luni, 27 aprilie 2020

AŞA...CA-N VREMEA DE PE URMĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


(versuri: Eliana Popa)

Apocalipsa se-mplineste?
Căci parca lumea si-o doreste,
Si toti au inceput să spună:
,,Ooo...asta-i vremea de pe urmă !"

Majoritatea-s apostati,
Chiar daca sunt încreștinati
Si lupii au intrat in turmă
Asa...ca-n vremea de pe urmă !

Femeia poate fi bărbat
Si domnii s-au efeminat
Căsătoria e o glumă
Asa...ca-n vremea de pe urmă !

Avem copii supradotati
Tehnologie si savanti
Si cipu-i gata pentru noi,
Asa...ca-n vremea de apoi !

Si zvonul de război se-aude
Cutremurele-s tot mai multe,
Si catastrofe soi ,de soi
Asa...ca-n vremea de apoi !

Dar unii zic că-i comedie,
Iar altii fac apologie
Si ,,demonstrând"ajung să spună:
,, - Vedeti ? E vremea de pe urmă"

Dar au uitat că Dumnezeu
A spus-o prin Cuvântul Său
Că n-a lăsat a ști la turmă,
Când va fi vremea cea din urmă !

Nici ingerii din Cer nu stiu,
Nici Cel ce e Iubitu-i Fiu
Ci numai Tatăl Sfânt va sti
Când vremea asta va veni !

Mai bine-am cugeta la noi
Că suntem imbracati...dar goi,
Că suntem mândrii...in prostie
Suntem bogati...in sărăcie,

Suntem destepti...dar repetenti
Suntem cinstiti...dar delicventi,
Iubim curat...doar murdărie
Suntem stăpâni...fara moşie !

Si ne iubim...cu ură multă
Căci am uitat porunca sfântă !
Se ceartă fratele..cu frate
Si mama-si dă pruncuț la moarte !

Noi cugetăm...far'a gândi
Si ne-ngropăm...far'a muri
Ne complicăm...in simplitate
Suntem prezenti...dar prea departe !

Si Domnul poate ne mai rabdă
Cât ruga, incă-i bate-n Poartă
Până când noi vom construi
In suflete, Biserici vii !

(Sursa foto: Internet)

Copilul pustiu


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



A batut aseara-n usa, un copil ramas orfan
-Sarut mainile, matusa...mor de foame, n-am un ban!
Vrei sa-mi dai in colt de paine, nu conteaza ca-i de ieri
Dumnezeu sa ma ajute, ca-s ramas fara puteri.

M-am trezit in colt de strada, fara mama sau destin
Si-am cazut fiarelor prada, si ma sting cate putin
N-am puterea sa-mi car greul, n-am mancat de-alaltăieri
Fie-ți mila dumitale, scapa-ma de neplăceri!

Of sarmana incoltita, de-o tristete si de dor
Il pofti sa intre-n casa, sa ii fie mai usor
Ea ii pregatise masa, intre timp ce se-mbăia
Ca era murdar sarmanul, dar curat ca lacrima

Se aseaza-apoi la masa si infuleca-n tacere
El cu inima zdrobita si ramas fara putere
Multumeste de ospățul oferit de-aceasta coană
Lacrimand o preaslaveste, ca pe-o tainică icoana

Dând sa plece baietelul, e oprit si intrebat:
-Ai cumva un adapost, ai o masa...ai un pat?
- Nu am, saru'mana doamna, dorm in parc pe o bancuta
Ploaia, vantul si pamantul, mi se-aseaza pe hainuta

Dragul meu, de azi sunt mama care ti-a lipsit in viata
Iti voi oferi iubire,te voi ocroti in ceata
Casa mea va fi a ta, dupa ce eu ma voi stinge
Vino sa-ti pregatesc patul ca durerea ta ma frige

El plangea de bucurie, la aceasta veste buna
Si-n genunchi se aruncara, ca scapase de furtuna
Acum si-a gasit o mama, plina de singuratate
Si-au ramas mama si fiul, vietii sa-i faca dreptate

Georgian Ionut Zamfira
La mulţi ani pe 2020! Sănătate şi împliniri la fiecare pas făcut în viaţă!

duminică, 26 aprilie 2020

Ce minunata esti tu ,primavara....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Autor: Maria Luca

Ce minunata esti ,tu ,primavara,
cand viata-n jur renaste tumultos,
cand mugurii pe ram se desfasoara,
si ceru-i mai albastru,si campul mai frumos.

Iubesc zefirul bland si razele de soare
ce dulce imi mangaie obrazul obosit,
si apa care canta in sipot de izvoare,
si pasarea ce zboara c-un dor namarginit.

Natura se imbraca in strai de sarbatoare,
o sarbatoare sfanta cand Domnu-a inviat!
La poala crucii Sale venim cu mic cu mare,
sa-i multumim ca-n jertfa-i de moarte ne-a salvat!

Iisus si-a dat viata pe cruce , la calvar,
cand blanda primavara impodobea pamantul,
apoi a inviat si ne-a adus in dar
o viata pe vecie....asa spune cuvantul.

Veniti acum cu totii , veniti sa ne-nchinam
in fata celui care din morti a inviat!
Veniti cu osanale si imnuri sa-I cantam
caci ne-a saivat de moarte si viata El ne-a dat ! Amin!


sâmbătă, 25 aprilie 2020

Rugaciune pentru Duhovnic

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânata şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău, duhovnicul meu (numele) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc.

Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare ca să pun început bun de pocainţă eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească şi de slăbiciunea firii celei căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele.

Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care se pogoară de la Tine, Împăratul Luminii. Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvăntul adevărului Tău. Amin.

Rugăciune

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


    “Fericimu-te pe tine toate neamurile, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca intru tine Cel neincaput, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, a binevoit a incapea. Fericiti suntem si noi avandu-te pe tine folositoare, ca ziua si noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta laudandu-te strigam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de Har, Domnul este cu tine”.

    “Cel ce pentru noi Te-ai nascut din Fecioara si rastignire ai rabdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai pradat si invierea ai aratat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mana Ta. Arata iubirea Ta de oameni, Milostive, primeste pe Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce te-a nascut pe Tine, care se roaga pentru noi si mantuieste Mantuitorul nostru, pe poporul cel deznadajduit”.

   “Nu ne lasa pe noi pana in sfarsit pentru numele Tau cel Sfant si nu strica legatura Ta si nu departa mila Ta de la noi, pentru Avram cel iubit de tine, si pentru Isaac robul tau si Israel Sfantul tau”.
    “Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miuieste!” Amin si Aliluia!

                                                                                                                 Preot Ioan .

Rugaciune la vreme de ispita

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Doamne, Doamne, Cel ce ai ingaduit diavolului sa ispiteasca in rai pe stramosii nostri Adam si Eva, spre a le incerca ascultarea si supunerea,- Cel ce, de asemenea, ai ingaduit diavolului sa ispiteasca cu ingrozire si cu grele suferinte pe dreptul Iov, robul Tau, pentru ca si mai lamurit sa se vadeasca virtutile si credinta lui intru Tine,- Cel ce ai dat ingaduinta satanei sa se apropie cu ispitire de insusi Fiul Tau, spre a-L imbia si a-L momi cu poftele si desertaciunile acestei lumi, pentru ca, infrant si rusinat, acest duh blestemat sa auda din gura Mantuitorului lumii cuvintele: "inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-I slujesti",- Cel ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispitire si de grele indoieli, pentru ca, prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea, in dragostea si in supunerea cea catre Tine,- insuti, Atotputernice si Preabunule Stapane, ajuta-mi si mie in aceasta clipa grea, cand duhul satanei imi tulbura mintea cu indoieli si cu imboldiri, si cand viclene amagiri imi framanta inima si sufletul; arata-mi.

Milostive, adevarul si calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, sa ma pot bucura de cuvintele apostolului Tau lacob, ce zice: "Fericit barbatul carele rabda ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El". Daruieste-mi, Stapane, inima curata si credinta tare, pentru ca in aceste clipe sa pot canta dimpreuna cu proorocul Tau David: "Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc? Multi se ridica impotriva mea, multi ii spun sufletului meu: -Nu-i este lui mantuire intru Dumnezeul lui-... Dar Tu, Doamne, Tu esti ocrotitorul meu, Tu esti slava mea si Cel ce inalti capul meu. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si El m-a auzit din muntele Sau cel sfant... A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea Ta". Amin.

joi, 23 aprilie 2020

SFANTUL MARE MUCENIC GHEORGHE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, Sfantul Parinte, Arsenie Boca ne spune asa: "Daca ne-am cunoaste cat suntem de pacatosi, ne-ar fi mult mai usoara ispasirea vinovatiilor." Si atunci, haideti sa rugam pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe sa roage lui Dumnezeu si pentru noi: „Sfinte Mare Mucenice, ai vietuit dupa vrednicia numelui tau, ai luat pe umerii tai Crucea lui Hristos si ai lucrat pamantul cel intelenit de inselarea diavoleasca. Ai stat in slava, inaintea scaunului Celui Ce le stapaneste pe toate.

Te rugam sa ne fii mijlocitor al nevoilor noastre! Ingradeste-ne pe noi, nevrednicii, cu rugaciunile tale. Fii izbavitor al celor robiti de pacate, ocrotitor al saracilor, doctor al bolnavilor. Fii indrumator al celor rataciti in intunericul acestei lumi. Izbaveste-ne, ca un milostiv, din toata nevoia si din tot necazul. Alunga tulburarea pacatelor si a primejdiilor de multe feluri. Si ne invredniceste pentru rugaciunile tale, sa fim si noi izbaviti de chinul cel vesnic”.

   🙏 Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, ca unul care ai indrazneala inaintea lui Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre.

                                                                                                                 Amin si Aliluia!

                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

FRICA DE DUMNEZEU ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 



Bucuria mea, iata ce ne spune despre Frica de Dumnezeu, inteleptul Solomon: “Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii; cei fara minte dispretuiesc intelepciunea şi stapanirea de sine” (Pildele lui Solomon 1:7).
Iar Sfantul Ioan Scararul zice: “Sa ne temem de Domnul macar cum ne temem de fiare, fiindca, am vazut oameni mergand la furat care nu se temeau de Dumnezeu, dar cand au auzit acolo latratul cainilor, indata s-au intors inapoi, si ceea ce n-a facut frica de Dumnezeu, a reusit sa faca frica de animale.

 Sa-L iubim pe Domnul macar atat cum ii iubim si ii cinstim pe prieteni, fiindca, am vazut de multe ori oameni maniind pe Dumnezeu si neingrijorandu-se deloc pentru aceasta, dar tot aceiasi oameni, suparand cat de putin pe prietenii lor, au intrebuintat orice mestesug, au nascocit orice fel de mijloace, in tot chipul si-au aratat intristarea si cainta si atat ei singuri, cat si prin altii, prieteni si rubedenii, si-au cerut iertare si le-au trimis celor suparati daruri, numai ca sa castige dragostea lor de mai inainte”

marți, 21 aprilie 2020

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                         Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...

Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.

Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”2

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”3

Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.

                                           Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

             Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.

Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”4

Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

                                                  Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”5 Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”6 Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

                                                Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

      Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:

„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”7 Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”8 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”9

Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”10 - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”11

                                     De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

        Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?

Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”12 Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”13 Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”14

În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.

În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”15 „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”16

                                                         În concluzie... Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.

. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.
                                                                                                                                           AMIN!

duminică, 19 aprilie 2020

Cuvant de invatatura al celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Cuvant de invatatura al celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest Praznic frumos si luminat.
 De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau. De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta. De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
 De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit. De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se. De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda. Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru: si cei dintai si cei de-al doilea luati plata. Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va.
 Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti.
Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia bunatatii. Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca din mormant, iertare a rasarit.
 Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului; si a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea. Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune fiindca a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos: amaratu- s-a ca s-a stricat.
 S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat. A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A prins pamant si s-a intalnit cu cerul. A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii.

 Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata stapaneste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut. Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor.amin+

ÎNGRIJORARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Câteodată mă apucă o amară întristare
Și mă văd pătruns în suflet de-o adâncă-'ngrijorare:
Dacă moartea nemiloasă se va hotărî să vină
Chiar în zilele în care rugăciunea mea-i puțină?..

Dacă-mi va scădea credința și-oi cădea în moleșeală,
Iar sfârșitul vieții mele mă va prinde-'n lâncezeală?..
Dacă-'n vremea ce urmează voi comite fapte rele
Și venind pe nesimțite, moartea mă va prinde-'n ele?..

Dacă am făcut păcate în vâltoarea tinereții,
Și-mi voi aminti de ele tocmai la sfârșitul vieții?..
Da, vă spun ca la prieteni, mă mai chinuie o teamă..
Dacă-am supărat pe alții, fără ca să bag de seamă?..

Cine știe ce suspinuri au ieșit, din câte piepturi..
Poate-am încălcat în viață sensibilități și drepturi,
Poate fără remușcare am jignit persoane fine,
Care n-au avut curajul să mă mustre-apoi pe mine..

Doamne, iartă-mi neputința, slăbiciunea și uitarea,
Când cărarea Ți-am pierdut-o, dăruiește-mi îndreptarea..
Dacă vrei, mă miluiește, căci a Ta e mântuirea,
Plin e cerul de-a Ta slavă, nesfârșită Ți-e iubirea!
amin

LA CINE SĂ ALERG, IISUSE ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


( versuri :Eliana Popa)

La cine sa alerg Iisuse?
Vin iar la umbra Crucii Tale
Durerile-mi ramân nespuse
Doar tu-mi cunosti amara jale !

Trecut-au ani de suferintă
Trecut-au ierni si mi-e tot frig
Mă lupt căzând in neputintă
Si doar la Tine stiu sa strig.

As plânge-ntruna ,dar n-am lacrimi
Le-am pus zăgaz si nu mai curg
Privesc la ale Tale patimi
Si spre al vietii mele-amurg !

Si mă intreb de pot a duce
La fel si eu, Golgota mea
De pasii mei vor sti sa urce
Sau de vor sti, nu vor putea !

Tu ai căzut pe drumul Crucii
Ca eu să mă ridic din moarte,
Eu imbracată-n haina rugii
Voi duce crucea-mi mai departe !

BINECUVANTARE si SFAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 


Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze cu inger tare pazitor, ca si pe Tobie. Har si pace sufletului tau. Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta. Dar, ca sa-ti fie bine astazi si in fiecare zi a vietii tale, te indemn sa fugi de CLEVETEALA si de JUDECAREA altora, adica, respecta "a 11-a porunca": "VEZI-TI DE TREABA TA!", sau cum se mai spune: "STAI IN PATRATELUL TAU!" 

Iubeste TACEREA, care naste toate virtutile. Nu vorbi cuvinte de prisos, fiindca acestea iti golesc sufletul de RAVNA CEA DUMNEZEIASCA. 

Te indemn sa ai ADEVARUL pe buzele tale, BUNATATEA sa sclipeasca in ochii tai, RABDAREA sa fie piatra de temelie in sufletul tau, BLANDETEA ta sa mangaie pe toti cei din jurul tau, mainile sa-ti fie pline de MILOSTENIE cu "Lazarii lumii", ZAMBETUL sa copleseasca fata ta, IUBIREA pentru aproapele dar si pentru vrajmasi sa umple inima ta, iar RUGACIUNEA LUI IISUS: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! sa fie mereu, mereu pe buzele tale si in inima ta. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

sâmbătă, 18 aprilie 2020

SUS PE DEALUL CĂPĂȚÂNII


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Eliana Popa

Sus pe Dealul Căpățânii
Când se-arată raza lunii,
Cin' coboară de pe Cruce,
Cu trupșorul numai sânge
Și cu răni multe de cui?
Iisus, Fiul Domnului!

Cu amar Maica îl plânge,
Și cu lacrima ce-i curge
Spală trupul Fiului
De sudoarea chinului .
Ochii ei se fac izvor
Pentru-al cerului Fecior!

,, - O, tu, soare ce-ai apus!
Și tu lună ce ești sus,
Luminați și privegheați
Și-n giulgiu mi-L îmbrăcați!
Țeseți giulgiu luminos
Pentru Fiul meu, Hristos!

Și tu, fir de busuioc
Pe-a Lui frunte să-ți faci loc!
Să-i scoți spinii din coroană,
Să te pui balsam pe rană!
Pe-a lui frunte să-nflorești
În veci să nu vestejești!

Albă floare-a crinului,
Să-nflorești în coasta Lui!
Unde sulița l-a-mpuns
Unde sângele a curs,
Să rămâi floare aleasă
Între flori să fii crăiasă!

Iar pe lemnul Crucii Lui,
Unde-s urmele de cui,
Să răsară flori de nard
Cu parfum preaminunat!
Crească floarea mirului
Peste crucea Fiului!

Heruvimi din cer să vie
Să-L poarte pe năsălie,
Năsălie dintr-o stea
Și din praf de peruzea.
Îngerii să-L însoțească
Și mormântul să-i cădească!

Și tu, harnică albină,
Fă-mi din ceara cea mai fină,
Lumânare sau făclie
S-o pun lângă năsălie!
Să țină lumina sa
Până Fiul mi-o-nvia!

Mi-o-nvia și-o merge sus
Că așa, cândva, mi-a spus,
A venit să poarte-n spate
Crucea lumii de păcate,
Dealul Golgotei să-L urce
Să moară astăzi pe Cruce!

Se se bucure Sionul,
C-o să învieze Domnul!
Slava Lui e peste tine,
Noule Ierusalime,
Și pe poarta Raiului
Intră sfinții Domnului. "

vineri, 17 aprilie 2020

PROHODUL DOMNULUI IISUS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                              
                                                    PACE SI IUBIRE VOUĂ !...
E zi de Post si Rugaciune,
Sub Ceruri care s-au închis
IIsus pe Cruce, azi se pune
Sa-'Nvie-apoi, cum ne-A promis..

Ca Tatal L-A trimis în lume
Intru iubirea Lui cea mare,
Prin EL, cuvântul drept a-si spune
Pacatelor, sa dea iertare..

Dar lumea rea si.. lacomita
Prin Sinedriu, l-A condamnat
Mânati de-a iadului ispita,
La moarte, pe-al ei Împarat

Ei nu stiau, ca au în fata
Pe Dumnezeu Adevarat..
Care-A venit, sa-si dea viata
Ca sa-l învinga pe Pacat

Prin Iuda, ce iubea argintii
Soldatii l-au recunoscut
Punând pe drumul suferintei.
Hristosul viu, cu un sarut

L-au judecat, fara dreptate
Pe Fiul Domnului iubit
Asa precum e scris în Carte..
Si-n Prorociri ce s-au Grait

Pilat, a vrut sa gratieze
Pe ceL ce nu-i gasise vina
Dreptatea vrând, sa o aseze..
În gândul lui, având Lumina

Lasând poporul, sa aleaga..
Pe Barabas, ori pe Iisus
Dar n-a putut sa înteleaga..
De ce pe cruce, ei l-au pus?

Spalându-si mâinile de pata,
Pilat din gura a grait
Sentinta aspra ce-I e data
Nu-i pentru EL!.. ca n-a gresit!

L-au luat atunci, în mâini soldatii...
Cu bice multe l-au batut
Scuipau, si i-L bateau si altii..
De ce?.. ca vina n-a avut

I-au pus pe cap râzând coroana
Din spini,.. sa-L faca, împarat...
Peste Iudei.. de buna seama,
Otet sa bea.. de-i însetat

I-au dat în spate, greaua Cruce..
Sa-si poarte Moartea, dupa EL..
Dar n-au stiut ca cel ce-o duce,
Se da jertfirii... ca un Miel

L-au pus pe Crucea Rastignirii..
Între tâlhari, batjocorit
Pe datatorul Mântuirii
Pe Fiul Domnului.. Iubit

În Vinere' pe la amiaza...
În chinuri groaznice -a Murit
Pacatul lumii CE se-aseza..
Peste Hristosul rastignit

Din ceruri s-a pornit furtuna
Si noaptea-n zi... s-a Asezat...
Întregii lumi.., parca sa spuna
Ca Domnul Sfânt!!!... pe Fiu si-A dat !

Ca sa rascumpere Pacatul
Ce sta în Iaduri ferecat..
Prin Moarte vine Împaratul
Spre adevar.. Nejudecat..

Cutremurându-se pamântul
Când iadul, porti si-a sfarâmat
Din cer a pogorât, Cuvântul !!!
Pe drepti scotându-i din Pacat

I-L asteptam, cu rugaciune..
Sa vie -n lume înapoi
Prin Taina-I, împlinind minune
Sa ne Învie.. si pe noi

Pe drumul Cucii în tacere,
Azi ne pornim, cu pasi cerniti..
Prohodul LUI, si-a LUI durere
Cântand în suflet, chinuiti

Dar asteptam cu bucurie
Plângându-I moartea ce-a rapus
A treia zi, când o sa-NVIE !
Speranta noastra, prin IISUS

Cu moartea a calcat pre Moarte..
Si Iadul vesnic a supus..
Iubirea Pururi, sa ne-o poarte,
Prin darul vietii ce-A, adus!

.. Slava TATALUI si FIULUI si SFÂNTULUI DUH ! AMIN!

ANDREI BOTOSANU
Bucuresti 2010

[scrisa chiar în vinerea mare, dimineata]

Zâmbetul ceresc

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


        Să vă spun despre un creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran. Citise mult Sfânta Scriptură, însă în afară de aceasta nu mai citise nici o altă carte. Acum se afla în aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi alţi oameni cu înaltă cultură, care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest biet ţăran se străduia să aducă la Hristos pe un membru al Academiei de ştiinţe. Dar în schimb primea numai ironii. - Domnule, nu-ţi pot explica mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd... - Ia numi mai spune mie poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos? - Nu pot să-ţi spun cum Îl văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri poate vedea cineva. În vis, să zicem, vezi multe lucruri. Mie mi-i deajuns să închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul meu, acum văd pe cumnata mea, pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un altfel de vedere. Văd pe Hristos! - Chiar Îl vezi pe Hristos? - Da, Îl văd! - Nu mai spune, cum îl vezi? Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum te priveşte? Zâmbeşte vreodată? - Ai găsit, a răspuns ţăranul, îmi zâmbeşte! - Domnilor, veniţi să auziţi ce îmi spune acest om! Mă ia în batjocură. Zice că Hristos îi zâmbeşte. Arată-mi şi mie cum îţi zâmbeşte?
    Acesta a fost unul din cele mai mari momente din viaţa mea. Ţăranul a luat o înfăţişare foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie luminoasă. Un zâmbet a apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu pictor ca să zugrăvesc acel zâmbet. Era într-însul o doză de întristare pentru sufletul pierdut al omului de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în acel zâmbet! Avea atâta dragoste şi compătimire şi o bucurie de a mântui acel suflet! Toată frumuseţea Raiului se vedea în zâmbetul acelei feţe. Era murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul ceresc al Raiului. Iară, profesorul, şi-a plecat capul şi a zis: „Ai dreptate, domnule. Ai văzut pe Hristos. Ţi-a zâmbit“.

joi, 16 aprilie 2020

SMERENIA LUI IOAN TEBANUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


 Bucuria mea, se spunea despre micul Ioan Tebanul (din Teba), ucenicul avvei Ammona, ca a slujit batranului parinte, care era bolnav, vreme de doisprezece ani, si statea cu el pe rogojina. Batranul insa nu-l baga in seama, si, macar ca se trudea foarte mult pentru el, niciodata nu i-a spus batranul:

"FII MANTUIT!"
- formula obisnuita de salut. Sau, cum am zice azi: "Nu-i dadea nici: “Buna ziua!". Cand tragea sa moara parintele Ammona, au venit batranii din Sfanta Manastire si atunci, el l-a apucat de mana pe ucenicul sau, Ioan Tebanul si i-a spus: "FII MANTUIT!, FII MANTUIT!, FII MANTUIT!" Si l-a incredintat batranilor parinti, spunandu-le: EL E INGER NU OM!

🙏 Acest ucenic al avvei Ammona, a avut ADEVARATA IUBIRE pentru aproapele sau (o iubire jertfelnica), a avut INDELUNGA RABDARE, a fost BLAND si SMERIT cu inima si pentru toate acestea, ingerii i-au pus CUNUNI PE CAP, iar cand a murit, S-A MANTUIT!

🙏 Dragii mei, haideti sa fim sinceri in fata lui Dumnezeu si cu noi insine: Oare, avem noi macar catusi de putin din smerenia acelui ucenic, Ioan Tebanul? Nu??? Pai, atunci sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne dea si noua in suflet, BLANDETE, IUBIRE JERTFELNICA, RABDARE si macar o picatura din smerenia Sfantului si Dreptului IOV, a Sfantului EFREM SIRUL si a Sfantului ANDREI CRITEANUL.

                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO