sâmbătă, 12 decembrie 2020

SFANTUL SPIRIDON...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vrednicule pãstor al Bisericii, Sfinte Ierarhe Spiridoane, deși nu avem vrednicie și nici pricepere a ne ruga ție cu potrivite cuvinte, totuși venim la tine, sfinte, și mãrturisindu-ne multele pãcate sãvârșite, ne rugãm ție cu smerenie:
Întinde mânta ta cea dreaptã, cu care de-a lungul vieții ai sãvâtșit atâtea minuni și binecuvântându-ne pe noi toți, cei care venim la tine cu credințã! Nãdejde a celor care și-au pierdut nãdejdea, mângâiere a celor necãjiți, te rugãm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovãrate de multe ispite și cu obișnuita ta bunãtate și iubire de oameni, roagã-te cãtre Ziditorul tuturor sã ne dãruiascã vindecare de feluritele boli ale sufletului și trupului. Învrednicește-ne și pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta sã de împãrtãșim de bunãtãțile sufletești și trupești fãgãduite adevãraților credincioși.
Dãruiește-ne, Sfinte, ajutorul tãu cu care, biruind otrãvitoarele gânduri care se luptã neîncetat cu noi, sã dobândim cele de folos pentru viața aceasta și mai ales, pentru cea viitoare. Amin!

O, Vesnice Dumnezeule...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


O, Vesnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca si mare smerenie a inimii mele, cunosc si marturisesc ca gresesc in toate zilele, dumnezeiestii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, cer sa-mi lasi toate pacatele si sa mi le ierti, rugandu-ma cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, sa-mi dai har, ca sa pun inceput bun, sa port grija si sa ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli si ispite la Sfanta Ta rastignire, ca sa mantuiesti zidirea Ta.

Si te rog, Dumnezeul meu si Ziditorul meu, sa ma indreptezi de astazi inainte spre bine, pana la sfarsitul vietii mele, intru cinstea si marirea imparatiei Tale si pentru mantuirea mea.
Sfinte Duh si Ingeri pazitori, inca va rog sa aveti grija sufletului meu si sa opriti puterea vrajmasului, pentru ca sa nu mai gresesc de acum inaintea Dumnezeului meu; si ma invredniciti sa va vad la moartea mea si sa stati imprejurul meu si sa duceti in ceruri sufletul meu ca sa se inchine maririi lui Dumnezeu si sa vada bucuria Sfintilor Lui pentru ca sa am pricina sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut-o pentru mine si sa va spun binele vostru cu glas neincetat in vecii vecilor.
Amin.

vineri, 11 decembrie 2020

DE CE SUNT PREOT?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


"Câte ştiţi dvs. despre o viaţă de preot trăită într-o viaţă de om, într-un trup? Poate în preot vedeţi doar un om care nu are grija zilei de mâine.

 Dar oare chiar nu o are?

 Oare nu suferă el când cel sărac vine să-i ceară ajutorul sau ceva de mâncare şi se vede neputincios? Oare nu deseori plângem seara când ştim că nu am făcut suficient bine? Când poate de pe uşa casei noastre parohiale a ieşit un om plângând pentru că nu i-am găsit toate răspunsurile?

Voi cei “din afara” vedeţi doar “ce se vede” şi credeţi ca nu e nimic dincolo.. Nimic mai mult decât evidentul, nimic ascuns, nimic profund… ca si cum preoţii nu ar fi fiinţe ca voi, oameni complecşi… cu bune şi rele. Când aţi întrebat ultima dată un preot: “Cum te simţi, părinte?”… Când aţi stat lângă un preot pentru el, nu pentru voi şi nevoile voastre? Când aţi avut răbdarea, interesul să simţiţi şi nevoile lui?

      Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini Sfanta Cruce sau priveşte fix icoana pururea Fecioarei Maria…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape? L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile Ceaslovului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu, căutând ceva, orice ca să nu mai fie singur?

       Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unui dureri ce i se împărtăşea? Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile, când mamele îşi îngroapă fii sfâşiate de durere şi-l întreabă “De ce? De ce, părinte, de ce?”
Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu poţi face?

Dar la scaunul de spovadă, aţi intrat vreodată? Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala când omul vine să-şi lase păcatele? Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă?

Aţi transpirat vreodată la amvon predicând? Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se de Dumnezeu pentru nevrednicia cu care se apropie si că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi ? Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă? Pasiunea lui? Iubirea lui? Puterea lui?

Ştiţi voi se întâmplă acolo cu adevărat ca apoi să judecaţi?

Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte, şi care, deşi e pe moarte, îţi zâmbeşte cu linişte? Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.
Aşadar, cine e preotul? Cine se încumetă să spună că ştie totul despre el?

Cum spuneam, versurile cântecului sunt pentru cei care nu văd “dincolo” de aparenţe, pentru cei superficiali. Dar şi mai rău, pentru cei care judecă… convinşi fiind că au această autoritate. De unde? De unde vă luaţi legitimitatea judecăţii? Cine-i fără de păcat?
Domnul să ne ierte şi să ne binecuvânteze pe toţi!"

joi, 10 decembrie 2020

TE AȘTEPT... MOȘULE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


EU... TE-AȘTEPT CA ALȚI COPIII
LA MINE... MOȘ CRĂCIUN.. SA VII
SI AS VREA CA SA-MI ADUCI....
DOAR.. O PÂINE.. NIȘTE NUCI..
NU VREAU ALCEVA.. SA ȘTII
S-AJUNGĂ SI LA ALȚI COPII..
FIINDCĂ.. SUNT MULȚI NECĂJIȚI..
CARE AȘTEAPTĂ.. CA SĂ VII..
SUNT SI ALȚII ... NECĂJIȚI..
CU PĂRINȚI.. PLECAȚI IN LUME..
CE FOLOS... CA AU DE TOATE..
EU.. II VĂD.. NU-S FERICIȚI.
DE ACEEA.. EU.. TE ROG..
SA LE ADUCI PARINTII IN ȚARĂ..
SA FIE SI EI.. BUCUROȘI..
SI LACRIMILE... SA DISPARĂ..
ȘI.. TE-AȘ MAI RUGA.. CEVA..
DE POȚI MOȘULE... S-ADUCI..
SĂNĂTATE..FERICIRE...
LA TOTI OAMENII DIN LUME..
SI CREDINȚĂ... SI.. IUBIRE..
SA ÎMPARTI... PE UNDE VII..
PACE... BINECUVÂNTARE..
LA PĂRINȚI SI LA COPIII.
IARĂ MIE.. MOȘULE..
LASA-MI... FERICIREA..
SUNT SĂRACĂ... DAR.. BOGATĂ..
FIINDCĂ AM.... IUBIREA..
Maria..

marți, 1 decembrie 2020

duminică, 29 noiembrie 2020

NU-ȚI TRĂDA, ROMÂNE, ȚARA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Eliana Popa
Nu-ți trăda, române, Țara pentru-o pungă de arginți,
Nici Credința nu ți-o vinde...Neamul tău e Neam de Sfinți!
Au murit cu demnitate, n-au plecat grumazul jos,
N-au vândut un colț de brazdă, nici pe Domnul Sfânt Hristos!
Nu-ți trăda, române, Neamul, nu te rușina să spui:
,, - Sunt român! Și-n lumea asta, ca românul altul nu-i! "
Noi aici am stat de veacuri, neclintiți precum Carpații
Însă, astăzi, mulți plecat-am și la noi venit-au alții!
De va fi să-nvie Ștefan...Țepeș...Mircea cel Bătrân
N-ar mai ști ce-i româneste, n-ar mai ști care-i român
Căci nici limba strămoșească nu mai știm a o vorbi
Pe ogoare crește iarba, plugu-ncepe-a ruginii!
Au murit lăsând o Țară ca un colț de paradis
Au lăsat un testament pentru noi cu sânge scris
Și-au avut ca martori cerul și pe Bunul Dumnezeu
Și nădejdea că românul, doar român va fi mereu!
Și o cere Domnul Sfântul, de la noi, la Judecată,
Sângele lui Brâncoveanu vărsat la Înalta Poartă!
Sângele ce-a curs de veacuri in Pocalul lui Hristos,
Este sfântă mărturie că ei au murit frumos!
De aceea ia aminte cât mai ai ceva în ființă ,
Cât mai ai un strop de vlagă și o boabă de credință ,
Nu lăsa pământul ăsta și nici Legea Strămoșească ,
Stai ca muntele-n furtună! ROMÂNIA SĂ TRĂIASCĂ!

Să arunce primul Piatra

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“,,



(de Eliana Popa)
Tu, cel care vezi păcatul si-l urăsti pe păcătos,
Ia aminte si invată de la Domnul tău, Hristos
Care-a spus cu Sfânta-i gură apărând pe desfrânata :
,,Cel ce-i fără de prihană să arunce primul piatra"
Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,
Nelasându-i să-mplinească, dupa Lege..a ei osândă,
Cum poti tu,iubite frate, ce te crezi mai virtuos
Să te-nalti cu judecata, chiar deasupra lui Hristos ?
Ce-a oprit cu Sfânta-i mâna, pe acei cei ce tineau piatra
Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...
Scris-a pe nisip păcatul, fiecarui ce-o hulea
Si lăsând cu totii piatra au fugit din fața Sa !
Pentru unul care strigă mai cu ură decat toti,
Se apleacă si privindu-l, Domnul scrie, simplu : ,, Hoț"
Pentru toți ce țineau piatra, scris-a cu degetul Său:
,,Ucigas" , ,,tâlhar", ,,fătarnic", ,,hulitor de Dumnezeu" !
Vinovati suntem de-a valma si părtasi la fapte rele,
Că si astazi L-am ucide si i-am da otet si fiere
Căci in lumea asta mare, inca nu s-a mai aflat
Nici un om la fel ca Domnul, fără vină si păcat !
Că femeia de-i iubită, poate, n-ar mai desfrâna,
Iar bogatul de se-ndură, hoțul poate n-ar fura,
Nici credința nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura
Cleveteala am opri-o, dacă ne-am inchide gura !
Cerșetori n-ar fi în lume, dac-am împărți din hrană
Nici copii uciși în pântec, dacă ai vrea să-ți spună,,Mamă!"
Nici betivi, nici desfranate, nici un om al nimanui,
Dacă te-ai opri să afli și să vezi necazul lui,
Nici bătrâni plângând amarnic in căsuta lor umilă,
Daca fii lor, azi, domni, ar simți un pic de milă,
Și-ar veni iar la casuta cu mușcate în pridvor,
Cu o pâine și un zâmbet, ostoind al mamei dor !
Și copiii-ar fi mai veseli și cu ochii mai senini
Dacă n-am munci departe, rătăcind printre straini,
Si nici noi n-am plânge singuri, când vedem că pentru bani
Am plecat lasând in urma ai copilariei ani !
Am ajuns ca din mândrie să ne judecăm și Sfinții,
Să uitam învățătura ce-au avut-o și părintii
Care au păstrat în suflet, neatinsă, neschimbată,
Sfânta lor credintă-n Domnul si o dreaptă judecată !
( din volumul de poezii : ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII)

sâmbătă, 28 noiembrie 2020

Rugă Maicii Domnului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                    Pentru Post, voi spune-o Rugă


Preasfântă Fecioară
Din Înalt coboară
Ruga ne-o primește
Și ne miluiește

Fiului Tău spune
Să facă-o minune
Să ne mai iubească
Pronia Cerească

Să alunge vrajba
Du-ne nouă jalba
Ca din lăcomie
Lumea să învie

Căci Tu ne ești Mamă
Și ne iei în seamă
Când a noastră fire
Uită de iubire

Iar de-om merge-n moarte
Dragostea ne poarte
Și-orice dușmănie
Plece în pustie

Maică Iubitoare
Și Îndurătoare
Du acest cuvânt
Fiului Tău Sfânt

Să ne dea Lumină
Pronia Divină
AMIN!

Sandu Cătinean din Bonțida
”Cel care vine din brazi”

BOGATUL si SARACUL ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, Dumnezeu a impartit in general, in doua parti tot neamul omenesc: in BOGATI si in SARACI. Si cu toate ca in viata aceasta trecatoare, situatia bogatilor pare foarte deosebita de situatia saracilor, totusi, in cealalta, aceea vesnica situatia, amandurora este aceeași: “In acelasi loc bogatul si saracul (Psalmul 47:2). 

Dumnezeu i-a pus pe cei bogati pe o cale larga si de vaza, iar pe cei saraci, pe o cale stramta si smerita, dar vrea ca amandoi sa dobandeasca viata vesnica: BOGATII, prin buna administrare a bogatiilor, iar SARACII, prin suportarea saraciei lor. In Rai era si Avraam si saracul Lazar, deci, se mantuiesc nu numai cei saraci ci si cei bogati!

 Venirea in trup a Domnului nostru Iisus Hristos, este MILA MILELOR, iar Jerfa Lui pe Sfanta Cruce, este JERTFA JETFELOR, de la inceputul si pana la sfarsitul lumii. Zice proorocul David: “Mila și judecata Ta, voi canta Tie, Doamne” (Psalm 100:1). Milostenia, ca si toate celelalte fapte bune, daca nu sunt savarsite in Numele lui Hristos, nu vor putea sa aduca rasplata in veacul viitor. De aceea Hristos spune: “Cel ce nu aduna cu mine risipeste” (Matei 12:30). 

In Vechiul Testament, Nabucodonosor este indemnat de Proorocul Daniel la milostenie pentru iertarea pacatelor: “O, rege, placut sa-ti fie sfatul meu, inaintea ta. Rascumpara pacatele tale prin fapte de dreptate si nedreptatile tale prin MILA catre cei saraci, daca vrei ca bunastarea in care te afli sa dainuiasca” (Daniel 4:24). Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.



Viata pacatosului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Un oarecare om a moştenit de la tatăl său o mare bogăţie. El însă a folosit toată averea moştenită spre a zidi, a întări şi a împodobi o singură casă. Şi trăia singur în acea casă, nu mergea la nimeni, nici nu primea pe vreunul dintre oamenii buni. Pentru sine nu cheltuia nimic - totul doar pentru casă. Nespălat, nepieptănat, în zdrenţe, nemâncat, zgârcit faţă de sine şi faţă de ceilalţi, dădea tot numai pentru casa în care stătea. Vecinii nu i-au văzut ani de zile faţa - dar casa îi era atât de împodobită pe dinafară încât orice străin, orice trecător scotea strigăte de mirare. Omul cu pricina sorbea fiecare cuvânt de laudă şi de mirare faţă de casa lui şi aceasta era singura sa mulţumire. „Cum o fi cel ce stă într-o astfel de casă, dacă astfel arată casa?", se întrebau trecătorii.

Dar faţa stăpânului nu o vedea nimeni. In cele din urmă, după ce a cheltuit cu casa tot ceea ce avea, s-a adus singur la deznădejde din pricina înfometării, într-o zi însă a lovit trăsnetul casa lui, dându-i foc. Şi casa a ars în flăcări, iar el abia a scăpat în stradă. Văzându-l, poporul din oraş s-a înspăimântat, fiindcă era ca o sperietoare: negru, slab, zdrenţăros, plin de murdărie. Şi toţi fugeau de el ca de un monstru. In deznădejdea sa, a plecat din oraş, neştiind nici el încotro merge. In cale i-au ieşit nişte ţigani, care şi-au zis: „Ăsta este bun pentru afacerea noastră!" Aşa că l-au înşfăcat, l-au sluţit şi mai mult, i-au scos ochii, i-au rupt mâinile şi picioarele şi au plecat cu el să cerşească prin lume.

Omul din povestire este sufletul păcătosului. Bogăţia cea mare sunt marile daruri primite de la Dumnezeu. Zidirea, întărirea şi împodobirea casei este grija doar pentru trup şi viaţa trupească. Omul neîngrijit, zdrenţăros şi flămând este sufletul neîngrijit, golaş şi flămând din trup. Trăsnetul este moartea neaşteptată. Oamenii din cetate, care fug de acel om ca de un monstru, sunt îngerii lui Dumnezeu, care fug de sufletul cel spurcat al păcătosului. Ţiganii sunt demonii cei negri, cărora le plac cei asemenea lor şi pe aceştia îi înşfacă. ( Sfantul Nicolae Velimirovici - Scrisori misionare)

vineri, 27 noiembrie 2020

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, vino cu Mila, Dragostea, Harul, Puterea, Iertarea, Lumina Ta și arde TOT ceea ce mă ține departe de TINE!

Arde-mi, Doamne, gândurile necurate

Arde-mi, Doamne, părerile de slavă deșartă

Arde-mi, Doamne, toată răutatea și mândria

Arde-mi, Doamne, frica și neputința

Arde-mi, Doamne, egoismul și prețuirea de sine

Arde-mi, Doamne, toate patimile, păcatele și legăturile cu cel rău.

Hristoase al meu, înnoiește-mi inima și mintea cu Harul Tău și nu lăsa pe nimeni și nimic din mine să mă îndepărteze de Iubirea Ta. Facă-Se Voia și Mila Ta cu mine! Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Cel Viu, Veşnic, Atotputernic şi Prealuminat, întăreşte-ne, luminează-ne, curăţeşte-ne de păcate şi de toată necurăţia şi izbăveşte-ne de tot ce este rău. Nu ne lăsa în întunericul păcatelor şi al fărădelegilor, ci iartă-ne Doamne şi îndreaptă-ne paşii spre calea cea bună a Sfântului Tău Adevăr. Luminează-ne inima, sufletul şi mintea. Luminează-ne familiile, copiii şi pe toţi cei dragi ai noştri. Luminează lumea întreagă, că în această lume trăim şi noi. Luminează-ne viaţa noastră şi tot ce nu este luminat de Tine Doamne! Binecuvintează-ne să facem cele bine plăcute Ţie și Tuturor Sfinţilor.

Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm luminează-ne, curăţeşte-ne de păcate, pune focul iubirii Tale sfinte în inimile noastre, ocroteşte-ne, fă-ne răbdători, smeriţi şi înţelepţi şi dă-ne ajutorul necesar mântuirii sufletelor noastre, ca să trăim în veşnicie în Iubirea Ta Sfântă, unde Slavă să-Ţi cântăm împreună cu Îngerii. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Îţi mulţumim pentru tot ajutorul şi pentru toate milele Tale ştiute şi neştiute! Slavă Ţie Doamne! Slavă Ţie! Amin!


Responsabilitatea rugaciunii !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



“ Multi oameni, chiar daca nu se roaga in mod deosebit, recunosc puterea si valoarea rugaciunii si in momente foarte grele ale vietii lor recurg la ajutorul Bisericii si al manastirii si ii roaga pe preoti si pe monahi sa se roage pentru ei.
Acesta nu este un lucru rau, insa poate arata ca ei insisi nu vor sa-si asume efortul rugaciunii ( pentru ca rugaciunea necesita un efort ). Daca insa ne doare ceva, cei mai in masura sa ne rugam suntem noi insine. Atunci rugaciunea noastra dobandeste un avant deosebit si poate fi auzita de Dumnezeu. Aceasta rugaciune trebuie sa aiba un corespondent in viata noastra, sa se imbine cu o lupta duhovnicesca mai intensa.
Un tata l-a vizitat pe parintele Paisie.Cu multa durere i-a spus: - Parinte, roaga-te, fa ceva. Copilul meu este foarte bolnav. Batranul i-a raspuns: Eu o sa fac ceva, dar tu ce vei face? Ceva trebuie sa faci. – Ce sa fac, parinte ? Spuneti-mi, si orice imi veti spune o voi face.- Sa duci o lupta.
De exemplu, renunta la o patima de-a ta. Fumezi ? – Da, parinte. – Atunci pentru sanatatea fiului tau, renunta la tigari. Omul a scos imediat pachetul de tigari si l-a lasat acolo, spunand: - Pentru sanatatea fiului meu, din acest moment voi renunta la tigari! Si, intr-adevar, copilul s-a vindecat.
Alta data s-a petrecut o intamplare similara, cu final diferit. Un tata l-a rugat pe batranul pentru fiul lui bolnav. Batranul i-a raspuns cu aceeasi cuvinte:- Eu o sa fac ceva, dar tu ce vei face ? – Orice imi spui, parinte ! Pentru sanatatea fiului meu si daca imi spui sa sar de la etajul al saselea al cladirii unde locuiesc, o voi face. – Bine, a raspuns batranul, nu trebuie sa sari de la al saselea etaj. Renunta la o patima. Daca fumezi, renunta la fumat. Tatal nu a fost de accord. - Parinte , sar de la etajul al saselea, dar la tigara nu pot renunta ! Si, din pacate, copilul lui nu s-a vindecat. Tatal nu a vrut sa contribuie la stradania si la rugaciunea batranului. ‘”
Cocluzie:
Un crestin la- rugat pe parintele Epifanie Teodoropulos: - Parinte rugati-va pentru mine! Parintele Epifanie i-a raspuns foarte intelept: - Copilul meu, daca eu ma rog si tu dormi, nimic nu se va realiza “
Nota : Fragment preluat din cartea “Sfantul Luca al Cimeii – Minunile contemporane “ Arhimandrit Nectarie,,

marți, 24 noiembrie 2020

Ai grije....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


“Să nu-ți fie frică de gripa purtată de aer, nici de tusea vecinului, nici de strănutul aproapelui, să nu-ți fie frică de niște mâini murdare, care se apropie de tine, să nu te îngrozești de vestea unei boli, ci să-ți fie frică doar de moartea fără Dumnezeu. Pentru că suntem cu toții datori cu o moarte, chiar dacă ne vom spăla pe mâini și vom schimba masca la 5 minute, chiar dacă vom mânca doar bio, tot spre moarte ne îndreptăm, dar o moarte cu sufletul curățit de Hristos este o trecere lină spre un liman mai bun, unde Bisericile nu se închid niciodată, unde lacrimi nu mai sunt și unde alții nu-ți vor falimenta munca de o viață printr-o lege. Fă-ți partea, fii precaut, dar niciodată sub teroarea fricii, care ne slăbește și trupește dar și spiritual!
Să nu-ți fie frică de ziua de mâine, că pandemia aceasta îți va fura pâinea, că locul tău de muncă-ți va fi luat, nu te speria de nicio veste a falimentului. Nici până acum nu omul ți-a dat pâinea, ci Tatăl Ceresc prin om. El are o sumedenie de moduri de a-ți oferi pâinea, de se va închide o poartă se va deschide alta. Tu ai grijă să nu te preocupi doar de pâinea aceasta pentru trup, ci nu uita Cuvintele Mântuitorului, că noi nu trăim doar cu pâinea din grâu cu șapte semințe, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, iar în Biblie vei găsi o sumedenie.
Să nu-ți fie frică să iubești, să îmbrățișezi, să dai și să primești ajutor, mai importantă decât carcasa aceasta este iubirea din ea. Degeaba trăiești pe acest pământ dacă trăiești doar pentru un trup ferit de boli. Ai grijă ca nu cumva iubindu-ți propriul trup să uiți de iubirea aproapelui. Creștinii altor secole îngropau morții omorâți de ciumă, îngrijeau de orfanii acestora luându-i ca și copii ai lor, hrăneau bătrânii abandonați, dădeau apă muribunzilor, schimbau pansamentele infectate, toate acestea le făceau cu aceleași mâini, cu mâinile lor oferite lui Hristos, fără să le pese de sănătatea lor. Aceasta este reputația creștinilor și nu aceea de fricoși și fugari…”
Preluat de pe facebook

vineri, 20 noiembrie 2020

Despre milostenie

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Fiţi milostivi faţă de săraci şi călători. Părinţii, luminătorii
Bisericii se îngrijeau stăruitor de milostenie.
Noi suntem datori să ne străduim din toate puterile noastre
ca să îndeplinim cuvântul lui Dumnezeu: "Fiţi milostivi, precum
şi Tatăl vostru milostiv este" (Lc, 6. 31) şi încă: "Milă voiesc şi nu jertfă" (Mt. 9, 13).
Acestor mântuitoare cuvinte, cei înţelepţi le dau atenţie, pe
când ceilalţi nu. De aceea răspiata va fi diferită: "Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie şi seceră, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie şi seceră" (II Cor. 9, 6). Exemplul lui Petru vameşul, care pentru o bucată de pâine dată unui sărac, a primit iertare de păcatele lui, lucru pentru care a fost încredinţat în vedenie, ca să ne înduplece şi pe noi a fi milostivi faţă de aproapele nostru, deoarece şi milostenia cea puţină ajută la câştigarea împărăţiei Cereşti. Milostenia însă trebuie să se facă cu bunăvoinţă, după învăţătura Sfântului Isaac Şirul: "Iar dacă dai ceva celui lipsit, darul tău să fie însoţit de veselia feţei tale şi prin cuvinte bune să mângâi întristarea iui."'"Dăruieşte mereu, peste
tot", zicea Stareţul, adăugând: "Cel care dă cu voioşie este iubit de Dumnezeu. Pomana făcută în acest fel, chiar dacă e neînsemnată, duce cu ea răsplata.

Fiindcă milostenia poate sluji ca mijloc pentru dobândirea
Sfântului Duh, numai atunci când se face în numele lui lisus
Hristos. Deşi, în toate cazurile rămâne ca faptă bună. Buna
dispoziţie sufletească, cuvintele cele bune, veselia feţei, trebuie să fie socotite drept semne exterioare, că milostenia se săvârşeşte în numele lui lisus.

Binevoitori către toţi, atât cu cuvântul, cât şi cu gândul, altfel ne trecem viaţa fără folos. Pe aproapele trebuie să-l iubim nu mai puţin decât pe noi înşine, după porunca Domnului: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Lc. 10, 27).
Însă nu aşa, ca iubirea faţă de aproapele, ieşind din
hotarele cumpătării, să ne abată de la îndeplinirea primei şi
principalei porunci, adică iubirea de Dumnezeu, cum învaţă despre aceasta

     Domnul nostru Iisus Hristos in Evanghelie: "Cei ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Mt. 10, 37). în privinţa aceasta foarte bună este socotinţa Sfântului Dimitrie al Rostovului. care zice: "Dragostea cea făţarnică se arată acolo unde făptura începe să se măsoare cu Făcătorul. Iar dragostea cea adevărată se arată acolo unde singur Ziditotul este iubit şi cinstit mai mult decât zidirea întreagă." ( Sf Serafim de Sarov.)

RĂTĂCITOR PE-UN DRUM GREȘIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Eliana Popa

Esti pelerin rătăcitor
Și treci prin viață călător
Robit de patimi și dorințe,
De mult necaz și suferințe.

Te naști sărac, te naști calic.
Nu vii în lume cu nimic,
Te naști din maica ta plângând,
Un boț de carne, doar atat...

Te naști calic, te naști sărac,
Și porți păcatul cel din veac,
Chiar de ai fi din os domnesc,
Tot porți păcatul strămoșesc.

Primești pecetea de Botez,
Un dar de Sus, dar tu îl pierzi...
Și din pecetea de Împărat,
Tu faci pecete de păcat ...

Iar drumul ți-l alegi greșit,
Când slava lumii te-a orbit.
Nu vezi că lumea e un iad,
Plin de-ntuneric și păcat ?

Și crezi că ăsta-i drumul bun
Tu mergi hoinar și mergi nebun,
 Culegi doar vise și himere,
Alegi doar lucruri efemere...

De unde vii? Și-ncotro mergi?
Tu calator prin viață treci,
Alergi grăbit să prinzi o stea,
Dar n-o atingi... n-ajungi la ea!

E o himera, un cal troian,
Iluzie de pământean,
Cand crezi că raza-i vei atinge,
Îi vezi lumina ce se stinge...

Tu suflete ești călător,
Venit de Sus, din Rai de Dor,
Ajungi aici, pe-un colț de plai,
Dar nu duci viața cea din Rai!

joi, 19 noiembrie 2020

O RUGĂCIUNE PENTRU ÎNCEPUTUL POSTULUI, PE CARE TOȚI CREDINCIOȘII AR TREBUI SĂ O ROSTEASCĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


”Dumnezeule Cel Prea Înalt, Care eşti slăvit de toată făptura cu cântări de laudă, Cel Ce Te odihneşti pe scaunul slavei, dar nu Te depărtezi nici de scaunele inimilor smerite, Izvorul Cel pururea curgător al bunătăţii, Care adapi din destul brazdele inimilor umilite şi trimiţi la bună vreme lumina şi căldura iubirii Tale de oameni, ca să culegi din lanul sufletelor spicele faptelor bune, Însuţi Îndurate Stăpâne, Oceanul milostivirii întru Care cufundăm toate nădejdile noastre de mântuire, Cel nevăzut de heruvimi, dar arătat de oameni în oglinda Trupului Unuia Născut Fiului Tău, ia aminte la nevredncele noastre rugăciuni şi revarsă din destul tuturor roua milei Tale dătătoare de pace.
De vei căuta la nevrednicia noastră, vom fi după dreptate aruncaţi în focul cel veşnic, căci ca nişte desfrânaţi am vieţuit, îmbrăţişând patimile cele osânditoare ale sufletului şi trupului nostru. N-am plinit poruncile Tale şi totdeauna întru prostia noastră am căutat să aprindem focul patimilor, dar prin aceasta nu am reuşit decât să aprindem focul dreptei Tale mânii şi ne-am supus judecăţii.
Dă-ne şi coiful nădejdii în vremea tulburării gândurilor rele şi întrarmează-ne cu săgeţile rugăciunii de foc, ca să doborâm pe vrăjmaşii cei ce ne necăjesc. Moise a postit 40 de zile şi a primit din mâna Ta tablele legii, însă acum Însuţi scrie cu degetul Tău dumnezeiesc gândurile înţelepciunii Tale, care să ne călăuzească la tot lucrul cel bun. Suntem firi slabe şi lesne biruite de păcat, dar cu braţul puterii Tale ridică-ne deasupra valurilor patimilor noastre şi dă-ne a privi spre adâncurile milostivirii Tale. Pune în inimile noastre dragostea de rugăciune şi cu adierile dorului Tău învăluie sufletele noastre. Învaţă-ne a iubi mai mult curăţia şi mintea noastră o arată tablă a cugetărilor îngereşti scrise cu slovele Duhului Tău înţelepţitor. Să se atingă de inima noastră împietrită scânteia iubirii Tale de oameni şi să o prefacă în ceară în care cu degetul Tău dumnezeiesc să închipui cuvinte iubitoare faţă de aproapele. Greu suferim povara neputineţelor noastre şi adesea ne tânguim fiind biruiţi de vărjmaşii noştri nevăzuţi, dar adâncul milostivirii şi îndurărilor Tale este mare, deci totdeauna sprijineşte-ne cu braţul Tău puternic pe cărarea postului.”
Amin și Aliluia!

"Post binecuvântat,cu folos duhovnicesc și daruri cerești tuturor!"

miercuri, 18 noiembrie 2020

CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI ESTE, NU JUDECA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, eu am scris intr-un alt mesaj, o invatatura care ar trebui sa fie intiparita in sufletele tuturor oamenilor: CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE! 

Sa luam aminte la o intamplare ziditoare de suflet:

      Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zona, statea, un preot crestin ortodox. Imbracat in reverenda, astepta sa-i vina randul sa comande. Un grup de tineri in spatele lui vocifera: 

"Ia uite, ba, popa mananca la fast-food...", 

"Ba, dar azi nu este zi de post?

 Pai, daca nici popa nu tine post, noi de ce am tine?"

 Desi ii auzea, preotul nu le-a spus nimic si, venindu-i randul sa comande, parintele spuse:

 - Fiti amabila, un kebab cu de toate. Cat mai mare sa fie, rogu-va!, ceru parintele zambind.

 - Ce, parinte, ti-e foame rau?, spuse doamna, cu obraznicie. Iti fac, cum fac la toata lumea. Daca ti-e foame tare, ia-ti doua portii.

 - Cred că unul ar fi suficient pentru acum, dar mai puneți unul la pachet, va rog! replică parintele, cu acelasi zambet pe fata.

Femeia le-a pregatit pe amandoua. Pe unul l-a pus pe tava si pe al doilea l-a pus in punguta. Parintele a platit, le-a luat si, intr-un colt mai indepartat al terasei, la o masa unde astepta un copil imbracat mai ponosit, parintele aseaza tava in fața lui, ii ofera punguta si, sarutandu-l pe frunte ii ureaza: “Pofta buna!”, dupa care pleca in treaba dumnealui. 

Atat femeia cat si tinerii care mai devreme vociferau in spatele parintelui, vazand gestul acesta, au amutit...

Luati aminte: "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7:1-2). 

CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE!

                                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.


CITATE...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


~ De ce omul nu-și recunoaște defectele? Pentru că încă este absorbită de ei! Nu-i pasă ce să-i ceară persoanei care doarme să-i spună somnul.
. Beția este o nebunie voluntară.
success Succesul se oprește singur.
. Destinul măreț este o mare sclavie.
~ Nimic nu este veșnic, mult este de lungă durată, sfârșitul este diferit, dar tot ce are un început, are un sfârșit.
~ În lacrimi, căutăm dovezi de durere, și nu atât de multă durere cât o demonstrăm celorlalți.
~ Împlinirea viselor prețuite devine adesea sursa celei mai mari tristeți.
misconception Concepția noastră greșită este că privim moartea ca pe un eveniment viitor. Cea mai mare parte a morții a venit deja: ceea ce este în spatele nostru îi aparține.
~ Natura ne caută la plecare, ca la intrare. Nu poți face față mai mult decât ai adus.
. Curajul fără prudență este un fel special de lașitate.
~ Ceea ce este natural nu este rușine.
~ Toată lumea mă iartă, nimeni nu mă ajută.
. Cu demnitate ceea ce nu poți schimba.
~ Viața fiecăruia este ocupată cu ziua de mâine. Oamenii nu trăiesc, dar vor trăi.
~ Dacă nu mai este creștere, este aproape de vest.
. Banii trebuie gestionați, nu serviți.
~ Nu săracul, care are puțin, ci cel care vrea mult.
~ Invidiază oamenii arată cât de nefericiți se simt.
. În timp ce există o oportunitate, trăiește distracție.
~ Fă primul pas și vei înțelege că nu totul este atât de înfricoșător.
~ Toată arta este un model al naturii.
. Niciodată un număr de ani trăiți nu ne va face să recunoaștem că am trăit destul.
~ Dacă nu poți schimba lumea, schimbă atitudinea lumii.
. Destinul ne va învinge dacă nu obținem victoria asupra ei singuri.
. Este mai bine să nu ai bani, ci putere asupra celor care îi au.
~ Aurul se încearcă prin foc, femeia este aur, iar bărbatul este femeie.
. Cel mai puternic care se stăpânește.
~ Cel mai mare obstacol în viață este anticiparea zilei de mâine și pierderea zilei de azi.
~ E mult mai important să te gândești la tine decât la ce cred alții despre tine.
~ Mare diferență, nu vrea ca o persoană să păcătuiască sau nu poate.
~ ce doare, cel care vorbește.
. Doar timpul ne aparține.

O, CE DEȘERTĂCIUNE - S TOATE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O, ce deșertăciune-s toate
ce după moarte nu rămîn,
a' lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheață-n sîn.

Păreri şi amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut,
din lupta lumii zbuciumate,
te duci mai gol cum te-ai născut.

Ce goană după vînt sînt toate
necontenitele-alergări,
tot ce cuprinzi sînt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.

De cîte-ți legi iubirea, toate,
cînd pleci, zdrobesc adîncul tău,
chiar ce-ai mai drag pe lume poate
să-ți facă cel mai mare rău.

O, dacă vezi ce vis sînt toate
şi-n ce deșertăciune-apun,
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.

Şi caută mai presus de toate
avutul cel mai prețios,
izvorul vieții nesecate,
comoara veşnică: Hristos.

(Poemele lui Solomon)!

Autor - Traian Dorz

marți, 17 noiembrie 2020

MINCIUNA si FATARNICIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“i







Bucuria mea, in Filocalia nr. 9, gasim aceasta invatatura a Sfantului Parinte, Ioan Scararul: “Focul se naste din piatra si fier. Minciuna se naste din vorba multa si din gluma prosteasca. Minciuna inseamna pieirea dragostei, iar juramantul mincinos, tagaduirea Lui Dumnezeu. Nimeni dintre cei sanatosi la minte, sa nu-si inchipuie ca pacatul minciunii este unul mic. Duhul Sfant a rostit o judecata infricosatoare impotriva ei. 

Daca Proorocul David zice catre Dumnezeu: “Vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna” (Psalm 5:6), ce vor patimi cei ce intaresc minciuna cu juraminte? Am vazut pe unii falindu-se cu minciuna si tesand prin glume si vorbe desarte, pricini de ras. Maica si pricina minciunii este, de multe ori, fatarnicia. Fiindca unii spun ca fatarnicia nu este altceva decat planuirea si nascocirea de minciuni, avand impreunat si impletit cu ea juramantul. 

Cel ce are frica Domnului, este strain de minciuna, avandu-si constiinta ca judecator nemitarnic. Precum in toate patimile cunoastem deosebire de vatamari, tot asa si in minciuna, fiindca, alta este judecata celui ce minte de frica pedepsei și alta a celui ce minte neamenintat de vre-o primejdie. 

Unul a mintit pentru desfatari, altul pentru pofta de placeri, altul ca sa dea celor de fata prilej de ras, altul ca sa intinda o cursa fratelui si sa-i faca rau. Minciuna din frica de chinurile stapanitorilor se sterge daca este desfiintata, cu totul, de multimea lacrimilor. Mincinosul care intinde curse, socoteste adeseori chiar pierderea sufletului ca dreptate”. Asadar: “Sa nu minti si sa fii curat cu inima! 

                                                                                                              Amin si Aliluia! 

                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

luni, 16 noiembrie 2020

ȚARA MEA CU RĂNI ȘI SÂNGE !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Eliana Popa

Mă întreb ce-ar face unii și-n ce fel ar da răspuns,
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Iisus?
Ce răspuns ar da mișeii care ne-au vândut pământul,
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Cuvântul?
Și i-ar strânge sus, la Putna, pe pământ sfânt moldovean,
Lângă cripta unde doarme Sfântul Domn Ștefan!

Și-ar chema toți voievozii ce-au luptat cu 'nalta Poartă
Împreună să le facă, dreaptă judecată!
Și ar da poruncă Domnul îngerului cel mai 'nalt,
Să aducă Brâncovenii, sângele vărsat!
Si potirele le-or pune jertfă sfântă și prinos
Pe-un pristol ce stă-naintea, Domnului Hristos!

Și-or privi către mișeii ce-au îngenuncheat poporul
Ce-au dat roadelor otravă, codrului toporul!
Ce-au strâmbat învățătura, Sfânta Lege din străbuni,
După cum le-a dat poruncă lifta de păgăni...
,, - Neamul meu născut-a iude...zice Sfântul Brâncovean! "
,, - Robi în lanțul altor neamuri!...murmură Ștefan!

Basarabii, Mușatini, Mihai, Mircea cel Bătrân,
Vin să judece cu Domnul, neamul cel român!
Să-i întrebe pe mișeii și pe cei ce ne lasară
Toată țara în ruină și ne-au scos afară!
Ne-au înfometat ființa să plecăm în pribegie
Ca să vina toți șacalii, țara s-o sfâșie!

,, - Slugi viclene, trădătoare, vai de-a voastră crudă soartă!
Noi, strămosii, azi vom face, dreaptă judecată!
Și vom cere de la voi, plată multă și răspuns,
Toată zestrea ce-am lăsat, sângele ce-a curs!
Și sudoarea de pe fruntea bietului român ,sărman!"
Așa tună cu mânie Sfântul Domn, Ștefan!

Sună buciumele-n munte, în ecou răsună-ntruna
Glas de corn! Și bat răzeșii, clopotul la Putna!
Și la Cozia pe lespezi mii de trupuri se-nfiripă,
Mircea grabnic oastea-și strânge! Paloșul ridică!
Către Putna se grăbește și-a mai strâns mergând călare
Toți valahii și arcașii, armia-i nemuritoare!

De prin gropile comune, de prin sfinte osuare,
Vin martirii prinși cu lanțuri sure, la picioare!
Vin în șir purtându-și rana, ca-ntr-un tainic ritual,
Duc în mâini vărgata zeghe, sângele-n pocal!
Si-al lor glasuri tună groaznic privind șleahta de mișei:
,, - Pentru ce murit-am, Doamne? Să ne vândă țara ei ?
Am murit pe cruci ca Tine, chinuiți...pe frunți cu spini,
Și-au sădit pe jertfa noastră, mărăcini!"

Va veni și vremea asta, aștepta-vom cu răbdare,
Să răspundă pentru toate, mama lor de fiare!
Pentru ce-au făcut din țară, pentru lacrima cu sânge,
Vine vremea când blestemul ăstui neam, i-ajunge!

sâmbătă, 14 noiembrie 2020

CUVANT de INVATATURA si B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


"VIRTUTEA, nu este o para pe care s-o inghiti dintr-o data, fiindca, nu este usor ca cineva sa biruiasca desertaciunile acestei lumi. Un om devine SMERIT, sigur si INCERCAT numai dupa ce, cu ajutorul rugaciunii, suporta numeroasele ispite, ce-i vin fara voia lui. RABDAREA, este sarguinta sufletului in lucrarea lui” (Sfantul Serafim de Sarov).


 Si tot Sfantul, mai spune asa: Semnul vietii duhovnicesti este adancirea omului inlauntrul sau si tainica lucrare in inima sa“. Cat de frumos defineste Sfantul Serafim, Rabdarea = Sarguinta (osteneala) sufletului in lucrarea lui (de mantuire). 


Si atunci, trebuie sa ne intrebam fiecare: “Oare, am eu macar RABDARICA?” Minunat ar fi ca prin ispitele ingaduite de Dumnezeu asupra noastra, sa ajungem la RABDARE, apoi la RABDAROI, si in cele din urma, chiar la RABDAREA SFINTILOR, fiindca, ultima treapta, adica, RABDAREA DESAVARSITA, nu o poate avea decat Dumnezeu.


 Si atunci, mergem la Sfantul Parinte Ilie Cleopa: 


“RABDARE, RABDARE, RABDARE si iar RABDARE... Pana cand? RABDARE, dar nu pana la prasit ci, pana la sfarsit! MANCA-V-AR RAIUL!”


🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in saptamana care a inceput, si sa-ti dea in suflet, toate virtutile incepand cu SMERENIA = Maica tuturor virtutilor. 


                                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

vineri, 13 noiembrie 2020

MAICA DOMNULUI: DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNI...

,,Alunecând de la înăţimea celei mai bune şi desăvârşite vieţi, în locaşul cel mai de jos al iadului m-am pogorât, dar prin tine iarăşi m-am făcut mai presus de toată începătoria şi puterea , Stăpână, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu.
S-a deschis uşa cea încuiată a Raiului celui din Eden, Stăpână, prin tine, ceea ce eşti uşa dumnezeiască cea însufletită şi vie, prin care numai Dumnezeu a trecut şi a lăsat-o încuiată, pentru aceea, rogu-mă, uşile vieţii deschide-mi.
Vas sfânt al Preasfântului Duh şi Sfânt Potir, Născătoare de Dumnezeu, sfinţeşte sufletul meu care a devenit sălaş al duhurilor necurate, înoind acum degrabă duhul meu până în străfunduri.
Risipind întunericul şi noaptea patimilor cu dimineaţa pocăinţei, sufletul meu cel adormit în întunericul necunoştiinţei, cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe, trezeşte-l ca să mănânce şi sa fie călăuzit spre lumină, cu strălucirea rugăciunilor tale.
Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu răutăţile mele, fără prihană Stăpână, dar tu izbăveşte-mă.
Din tinereţe am dispreţuit dumnezeieştile porunci ale Fiului tău, Stăpână, şi am alunecat în patimi de necinste.
Acum ascultă glasul suspinului meu şi dăruieşte-mi mie duh zdrobit, inimă smerită, Mireasă nenuntită.
Te cinstim pe tine cădelniţă de aur întru care S-a aprins Cuvântul Tatălui, Trupul cel preasfânt, şi lumea a umplut de dumnezeiască mireasmă şi a sfinţit văzduhul cel întinat de grăsimea jertfelor spurcate.
Tu picuri tuturor, roua vindecărilor, ca un izvor de tămăduiri şi de mântuire şi ca un râu al lui Dumnezeu plin cu ape dumnezeieşti, nematerialnice, hrănind sufletele şi dându-le viată. Pentru aceea, rogu-mă, şi pe mine, cel bolnav, mă tămăduieşte.
Dumnezeiesc alabastru al mirului celui fără de moarte, izvor sfânt al apei celei vii şi de viaţă dătătoare, uşă a mântuirii te laud pe tine, raiul cel cuvântător al lui Dumnezeu, cetatea cea însufleţită a Împăratului Hristos.
Cu minte curăţită, dă-mi mie putere să te văd pe tine pururea, bucuria inimii mele, Fecioară, şi cu lumina ta sa fiu strălucit şi să mă împărtăşesc de buna ta mireasmă.
Dă-mi mie harul de a mă îngriji de pocăinţă sinceră, plâns din inimă şi de străpungerea inimii, căci iată, deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, alerg la mila ta.
Ceea ce ai înălţăt smerita fire a muritorilor şi pe săraci i-ai ridicat de la pământ şi pe cei sărmani i-ai ridicat din necurăţia patimilor, şi pe mine ridică-mă din tina răutăţilor, Preanevinovată.
Zid nebiruit, temelie tare, adăpost sigur şi liniştit dobândindu-te pe tine, Prealăudată Stăpână, cei înviforaţi pe marea patimilor, spre limanul cel liniştit şi la apărarea ta scăpând cu credinţă, pace dobândim.
Munte netăiat mai dinainte te-a văzut pe tine Daniel, Fecioară, din care s-a tăiat piatra cea netăiată de mână, Hristos. Dar acum mă rog, degrab ridică piatra grea a împietririi de pe inima mea.
Cleştele cel dumnezeiesc care ai primit în chip de negrăit cărbunele cel dumnezeiesc, stinge cărbunii aprinşii ai patimilor mele, Preasfântă, cu roua rugăciunilor tale, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.
De cămara de nuntă cea desfătată a sfinţilor şi de patul de nuntă cel ceresc, Ceea ce eşti cămara dumnezeieştii slave, învredniceşte-mă, îmbrăcându-mă cu haina strălucită a nepătimirii, Maica lui Dumnezeu, şi încingându-mă cu veşmântul nestricăciunii.
Noaptea cea fără de lumină mă cuprinde, căci faptelor întunericului m-am robit, dar tu Fecioară, cu lumina ta mă luminează pe mine …….
Iată apărarea mea, iată mântuirea mea, iată ocrotirea sufletului meu şi bucuria, iată scăparea mea, iată acoperământul meu şi nădejdea mea cea tare, Fecioară şi Stăpână.
Aflându-te pe tine frumoasă cu trupul şi cu sufletul, frumoasă şi cu mintea, Cel frumos S-a întrupat din pântecele tău cel feciorlnic, înfrumuseţând urâţenia mea, ca un Dumnezeu, pe Care roagă-L, Curată, să mă mântuiască.
Cârmuieşte tu viaţa mea şi inima mea o umple de bucurie. Dezleagă chinurile nemăsuratelor mele suspinuri şi toată amărăciunea sufletului meu, Buno, schimb-o în bucurie adevărată.
Tu singură eşti ocrotitoare neînfruntată, Fecioară, lauda şi slava creştinilor, depărtează de la mine muncile, iar norii nenorocirilor întoarce-i în lumina bucuriei”.
(Sfântul Ioan al Evhaitelor)
(Culegere selectivă) 

MAICA DOMNULUI: DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNI...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO