duminică, 6 octombrie 2019

POMENESTE-MA DOAMNE, CAND VEI VENI INTRU IMPARATIA TA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenuta.wordpress.com/

Bucuria mea, ce invataturi minunate ne-a lasat Sfantul Parinte, Siluan Athonitul: "Daca te lupti cu tarie cu pacatul, DUMNEZEU TE IUBESTE! Daca iubesti pe vrajmasi, ESTI SI MAI MULT IUBIT DE DUMNEZEU. Iar daca-ti pui sufletul pentru oameni, esti EXTRAORDINAR DE MULT IUBIT DE DUMNEZEU, fiindca, si-a pus El Insusi sufletul pentru noi”. Iar daca iti va veni vreo incercare pe neasteptate, nu invinovati pe cel prin care a venit, ci intreaba: PENTRU CE A VENIT? DE CE A INGADUIT-O DUMNEZEU? Si vei afla indreptare. Deoarece, fie prin acela, fie prin altul, trebuie sa bei amaraciunea judecatii lui Dumnezeu. Si sa zici asa: Drept esti Doamne si nu exista nedreptate intru Tine! Mi-a trimis Dumnezeu, factura pacatelor! Asa-mi trebuie pentru pacatele mele! Le-am facut la tinerete, le platesc la batranete! Doamne, iti multumesc ca m-ai rabdat atatia ani, cufundat fiind in pacate si m-ai pedepsit atat de putin pentru pacate asa mari si grele! Dumnezeul nostru este un ocean nemarginit DE IUBIRE, DE MILOSTIVIRE si DE IERTARE. Gandeste-te bine, ce fel de Dumnezeu avem! Daca ne pocaim, El ne primeste din tot sufletul, cu iubirea Lui nemarginita. Daca talharul cel din dreapta, cu cheia lui: “POMENESTE-MA!”, a deschis usa Raiului, cu mult mai mult, SPOVEDANIA, CAINTA, LACRIMILE, IMPARTASANIA, vor deschide cu multa usurinta, portile Imparatiei cerurilor. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

Zahăr de zece şi sare de cinci…

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Într-un orăşel, un copilaş alerga pe stradă şi repeta mereu în sine: „Zahăr de zece şi sare de cinci…; zahăr de zece şi sare de cinci…”.
Îl trimisese tatăl său să cumpere zahăr şi sare de la prăvălie, iar copilul repeta mereu însărcinarea, ca să n-o uite. Copilul parcă nu mai vedea pe nimeni şi nu mai auzea nimic. Tot gândul lui era strâns asupra misiunii ce i-o dăduse tatăl său.

Ce bine ar fi dacă şi noi, copiii lui Dumnezeu, am face aşa! Dacă tot gândul nostru şi tot cugetul nostru ar fi strâns asupra chemării cu care Tatăl Ceresc ne-a trimis în lume! Ce bine ar fi dacă am trece prin această lume, repetând mereu, spre pildă, cuvintele Mântuitorului: „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16; 26)







vineri, 4 octombrie 2019

DOUĂ MÂINI ÎMPREUNATE


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Două mâini împreunate și un suflet umilit
Care plânge cu durere, regretând că a greșit,
Pot să ne deschidă calea către mila lui Hristos,
Către marea Sa iubire pentru omul păcătos!

Două mâini împreunate sunt un dar neprețuit:
După orice rugăciune Dumnezeu ne-a miluit.
N-am primit noi bani și lucruri ce ne leagă de pământ,
Dar în sufletele noastre L-am primit pe Duhul Sfânt!

Două mâini împreunate.. Să vorbești cu Dumnezeu..
Să Îi spui ce ai pe suflet când te doare, când ți-e greu..
Să-I spui Lui ce te apasă, când în oameni nu mai crezi,
Să Îi ceri să te salveze, când soluții nu mai vezi..

Roagă-te cu bucurie, este Dumnezeul tău,
Te iubește fără margini, chiar de ești puțin cam rău..
Te vrea bun, dar nu te-obligă, vrea să îți dorești și tu;
Oamenii impun cu forța disciplina lor, El nu.

Două mâini împreunate deseori în rugăciuni
Ar putea pe bieții oameni să îi facă iarăși buni
Fiindcă pojghița de gheață de pe inimi s-ar topi,
Iar acestea, fericite, ar putea din nou iubi!

Două mâini nu se-mpreună niciodată în zadar
Fiindcă rugăciunea este nesfârșit izvor de har;
Precum țarina udată dă la vreme roada ei,
Roagă-te cu sârguință roada Duhului de vrei!

Două mâini împreunate ne transformă în copii,
Fiindcă Dumnezeu e Tată, iar noi toți Îi suntem fii;
Adânciți în rugăciune ne simțim îmbrățișați
Ca în vremurile-n care eram prunci nevinovați!

Câte daruri ne așteaptă, mâinile împreunând..
De aceea rugăciunea să îți fie primul gând,
Că-i păcat, căci trece viața și te pomenești că mori,
Și-ai lăsat nedezgropate minunatele comori!

joi, 3 octombrie 2019

Mă înnec în patimi


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O, iartă-mă, Hristoase! că iar mă înnec în patimi,
Uneori parcă-aș plânge, dar ochii mei n-au lacrimi.
Căci le-am vărsat aiurea, după capricii rele...
N-am plâns a Tale Patimi... ce-au fost atât de grele!

O, iartă-mă, Hristoase! că știu doar să rănesc.
Cu orice om în cale, pe Tine Te-ntâlnesc...
Dar nu-Ți arăt iubire și dragoste de aproape,
De parcă-n al meu suflet doar zavistia-ncape..

O, iartă-mă, Hristoase! încerc să mă căiesc...
Dar nu o fac din suflet, ci doar mă amăgesc.
Îți cer să-mi dai iertare, la fel cum iert și eu...
Dar eu nu iert Iisuse, ci doar Te mint mereu.

O, iartă-mă, Hristoase! că nu Te-am prețuit,
Ci mai degrabă lumea și-ale ei, le-am iubit.
Deși, îmi dădeam seama, că sunt deșertăciune,
Mi-am adunat osândă... n-am făcut fapte bune.

O, iartă-mă, Hristoase! c-am râs de Sfinții Tăi.
Cu-atâta nesimțire!... m-aliam cu cei răi...
În loc să le cer Doamne, să mă ajute-n toate,
Făceam atâtea rele și-mi adunam păcate!

O, iartă-mă, Hristoase! dar Tu mi-ai dat ce-am vrut.
Mi-ai dat prieteni după mine, așa cum i-am cerut.
Deși-i vedeam pe unii că-s niște farisei...
Nu voiam îndreptarea, mă complăceam cu ei.

O, iartă-mă, Hristoase! că fără de rușine...
Am spus vorbe murdare ce Te-au rănit pe Tine.
Am făcut multe rele și chiar nu mi-a păsat,
Și n-am cerut iertare dar... cât m-am înșelat!...

O, iartă-mă, Hristoase! c-am făcut doar păcate...
Faptele cele bune, mi se păreau ciudate.
Creștinii Tăi Hristoase, cei care Te iubeau...
Erau jigniți de mine, ciudați mi se păreau.

Aveau o pace-n suflet și-o liniște deplină,
Nu-nțelegeam atunci Iubirea Ta divină.
Răbdare și iertare, căci Tu le dădeai toate...
Eu neștiind acestea, aveam doar răutate.

O, iartă-mă, Hristoase! că mult Te-am umilit!...
Când îmi jigneam aproapele, în loc să-l fi iubit.
Acum îmi văd greșeala și-aș vrea a Ta Iubire,
Căci nu-nțelegeam Doamne, cuvântul "Mântuire!"

O, iartă-mă, Hristoase! nu mă lăsa să mor!
Acum știu Adevărul și... chiar vreau ajutor!
Să mă îndrept în toate, să fac doar ce e bine...
Să-mi schimbi a mea viață, să sufăr pentru Tine!

Lucia Opria, 22.01.2012

sâmbătă, 21 septembrie 2019

MIEZUL ACESTEI VIETI ESTE IUBIREA


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, zice Sfantul Evanghelist Ioan: “Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca DUMNEZEU ESTE IUBIRE. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el” (Ioan 4:8-16). 

Maica Iubirii este Maica Domnului, despre care IPS Iustinian Chira spunea: “Maica Domnului este mama tuturor timpurilor – acest cuvant nu trebuie uitat! Fecioara Maria, a primit numele de „MAICA DOMNULUI"

Acesta este numele ei adevarat, numele cel mai frumos si mai minunat, numele unic, pe care numai ea l-a purtat”. Si te rog mult, sa nu uiti niciodata cuvintele Sfantului Parinte, Sofronie Saharov: "MIEZUL ACESTEI VIETI ESTE IUBIREA!" 

Dumnezeiesc de frumoasa este aceasta zicere a Sfantului Parinte, Arsenie Boca: "MA, ORI DE VREI, ORI DE NU VREI, DUMNEZEU ESTE CU TINE!" 

Pentru a ramane in iubirea Lui Dumnezeu, fiecare crestin ortodox are 7 arme puternice: CREDINTA, POSTUL, RUGACIUNEA, MILOSTENIA, VIATA FARA PRIHANA, SPOVEDANIA si IMPARTASANIA. 

Milostenia și postul sunt cele doua “aripi” ale rugaciunii. 

Aceste toate: FAPTELE BUNE, RUGACIUNEA, MILOSTENIA și POSTUL, se intrepatrund si se ajuta intre ele."
 SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 
                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.


miercuri, 4 septembrie 2019

SMERENIA si DRAGOSTEA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, stim chiar din cuvantul Domnului nostru Iisus Hristos, ca scopul vietii noastre crestinesti este mantuirea sufletului: “Am venit sa caut si sa mantuiesc pe cel pierdut” (Luca 17:14).
Sfantul Parinte, Paisie Olaru spune: „SMERENIA şi DRAGOSTEA, cu acestea se ajunge cel mai uşor la mântuire.

Iar Sfantul Parinte, Arsenie Boca, ne indeamna asa: "Roaga-te si nu te teme de nimic, nu te infricosa de necazuri, nu te inspaimanta de napastuiri, fiindca, rugaciunea le va inlatura. Roaga-te oricum, oricat de neputincios, numai roaga-te mereu, si nu te nelinisti de nimic; fii vesel si linistit cu duhul, fiindca, rugaciunea te va intelepti.

"De la Sfantul Parinte, Iosif Isihastrul ne hranim sufletul cu acest sfat duhovnicesc: "Daca vrei sa vezi, sa gusti si tu iubirea lui Hristos, indura ceea ce vine asupra ta. Nu in ceea ce-ti place tie, ci in ceea ce vrea Domnul sa te incerce. Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine!"
Preot Ioan 🛎.

marți, 3 septembrie 2019

AM UITAT DE PĂRINTI...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Eliana Popa

Într-o lume nebună ce-i reneagă pe sfinți
Mai avem sentimente pentru bieții părinți ?
Mai putem a iubi ,când ni-i gândul la bani
Și pe bieții bătrâni,ninși de doruri și ani ?

Ei așteaptă cuminți privind triști către zări,
Cu speranța-nflorind când mai vin sărbători..
Fiii lor vor veni ?,,Dă-le, Doamne ,un gând!"
Zic adesea bătrânii ,poza lor sărutând !

Plâng bătrânii tăcuți ,noi mai rău ne-mpietrim,
Plâng cu neamul întreg într-un vechi țindirim..
Printre ierburi înalte ce-au crescut pe cărări
Mai aprinde-o bătrână ,pe la cruci, lumânări !

Într-o lume sclipind printre falsuri grotești
Vatra lor sfântă e tărâm de povești !
Am uitat de părinți și de curtea cu nuci,
Ce-și revarsă frunzișul peste gard de uluci !

Încă merge bunica cu prescura-n ștergar
Să mai ducă pomelnic pân' la Sfântul Altar !
Acolo-i e ruga ce-o înalță spre sfinți
Sunt viii ei dragi și cei adormiti !

Acolo pe-o foaie....în rândul cu viii
Își scrie ,plângând ,bătrâna copiii,
Nepoții născuți într-o țară departe
Nu-i știe ,bătrâna ! Și dorul o arde !

Noi fost-am făcuți din dor și din lacrimi
Și fost-am sădiți in aceste meleaguri
Cu doina în suflet și Crucea in spate
Să-nvingem durerea călcând peste moarte!

luni, 2 septembrie 2019

Finicul vesniciei sau Bucuria Vesnica

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, desi Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat, El a fost si Om adevarat. Ca Om adevarat El a avut doua prerogative sau privilegii fata de restul oamenilor: 1. Nasterea supranaturala. 2. Impecabilitatea sau neputinta de a pacatui. In timp ce Dumnezeu este Cel Preasfant, Cel Preacurat si Cel Preanevinovat, noi oamenii, suntem un amestec de CER si PAMANT (adica, suflet nemuritor si trup muritor). Toti suntem pacatosi, si totusi am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Chipul il avem deja, iar la asemanare trebuie sa ajungem prin lupta duhovniceasca pentru desavarsire, atat cat poate fiecare sa ajunga, pentru ca, DESAVARSIREA NU ARE CAPAT, CI ESTE NESFARSITA. Prin trup suntem in legatura cu lumea, iar prin suflet, suntem in legatura cu Dumnezeu.
A doua zi dupa invierea lui Lazar, la intrarea in Ierusalim, Mantuitorul Iisus Hristos, a fost intampinat de o multime mare de oameni, cu ramuri de FINIC in maini si care strigau: “Osana Fiului lui David, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!” (Matei 21:9).
Ramurile de Finic erau simbolul bucuriei lor sufletesti. Dar, se mai intalneste inca o data termenul de Finic in Apocalipsa, cand Sfantul Ioan Evanghelistul, vede multimea multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, in vestminte albe si in maini cu ramuri de FINIC. Aici este vorba de “FINICUL VESNICIEI”, adica, BUCURIA VESNICA A MANTUIRII sufletelor celor care sunt scrise in CARTEA VIETII.
Asadar, ma rog lui Dumnezeu, sa faci si tu parte din multimea aceea in vesminte albe (suflet curat, de toate pacatele fiind iertat), in LUMINA CEA NEINSERATA A LUI DUMNEZEU, avand in mana “FINICUL VESNICIEI”. Amin si Aliluia!
                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO