Mulţumesc

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă-mi supărarea,
Riduri, valuri de întristare
Îmi tot tulbură cărarea…

Rugăciunea-mi întăreşte
Şi dă-i aripi că să zboare
Către Cerul de lumină
Unde raiul e în floare!

Nădejdii ce-i în risipă
Dă-i curaj să toarcă iar,
Fire de credinţă, pace,
Că nimic nu e-n zadar.

Inima-n genunchi se roagă
Nopţile în privegheri,
Cât de harnică furnică
A rămas pierdută-n ieri…

Clopotul tăcerii sfinte
Mai răsună azi în strană,
Îngeri, Sfinţi, plini de lumină
Îmi mai oblojesc o rană.

Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă tot ce-i trist,
Uneori mă pierd cu firea...
Mulţumesc, deci mai exist!

Camelia Cristea

LA PICIOARELE CRUCII SE AFLĂ TAINA MÂNTUIRII SUFLETEŞTI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

     Taina cea mare a mântuirii sufleteşti se poate afla numai la picioarele Crucii. Înţelesul şi taina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că îţi pui în gând să ieşi mai întâi din răutăţi ca să te faci un creştin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufleteşti stă tocmai în aceea ca păcatele şi răutăţile să te doboare la picioarele Crucii… Să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor… Să cazi plângând la picioarele Crucii, aşa cum eşti, plin de răutăţi. Carul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când simţi că te înăbuşă răutăţile şi cauţi o scăpare, când simţi o pieire şi cauţi o mântuire, când te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşire, când te simţi în întuneric şi doreşti o lumină, când simţi că te-a schilodit păcatul, când simţi că te-a orbit patima, când simţi că nu mai poţi sta şi umbla pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi din adâncul sufletului: „Iisuse Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduieşte!” Să cauţi mai întâi să te faci bun şi apoi să pleci la Domnul ar însemna să înjugi boii înapoia carului. Când Duhul lui Dumnezeu începe a lucra în om, atunci începe şi satana a lucra cu toate meşteşugurile lui, pentru că se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Vocea diavolului e aceea care şopteşte unora: „Eşti prea păcătos, omule, ca să ai iertare… că doară n-ai omorât pe nimeni să te faci «pocăit»”… N-asculta, dragă cititorule, n-asculta de şoaptele şi amăgirile diavolului, ci lasă-L pe Duhul lui Dumnezeu să te atragă tot mai mult la picioarele Crucii. Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii, căci numai acolo ţi se arată taina cea mare a vieţii şi a mântuirii sufleteşti. Minunea cea mare a schimbării unei vieţii păcătoase, minunea cea mare a învierii păcătoşilor la o viaţă nouă, se petrece şi se poate petrece numai la picioarele Crucii. Căzut la picioarele Crucii, ţi se deschid ochii ca să vezi lumea şi să te vezi pe tine însuţi în lumina Evangheliei. La picioarele Crucii te afli pe tine însuţi şi rosturile vieţii tale. La picioarele Crucii afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit ca Însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru tine şi iertarea ta. La picioarele Crucii afli cu ce fel de dragoste te-a iubit Dumnezeu Tatăl, că pe Însuşi Fiul Său L-a jertfit pentru tine. La picioarele Crucii afli că Iisus este un Mântuitor al tău, Care a murit pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iubirea ta şi pentru scăparea ta. La picioarele Crucii ţi se deschide mintea şi gura ca să strigi îngrozit: „O, nebunul de mine, cu câtă dragoste m-a iubit Tatăl şi cu câtă ură l-am urât eu pe de aproapele; cât a suferit Mântuitorul pentru mine şi eu am sărit în capul vecinului pentru toate nimicurile; cu ce dar m-a îmbiat Crucea şi eu l-am respins!” La picioarele Crucii nu ţi se deschid numai ochii înţelegerii, ci capeţi de sus şi un dar, o putere, un ajutor să ţi schimbi viaţa. Stând la picioarele Crucii, o putere de sus îţi schimbă inima, îţi schimbă ochii, îţi schimbă urechile, mâinile, vorbele şi purtările. Când ai aflat cu adevărat Crucea Mântuitorului, nimeni nu te mai poate ridica de la picioarele ei. O viaţă întreagă o petreci lângă Crucea Mântuitorului şi sub darurile ce se revarsă din ea. La picioarele Crucii afli că tu nu mai eşti al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpărat cu un preţ mare; eşti averea Celui răstignit !

E SAPTAMANA GREA IISUS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                                          (Saptamana Patimilor)

               ✍Autor Nicu Fasola.
   “E saptamana grea Iisus, a patimilor Tale,
Cand pentru noi Tu ai primit a suferintei cale,
Sa duci pe umeri Crucea grea, cu multele pacate,
A celor care i-ai iubit si i-ai scapat de moarte.

   Ieri, Te chemau in casa lor spre-a cere vindecare,
Primit ai fost ca Imparat, cu Sfinte Osanale,
Azi, tot acei ce te doreau, arunca pietre-n Tine,
 La moarte toti Te vor si n-au nici mila nici rusine!

   Tu, urci tacut si-asculti smerit insultele dusmane,
Pe frunte, spinii mari te dor, iar trupu-i numai rane,
Din ochii Tai, cad pe pamant doar picuri mari de sange,
Iar inima in pieptul Tau, Iti tremura si plange!

   Nici ucenicii cei iubiti nu mai sunt azi cu Tine,
De lumea rea s-ascund grabiti cu frica si rusine,
 Tu, singur parasit de toti, urci Golgota-n tacere,
Lovit de biciul nemilos in crancena durere!

   Azi, după doua mii de ani, Tu ai aceeasi soarta,
De la Caiafa la Pilat, poporul tau Te poarta,
 Cu cozonac pe masa lor, cu miel si pasca dulce,
Pastrand doar datinile vechi, ei Te-au uitat pe Cruce!

   O!, iarta-ne Iisus iubit acum, cat se mai poate,
Prin Jertfa Ta sa speli pe veci, noianul de pacate,
Si-n Saptamana asta grea sa plangem cu durere,
 Sub Cruce s-alergam grabiti, si-apoi..., Nimic..., TACERE!!!...”.

   🙏 Minunate si adevarate versuri! Dumnezeu si Maica Domnului sa binecuvanteze pe autorul versurilor, Nicu Fasola si impreuna cu el pe tot poporul crestin ortodox de pretutindeni!
                                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

PRAZNICUL FLORIILOR ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dragii mei, au venit FlLORIILE CU BUCURII in sufletele noastre si BUCURIILE CU FLORII. "Osana, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel" (Ioan 12:13). O, Doamne Iisuse Hristoase, vezi starea noastră in care ne gasim. Iata-ne loviti din toate partile de o mulțime de rele, necazuri si ispite. Fiindca suntem orbi sufleteste, LUMINEAZA-NE! Fiindca suntem nestatornici si slabi, INTARESTE-NE! Ajuta-ne sa nu te mai rastignim prin pacatele noastre. Fiindca Te dorim si Te iubim, MANTUIESTE-NE! Fereste-ne, ca nu cumva astazi, sa strigam "OSANA!", iar maine sa strigam: RASTIGNESTE-L! RASTIGNESTE-L! RASTIGNESTE-L! Lumineaza-ne mintea si sufletul nostru, ca Tu esti Dumnezeul nostru si Tie slava-Ti inaltam, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Prea Sfantul si Bunul si de viata Facatorul tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Dragii mei, iata, vine Iisus Hristos, Imparatul si Mantuitorul nostru. Vine, sa intre in "CASA SUFLETELOR NOASTRE! Sa-L primim asternand in calea Lui: "ramuri" de: BLANDETE, IUBIRE, SMERENIE, MILOSTENIE, IERTARE, RABDARE, RUGACIUNE, POST, CAINTA, SPOVEDANIE, IMPARTASANIE... si, daca nu le avem pe toate, atunci se va bucura daca-i strigam: "Priveste cu-ndurare, Doamne, si iarta-mi neputinta, Cand valuri bat sa ma doboare, mareste-mi Tu credinta. Si pune-n mine un duh nou, si-o inima curata, Smerit sa-Ti multumesc, Iisuse, Sa nu uit niciodata".

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har si pace sufletului tau. Amin si Aliluia!                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Harul Domnului nostru, Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal și impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu tine, in toata ziua de astazi si in tot lucrul mainilor tale. Har, mila si pace sufletului tau, de la Iisus Hristos Dumnezeu! 

Astazi SMERESTE-TE, TACI, RABDA, IARTA, ROAGA-TE PENTRU TOTI! Iubește pe Dumnezeu din tot sufletul tau, cu toata fiinta ta, iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti si iubeste-i si pe vrajmasii tai. Cand ai nevoie de El, Dumnezeu este deja, langa tine. Cand il intrebi, Dumnezeu te aude. Cand crezi in El, Dumnezeu lucreaza in sufletul tau. Sa tii "candela inimii" tale, pururea aprinsa si sa nu uiti "tratamentul duhovnicesc" care ti l-am recomandat: Doamne, eu sunt adancul pacatului! Sunt cel mai mare pacatos din lume! Asa-mi trebuie pentru pacatele mele! Iti multumesc ca mi-ai dat sa patimesc atat de putin pentru pacatele mele, fiindca, meritam mult mai mult! Iar, daca sunt pe o cale gresita indreapta-ma Tu, pe cea buna! Doamne, precum vrei si precum stii si precum vrei, miluieste! 

Faca-se voia Ta, precum in Cer, asa si pe pamant! Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! Sfinte Calinic de la Cernica, roaga-te lui Dumnezeu si pentru mine pacatosul, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii mele. Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

CELE TREI LUCRURI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un bunic evlavios si ajuns la o varsta foarte inaintata, era inconjurat de multi nepoti si stranepoti si le povestea multe intamplari cu talc din viata sa.
Nepotii erau foarte entuziasmati de toate intamplarile prin trecuse bunicul lor. La un moment dat, unul dintre nepoti care era mai mare l-a intrebat:
– Cum ai reusit, bunicule, sa treci prin razboaie, prin atatea necazuri si lipsuri, si cum ti-ai pastrat, intodeauna, aceasta stapanire de sine si acest echilibru cu care ne uimesti si acum?
– Ei bine dragii mei! raspunse el. Sa stiti ca, eu, intotdeauna am fost atent cu ochii mei, ca TOT RAUL DIN LUME PATRUNDE IN INIMA OMULUI, PRIN SIMTURI SI MAI ALES PRIN VAZ.
Cand eram si eu mic ca voi, preotul din sat m-a invatat sa fac trei lucruri in fiecare zi, cand plec de acasa:
Intai, sa-mi ridic privirea spre cer si gandul la Dumnezeu, ca sa-mi aduc aminte ca de acolo de sus, El ma vegheaza. Dumnezeu, este cel mai important in viata mea si spre El trebuie sa-mi indreapt toata silinta si putinta.
Al doilea, sa-mi plec ochii spre pamant si sa privesc la cat de putin loc am nevoie pentru a-mi gasi si eu acolo mormantul.
Si in al treilea rand, sa privesc de jur imprejur, la multimea de oameni care patimesc mai rau decat mine, la toti aceia care sunt bolnavi: ciungi, ologi. orbi, surzi, muti, nevoiasi sau lipsiti de adapost.
In felul acesta am trecut, in viata, prin toate suferintele, le-am indurat fara cartire, si am trait multumit si in pace cu lumea intreaga si cu Bunul Dumnezeu.

http://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.ro/

Hristos a înviat” înlocuit cu ”Paște fericit”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“”

Iepurele în loc de jertfa lui Hristos - cea mai mare lovitură primită vreodată de lumea creștină

Paștele nu poate fi fericit. Învierea – da!

Vă doriți în aceste zile ”un Paște fericit”? Ați apucat să trimiteți această urare celor dragi și așteptați să o primiți în schimb? Dacă veți căuta să cumpărați o felicitare cu această urare, să alegeți una cu iepuraș – Iepurașul este responsabil la departamentul cadouri.

Un iepuraș fericit este tot ce ne dorim.

Marketologii iscusiți au reușit în doar cațiva ani să ne pună un iepure pe masă în loc de jertfa lui Hristos. Oamenii nu-și mai spun ”Hristos a înviat”, ci își doresc ”un Paște fericit”. Pentru a înțelege sensul acestei mutații trebuie să cunoaștem mai întai sensul cuvantului ”paște”. Paștele înseamnă trecere și de la Moise la Hristos s-a referit concret la trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, care a presupus întreaga suferință a drumului de la robia egipteană la eliberare. Suferința poporului evreu, cu morțile aferente, cu zbuciumul traversării pustiului, au preînchipuit suferința lui Hristos, patimile Sale și moartea pe Cruce care au culminat în învierea Sa. ”Paștile Domnului”, așa cum cantăm în Canonul Învierii, este trecerea ”din moarte la viață și de pe pămant la cer”. Este de la sine înțeles că ”trecerea” prin patimă și moarte nu poate fi fericită, ci numai Învierea este prilej de bucurie.

În accepțiunea creștină fericirea este o stare de grație, condiția sfinților, încununarea virtuților, răsplata veșnică, creșterea întru asemănarea cu Hristos. Formula ”sărbători fericite”, ”paște fericit” este o noutate a lumii care consideră că fericirea este o masă bogată, un drum spre picnic fără ambuteiaje, o revedere a neamurilor. Nu veți găsi această urare nicăieri în tradiția de două mii de ani a creștinismului.

De la Hristos încoace creștinii își spun ”Hristos a înviat” – aceasta este vestea care a schimbat lumea, care a cutremurat iadul și a deschis cerurile. A spune ”Hristos a înviat!” și a răspunde ”Adevărat a înviat!” este adevărata mărturisire de credință, însumarea Evangheliei în două cuvinte, îndeplinirea poruncii propovăduirii.

Înlocuirea lui ”Hristos a înviat” cu ”Paște fericit” este cea mai mare lovitură primită vreodată de lumea creștină. Urmările ei nu se vor lăsa mult așteptate.

Nu vă temeți și nu vă rușinați să vă spuneți ”Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Desigur, dacă aveți această convingere.

Hristos a înviat! Fiți fericiți…

Savatie Bastovoi

(icoana realizata de Mihaela Andrei)

CREDINTA si IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Mai ales doua lucruri cere domnul Iisus Hristos de la noi: CREDINTA si IUBIRE. La doua intrebari trebuie sa raspundem cu totii, si raspundem nu atat cu cuvantul, ci cu VIATA, cu viata pe care o traim, pentru ca: MASURA CREDINTEI este MASURA VIETII. Cum ti-e viata, asa ti-e si credinta! DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu participi in fiecare duminica la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu te rogi lui Dumnezeu in fiecare dimineata, in fiecare seara, cand te asezi si cand te scoli de la masa. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu nu postesti dupa randuiala sau cel putin miercurea si vinerea. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu ai un preot duhovnic la care sa te spovedesti CEL PUTIN in cele patru posturi mari ale anului, sau, ori de cate ori ti-o cere constiinta. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu faci fapte bune. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu minti, daca furi, daca invidiezi, daca clevetesti, daca daca judeci, daca urasti, daca esti manios, daca esti viclean, daca esti mincinos si neserios, daca faci pacate mari in trup. DEGEABA te numeri cu cei credinciosi daca nu-l iubesti pe Dumnezeu, pe aproapele tau ca pe tine insuti, dar neaparat si pe vrajmasii tai. CINE ARE OCHI DE VAZUT SA CITEASCA ce-am scris si CINE ARE AMINTE SA IA AMINTE, ca doar atunci va fi CUMINTE! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

SUNT UȘILE DESCHISE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Sunt ușile deschise la Altar,
Căci cerurile ne zâmbesc de-acum:
Din coastă Domnul izvorăște har,
Căci Și-a sfârșit al Crucii Sale drum..

În zilele acestea e ușor
Din naos pacea Domnului s-o iei:
Ea picură din boltă-'ncetișor
Și poți s-o simți în inimă, de vrei..

Ai înțeles, iubitul meu creștin,
Ce a făcut Stăpânul nostru Sfânt?..
Prin Crucea ce a dus-o cu mult chin,
Iisus întors-a harul pe pământ!

Aș săruta cu râvnă iar și iar
Icoana Învierii lui Hristos
De pe iconostasul din stejar,
Sculptat de iubitorul de frumos..

I-aud pe îngeri în Altar cântând
"Hristos a înviat!" atât de blând..
Îi văd pe îngeri bucuroși zburând,
Pe razele de soare coborând..

Și mie parcă-mi vine-așa.. să zbor
La Cel ce a șezut cu Tatăl Său,
Pe patru heruvimi și tron de nor,
Smulgându-ne din mâna celui rău!
amin

SUNT UȘILE DESCHISE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Sunt ușile deschise la Altar,
Căci cerurile ne zâmbesc de-acum:
Din coastă Domnul izvorăște har,
Căci Și-a sfârșit al Crucii Sale drum..

În zilele acestea e ușor
Din naos pacea Domnului s-o iei:
Ea picură din boltă-'ncetișor
Și poți s-o simți în inimă, de vrei..

Ai înțeles, iubitul meu creștin,
Ce a făcut Stăpânul nostru Sfânt?..
Prin Crucea ce a dus-o cu mult chin,
Iisus întors-a harul pe pământ!

Aș săruta cu râvnă iar și iar
Icoana Învierii lui Hristos
De pe iconostasul din stejar,
Sculptat de iubitorul de frumos..

I-aud pe îngeri în Altar cântând
"Hristos a înviat!" atât de blând..
Îi văd pe îngeri bucuroși zburând,
Pe razele de soare coborând..

Și mie parcă-mi vine-așa.. să zbor
La Cel ce a șezut cu Tatăl Său,
Pe patru heruvimi și tron de nor,
Smulgându-ne din mâna celui rău!
amin

DUMINICA FLORIILOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ -

De ce purtam in aceasta zi ramuri inverzite de copaci, in special salcie, si flori?

Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim este si o zi care prevesteste Invierea lui Hristos, ea fiind, intr-un fel, un Paste anticipat, o arvuna a biruintei iubirii smerite si jertfelnice a lui Hristos-Dumnezeu asupra pacatului si asupra mortii, iubire mai tare decat rautatea izvorata din ura si invidie, tradare si lasitate, din lacomie de bani si de putere lumeasca trecatoare, precum si din violenta ucigasa.

De ce purtam in aceasta zi ramuri inverzite de copaci, in special salcie, si flori? Purtam in maini ramuri verzi de copaci (mai ales salcie) si flori pentru ca ele simbolizeaza florile credintei cultivate prin post si rugaciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sambetei lui Lazar spune clar in cantarile ei ca acum s-au implinit cele 40 de zile de post.

Iar Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor fac, asadar, trecerea spre o alta saptamana, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfant si mai sfintitor, fiind timpul totalei participari mistice sau tainice a crestinilor ortodocsi la Sfintele si Mantuitoarele Patimi ale lui Hristos, pentru ca noi oamenii sa ne despatimim de patimile rele sau pacatoase din firea omeneasca, patimi care au pricinuit odinioara rastignirea si moartea lui Hristos. In acest sens, florile pe care le purtam in mana in Duminica Floriilor reprezinta florile virtutilor adunate in timpul postului, si anume: lumina rugaciunii, smerenia postirii, bunatatea inimii milostive si darnice, curatia mintii dobandita prin pocainta, sfintirea sufletului si trupului.

Toate acestea sunt florile iubirii smerite si sfinte a crestinului fata de Dumnezeu si fata de semeni. Florile duhovnicesti cultivate in timpul postului sunt aduse lui Dumnezeu ca daruri cultivate in ogorul sfant al Bisericii lui Hristos, cu harul Duhului Sfant.

Sa ne ajute Preamilostivul Dumnezeu ca si noi, care purtam in maini ramuri de salcie smerita, sa ne smerim si sa primim cu evlavie pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care intra acum nu numai in Ierusalim, ca odinioara, ci si in sufletul nostru si in casa noastra, aducandu-ne pace si bucurie, spre slava Lui si mantuirea noastra. Amin!

+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sãptãmâna Patimilor

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc.

Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.

                                                           Lunea cea mare 

“Iatã Mirele vine în miezul noptii si fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednicã este iarãsi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreunezi, ca sã nu te dai mortii si afarã de Împãrãtie sã te încui; ci te desteptã strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. (Troparul zilei)
În aceastã zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.
De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã.
Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare.
Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic.

“Cãmara Ta, Mântuitorule, o vãd împodobitã si îmbrãcãminte nu am ca sã intru într-însa. Lumineazã-mi haina sufletului meu, Dãtãtorule de luminã si mã mântuieste”. (Condacul zilei)

                                                                   Martea cea Mare

Aceastã zi ne pregãteste pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Când Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi si aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeste întelepte cãci împreunã cu fecioria au avut si minunatul si îmbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru cã, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeasi mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieti au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numeste somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeiestii Pãrinti pilda celor zece fecioare, împreunã cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne sã veghem necontenit si sã fim gata sã iesim în întâmpinarea adevãratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru cã nestiutã este ziua si ceasul sfârsitului vietii.
Dacã vom sãvârsi o singurã virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom îngriji de celelalte, si mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna vesnicã, ci vom fi întorsi rusinati. Si într-adevãr nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sã fie biruitã de bani.
“La ceasul sfârsitului, suflete, gândind si de tãierea smochinului temându-te, cu iubire de ostenealã lucreazã-l, ticãloase, priveghind si strigând: Sã nu rãmânem afarã de cãmara lui Hristos”. (Condacul zilei)

                                                        Miercurea cea Mare

În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat putin înainte de mântuitoarea patimã.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim si era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toti, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat si pe acela. Si într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate.
“Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simtind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironositã si tânguindu-se, a adus tie mir mai înainte de îngropare…” (Casiana monahia)

                                                        Joia Cinei celei de Tainã

“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”. (Tropar)

Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: Spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si Vânzarea si prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbrãcat hainele si El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rusineze, iar celorlalti sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildã. La sfârsitul mesei aduce vorbã si despre vânzarea Lui. Dupã putin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel si paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) si S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

                                                Vinerea Patimilor

În aceasta zi, se pomenesc sfintele si mântuitoarele si înfricosãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El.
Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte - pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfintilor, sfintenia însãsi; mântuitoare - pentru cã ele sunt pretul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricosãtoare – pentru cã nu poate fi ceva mai înfricosãtor decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.

În aceastã zi nu se sãvârseste Liturghia pentru cã însusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãtesti care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viatã si credinta tâlharului.
Seara sãvârsim Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.
“În mormânt, Viatã, pus ai fost, Hristoase, si s-au spãimântat ostirile îngeresti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohodul Domnului)

                                                        Sâmbãta Mare

În aceastã sfântã zi, prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viatã vesnicã.

Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatrã mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat si dumnezeiesc Se pogoarã în iad. Sufletul a fost despãrtit prin moarte de trup si l-a dat în mâinile Tatãlui. Si-a dat si propriul Sãu sânge, pret de rãscumpãrare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despãrtirea sufletului de trup, dar nicidecum stricãciunea în întelesul unei putreziri

 a trupului.

                       Dupã-amiazã sãvârsim Liturghia Sfântului Vasile unitã cu vecernia.

“Sã tacã tot trupul omenesc si sã stea cu fricã si cu cutremur si nimic pãmântesc întru sine sã nu gândeascã, cã Împãratul împãratilor si Domnul domnilor merge sã se junghie si sã se dea spre mâncare credinciosilor. Si merg înaintea lui cetele îngeresti cu toatã cãpetenia si puterea , heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)  


Mai multe cititi aici::

https://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.com/2017/04/popasurile-din-drumul-crucii.html

Doamne Iisuse Hristoase

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatãl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastrã mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit binecuvântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunã voie, ca sã mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și învierea Ta!

Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpãri de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mãrturisinduTe, tot așa și pe noi, care acum în aceastã zi de înainte prãznuire, purtând în mâini stâlpãri și ramuri de copaci, pãzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copii Ți-au adus Osana!, învrednicește-ne și pe noi sã Te slãvim, în psalmi și cântãri duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale, și sã dobândim, fãrã de osândã, a ne împãrtãși de bucuria, Sfintei Învierii Tale, și sã cântãm și sã proslãvim Dumnezeirea Ta, împreunã cu ce Cel fãrã de început al Tãu Pãrinte și cu Preasfântul și Bunul și de viațã Fãcãtorul Tãu Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin!

NU POVESTI ALE TALE.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“..

Bucuria mea, parintele Filoteos Zervakos, ne indeamna asa: ,,Invata sa faci din toata inima bucurii celorlalti, si vei vedea cata bucurie iti va darui tie Dumnezeu". Adevarat este, pentru ca Dumnezeu nu ramane niciodata nimanui dator: Ceea ce vom semana, aceea vom si secera. Sa fim BLANZI si SMERITI CU INIMA, fiindca, dupa cum zice Sfantul Ioan Scararul: ,,Dumnezeu odihneste in inimile celor blanzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli”. 

Aceasta inseamna sa traim viata noastra intru Hristos, iar Sfantul Tihon de Zadonsk ne si intareste in acest sens prin cuvintele: "Cand traiesti cu Dumnezeu, gasesti fericire si in nenorocire”. Tot Sfantul Ioan Scararul mai zice: "Fericit este cel care a vazut un inger, dar de o suta de ori mai fericit este cel care s-a vazut pe sine”. Desigur ca Sfantul Ioan Scararul se refera aici la a ne vedea neputintele noastre si a recunoaste ca fara Iisus Hristos, Nimeni nu suntem, Nimic nu putem, Nimic nu avem! Sfantul Arsenie cel Mare spunea ucenicilor sai: “De vorba multa m-am cait, dar de tacere niciodata!” 

Nu vei stapani patimile, daca nu-ti stapanesti limba. De aceea cand te intalnesti cu un prieten sau o prietena, dupa cuvantul Sfintilor Parinti: “ Nu povesti ale tale!”. Si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea si noua macar Rabdarica, dupa cuvantul avvei Ammona din Patericul Egiptean: "Am petrecut paisprezece ani in pustia sketica (in Egipt) rugandu-ma lui Dumnezeu noapte si zi, sa-mi dea putere sa birui mania”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau si sa ai o saptamana cu mult spor in cele duhovnicesti! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

EU SUNT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, la gramatica asa declinam pronumele personale: EU sunt, TU esti, EL este. In credinta crestin ortodoxa, declinarea este invers: EL ESTE (pe primul loc este Dumnezeu in sufletele noastre), TU ESTI (pe locul doi este grija pentru aproapele, altruismul), si EU SUNT (pe locul trei este grija pentru mine, pentru mantuirea sufletului meu). Iisus Hristos ne spune tuturor cat se poate de clar:

Eu sunt LUMINA dar VOI NU MA VEDETI!
Eu sunt CALEA, dar VOI NU MA URMATI!
Eu sunt ADEVARUL, dar VOI NU MA CREDETII!
Eu sunt VIATA, dar VOI NU MA CAUTATI!
Eu sunt INVATATORUL, dar VOI NU MA ASCULTATI!
Eu sunt DUMNEZEUL VOSTRU, dar VOI NU VA RUGATI MIE!
Eu sunt PRIETENUL VOSTRU CEL MAI BUN, dar VOI NU MA IUBITI!
Eu sunt ABSOLUTUL, care va priveste, de aceea, NU TREBUIE SA VA TEMETI DE NIMIC!
ASADAR,,DACA VOI SUNTETI NEFERICITI SAU NU O SA VA MANTUITI, PE MINE (Dumnezeul vostru Hristos Iisus), SA NU MA INVINUITI!

                                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan

NEMURIREA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
.

        Bucuria mea, cu totii stim ca omul este o dualitate, adica, este format din doua parti: TRUP MURITOR si SUFLET NEMURITOR. "Sa stii ca nu e o gluma relatia noastra cu Dumnezeu, sa stii ca toata civilizatia, este un moft, o desertaciune. Cand ai inchis ochii (adica ai murit), nu mai stiti nimic despre civilizatie si de mergerea pe Luna sau pe Marte si asa mai departe... Toate sunt mofturi, desertaciuni, doar un singur lucru este adevarat: Relatia noastra cu Dumnezeu, credinta noastra in Dumnezeu, NEMURIREA SUFLETULUI NOSTRU si ceea ce ne asteapta dincolo de moarte, adica o moarte spirituala vesnica, (in iad), sau o viata spirituala vesnica (in Lumina cea neinserata a lui Dumnezeu)" (Sfantul Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa).

"Ce-as putea sa-Ti daruiesc, o, Doamne, Cand Cerul, pamantul, totul est-al Tau? Ce-as putea sa-Ti daruiesc, o, Doamne? Doar atat: SUFLETUL MEU!"

Cat de frumos spune Patriarhul Filaret al Moscovei: "Doamne, invata-ma sa te iubesc, cum ma iubesti Tu pe mine! Invata-ma Doamne, ajuta-ma sa iubesc Creatia Ta cu tot sufletul si sa fac in toate voia Ta". Amin si Aliluia!
                                                                                                                                       Preot Ioan .

INVIEREA (fragmente) - MIHAI EMINESCU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Şi-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Hristos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!

Hristos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte.

Rugăciune (Cugetare Umilită)- sfântul Ioan Iacob de la Hozeva,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Miluiește- mă, Stăpâne,
După mare mila Ta
Și mă spală cu- ndurare
De fărădelegea mea!

Eu cunosc fărădelegea
Și păcatul mi- i știut,
Căci întru fărădelege
Și- n păcate m- am născut.

Bunătățile din lume
Sus la cer nu trebuiesc,
Tu vrei << inimă smerită>>
De la neamul omenesc.

Jertfa cea bine primită
Este <<duhul umilit>>
Și cu <<inima înfrântă>>,
După cum cântă David.

Darul Tău binevoiește
Întru oamenii smeriți
Și din rândul lor îți place
Să alegi pe cei <<sfințiți>>.

Mântuirea sufletească
Tu voiești a se lucra,
Cu necaz și suferință,
<<Jugul nostru>>: Crucea Ta!

Iar prinosul cel de lacrimi
Și sudoarea se socot,
Întru cel de sus jertfelnic,
Ca o <<ardere de tot>>.

SMERENIE si IUBIRE ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 

.

Bucuria mea, cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat in “saptamana patimilor”. 

Cautand mantuirea sufletelor noastre, cred ca se cuvine sa postim mai mult, sa ne rugam mai mult, sa facem milostenie mai multa, sa ne spovedim si sa ne impartasim din nou, cu lacrimi in ochi si cat se poate smeriti: "Fiilor, sa stiti ca smerenia pe multi, fara nici o osteneala i-a mantuit, si marturisesc aceasta vamesul si fiul cel ratacit, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit. 

Iar ostenelile si faptele cele bune ale omului il pierd, daca nu va avea smerenie, caci osteneala si faptele cele bune pe multi i-au tras la mandrie si au pierit, precum si fariseul acela care se lauda cu faptele lui cele bune si se mandrea (Patericul egiptean)." Un crestin ortodox care cauta smerenia are si blandete si iubire in suflet. 

Despre iubire ne spune sfintitul parinte Porfirie Kafsokalivitul: „Astazi oamenii cer sa fie iubiti si de aceea esuează. Corect este sa nu iti pese daca ei te iubesc, atata timp cat tu iubesti pe Iisus Hristos si ii iubesti si pe ei.”

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau.
🙏 Har si pace sufletului tau de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

PENTRU MINE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Ce dar mai mare-aș fi putut
Vreodată-'n viață să primesc
Decât pe Însuși Dumnezeu,
Trimis de Tatăl Său Ceresc?..

Să-mi zică mie cineva
Că-'n viața asta nu contez?..
Dar PENTRU MINE-a coborât
Hristos, așa cum zice-'n Crez!

Cum aș putea să cred că sunt
Neînsemnat, atunci când știu
Că PENTRU MINE Dumnezeu
Jertfitu-L-a pe al Său Fiu?..

Cum aș putea să mă-'ndoiesc
Că sunt iubit de Dumnezeu,
Când lui Iisus I-a dat să bea
Pahar amar, de dragul meu?..

Da, sunt iubit de Dumnezeu
Și de pe Crucea Sa, Hristos
Mă cheamă pururea spre El,
Oricât aș fi de păcătos!

Să creadă alții ce vor vrea,
Eu dorm pe pernă liniștit
Privind spre Sfântul Crucifix,
Dovada mea că sunt iubit!
amin

MAI ROAGĂ-TE O DATĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Am primit o poezie frumoasă...nu scrie autorul...

Dacă târziu tu te trezești, stai prea puțin în rugă,
Nici nu ai timp să studiezi, mereu mănânci în fugă,
Când de la masă te ridici e ora-ntârziată,
Chiar înainte ca să pleci....mai roaga-te o dată !

Când dimineața-aștepți prea mult tramvaiul ca să vină
Sau cu mașina ai făcut o pană de benzină,
Când stai destul la semafor sau la calea ferată,
Închide ochii și în gând, mai roagă-te o dată !

Când întuneric e pe drum sau ai pierdut cărarea
Sau peste tot în jurul tău e agitată marea ,
Când vântul e-împotriva ta cu ura lui turbată ,
Ridică-ți ochii către cer...mai roagă-te o dată!

Când se revarsă ape mari sau vine uraganul
Iar un cutremur de pământ ți-a prăbușit tavanul ,
Când fără casă tu rămâi și pierzi averea toată,
În loc să murmuri și să plangi...mai roagă-te o dată!

Când vrei să pui în gura ta un frâu pentru vorbire ,
Să nu răspunzi la provocări, te lupți cu vechea fire ,
Când îți apare-n calea ta ispita deghizată ,
De vrei să fii biruitor..mai roagă-te o dată !

Când vezi oriunde-n jurul tău că se păcătuiește
Și că din ce in ce mai mult iubirea se răcește
Iar adunarea unde mergi e apostaziată ,
Ca și IISUS în Ghetsemani...mai roagă-te o dată!

Când ai aflat din profeții că vremea se-mplinește
Și toate-n jurul tău vestesc că totul se sfârșește,
Te uiți spre ceruri și nu vezi că Domnul se arată,
Ca și Ilie, pe genunchi...mai roagă-te o dată!

“INIMA NFRANTA SI SMERITA, DIMNEZEU NU O VA URGISI”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, aceste cuvinte din titlu le gasim in Psalmul 50, despre care, Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur, spune asa: “Psalmul 50 este folositor si pentru cel drept si pentru cel pacatos. PENTRU CEL DREPT, ca sa nu cada in trandaveala si in lene, sa nu se mandreasca cu evlavia lui. PENTRU CEL PACATOS, ca sa nu se deznadajduiasca de mantuirea lui, fiindca “mare este Mila lui Dumnezeu si nemariginita milostivirea lui”. Psalmul 50, este un Psalm de pocainta si daca suntem atenti, putem desprinde urmatoarele adevaruri teologice: 

1. Invatatura despre pacatul stramosesc: “Caci iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea”.
2. Pacatul intineaza omul, iar sufletul apare in fata Lui Dumnezeu, ca fiind hidos si urat mirositor.
 3. Pacatul, inseamna revolta impotriva lui Dumnezeu, dar si jignire si neascultare fata de voia divina. 4. Dumnezeu poate prin Harul si mila Lui, sa stearga orice pacat care este marturisit sub epitrahilul preotului duhovnic.
5. Iertarea pacatelor si a faradelegilor se face numai prin zdrobirea inimii, prin lacrimi si pocainta.
6. Jertfa bine placuta Lui Dumnezeu este inima infranta si smerita.,

   🙏 Iata ca MILA lui Dumnezeu este mare si ne istovita, BUNATATEA Lui n-are limite, iar INDELUNGA RABDARE este nemasurata. De aceea, in toate cate faci, aminteste-ti si iubeste-L pe Dumnezeu, asa cum si El isi aminteste si te iubește pe tine. 

   🙏 Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

   🙏 Nu ne lasa Maicuta, sa pierim pe cale, fiindca, noi suntem fii lacrimilor tale! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

DACA VA VETI UNI CU LATINII (CATOLICII), DE DUMNEZEU VA VETI DESPARTI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Sfantul Parinte, FOTIE CEL MARE: spune asa: "Pe acesti inselatori, Papa si papistasii, luptatori impotriva lui Dumnezeu, i-am osandit prin vot sinodal si dumnezeiesc pe acestia, de vreme ce staruie in inselarea lor cea in multe chipuri, i-am inlaturat din orice comunitate crestina, singura blasfemie impotriva Duhului Sfant (FILIOQUE), este indeajuns ca sa-i supuna la mii de anatheme, sa taiem din trupul Sfintei Bisericii cangrena hulei, sa dezradacinam vlastarele viclesugului."

SFANTUL PARINTE, GRIGORIE PALAMA, spune asa: 

"Pe latini (catolici) nici ingerii nu-i pot schimba, oferindu-le leacul care sa-i vindece de mincinoasa lor slavire. Papa', spunand ca e cap al Bisericii, l-a exilat pe Hristos din Biserica Apuseana. Acest ifos al papei, aceasta manie a lui de a conduce, a nascut atatea erezii. Papa este un Antihrist, pe Papa sa-l blestemati, pentru ca el va fi cauza. Latinii (catolicii), sunt nu doar schismatici, ci sunt  eretici (rupti de Dumnezeu). 

DACA VA VETI UNI CU LATINII (CATOLICII), DE DUMNEZEU VA VETI DESPARTI! " 

   Tot Sfantul Parinte, Grigorie Palama, ne spune care sunt 

"Cele trei  FORME ale ATEISMULUI:

   PRIMA FORMA, de ateism este NEGAREA existentei lui DUMNEZEU.
   A DOUA FORMA, este EREZIA care desfigureaza adevarul despre DUMNEZEU.
   A TREIA FORMA, este TACEREA care ajuta la raspandirea primelor doua tipuri de ateism."

   🙏 Dumnezeu, Iisus Hristos, ne-a spus clar: “UN DOMN, O CREDINTA (cea crestin ortodoxa) si UN BOTEZ” (Efeseni 4:5).
                                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

ÎN VREMEA RĂSTIGNIRII TALE !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Versuri : Eliana Popa

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale
Obrazul Sfant eu nu l-as fi scuipat
La fel ca toti acei cu inimi goale
Ce spre Golgota, ura si-au purtat !

Eu as fi vrut să fiu o adiere
Si cu blândețe fruntea-Ti să o sterg
Să-ți scot toti spinii patimilor grele
Si rănile-n zefiri sa Ti le leg !

Un strop de roua de-as fi fost sau ploaie
Toată puterea apei as fi strâns
Din mine revărsându-se suvoaie
Spre gura-Ti insetata ar fi curs !

Si de-as fi fost un trandafir, o floare
Spre Tine doar mireasma-mi să se verse
Petale zugravite in culoare
Ca un balsam pe răni sa Ti se-aseze.

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale,
Obrazul sfânt eu nu l-as fi scuipat
Doar l-as fi sters de sânge si sudoare
Si-n fata Ta, umil m-as fi plecat !