumnezeu, de numai o clipa ?
Deci, să ştie orice femeie care şi-a ucis copiii, ori în ce chip, că nu va scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu de nu se va pocăi, părăsind păcatele, spovedindu-se şi făcînd canon (oprire de la Sfînta Impărtăşanie, născînd copii, făcînd milostenie şi alte fapte bune). Să nu spună că era zămislit numai de o zi sau de un ceas, că Dumnezeu nu caută la timp ci la intenţia gîndului. Dacă cineva ar semăna în ţarină sa grîu, porumb sau altceva şi altul, venind, ar distruge semănătura sa, apoi nu l-ar da în judecata şi nu i-ar cere despăgubire ? Dar Dumnezeu va lasă nepedepsiţi pe cei ce distrug sămînţa şi ţarina unde se zămislesc pruncii ? Să-şi aducă aminte femeile ucigaşe de copii, de Cain, care a facut o singură ucidere şi s-a pedepsit încă din viaţă cu şapte feluri de pedepse.
Este clar că femeia nu trebuie în nici un caz să se supună bărbatului ei, cind acela o îndeamnă, sau o sileşte la avort, adică la ucidere sau la pază de a nu naşte prunci.
Sfîntul Apostol Pavel zice asa: Femei, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, întru Domnul(Coloseni 3, 18). Aici trebuie să înţelegem că nu întru toate se cuvine femeii să se supună bărbatului, ci numai la cele ce se cuvin în Domnul. Poate bărbatul să o îndemne şi la lucruri fărădelege, la furat, la fumat, la beţie, la ură, la ceartă, la desfrînare, la ucidere, la secte, la necredinţă, etc. La aceasta nu se cuvine a se supune bărbatului, măcar şi moarte de ar răbda de la el. Că nu se cade a iubi şi asculta de bărbat mai mult decît legea lui Dumnezeu. Iar dacă femeia este bolnavă şi din aceast motiv vrea să-şi piardă copiii, niciodată o pricină ca aceasta nu o va scăpa pe ea de osînda cea veşnică, de-şi va ucide pruncii ei.
Boala, însă, de multe ori, o trimite Dumnezeu ca o pedeapsa pentru păcate (Numerii 11,33; Levitic 26,16; Deuteronom 28, 15; 22, 59; II Regi 7, 14; Iov 33, 19-23; Psalm 105, 17-18; I Corinteni 11, 30 etc.).
Iar dacă vreo femeie este bolnavă, nu la ucidere de prunci să-şi găsească scăpare de pedeapsa lui Dumnezeu. Ci, să se roage lui Dumnezeu cu umilinţă, cu post şi cu durere în inimă, căci la El este puterea şi îndurarea de vindecare a celor bolnavi.
Femeia creştină şi credincioasă, mai înainte de naştere este datoare să se spovedească la duhovnicul ei, să se împărtăşească cu Trupul şi Sîngele lui Hristos, chiar dacă are vreun canon de făcut şi, astfel, să se pregătească de moarte. Tocmai de aceea Sfînta Biserică dă voie femeilor inaite de naştere să se împărtăşească, chiar de ar fi oprite mulţi ani, căci Biserica lui Hristos are în vedere durerile naşterii şi primejdiile morţii pentru mamele care nasc.
O adevărată mamă creştină trebuie să fie gata întotdeauna de o jertfă totală la naştere, adică de moarte. Prin durerile naşterii, femeia cîştigă mîntuirea sufletului ei, după cuvîntul Sfîntului Pavel, care zice: Dar se va mîntui (femeia) prin naştere de fii, dacă stăruie cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie(I Timotei 2, 15). Durerile naşterii s-au dat femeii, ca un canon pentru greşeala ei cea dintîi, după cuvîntul Domnului, care zice: Inmulţind, voi înmulţi necazurile tale şi suspinul tău, în dureri vei naşte fii şi spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta şi el te va stăpîni (Facere 3, 16).
Aşadar, să înţeleagă femeile cele întelepte şi credincioase şi să primească canonul cel dat lor de Preabunul Dumnezeu cu toată bucuria şi mulţumirea, că este spre iertarea păcatelor şi spre mîntuirea sufletelor lor. Iar dacă vreuna din ele va muri în chinurile naşterii, pe altarul jertfei, şi va avea dreapta credinţă, aceea se va mîntui, cum spune Sfîntul Pavel, şi cu mucenicii se va socoti. Căci Biserica lui Hristos nu acceptă nici un motiv pentru uciderea de copii, adică, sărăcie, primejdie, copii mulţi, bărbaţi răi etc. Toţi creştinii sunt datori să se jerfească pînă la moarte, acolo unde i-a rînduit Dumnezeu să trăiască.
Aşa să ne ajute Dumnezeu !

de Arhimandrit CLEOPA ILIE

ÎNDEMN LA SFÂNTA CUMINECĂTURĂ




Iubiţi prieteni, Mă adresez celor ce sunteţi creştini ortodocşi şi vă rog din suflet să vă faceţi timp pentru a citi acest material precum şi cele ce vor urma şi să vă rog din suflet să luaţi aminte!
 Îndemn la Sfînta Cuminecătură Glasul Domnului Hristos
 Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împo- văraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. (Mat. 11, 28).

 Pîinea pe care Eu o voi da, trupul Meu este, pe care Eu îl voi da pentru viaţa lumii (Ioan, 6, 51).

 Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta faceţi întru pomenirea Mea (Luc. 22, ~9; 1, Cor. 11~ 24).

 Cela ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el (Ioan, 6, 56).

 Cuvintele pe care Eu le grăiesc vouă, duh sînt şi viaţă" (Ioan, 6, 56).

 Meditaţie

 Vedem aici împlinirea făgăduinţelor dumneze- ieşti a nădejdelor neamului omenesc, a figurilor şi a proorociilor Legii vechi. Jertfa adevărată care lucrează de-a-pururea pentru împăcarea omului cu Dumnezeu, urmează jertfelor simbolice- şi fără folos.
Adevăratele Paşti, Hristos, care pentru noi s-a jertfit (1, Cor., V, 7), mana cerească hrăneşte de acum înainte nu numai pe poporul lui Israel, ci şi pe toate popoarele legii celei noi, pe toţi adevăraţii fii ai Părintelui credincioşilor.

După exeml(lul Împăratului păcii, (Facerea, XIV, 18), Preot în veac după rînduiala lui Melchisedek (Psalm, CIX, 4), aduce Celui Prea Inalt pîine şi vin, pîinea cea vie care s-a pogorît din cer (Ioan, VI, 51). Şi pîinea ce El o dă este trupul Său (Acelaş, 52), iar vinul este sîngele Său: de nu veţi mînca trupul Fiului Omului şi de nu oeţi bea sîngele Lui, nu veţi avea viaţă întru vot" (Acelaşi, 53). Căci Trupul Meu, zice El însuşi, cu adevărat este mîncare, şi sîngele Meu cu ade- vărat este băutură,' Cela ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu, întru Mine petrece, şi Eu întru el (Acelaşi, 55, 56), aceasta este pîinea care s-a pogorît din Cer, cel ce mănîncă pîinea acea- sta, va trăi în veac (Acelaşi, 59).
Nu 'e deci timp de pregetat; cuvîntul acesta e lămurit.
Trebuie să zicem: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele (Luca, XVII, 5). Şi ceea ce vestise Proorocii: Mînca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dînsul, vii vor fi inimile lor în veacul' veacului. Mîncat-au si s-au .
• I închinat toţi bogaţii pămîntului; înaintea Lui vor cădea toţi cei ce locuiesc pămîntul (Psalm. XXI, 30, 34). Tot astfel şi noi, în nestrămutata tărie a credinţei noastre trebuie să mîncăm şi să ne închinăm; să ne săturăm de această mîncare, să bem din acest sînge ce ne transformă în însuşi Iisus Hristos. Jertfă fără de preţ, El plăteşte da- toria noastră dreptăţii dumnezeieşti, şi spre a ne încredinţa de puterea neprecupeţită a jertfei Sale El uneşte' trupul Său .cu trupul nostru, aşa încît prin această nespusă unire, noi să fim întru Dînsul plini de dumnezeirea care locuieşte tru- peşte întru El (Colos., II, 9, 10). Minunată taină a dragostei! Pîine îngerească a mîncat omul (Psalm. LXXVII, 25). .

 Creştinilor, mergeţi la ospăţul cel sfînt, apro- piaţi-vă de masa aceea, unde Cuvîntul lui Dum- nezeu se face El însuşi. hrană tainică: Luaţi, mîncaţi pîinea cea adevărată .din cer (Ioan, VI, 32).

Acolo este nădejdea, viaţa, ultima încercare de credinţă, săvîrşirea' dragostei.

CUVIINŢA CU CARE TREBUIE SĂ NE CUMINECĂM


Cuviinţa cu care trebuie să ne cuminecăm Glasul celui ce urmează pe Hristos o Acestea sînt cuvintele Tale, Doamne Iisuse Hristoase, veşnicule adevăr, deşi n-au fost grăite în aceeaşi vreme, nici scrise în acelaşi loc. Şi fiindcă sînt ale Tale, şi, adevă- rate, trebuie ca eu să le primesc pe toate cu multumire si credintă. Ale Tale sînt, fiindcă Tu le-ai, zis şi' ale meÎe sînt, fiindcă' pentru mîn- tuirea mea le-ai zis. Cu bucurie le primesc de pe buzele Tale, pentru că să se întipărească adînc în inima mea. Cuvintele acestea, pline "de atîta milă, dulceaţă şi dragoste, mă îmbărbătează; dar fără-de-legile mele mai mult mă îngrozesc şi conştiinţa-mi cea necurată, mă goneşte de la pri- mirea acestor taine prea sfinte, Dulceaţa cuvin- telor Tale mă cheamă; mulţimea păcatelor mele însă mă opreşte.

 2. Tu porunceşti ca să mă apropii cu îndrăz- neală, dacă vreau să am parte cu Tine (Ioan, 13, 8), şi să primesc hrana nemuririi, dacă vreau să am viaţa şi slava cea veşnică. "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi". 0, dulce şi prietenos cuvînt pentru urechea păcătosului, căci Tu, Doamne Dumnezeul meu, chemi deopotrivă pe sărac şi pe păcătos, la împărtăşirea cu prea sfîntul Tău trup. Dar cine sînt eu, Doamne, ca să îndrăz- nesc a mă apropia de Tine? Iată, Cerul ceruri- lor nu Te poate cuprinde pe Tine şi Tu zici încă: "Veniţi către Mine toţi",

 3. Cum poate să existe atîta îndurare ŞI PO- gorîre într-o themare atît de blîndă? Cum voi îndrăzni să viu către Tine, cînd nu ştiu să fi . făcut vreodată vreun bine, care, mi-ar putea da îndrăzneală? Acum cum Te voi primi în lăcaşul meu, eu• cel ce de atîtea ori am greşit înaintea feţei Tale? Te cinstesc îngerii şi arhanghelii, se ' înfricoşează sfinţii şi drepţii şi totuşi Tu zici: "veniţi cătrp Mine toţi?" Dacă n-ai zice Tu, Doamne, acestea" cine ar putea crede? Şi dacă n-ai porunci Tu însuţi, cine ar îndrăzni să se apropie.

 4. Noe, bărbat drept, o sută de ani a lucrat la facerea corăbiei, pentru ca să se mîntuiască cu acei puţini ai săi, şi eu cum voi putea' a, mă pregăti într-un ceas ca să primesc pe Făcătorul lumii? Moise, sluga Ta cea mare 'şi prietenul Tău, a făcut chivotul legii din lemn ce nu pu- trezeşte şi l-a îmbrăcat cu aurul cel mai curat ca să pună într-însul tablele legii, şi eu, fiinţă putredă, îndrăzni-voi a Te primi cu uşurinţă pe Tine, Dătătorule de lege şi izvorule al vieţii! Solomon, cel mai înţelept din împăraţii lui Israel, opt ani a zidit la strălucita biserică întru cinsti- rea numelui Tău şi opt zile' întregi a ser bat ziua sfinţirii ei. A adus mii_de jertfe împăciuitoare, şi în sunete de trîmbiţe şi cîntări de veselie, a aşezat cu solemnitate chivotul legii la locul pre- gătit şi eu cel mai mişel şi mai sărac dintre oa- meni, cum Te voi introduce în casa mea,' eu care abia pot petrece o jumătate de ceas în ru- găciune continuă? Şi măcar de aş fi putut şi atît cel puţin de cîteva ori în viaţa mea!

 5. 0, Dumnezeul meu, ce n-au făcut acel băr- baţi sfinţi ca:;'să placă ..• Ţie! Şi cît e de puţin ceea ce fac eu! Cît e de scurtă vremea ce eu o hotărăsc pentru pregătirea mea la cuminecătură! Rareori pot să-mi adun gîndurile de la lucrurile lumeşti înaintea feţei Dumnezeului şi a Mîntui- torului meu nici un gînd necuviincios n-ar trebui să treacă prin mintea mea, nici o făptură n-ar trebui să ia locul Tău în inima mea: căci nu pe înger ci pe Domnul. îngerilor voiesc să-L ospătez.

 6. Apoi cîtă deosebire este chivotul legii cu cele cuprinse în el şi între prea- curatul Tău, trup 'cu virtuţile lui; între jertfele din lege, închipuite numai şi între adevărata jertfă a trupului Tău, realizarea vie a jertfelor vechi. ,

7. De ce dar fiinţa Ta de faţă, care insuflă sfială îngerilor, nu-mi revarsă în suflet mai multă evlavie? Pentru ce nu mă pregătesc cu mai multă grijă pentru luarea sfintelor Tale taine, de vreme ce, sfinţii Patriarhi, Proorocii, împăraţii şi Domnii vechimii, cu tot poporul lor, au arătat atîta rîvnă în slăvirea şi cinstirea numelui Tău? !

 8. David, acel împărat iubitor 'de Dumnezeu, aducîndu-şi aminte de binefacerile pe care Dum- nezeu le-a varsat peste părinţii săi,' răpit de recunoştinţă şi evlavie, a căzut înaintea chivo- tului. A făcut felurite instrumente, muzicale,' a alcătuit psalmi, a orînduit să se cînte cu săr- bătorească bucurie, a cîntat el însuşi adeseori cu chimbalul, insuflat fiind de darul Duhului sfînt, a învăţat norodul lui Israel ca să laude pe Dumnezeu• din tot sufletul - şi cîntînd să binecuvînteze şi să vestească mărirea Lui. Dacă atunci, la vederea cortului legii, norodul lui Israel se pătrundea de atîta evlavie şi înălţa. lui Dumnezeu atîtea laude, de cîtă CÎIIst; şi evlavie trebuie să se pătrundă, acum, norodul creştin cînd se apropie de sfînta taină şi se cuminecă cu 'prea slăvitul Tău trup, o,• Iisuse Hristoase ! "

 9. Mulţi aleargă la locuri anumite spre a cer- ceta rnoaştele sfinţilor, se minunează auzind faptele lor, privesc cu mirare strălucitele biserici şi mînăstiri ridicate pe numele lor, sărută cu evlavie oasele sfinţilor îmbrăcate în mătase şi aur, iar Tu, Doamne Dumnezeul meu, făcătorul tutu- ror, Domnul îngerilor, Sfîntul sfinţilor, 'fu eşti aievea aci, pe altar.• Aceaste peregrinări pe la 10-- curile sfinte rămîn o simplă curiozitate pentru, 'cei ce n-au în sufletele lor o fărîmă de I evlavie. Dar aici, în taina altarului" eşti întreg, de faţă, - o, !isuse Hristoase, Dumnezeu adevărat şi om adevărat! Ai~i culege cu îndestularerodurile veşnicei mîntuiri oricine şi. ori de cîte ori Te . primeşte cu evlavie şi vrednicie. Apoi, ceea ce ne atrage către taina aceasta nu este nici în-. demnul după noutăţi, nici uşurinţa, nici pornirea simţurilor; ci o credinţă tare, o nădejde vie, o dragoste nefăţarnică.

 10. 0, nevăzutului făcător al lumii, o, Dum- nezeule, cît de minunat lucrezi cu noi! Cu cîtă bunătate şi îndurare Te porţi cu aleşii Tăi,• din- du- Te pe Tine însuţi spre împărtăşire în sfînta Ta taină! Aceasta cu adevărat covîrşeşte toată înţelegerea; aceasta mai mult decît orice în- deamnă către Tine inimile evla'vioşilor şi aprinde dragostea lor. Căci adevăraţii credincioşi, care s-au hotărît a petrece toată viaţa lor îndreptîn- du-se pe ei, nu se întorc niciodată flămînzi de la prea sfînta Ta masă, ci vin de acolo cu noi puteri spre evlavie şi cu dragoste de fapte bune.

 11. 0, dar minunat şi ascuns al tainei Cumi- necăturii, Tu eşti cunoscut numai de credincioşii- lui Hristos, pentru că slujitorii păcatului nu-l pot simţi. Prin această taină se dă darul Duhului sfint, se recapătă în suflet puterea cea pierdută şi se întoarce frumuseţea lui cea stricată. Uneori darul aceasta este atît de mare şi rîvna ce o insuflă atît de minunată, încît nu numai duhul, ci şi trupul cel slăvit se simte întărit cu 'noi puteri. <.. -.

 12. Dureros lucru este că sîntem atît de ne- păsători şi leneşi, şi nu ne apropiem cu o mai vie dorinţă pentru a primi pe Iisus Hristos, do-: Meditaţie - Tot ce înfăţişa mai mărit, mai impunător, mai sfînt, cultul legii celei - vechi, nu era - decît o uşoară umbră a tainelor Dumnezeu-Omului.• David sărbătoreşte cu pompă întoarcerea chivotului .legii lui Ierusalim; însă acest chivot a~ legii era deşert, el nu cuprindea pe Mîntuiţorul neamului . omenesc, Solomon zidi un templu măreţ. El îi făcu; în faţa poporului plin de evlavie, sfinţirea solemnă; jertfe fără număr sînt înjunghiate, însă acele jertfe nu sînt decît -nişte animale al căror sînge nu poate alina dumnezeiascaDreptate. Lumea sta în aşteptarea mîntuirii binevestită, cînd iată că în momentul prezis, se împlinesc făgăduinţele preuăsute şi salutete de către Patriarchi, prin Doritul neamurilor (Aggeu, II, 8), prin stăpîni- torul, prin Ingerul legii (Malach., III, 1). Acela al cărui nume, e lehova (Ierem., XXIII, 1); vine în "Templul său (Malach., III, 1), şi adevărata jertfă de iertare înlocuieşte pentru tlotdeauna. jertfele efemere (Acelaşi, 3). Pe sfînta masă a [ertfelnicului, sub pocroveţile sanctuarului, e trupul Domnului de-apururea viu, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (Ioan, 1, 29). Acela care' şade de-a dreapta Tatălui (Psalm CIV, ,1; Ebrei 1, 3), e acolo de faţă şi glasul Său ne cheamă: Luaţi, mîncaţi, .acesta este trupul Meu, beţi, acesta este sîngele Meu, a legii celei nouă carele se varsă spre iertarea păcatelor (Mat. XXVI, 27, 28). Veniţi deci: Eu sînt pîinea . vieţii, cel ce. vine la Mine nu va flămînzi nicio- dată, şi cel ce crede întru Mine, 1'ţU va - insetoşa niciodată (Ioan VI. 35). Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu, are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia pe . el în ziua cea de apoi (Ace- laş, 55). Doamne, cred şi mă închin Ţie; sufletul meu, însetat de dorinţă, vine cu grabă la Tine; . şi apoi deodată o mare frică îl opreşte; căci, ce sînt eu spre a îndrăzni să mă apropii de Dumnezeul meu? Cînd mă gîndesc la mulţimea .păcatelor mele, n-am decît o simţire, n-am decît un cuvînt: ieşi de la mine, că, om' păcătos sînt, Doamne (Luca, V, 8). Cu toate acestea, o, Iisuse, Tu ai venit să chemi pe cei păcătoşi, iar nu pe cei drepţi (Mat. IX,

13). Şi pentru aceasta, ce- rînd milostivirea Ta, scula-mă-voi şi mă uoi duce' (Luca, XV, 18); mă voi duce cu o cre- dintă vie, cu o dragoste. arzătoare, la Fiul, la Cuvintul strălucirea măririi şi chipul ipostasului său (Ebrei, 1, 3), la Mîntuitorul dumnezeiesc care ne curăţeşte de păcatele noastre. Acelaşi care se întrupează cu creatura sa spre a o înălţa pînă la Dînsul: Mă voi duce şi voi zice: Doamne, nu sînt vrednic ca să intri sub acoperămîntul meu J ci număr zi cu zi cuvîntul, şi se va tămă- dui sufletul meu (Mat. VIII, 8).

Crucea - semnul iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu

Crucea este, în înţeles material, lemnul pe care S-a răstignit Mântuitorul Hristos
În sens spiritual, crucea presupune un mod de existenţă, din a cărui înţelegere derivă foarte multe adevăruri mântuitoare. Înţelegerea acestor adevăruri şi proiectarea realităţii în perspectiva Crucii îl pot ajuta pe creştinul de astăzi să-şi reorienteze cursul vieţii pământeşti spre viaţa veşnică şi să trăiască bucuria Învierii încă din această lume.
  Despre sensurile Sfintei Cruci în spiritualitatea ortodoxă şi folosul cinstirii ei ne-a vorbit părintele Gheorghe Holbea, conferenţiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

Părinte profesor, însemnarea cu semnul Sfintei Cruci este un act foarte frecvent atât în cadrul cultului, cât şi în diferitele momente din viaţa creştinului de zi cu zi.
Umanismul secular acuză acest gest ca fiind un simplu automatism specific creştinismului, iar unele curente esoterice îl văd ca pe un semn magic. 
Care sunt semnificaţiile acestui gest în spiritualitatea ortodoxă?
Gestul însemnării cu Sfânta Cruce îl arată pe creştin ca pe un om a cărui mântuire vine numai din moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos, la care el a fost chemat în mod tainic prin Sfântul Botez
. "A purta semnul înseamnă a purta moartea încă de pe când eşti în viaţă, lepădându-te de toate, pentru că nu este deopotrivă dragostea celui ce a însămânţat trupul cu dragostea celui ce a creat sufletul spre cunoştinţă", spune Clement Alexandrinul, în "Stromata".
Pecetea Crucii sau semnul Crucii poartă întipărirea în care Cel sfânt, nevăzut, se dăruieşte cu o smerenie invers proporţională cu strălucirea nemijlocită a slavei sale. 
Pecetea lui Dumnezeu Cel nevăzut în lumea văzută ia chipul Crucii. Prin această pecete, sfinţenia nevăzută coboară, armonizându-se cu ceea ce îi oferă lumea văzută. Crucea este o pecete, şi nu un simplu obiect de spectacol. Unde unii văd doar o spânzurătoare pe care se află un cadavru, creştinii văd crucea care din spectacol devine icoană a Învierii. 
Credincioşii îl recunosc pe Domnul lor prin Sfânta Cruce, singura cale spre viaţa veşnică în lumina Învierii Lui Hristos.
De aceea, semnul Sfintei Cruci pe care îl facem asupra noastră sau asupra altora este, în mod statornic, o mărturisire a biruinţei pe care Hristos a câştigat-o pe Cruce asupra puterilor vrăjmaşe. 
Sfinţii Părinţi se slujeau de acest semn statornic atunci când se ştiau confruntaţi cu aceste puteri vrăjmaşe. Sfântul Antonie cel Mare îi învăţa pe ucenicii săi că demonii şi nălucirile lor nu sunt în realitate nimic şi pier repede, mai ales atunci când ne înarmăm cu credinţă şi cu semnul Crucii. Sfântul Atanasie cel Mare spune în scrierea "Viaţa Sfântului Antonie" că, "dacă îţi pecetluieşti deseori fruntea şi inima ta cu semnul Crucii, demonii vor fugi de tine tremurând, fiindcă se îngrozesc cumplit de acest fericit semn". Însemnul Sfintei Cruci, făcut mai întâi în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar mai apoi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, este o mare putere. De aceea, nu este îngăduit să se facă din slavă deşartă şi nu trebuie făcut niciodată fără a ne gândi la sensul şi puterea sa.
Ce simbolizează semnul Crucii săvârşit de fiecare dintre noi?
Sfinţii Părinţi ne-au învăţat ca prin acest semn sfânt să stăm împotriva necredincioşilor şi ereticilor pentru că cele două degete şi o singură mână arată pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit, cunoscut în două firi şi într-un singur ipostas, iar mâna dreaptă aminteşte de puterea Lui nemărginită şi de şederea de-a dreapta Tatălui. Mâna coboară de sus, arătându-ne pogorârea Lui din cer până la noi şi, trecând de la dreapta spre stânga, izgoneşte pe vrăjmaşi şi arată că prin puterea Sa nebiruită a biruit Domnul pe diavol, care stă la stânga, lipsit de tărie şi întunecat, după cum ne învaţă Petru Damaschinul. După stingerea disputelor hristologice, semnul Crucii şi-a dezvăluit întreaga plinătate a simbolismului său şi şi-a găsit forma definitivă: "Semnul Crucii trebuie făcut cu primele trei degete ale mâinii drepte, fiindcă el este imprimat cu invocarea Treimii despre care profetul spune "Cine ţine pământul cu trei degete?" (Isaia 40, 12), şi anume coborându-le de sus în jos şi de la dreapta la stânga, fiindcă Hristos a coborât din cer pe pământ şi a trecut de la iudei la păgâni".
Semnul iubirii, imprimat în întreaga creaţie
Părintele Dumitru Stăniloae vorbeşte despre crucea pusă peste lume ca dar al lui Dumnezeu pentru om. În accepţiunea umană, primirea unui dar stă sub semnul bucuriei. De ce darurile de la Dumnezeu stau sub semnul Crucii, care presupune sacrificiu şi suferinţă?
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că "toate cele văzute se cer după Cruce… şi toate cele gândite au nevoie de mormânt". În lumina învăţăturii Sfântului Maxim, întruparea lui Dumnezeu este sensul şi scopul lumii, iar moartea şi Învierea lui Hristos sunt forma concretă a legii lumii în general, întrucât fiinţa creată ca atare este creată în acest ritm al morţii pentru sine şi al învierii pentru Dumnezeu. Lumea este destinată prin natura ei să fie jertfită lui Dumnezeu. De aceea, mântuirea lui Hristos are forma morţii ca jertfă. Părintele Stăniloae ne învaţă că tot ce este natural moare ca să apară singur Hristos, dar nu în sensul dispariţiei creaturii, ci ca totul în noi şi în afară de noi să devină Hristos. Hristos le circumscrie în Sine pe toate. Nu le desfiinţează, ci le ridică în planul relaţiei cu El prin har, adică le mântuieşte prin iubirea lui, nu prin puterile lui naturale.
La Înviere se ajunge nu prin viaţă, ci prin moarte, nu prin afirmarea de sine, ci prin tăgăduirea de sine a celui ce primeşte în sine Crucea şi mormântul, răstignirea şi îngroparea sa ascetică faţă de lume şi a lumii faţă de el, pentru ca în el să învieze mistic însuşi Hristos, Logosul divin, distinct de toate creaturile sale. Potrivit părintelui Stăniloae, creatura ori se mistuie duhovniceşte pentru Dumnezeu, dacă vrea să trăiască prin El, ori e omorâtă de păcat şi pedeapsă. Ea trebuie să aleagă o moarte: moartea spre viaţă sau moartea spre moarte. Părintele Dumitru Stăniloae arată că semnul Crucii trebuie făcut asupra tuturor actelor vieţii sau a întregului cosmos, pentru a arăta iubirea faţă de Hristos cel răstignit şi domnia Acestuia asupra tuturor lucrurilor.
Stindardul Învierii din inima postului
Una din cântările Triodului, din Duminica a treia a postului, spune că Sfânta Cruce "revarsă razele cele luminoase ale Învierii lui Hristos". Care este relaţia dintre Cruce şi Înviere şi cum trebuie să înţelegem această relaţie, astfel încât să facem din crucea personală drum spre învierea noastră?
Sărbătoarea Cinstitului Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Împăratul veacurilor, este aşezată în inima postului, în a treia duminică a Postului Mare, pentru a arăta că această perioadă de înfrânare este o răstignire interioară a Bisericii, pentru a primi slava şi lumina Învierii. Sărbătoarea Crucii este un praznic ceresc în care îngerii împreună cu oamenii înconjoară duhovniceşte Lemnul cel sfânt pe care s-a răstignit Hristos. Crucea este ţinta şi lumina postirii Bisericii, frumuseţea jertfelnică a lui Dumnezeu şi slava tainică a Învierii.
Biserica lui Hristos este Crucea iubirii sale răstignite, extinsă peste spaţiu şi peste veacuri în aşteptarea Învierii universale. Ea este numită "Raiul cel frumos al Bisericii", "pomul nestricăciunii, care ne-a înflorit desfătarea slavei celei veşnice, uşa Raiului". Sângele cel vărsat de Mântuitorul Hristos pe Cruce este asemuit cu vopseaua sau cerneala cu care Dumnezeu a semnat şi a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Hristos a semnat actul eliberării noastre.
Dimensiunea pascală a Duminicii şi prăznuirea Crucii se întregesc astfel într-o iconomie teologică unică, în care suferinţa neamului omenesc se uneşte cu nădejdea sigură a Învierii lui Hristos, "Începătura Învierii celor adormiţi" (I Corinteni 15, 20). După cum reiese din Sinaxar, această Duminică a Crucii este şi o lumină profetică a Pătimirilor Domnului, care se apropie. În ea, Biserica a aşezat simetric pedagogia sa teologică, înfigând în inima postului Crucea jertfei şi a biruinţei.
Venerarea Crucii în mijlocul Postului Mare, ducerea ei în procesiune, apare în Biserică ca o adevărată teofanie. Această parusie a Crucii şi marea solemnitate a ritului venerării ei evidenţiază limpede că, pentru teologia ortodoxă a Crucii, icoanele, moaştele sunt adevărate sfinte taine, mijloace eficace de comuniune în taină cu prezenţa lui Hristos. Ritualul intrării Crucii şi troparul arată că nu există limită foarte strictă între icoană şi euharistie, astfel că venerarea Crucii este în fond o comuniune anticipată cu patima lui Hristos şi Învierea Sa nedespărţită de ea. Cei ce sărută cu evlavie Sfânta Cruce sunt încredinţaţi că primesc Duhul Sfânt şi găsesc o adevărată sfinţire în razele duhovniceşti pe care le iradiază Crucea.
Care este legătura dintre Cruce şi post şi care este folosul duhovnicesc al cinstirii ei în această perioadă de pocăinţă?
Harul pe care îl primim prin Sfânta Cruce este atât de mare, încât nu ne putem apropia de Cruce decât după ce ne-am curăţit în timpul celor trei săptămâni de post, premergătoare Duminicii Sfintei Cruci: "Cu mulţimea milei Tale, Preaîndurate Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat Crucea ta şi a o săruta întru această săptămână a postului", se spune în Stihira a II-a de la Vecernia din Duminica Crucii. Numai postul poate lumina îndeajuns pe om pentru a-l face în stare să vadă, fără să orbească strălucirea Crucii, care este "mai scânteietoare decât soarele". De Cruce ne putem apropia, nu numai prin post, ci prin toate virtuţile Postului Mare, a căror făptuire a devenit cu putinţă prin patimă: "Doamne, Cel ce Ţi-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învredniceşte-ne pe noi să ne închinăm Ei, întru străpungerea inimii, luminându-ne bine cu postirile şi cu rugăciunile, cu înfrânarea şi cu facerea de bine ca un bun şi de oameni iubitor", spune o altă stihiră.
Sădită în mijlocul Postului Mare, Crucea înfăţişează celor ce s-au curăţit în timpul celor trei săptămâni primele binefaceri duhovniceşti pe care le aduc virtuţile lor. Crucea apare ca un pom al vieţii, din mijlocul Raiului. Ea defineşte şi caracterizează tot timpul celor 40 de zile şi conduce la Sfânta Înviere. Astfel, vremea postului este un timp răstignit care duce la Învierea lui Hristos.
"Crucea cuprinde esenţa teologică a persoanei umane în unirea ei cu Dumnezeu"
Până ca Mântuitorul să se răstignească pe cinstitul ei lemn, Sfânta Cruce a fost un obiect de tortură. Chiar şi după Răstignire şi Înviere, cu toate semnificaţiile pe care le-a dobândit ulterior în creştinism, Sfânta Cruce rămâne şi un obiect material. De ce, atât în rugăciunile, cât şi în toate cântările închinate Sfintei Cruci, Biserica i se adresează ca unei persoane?
Biserica Ortodoxă nu desparte pe Mântuitorul Hristos de Crucea Sa, devenită prin Înviere altar de jertfă veşnică, şi nici nu desparte raţionalist Crucea de Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea şi cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci Biserica se roagă, ştiind că, pentru veşnicie, Crucea este Hristos cel răstignit. Acesta este şi temeiul expresiilor de genul: "Bucură-te Cruce, păzitoarea creştinilor!", din Acatistul Sfintei Cruci. Crucea cuprinde într-adevăr esenţa teologică a persoanei umane în unirea ei cu Dumnezeu. Ea este verticalitate smerită, orizontalitate extinsă, spaţiu cruciform răstignit pe temporalitatea creată, centru al lumii prin jertfa pe ea a Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este locul întâlnirii dintre moarte şi viaţă, dintre timp şi veşnicie, durere mântuitoare, slavă tainică purtătoare de viaţă. Prin Cruce, postul se cinsteşte, înfrânarea străluceşte, rugăciunea se săvârşeşte.
Răstignirea deschide căile Învierii
Cum ajută înţelegerea semnificaţiilor Sfintei Cruci în ieşirea oamenilor din angoasa cotidiană, din suferinţă şi din toate încercările vieţii?
Un teolog contemporan observa că vremurile noastre răsună mai mult de strigătul lui Iov. Majoritatea celor care suferă îl acuză pe Dumnezeu de excesele răului, de absurditatea ororilor din această lume. Dumnezeu "pare că tace atunci când mor inocenţii, iar tăcerea lui Dumnezeu se umple de strigătele celor torturaţi". Pentru toţi inocenţii care suferă, au suferit şi vor suferi în timpul vieţii lor pământeşti, răspunsul nu este unul verbal, ci este unul scris cu sânge. Este Crucea lui Hristos.
Oamenii trebuie să-şi aducă aminte că Cel care este răstignit şi moare pe Crucea Golgotei este Unul din Sfânta Treime, Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu, prin Hristos, se uneşte cu omul în mod integral. Se uneşte cu el până la moarte, se coboară până la iad, pentru a-l ridica din această stare. Dumnezeu nu ne părăseşte. El ne însoţeşte în întuneric, întrupându-se şi acceptând moartea pe cruce. El este Atotputernic, dar nu în genul dictatorilor şi al călăilor, nu în genul puterii pe care păcătosul o poate exercita prin ură. Atotputernicia Sa este aceea a iubirii, iar iubirea înseamnă respectul nesfârşit faţă de celălalt.
Mântuitorul Hristos nu coboară de pe Crucea Sa. El va învia în taină. Îl vedem pe Crucea Golgotei ca pe unul care "nu avea chip, om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, dispreţuit şi nebăgat în seamă" (Isaia 53, 3), asemenea unui om supus torturii, al cărui chip este acoperit de ura celorlalţi, de sete, de murdărie şi de sânge. Prin Cruce, El s-a identificat cu toţi inocenţii fără de chip, cu toţi nevinovaţii asasinaţi, cu toţi cei care mor fără a înţelege pentru ce anume, cu toţi cei care strigă spre cer: "De ce?".
Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruieşte până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toţi umiliţii, ofensaţii, alungaţii şi chinuiţii istoriei. El este împreună cu ei umilit, ofensat, alungat şi torturat. Dar Dumnezeu nu se înmormântează în suferinţa omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Hristos nimic nu poate despărţi omenescul şi dumnezeiescul. De aceea, la Paşti cântăm: "Cu moartea pre moarte călcând"
. Dumnezeu - Omul răstignit este Acelaşi cu Dumnezeu - Omul înviat.
Crucea face să irumpă în inima creatului, în inima existenţei noastre o forţă dumnezeiască, o viaţă mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstigneşte pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porţile morţii şi ale iadului, sfărâmă veşmântul răutăţii acestei lumi, dăruindu-ne prin Jertfă şi Înviere lumina şi bucuria vieţii celei veşnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, îndulcirea amărăciunii şi a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor.
"Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruieşte până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toţi umiliţii, ofensaţii, alungaţii şi chinuiţii istoriei. El este împreună cu ei umilit, ofensat, alungat şi torturat.
 Dar Dumnezeu nu se înmormântează în suferinţa omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Hristos nimic nu poate despărţi omenescul şi dumnezeiescul. De aceea, la Paşti cântăm: "Cu moartea pre moarte călcând". Dumnezeu - Omul răstignit este Acelaşi cu Dumnezeu - Omul înviat."

Ramanerea pana la sfarsitul slujbei in biserica



Ai venit asadar la biserica si te-ai invrednicit sa te intalnesti cu Hristos? Nu pleca pana nu se termina slujba. Daca pleci inainte de optus esti intocmai ca un dezertor. De la teatru nu pleci pana nu se termina spectacolul. Dar atunci cand intri in biserica, in casa Domnului, intorci spatele Preacuratelor Taine? Infricoseaza-te cel putin de cel ce zice: "Cel ce nu ia in seama cuvantul lui Dumnezeu este dat pierzarii."

Ce faci omule? In vreme ce Hristos este prezent, ingerii stau de fata, fratii tai se impartasesc, tu ii parasesti si pleci? Hristos iti daruieste Trupul Sau cel sfant si tu nu astepti putin ca sa ii multumesti cel putin prin cuvinte? Cand cinezi nu indraznesti sa pleci, chiar daca te-ai saturat, atat timp cat prietenii tai stau inca la masa. Iar acum cand se savarsesc infricosatele Taine ale lui Hristos, le lasi pe toate si pleci?

Vreti sa va spun cui se aseamana cei ce pleaca inainte de a se termina Sfanta Liturghie si nu participa la ultimele rugaciuni de multumire? Poate este greu ceea ce voi spune, dar trebuie sa o spun. Cand Iuda a luat parte la Cina cea de Taina a lui Hristos, pe cand ceilalti stateau la masa, el s-a sculat inaintea celorlalti si a plecat. Asadar cu Iuda se aseamana acestia. Daca nu ar fi plecat atunci nu s-ar fi facut tradator, nu s-ar fi pierdut. Daca nu s-ar fi despartit de turma, nu l-ar fi gasit lupul si nu l-ar fi mancat.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO