PELERINAJ 2013 - Manastirea Polovragi

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

     Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la Manastirea PolovragiEste situata la nord-est de Tg. Jiu, pe soseaua Tg. Jiu - Rm. Valcea, intr-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea in incinta manastirii se face printr-o poarta masiva din lemn, frumos sculptata, pe care scrie : "Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului". In partea dreapta a portii este o frumoasa troita din lemn sculptat, pe postament de beton, inchinata eroilor si martirilor Romaniei.

Recentele cercetari istorice stabilesc vechimea manastirii Polovragi in jurul anului 1505, ctitori fiind Radu Comisul si Patru Spataru, fiii marelui boier Danciu Zamona mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar. In 1629, in timpul domnitorului Alexandru Ilies, manastirea intra in posesia jupanului Paraianu Milescu, ban al Craiovei. Timp de un secol si jumatate, documentele nu mai pomenesc nimic despre aceasta manastire. In 1643 Danciu Paraianu, construieste biserica actuala, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab.

Hrisov emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab, constituie prima atestare documentara a bisericii.

Inchinata Sfantului Mormant de cel de-al doilea ctitor al sau manastirea este rascumparata de domnitorul Constantin Brancoveanu de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului, in anul 1693 si facuta metoc al manastirii Hurez. In timpul lui domnitorului Constantin Brancoveanu s-a restaurat biserica, careia i-a inaltat turla si i-a adaugat un pridvor in stil brancovenesc,s-a zugravit interiorul, a refacut chiliile, clopotnita, precum si zidurile de cetate. In timpul stapanirii austriece asupra Olteniei a fost trecuta in randl manastirilor corespunzatoare fortificatiilor defensive. Generalul Stainville a ales-o drept resedinta, adapostind intre zidurile ei un batalion de osti (1718-1739). Mai tarziu, la 27 aprilie 1802, manastirea a fost pradata de trupele talharesti ale lui Pasvantoglu. Legenda spune ca atunci calugarii au ascuns in apa Oltetului odoarele manastirii.

            

Biserica manastirii Polovragi cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este zidita in stil bizantin, avand forma trilobata cu abside laterale. Turla este de forma poligonala, cu firide largi, ornamentate in partea superioara si acoperita cu tabla ca si biserica . Naosul si pronaosul sunt spatioase, avand practic aceeasi marime. Catapeteasma executata din lemn de tei, reprezinta o adevarata capodopera a vechii sculpturi romanesti, avand o bogata ornamentatie cu impletituri florale. Pridvorul in stil brancovenesc este spatios, deschis, sustinut de opt coloane din piatra. In pridvor este piatra funerara a surorii ctitorului.

Pictura de traditie bizantina executata in fresca

fost realizata in timpul lui ConstantinBrancoveanu intre 1698-1705 (unele surse indica anii 1703-1712), de primii mesteri iesiti din scoala brancoveneasca de la Hurez ca: Andrei Constantinos, Gheorghe Istrate si Ranite.

In nordul incintei, intr-o alta curte, se afla bolnita ctitorita de Episcopul Clement Lavrentie, 1732-1738. Biserica manastiriiPolovragi este inconjurata de chilii, formand o puternica cetate de aparare. In ea se patrunde printr-o poarta masiva deasupra careia se inalta CLOPOLNITA

.
                                                  PREOT SORIN LUNGOCI

Manastirea are si o colectie muzeala, ce adaposteste o bogata colectie de icoane pe lemn si sticla, ce provin din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, precum si depozitul de carte veche ce cuprinde peste 3000 de volume in limbile romana, slavona si greaca.
De aici am plecat la Manastirea Hurezi ,nu inainte de a multumi bunuluiDumnezeu ca am ajuns pe aceste meleaguri minunate..

                                                                Altarul de vara...

Dupa ce am vizitat sfanta Manastire Polovragi am cumparat suveniruri pentru familie si prieteni, am gasit aici icoane foarte frumoase si multe lucruri deosebite, un magazin foarte mare si frumos...Am plecat mai departe spre MANASTIREA HUREZI

Domnul e atât de aproape de noi, mai aproape decât aerul pe care-l respirăm. Aerul intră înăuntrul trupului nostru şi ajunge la inimă, dar Domnul viază în însăşi inima omului. „Şi-mi voi face în ei sălaş şi voi umbla în mijlocul lor… şi le voi fi Tată, iar ei îmi vor fi fii şi fiice, zice Domnul” [2 Co 6,16-18].
Trebuie să ne rugăm cu credinţă pentru orice cerere şi să avem răbdare, iar Dumnezeu va grăi. Căci atunci când omul se roagă cu credinţă, într-un fel Îl obligă pe Dumnezeu să-i împlinească cererea pentru această credinţă a lui.

De aceea, atunci când cerem ceva de la Dumnezeu, să nu ne îndoim şi vom fi auziţi. „Să aveţi credinţă fără să vă îndoiţi”, a spus Domnul. Dumnezeu ştie când trebuie să ne dea ceea ce cerem, ca să nu ne vătămăm duhovniceşte.

                    Bine este sa vorbim de Dumnezeu dar si mai bine este sa vorbim cu El.

Cand am vre-un necaz sau o suparare , eu intotdeauna vorbesc cu Dumnezeu sau cu Maica Domnului...ii spun necazurile sau ii multumesc pentru tot ce mi-a dat si pentru ce nu mi-a dat...ma simt mai bine, mai linistita , mai ocrotita...
In biserica trebuie sa fim atenti caci diavolul nu doarme si iti muta gandurile in alta parte , eu niciodata in biserica nu stau langa prieteni, sau cunoscuti tocmai ca sa nu ma intrebe cate ceva si sa uit de rugaciuni...am sa va spun o povestioara care mi-a placut foarte mult..

                                                             Cu inima in Biserica

             Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

            Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:

- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar  mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?

-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei?

-Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit.

-Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi.

          Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.
Asa si noi dragii mei sa cautam sa fim atenti la ce spune preotul si daca ne vin alte ganduri sa ne mutam din acel loc, macar un pas mai in fata sau in spate , si sa il param pe diavol la sfanta impartasanie si atunci o sa fim mult mai atenti...

In drumul nostru am fost invitati intr-un sat ,  Folestii de sus  unde am ajuns pe intuneric si am fost primiti foarte bine cu masa si bucate alese... Parohia Foleştii de Sus este păstorită de preotul Ion Găman – paroh, ajutat pe postul II, din data de 20 noiembrie 2005, de către preotul Vasile-Emanoil Găman. ,niste oameni minunati...ne-au povestit despre satul si biserica lor, ne-au facut slujbe si ne-au invitat la masa...Noi eram 51 de persoane si a fost mancare pentru toti,...o mancare de post  asa de buna , cum numai la manastire gasesti ,  si noi cum eram toti flamanzi am mancat pe saturate si a mai si ramas. Dumnezeu sa-i binecuvanteze ca mare pomana si-au facut cu noi...Am plecat foarte multumiti de cum am fost primiti , nu inainte de a multumi tuturor celor care ne-au servit la masa, preotilor si satenilor ce erau acolo...si de a promite ca vom reveni in aceste locuri minunate si binecuvantate de Dumnezeu...Se vede omul bun si curat de departe am citit in ochii tuturor bucuria ca ne-au fost de folos si erau bucurosi de oaspeti de parca ne cunosteam dintotdeauna...
Am facut cateva poze dar cum era intuneric , nu au iesit asa clare...

Am multumit Domnului pentru tot si am plecat spre Manastire Dintr-un Lemn unde trebuia sa dormim...

Rugăciune către Prea Sfânta Născătoare de DUMNEZEU – La vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.

Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.

Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.

Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.

Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.

Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.

Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.

O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.

Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!

El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.

Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.

Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!

Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.

Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului.

Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.

Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

FacebookTwittergoogle_plusPinterestPartajare

Numele de creştin

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

             În primele veacuri, numele de creştin era asociat acelor oameni care erau despărţiţi de restul societăţii, care erau stăpâniţi de dragoste, de bunătate şi erau gata să se sacrifice pentru nevoile altora. Deci, numele de creştin era sinonim cu virtutea. Martirii şi oamenii duhovniceşti erau mândri să moară pentru acest nume.

Niciodată lor nu le-a trecut prin minte gândul de a se lepăda de Domnul. Mai degrabă, ar fi preferat să devină hrană leilor flămânzi decât să renunţe la Hristos, Care i-a iubit şi Şi-a dat viaţa pentru ei. Adesea ultimele lor cuvinte, înainte de a fi aruncaţi în arenă erau: Noi suntem creştini! Vorbind despre creştin şi creştinism, este potrivit să ne întrebăm dacă înţelegem sensul adevărat şi profund al acestor cuvinte. Oare, ce sacrificii am făcut noi ca să ne potrivim viaţa noastră cu numele lui Hristos prin trăirea vie a atributelor creştine?

Oare, înţelegem noi cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care zice: Nu există şi nu a existat o cinste mai mare decât aceea cuprinsă în numele de creştin! Oare, am făcut ceva în mod personal pentru ca mesajul creştin să ajungă la alţii? Botezul în numele Sfintei Treimi, prin care ne-am îmbrăcat în Hristos şi am primit numele Lui, este o nobleţe care ne obligă să alergăm spre Iisus Hristos, ţinta desăvârşirii noastre. Spre această ţintă au alergat, prin veacuri, adevăraţii creştini, jertfindu-se pentru Domnul şi făcând totul ca numele Său să fie cunoscut şi adorat în lume.

 Să dăm doar un exemplu, amintindu-l pe Sfântul Calistrat din Cartagina, care era ostaş în Roma, în timpul împăratului Diocleţian (mort în anul 305). Mărturisind public că este creştin, a fost chinuit până la sânge, târât prin cioburi ascuţite şi aruncat în mare. Dar, din toate a scăpat nevătămat. Aruncat în închisoare, a vestit fraţilor săi de suferinţă Sfânta Evanghelie a lui Iisus Hristos. Scos de acolo şi dus la judecată, trecând pe lângă un templu păgân, s-a rugat şi toţi idolii au căzut la pământ şi s-au sfărâmat.
Prin credinţă şi răbdarea sa, prin exemplul său, a atras la credinţă peste 200 de slujitori împărăteşti.

 Toţi aceştia L-au mărturisit pe Hristos şi lor, dimpreună cu Calistrat, li s-au tăiat capetele, cinstind astfel numele de creştin. Creştinii botezaţi care nu-şi trăiesc viaţa după poruncile Evangheliei sunt vânzători ai Domnului, profitând doar de numele lui Hristos.

 Nu poţi pretinde că faci parte din Sfânta Biserică creştin-ortodoxă dacă viaţa ta e păgânească.

 Sfântul Apostol Pavel spune: Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli (la patimi), nici preacurvarii, nici stricaţii de tot felul, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpitorii nu vor moşteni (nici unul) Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6-9-10). Nu!

 Căci nu este de-ajuns numai să te numeşti creştin ortodox, dacă nu faci voia Mântuitorului tău, lepădând păcatul. Sfântul Efrem Sirul spune limpede: Să nu ne aflăm numai cu numele creştini, iar cu năravul de păgâni, căci creştinătatea înseamnă să urmezi, după putinţă, lui Hristos. Dacă ne mulţumim numai cu Sfântul Botez şi ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioşi. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate şi păcat. 

Căci L-am auzit grăind în Sfânta Evanghelie: Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ce acela care face voia Tatălui Meu din ceruri (Matei 7:21). Un Sfânt Părinte ne spune: Fiilor, aveţi grijă de sfânta credinţă creştin ortodoxă, este o comoară nepreţuită cu care veţi întra în Împărăţia lui Dumnezeu. Periculos pentru sufletul oamenilor este necredinţa. 

Chiar şi la creştinii ortodocşi. Nu întreba creştinul dacă crede în Dumnezeu, ci dacă crede în Sfânta Evanghelie, în Vestea cea bună a lui Hristos. Căci dacă spuneţi că el crede în Dumnezeu aşa, după părerea proprie, iar nu după Sfânta Evanghelie, este înapoiat şi păgân, pentru că a ajuns la credinţă precum oamenii de acum mai bine de 2000 de ani, precum - să zicem - nişte filosofi elini sau asiatici. Atunci de ce S-a mai coborât Hristos din cer? Şi de ce a pecetluit cu sângele Său descoperirea Sa către lume, Vestea Sa cea bună? Cu adevărat un asemenea creştin a luat asupra capului său sângele preacurat al Fiului lui Dumnezeu, precum aceia care strigau: Răstigneşte-L, răstigneşte-L! Femeia nu poate trăi fără credinţă. După o necredinţă vremelnică se întoarce din nou la Dumnezeu. În caz contrar începe să se descompună repede. Altă treabă este cu bărbatul. El poate vieţui fără credinţă. Împietreşte cu totul, devine stâncă de sare. Şi vieţuieşte aşa împietrit.

Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“"Să nu vorbeşti niciodată soției pe un ton răstit, ci cu blândeţe, cu respect şi cu multă dragoste. Să o preţuieşti. Arată-i că-ţi place compania ei, că preferi să rămâi acasă, cu ea, decât să ieşi în oraş. Că o preferi pe ea, mai mult decât pe toţi şi pe toate; pentru frumuseţea ei, pentru înţelepciunea ei să o lauzi. S-o preţuieşti mai mult decât pe toţi prietenii tăi. S-o preţuieşti mai mult decât pe copiii tăi, pe care ţi i-a dăruit, iar pe aceştia datorită ei să-i iubeşti.. . Poate vreodată îţi va zice: «Până acuma nu am cheltuit nimic din ale tale, ci le-am avut pe ale mele, primite de la părinţi.» Atunci să-i răspunzi: «Ce spui, buna mea? Ce cuvânt poate să fie mai urât decât acesta? Nu mai ai trupul tău (v. I Corinteni 7, 4) şi ai banii tăi? Nu suntem două trupuri, ci am devenit unul!»"

       Intr-o altă omilie, spunea ascultătorilor săi: „Chiar dacă există femei care au mare slăbiciune la podoabe aurite şi la felul de a se aranja, bărbatul ei să încerce în orice chip s-o îndrepte. Cum va reuşi? Dacă va vrea să-i taie toate dintr-odată, va pierde «jocul». Va încerca deci să le taie încet-încet, şi nu cu ameninţări şi cu înfricoşări, ci cu blândeţe şi convingere. Va începe de la cele mai uşoare, de care nu s-a legat prea mult - vopseluri şi alifii, şi apoi va continua cu celelalte.

Să-i spună că aşa cum îşi face faţa nu-i place deloc, că i se pare respingătoare. S-o convingă că acest lucru îl întristează mult, că această patimă strică şi pe cele mai frumoase femei. Apoi să-i spună că şi alţii gândesc aşa ca el. Să nu-i spună nimic despre iadul viitor şi nici despre împărăţia lui Dumnezeu, deoarece le va spune in van, ci să o facă să înţeleagă că îi place faţa ei naturală, fără vopsele şi creme, exact aşa cum a zidit-o Dumnezeu.

Şi dacă n-o va convinge din prima, să nu se descurajeze, ci să reia aceeaşi procedură şi a doua şi chiar a treia oară; desigur, nu într-un mod deranjant, ci într-unul glumeţ, în felul lui. Altfel nu o va îndrepta şi se va osândi.

Nu-i vezi pe pictori? Atunci când pictează un chip frumos, câteodată şterg, câteodată pictează. Nu fi mai rău decât aceştia! Dacă aceştia, pentru a zugrăvi un om, se străduiesc atât, cu cât mai mult noi, care modelăm suflete! Este deci raţional să concepem orice fel de strategie pentru a ne atinge ţinta.

" Arhim. Vasiliu Bacoianis

AZI, MAINE si POIMAINE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, viata nu se joaca cu tine. Tu, te poti juca cu viata, dar ea nu se joaca cu tine, adica, ESTE TIMPUL MANTUIRII SUFLETELOR NOASTRE: “Rascumparati timpul!” (1 Tesaloniceni 5:17). 

De aceea, te rog sa-ti pui in suflet aceasta dorinta: AZI, sa fii mai bun decat ieri, MAINE, sa fii mai bun decat azi, iar POIMAINE, neaparat sa fii cu mult mai bun decat ieri si astfel, treapta cu treapta, vei urca spre Imparatie si te va mantui Iisus Hristos, Dumnezeu.

 “Fii larg la inima si darnic, 

Fa binele cu pas tacut,

 Ce n-ai facut, vei plange-odata,

 Dar n-ai sa plangi c-ai prea facut”

 (Traian Dorz). 

TU, FĂ BINELE si ASTEAPTA RĂUL. Este adevarat ca nu este usor sa primesti rau dupa ce faci bine, acum este greu, dar roadele ascultarii se vor dovedi a fi dulci. RABDĂ TOTUL CU INIMA BUNĂ! 

Daca oamenii (de multe ori chiar rudele) ti-ar raspunde cu bine la binele care l-ai facut, TIE CE CRUCE TI-AR MAI RAMANE DE DUS??? Binele ce l-ai facut, doar Dumnezeu ti-l va rasplati, fiindca, DUMNEZEU NU ARE DATORII LA NIMENI! 

Iti raspund oameni cu rau la binele tau? Atunci, tu fa bine celor ce-ti fac rau, roaga-te pentru cei ce te blesteama, fii bun, smereste-te si zi in gandul tau: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!                                                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan .

CEA MAI BOGATĂ FAMILIE DIN BISERICĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
                                           

Nu o să uit niciodată Crăciunul anului 1980. Aveam paisprezece ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun, preotul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică.
A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel, puteam economisi 300 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea.
Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică noi și încă 80 de membri, iar mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că preotul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să-I dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800 lei. O bancnotă de 500 lei si trei bancnote de 100 lei. Niciodată nu avuseserăm atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare.
A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână eram bogate. Când s-a facut colecta, mama a pus bancnota de 500 lei, iar noi fiecare câte una de 100 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiază mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiti. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine. Dar pe la ora 15 a venit la noi preotul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis.
În plic era o bancnotă de 500 lei, trei bancnote de 100 lei si 40 de bancnote de 10 lei. În total 1.200 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ne părea bine că suntem bogaţi față de alţii - că aveam cartofi. Apoi ştiam că suntem bogaţi că aveam o mama grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii.
Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci, dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-a mai fost niciodată ca înainte. În săptămâna ce a urmat n-a vorbit nimeni în casa noastră.
N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie.
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii.
80 de oameni au strâns 1.200 lei din care 800 i-au dat cei mai săraci oameni din Biserică.

O credinţă uimitoare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 Credinţa în Dumnezeu a apărut după căderea din Rai a protopărinţilor noştri Adam şi Eva. Câtă vreme erau acolo, erau în directă comuniune cu Dumnezeu, nu era nevoie de credinţă fiindcă fiind faţă către faţă exista doar iubirea. Dar după cădere apar nădejdea şi credinţa.

 Ce uimitor lucru este credinţa! 

     E uimitor, de pildă, faptul că păstorii, atunci când cerurile s-au deschis şi îngerii cântau, au putut crede că S-a născut un Mântuitor în Betleem şi că-L vor afla într-o peşteră printre vite. Ce lucru uimitor şi de necrezut! Poate că ar fi trebuit să spună: Cum este cu putinţă aşa ceva?
De ce să deschidă Dumnezeu cerurile şi îngerii să cânte păstorilor pe rând? Negreşit, dacă Dumnezeu ar vrea să vestească ceva, ar vesti lui Irod sau marele preot, nu nouă. Nu este oare uimitor ca păstorii să fi crezut că-L vor afla pe Fiul lui Dumnezeu născându-se nu într-un palat, ci într-un staul? Şi totuşi au crezut. Ce uimitor este faptul că Magii au crezut chiar atunci când, ajunşi la Ierusalim, nu au aflat nici un fel de festivităţi pentru naşterea unui împărat. Totul era liniştit. Magii puteau foarte bine să fi plecat acasă. Dar ei au întrat în stânga şi în dreapta şi au cercetat Scripturile, şi nu au şovăit să plece la Betleem. Cu lucru uimitor, să creadă că Împăratul Păcii, Sfetnicul Minunat, Mântuitorul Lumii, Mesia cel făgăduit, să Se nască într-un sătuc înapoiat, în loc de Roma sau Atena! Şi totuşi au crezut! Aripile credinţei şi prezenţa lăuntrică a lui Dumnezeu Pe lângă rugăciune,
Dumnezeu ne-a dăruit şi aripile credinţei; credinţa într-un Dumnezeu Care ne iubeşte şi ne ocroteşte; credinţa întrun Dumnezeu care este Atotputernic;
credinţa într-un Dumnezeu Care ne făgăduieşte tot ce este spre binele celor care Îl iubesc şi lucrează împreună cu El. Mulţi dintre noi seamănă cu prepeliţa, care îşi ia zborul abia atunci când este împinsă de frică. Îşi foloseşte aripile numai pentru zborul groazei. Şi totuşi, Dumnezeu ne îndeamnă să nu fim prepeliţe, ci vulturi în felul în care ne folosim credinţa. Vântul şuiera către o pasăre aşezată pe un ciot: Am să te azvârl de aici! Dar pasărea i-a răspuns liniştită: Fă ce vrei, eu am aripi. Cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului (Isaia 40:31). 
Dumnezeu nu se ascunde de om
Dumnezeu nu se ascunde de om.
 Omul păcătos se ascunde de Dumnezeu,
se ascunde până ce Îl pierde cu totul din vedere pe Dumnezeu.
Iată o istorioară care ne lămureşte această afirmaţie: Un rabin avea doi copii. S-au hotărât să se joace de-a v-aţi ascunselea. Unul dintre ei s-a ascuns şi a aşteptat ca celalat să-l caute. Dar cel care trebuia să caute a renunţat să-l mai caute, ba chiar a plecat de acolo. Copilul care se ascunsese s-a dus plângând la tatăl său: Tată, uite ce mi-a făcut fratele meu, eu m-am ascuns şi el n-a mai venit să mă caute. Rabinul i-a spus: Nu mai plânge fiule, căci aşa se întâmplă şi cu noi când ne ascundem de Dumnezeu. S-ar putea să nu ne mai caute....

Cerul plin de stele

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dacă stelele s-ar arăta o dată la o mie de ani, am sta toată noaptea să ne uităm la ele şi să le admirăm. Am vorbi ani în şir despre cele văzute în acea noapte. Dar stelele apar în fiecare noapte. Suntem aşa de obişnuiţi să le avem în jur, încât simţim că îşi pierd fascinaţia. Dar nu ar trebui să fie aşa. Cerul este un minunat mijloc de a ne aduce aminte de măreţia lui Dumnezeu. Ori de câte ori ne uităm la stele, în timpul nopţii, să ne amintim că ele scriu un mesaj către noi: Dumnezeu există şi măreţia Lui este infinită.

Nu te întrista,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nu te întrista, lasă-te în voia lui Dumnezeu, El nu-l va părăsi pe cel ce nădăjduieşte în El. 

Cele mai înfricoşătoare furtuni îi vor fi spre mare folos robului credincios al lui Hristos. Fie ca aceste furtuni să-ţi slujească drept învăţătură pregătiroare, experimentată spre suportarea unor furtuni şi mai periculoase şi înfricoşătoare! Iar aceste furtuni vor urma negreşit, pentru că astfel a stabilit Preaînţeleapta Pronie (pronie= purtare de grijă) a lui Dumnezeu, ca prin multe necazuri să intrăm în Împărăţia cerului. Crucea este purtătoare de moarte pentru acela care nu a trasformat-o în Crucea lui Hristos, care de pe crucea sa cârteşte şi huleşte împotriva Proniei Dumnezeieşti, care se dedă deznădejdii şi disperării. Unii ca aceştia se pogoară de pe crucile lor doar pentru a coborâ sufletele în mormântul veşnic, în temniţa iadului... Bea cu bărbăţie paharul amar al încercărilor la serviciu şi printre rude, aşa cum ţi-l dă Tatăl Cel Atotbun şi Preaînţelept. Gândeşte-te: nu ţi l-a pregătit fariseul, nici Caiafa, nici Iuda, nu Pilat şi ostaşii lui îţi dau acest pahar. OARE NU VOI PRIMI PAHARUL PE CARE TATĂL MI-L VA DA?

COLȚUL DE RAI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Cu duh smerit m-apropii iar
De Masa Sfântului Altar,
Sinaiul unde îmi vorbești,
Taborul unde strălucești..

Mă-ntreb cu ce Te-am cucerit
De cinstea asta am primit,
Căci dacă stau și mă gândesc,
Eu nici un bine nu-mi găsesc..

E-atât de liniște acum,
Când lumea încă e pe drum..
Sunt primul înaintea Ta
Și cel din urmă voi pleca.

Puține clipe-mi mai rămân
Și totuși nu încep. Amân..
Respir mirosul de Altar,
E bine.. E frumos.. E har..

Mă simt atât de fericit,
Că timpul parcă s-a oprit..
Coliba mea de pe Tabor
Și îngerii în cer o vor!

I-aud pe oameni uneori
Că spun, văzând vreun câmp cu flori,
Că raiul este pe pământ..
Da, e-n Altarul Tău cel sfânt!

După oftatul meu, pricep
Că Slujba trebuie să-ncep.
Arunc înfiorat un gând
Spre slava ce va fi-n curând,

Când tot acest al păcii loc
Va deveni un rug de foc,
Când, coborând pe heruvimi,
Înconjurat de serafimi,

Atotputernicul Hristos
Va fi slujit de-un păcătos!
Privind cu ochii spre pământ
Zdrobit de Duhul Tău Cel Sfânt,

Nedemn știindu-mă a fi
De harul care va veni,
Te-ntreb, șoptind în gândul meu:
"Iisuse bun, de ce chiar eu"?

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ - DESPRE BETIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 http://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.ro/

BETIA, este consumul excesiv de bauturi ametitoare. Am citit o istorioara despre patima betiei. Se spune ca traia intr-o pestera un pustnic, atat de curat trupeste si sufleteste, cu rugaciune multa, post foarte aspru, privegheri de noapte, lacrimi, matanii multe... 

Diavolul, nu i-a mai putut suporta sfintenia pustnicului si intr-o zi s-a dus la el si i-a spus: Ei, chiar asa nu se poate, sa nu te pot avea la mana cu nimic, cu nici-o patima? Ceva, trebuie sa faci tu, uite, te las sa-ti alegi: Ori CRIMA, ori CURVIE, ori BETIE. 

Peste trei zile vin sa-mi spui ce ti-ai ales. S-a gandit pustnicul: CRIMA? Cum sa omor pe cineva? 

Nu pot! CURVIE? Cum sa curvesc cand pana acum mi-am pastrat fecioria?

 Nu pot! Si atunci, si-a ales BETIA. A treia zi, a venit diavolul si i-a spus ca si-a ales betia. 

Ce a urmat? Pai, s-a imbatat rau, a plecat din pestera, s-a dus acasa si mort de beat fiind, a violat-o pe sora lui (incest) si apoi, si-a omorat mama care a vrut sa-l impiedice. 

Asadar, DIN BETIE LE-A FACUT SI PE CELELALTE DOUA, curvia si crima, fiindca betia este “jugul diavolului”, este “maica a toata necuratia”. Si nu uitati un lucru: NU VINUL PROVOACA BETIA, ci, NEINFRANAREA!
Preot Ioan 🛎.

CONSTIINTA...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Dumnezeu a pus in fiecare dintre noi, CONSTIINTA, judecator drept, care stie ce este bine si ce este rau. Mai cu seama, in fata constiintei nu avem nici un cuvant de aparare, fiindca, noi nu cadem in pacate din nestiinta, ci din trandavia sufletului si a nepasarii fata de virtute. 

CONSTIINTA, este glasul lui Dumnezeu din om. 

CONSTIINTA este ca o oglinda de negraita finete, limpezime si sinceritate. 

Parintele Dumitru Staniloae spune: "Cine nu mai aude glasul constiintei, nu mai aude nici glasul lui Dumnezeu".

 Zice Sfantul Evanghelist Matei (5:25-26): "Impaca-te cu parasul tau (adica, impaca-te cu constiinta ta, prin spovedanie cu sinceritate si cainta) pana esti pe cale (adica pana esti in viata, fiindca, daca ai murit nu se mai poate schimba nimic), ca nu cumva parasul (adica constiinta ta) sa te dea pe mana Judecatorului (adica Iisus Hristos). 

Judecatorul sa te dea pe mana temnicerului (adica pe mana diavolului) ca sa fiii aruncat in temnita (adica in iad). Adevar graiesc tie, nu vei iesi de acolo pana ce nu vei plati (adica vei ispasi) si cel din urma banut (adica toate pacatele tale)". 

Pacatele se iarta prin spovedanie, dar, trebuie ispasite prin suferinta, ori aici (in viata aceasta), ori acolo (in osanda iadului).

 Dupa placere, urmeaza durere.

 Care desfatare este lipsita de intristare? 

Cand ne vine “Factura pacatelor”, sa zicem: “Asa-mi trebuie pentru pacatele mele!” si sa-i multumin Lui Dumnezeu ca ingaduie sa ni le ispasim aici, in viata aceasta si nu in adancul iadului. Slava lui Dumnezeu pentru toate! 

                                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.
https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/ 

BINECUVÂNTARE...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

“Noi traim dupa voia noastra si ne chinuim pe noi insine. Cine traieste dupa voia lui Dumnezeu, e BUN, VESEL si are ODIHNA IN SUFLET. Preda-te voi lui Dumnezeu: intristarea se va imputina si va fi mai usoara, pentru ca sufletul va fi in Dumnezeu si va afla in El mangaiere, fiindca Domnul iubeste sufletul care s-a predat pe sine voi lui Dumnezeu si parintelui duhovnic” (Sfantul Siluan Athonitul).

Doamne, stiu ca: “Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele Luminilor”. 

De aceea spun asa: Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Faca-se voia ta, precum in cer, asa si pe pamant! Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! 

Miluieste-ma, Maica Prea Sfanta, Prea Curata, Pururea Fecioara Maria! Asa-mi trebuie pentru pacatele mele! 

Dumnezeu Tatal, si Dumnezeu Fiul, si Dumnezeu Sfantul Duh, Treimea cea intru tot Sfanta si de o Fiinta, si incepatoare de viata, o Dumnezeire și o Imparatie, sa te binecuvanteze pe tine, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau.                                                                     
                                                                                                                                 Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

Crucea Îndurerată

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, Doamne Ceresc Tată
Noi venim să ne rugăm
La picioarele-ți umile 
Toți venim să ne-închinăm.

Doamne, Tu ești cel ce-ai pătimit,
Pe un drum plin de ocară,
Îndurări, scuipări și hulă,
Mari păcate să dispară.

Doamne, Dumnezeul Nostru,
Ei pe crucea îndurerată,
Te-au urcat fără sa creadă,
Că făceai minuni deodată.

Doamne, Fiul Tău ce stă pe cruce,
El te roagă în clipa morții,
Să te înduri de cei pe care,
Le-ai fi dat sensul vieții.

Doamne, pentru Mântuirea noastră ,
Ai murit împuns în coastă,
Pironit în cuie groase,
Pe Crucea cea Îndurerată.

Doamne, Crucea mea îndurerată,
S-o ridici în cer la Tine
Să n-aibă povara vieții,
Plină numai de păcate.

Doamne, Doamne Ceresc Tată,
Noi mereu îți mulțumim,
Ne rugăm de-i zi sau noapte,
Să simțim că te iubim.

Amin! Petru Apostol...

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

      Bucuria mea, iata un cuvant de invatatura al Sfantului Parinte Arsenie Boca, despre “Lupta pentru mantuirea sufletului”: Omul care s-a hotarat sa iasa din calea pacatelor sau din galceava faradelegilor, se va trezi deodata ca i se vor ridica impotriva trei vrajmasi, unul dupa altul. Iar vrajmasii mantuirii sunt acestia: LUMEA, TRUPUL si DIAVOLUL. Pe o asemenea marita cale, nimeni nu poate merge singur, de nu va veni mai intai in obstea Bisericii Crestin Ortodoxe, ca sa fie condus de mana nevazuta a Mantuitorului prin preoti, ucenicii Sai vazuti, trimisi de El in fiecare rand de oameni”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Har si pace sufletului tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! Si ca sa ai spor in tot ce faci zic pentru tine asa: O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste!
                                                                                                                       Amin si Aliluia!

                                                                                                                             Preot Ioan .

MAI ROAGĂ-TE O DATĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dacă  târziu tu te trezești, stai prea puțin  în  rugă,
Nici nu ai timp să  studiezi, mereu mănânci  în  fugă,
Când  de la masă  te ridici e  ora-ntârziată,
Chiar înainte  ca să  pleci....mai roaga-te o dată  !

Când dimineața-aștepți  prea mult tramvaiul ca să  vină 
Sau cu mașina  ai făcut  o pană  de benzină,
Când  stai destul la semafor sau la calea ferată,
Închide ochii și  în  gând, mai roagă-te o dată  !

Când  întuneric e pe drum sau ai pierdut cărarea
Sau peste tot în  jurul tău  e agitată  marea ,
Când  vântul  e-împotriva ta cu ura lui turbată ,
Ridică-ți  ochii către  cer..mai roagă-te o dată!

Când  se revarsă  ape mari sau vine uraganul
Iar un cutremur de pământ  ți-a prăbușit  tavanul ,
Când  fără  casă  tu rămâi și  pierzi averea toată,
În   loc să  murmuri și  să  plangi...mai roagă-te o dată!

Când  vrei să  pui în  gura ta un frâu  pentru vorbire ,
Să  nu răspunzi la provocări, te lupți  cu vechea fire ,
Când  îți apare-n calea ta ispita deghizată  ,
De vrei să  fii biruitor..mai roagă-te o dată  !

Când  vezi oriunde-n jurul tău  că  se păcătuiește
Și  că  din ce in ce mai mult iubirea se răcește
Iar adunarea unde mergi e apostaziată ,
Ca și  Isus în  Ghetsemani...mai roagă-te o dată!

Când  ai aflat din profeții  că  vremea se-mplinește
Și  toate-n jurul tău vestesc  că  totul se sfârșește,
Te uiți  spre ceruri și  nu vezi că  Domnul se arată,
Ca și  Ilie, pe genunchi...mai roagă-te o dată!

SB
Decembrie 6th,2018
Carmichael,CA

VIATA si ADEVARUL MANTUITOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Bucuria mea, cel dintai bun daruit de Dumnezeu oamenilor, din iubire, este VIATA. 

Cel mai de pret bun, impartasit de Dumnezeu oamenilor, este insa, ADEVARUL MANTUITOR. Iar pentru impartasirea acestui Adevar Mantuitor, Dumnezeu Insusi, s-a intrupat dupa ce vorbise in multe feluri si de nenumarate ori omenirii prin proorocii din Vechiul Testament.

 Mesajul principal al Lui Iisus Hristos, este acela al IUBIRII si COMUNIUNII. 

Este adevarat ca Dumnezeul nostru este DUMNEZEUL IUBIRII; este adevarat ca El ne iarta (Hristos prin preot in Duhul Sfant) pacatele, de 70 de ori cate 7 pe zi, dar, tocmai aceasta iubire cere dreptate. Indurarea poate dura cel mult pana la sfarsitul vietii, insa atunci, urmează pentru cei nespovediti, neimpartasiti, adica, nepocaiti, osanda vesnica a iadului. 

Trupul respira aer, iar sufletul respira iubire.

 Asadar, iubeste, iarta, rabda..., "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau" (Amos 4:12). 

                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                 Preot Ioan 🛎

DUMNEZEU, NE IUBESTE MULT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Siluan Athonitul: "Din pulberea pamantului l-a zidit Dumnezeu pe om, dar, ne iubește ca pe proprii Sai copii si ne asteapta cu dor la El. 

Domnul Dumnezeu, ne iubeste pana intr-atat, incat de dragul nostru S-a intrupat, Si-a varsat Sfantul sau Sange pentru noi si ni l-a dat bautura (prin Sfanta Impartasanie) si Sfantul sau Trup Preacurat ni l-a dat pe mancare (prin Sfanta Impartasanie), iar Duhul lui Dumnezeu da marturie duhului nostru ca vom fi vesnic impreuna cu El".

 Sa nu uitam porunca lui Dumnezeu: "Fiti Sfinti pentru ca Eu sunt Sfant" (1 Petru 1:16). 

Daca ar fi fost imposibil, nu ne-ar fi spus-o Dumnezeu, fiindca, El nu cere imposibilul la oameni. Vom deveni Sfinti, daca vom iubi pe Dumnezeu din tot sufletul si din toata inima, daca vom iubi pe aproapele nostru, chiar si pe vrajmasi ca pe noi insine. 

Daca nu lipsim duminica de la Sfanta Liturghie, daca avem parinte duhovnic si facem ascultare de el, ne spovedim si ne impartasim macar in fiecare din cele 4 posturi mari, daca postim, daca suntem milostivi, rabdatori, iertatori, daca nu invidiem, nu clevetim, nu judecam, nu uram... 

                                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan .

IN ORICE MICĂ FAPTĂ BUNĂ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

În orice mică faptă bună
E-un început de ridicare,
O bucurie pentru îngeri,
Chiar dacă gestul nu e mare..

Și pentru un pahar cu apă
Mântuitorul promitea
Aceluia ce-l dăruiește
Că nu-și va pierde plata sa..

În orice mică faptă bună
E o sămânță de iubire:
Atât așteaptă Domnul nostru
Să-ți caute de mântuire!

Și pentru-un simplu colț de pâine,
Acel ce a murit pe Cruce,
Văzându-ți inima miloasă,
La adevăr te va aduce..

În orice mică faptă bună
Se-ascund nădejdi de mântuire,
Căci iată, n-ai trăit degeaba
Făcând și fapte de iubire..

Și pentru-o haină peticită
Ce-ai dat-o celui zgribulit,
De Cel ce cântărește fapta
Vei fi regește răsplătit!

Să-i faci o vizită acasă
Bătrânului uitat de toți,
Copiii tăi să-i sară-n brațe,
Chiar dacă nu îi sunt nepoți,

Să duci o supă batrânicii
Orfane de ai săi copii
Și să îi cari un braț de lemne,
Acestea-s fapte mari, să știi!


Să lăcrimezi lângă bolnavul
"Deschis" de doctor și cusut,
S-o strângi în brațe pe mămica
Ce copilașul și-a pierdut,

Să vizitezi în închisoare
Vreun vechi prieten condamnat,
Acestea-s fapte care-n viață
Te fac creștin cu-adevărat!

Să-l pomenești în rugăciune
Pe cel ce s-a pierdut de tot,
Să îl ajuți măcar o clipă
Pe cel ce zice : "Nu mai pot..",

Să îi zâmbești cu bunătate
Aceluia de toți hulit,
Și-ți va șopti din ceruri Tatăl:
"În tine am binevoit"!

Virtutea clopoței nu are,
Căci faptele-n secret se fac;
Doar păcătoșii-și trâmbițează
Păcatele. Creștinii tac..

Cu orice mică faptă bună
Îi semeni Domnului Hristos
Și mai adaugi o cunună
Pe fruntea ta de OM frumos!